Algoritmi

Cuprins

 Capitolul I: Noţiunea de algoritm

 Capitolul II: Caracteristicile algoritmilor
 Capitolul III: Reprezentarea algoritmilor
 Capitolul IV: Structura liniară
 Capitolul V: Structura decizională
 Capitolul VI: Structura repetitivă
Noţiunea de algoritm
 Termenul de ALGORITM provine de la numele unui
matematician persan, Abu Ja`far Mohammed ibn Musa
al-Khowarizmi (al-Kwarizmi), ce a trait în secolul al IX-
lea şi care a scris o lucrare despre efectuarea calculelor
numerice într-o manieră algebrică. (“al-Khowarizmi” =
din orasul Khowarizm)
 Prin algoritm se înţelege o metodă de soluţionare a unei
clase de probleme, reprezentată de o succesiune finită
de operaţii bine definite, numite instrucţiuni
 Prin algoritm vom înţelege o secvenţă finită de comenzi
explicite şi neambigue care executate pentru o mulţime
de date (ce satisfac anumite condiţii iniţiale) conduce în
timp finit la rezultatul corespunzător.

Primul algoritm se considera a algoritmul lui Euclid (utilizat pentru

determinarea celui mai mare divizor comun a doua numere naturale).
Termenul de algoritm poate fi înţeles în sens larg nefiind neapărat legat de
rezolvarea unei probleme cu caracter ştiinţific, ci doar pentru a descrie într-o
manieră ordonată activităţi care constau în parcurgerea unei succesiuni de
paşi (cum este de exemplu utilizarea unui telefon public sau a unui
bancomat).
Noţiunea de algoritm
Etapele rezolvãrii unei probleme:

 Analiza problemei
 Elaborarea unui algoritm
 Implementarea
 Verificarea corectitudinii
 Analiza complexitãþii algoritmului

Orice algoritm lucreazã cu date, dupã cum urmeazã:

Date de intrare: datele pe care trebuie sã le primeascã un algoritm din exterior
Date de manevrã: date temporare, necesare algoritmului pentru a obţine rezultatele pe baza
datelor de intrare
Date de ieşire: datele pe care trebuie sã le furnizeze algoritmul în exterior

Datele cu care lucreazã algoritmii pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.
- În funcţie de posibilitatea de a-şi modifica valoarea, datele sunt:
o Constante: date care nu îşi modificã valoarea peparcursul algoritmului
o Variabile: date care îşi modificã valoarea pe parcursul algoritmului
- În funcţie de valoarea lor, datele sunt:
o Date numerice: au ca valori numere
Naturale
Întregi
Reale
o Date alfabetice: au ca valori caractere sau şiruri de caractere
o Date logice: au valoarea adevãrat sau fals.
Noţiunea de algoritm
Etapele rezolvãrii unei probleme:

 Analiza problemei
 Elaborarea unui algoritm
 Implementarea
 Verificarea corectitudinii
 Analiza complexitãþii algoritmului

Orice algoritm lucreazã cu date, dupã cum urmeazã:

Date de intrare: datele pe care trebuie sã le primeascã un algoritm din exterior
Date de manevrã: date temporare, necesare algoritmului pentru a obţine rezultatele pe baza
datelor de intrare
Date de ieşire: datele pe care trebuie sã le furnizeze algoritmul în exterior

Datele cu care lucreazã algoritmii pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.
- În funcţie de posibilitatea de a-şi modifica valoarea, datele sunt:
o Constante: date care nu îşi modificã valoarea peparcursul algoritmului
o Variabile: date care îşi modificã valoarea pe parcursul algoritmului
- În funcţie de valoarea lor, datele sunt:
o Date numerice: au ca valori numere
Naturale
Întregi
Reale
o Date alfabetice: au ca valori caractere sau şiruri de caractere
o Date logice: au valoarea adevãrat sau fals.
Noţiunea de algoritm
O expresie este constituiã dintr-o succesiune de
operanzi, conectaţi prin operatori.

Un operand poate fi o constantã, o variabilã sau o

expresie încadratã între paranteze rotunde.

Operatorii desemneazã operaþiile care se executã

asupra operanzilor. Operatorii care pot fi utilizaþi într-
o expresie depind de tipul operanzilor (numerici
întregi, numerici reali, caractere, şiruri de caractere sau
logici).

Evaluarea unei expresii presupune calculul valorii

expresiei, prin înlocuirea valorilor variabilelor care intervin ca
operanzi în expresie ºI efectuarea operaþiilor specificate de
operatori.
Caracteristicile algoritmilor
Generalitate. Un algoritm destinat rezolvării unei
probleme trebuie să permită obţinerea rezultatului pentru
orice date de intrare şi nu numai pentru date particulare de
intrare.
Finitudine. Adică se termină după un număr finit de paşi,
indiferent cât de mulţi.
Rigurozitate. Prelucrările algoritmului trebuie specificate
riguros, fără ambiguităţi. În orice etapă a execuţiei
algoritmului trebuie să se ştie exact care este următoarea
etapă ce va executată.
Eficienţă. Algoritmii pot fi efectiv utilizaţi doar dacă
folosesc resurse de calcul în volum acceptabil.
Prin resurse de calcul se înţelege volumul de memorie şi
timpul necesar pentru execuţie.
 Reprezentarea algoritmilor
Reprezentarea algoritmilor se poate realiza prin:
Scheme logice
Limbajul pseudocod
Diagrame arborescente
Tabele de decizie

Schema logică este un mijloc de descriere a algoritmilor prin

reprezentare grafică. Regulile de calcul ale algoritmului sunt
descrise prin blocuri (figuri geometrice) reprezentând operaţiile
(paşii) algoritmului, iar ordinea lor de aplicare (succesiunea
operaţiilor) este indicată prin săgeţi. Fiecărui tip de operaţie îi
este consacrată o figură geometrică (un bloc tip) în interiorul
căreia se va înscrie operaţia din pasul respectiv.

Limbajul Pseudocod este un limbaj inventat în scopul proiectării

algoritmilor şi este format din propoziţii asemănătoare
propoziţiilor limbii române, care corespund structurilor de calcul
folosite în construirea algoritmilor.
Reprezentarea algoritmilor
 Blocurile delimitatoare Start şi Stop (Fig.1.2.1.a şi 1.2.1.b) vor
marca începutul respectiv sfârşitul unui algoritm dat printr-o schemă
logică. Descrierea unui algoritm prin schemă logică va începe cu un
singur bloc Start şi se va termina cu cel puţin un bloc Stop.
 Blocurile de intrare/ieşire Citeşte şi Tipăreşte (Fig. 1.2.1.c şi
d) indică introducerea unor Date de intrare respectiv extragerea unor
Rezultate finale. Ele permit precizarea datelor iniţiale cunoscute în
problemă şi tipărirea rezultatelor cerute de problemă. Blocul Citeşte
iniţializează variabilele din lista de intrare cu valori corespunzătoare,
iar blocul Tipăreşte va preciza rezultatele obţinute (la execuţia pe
calculator cere afişarea pe ecran a valorilor expresiilor din lista de
ieşire).
 Blocurile de atribuire (calcul) se utilizează în descrierea
operaţiilor de atribuire (:=). Printr-o astfel de operaţie, unei variabile
var i se atribuie valoarea calculată a unei expresii expr (Fig.1.2.1.e).
 Reprezentarea algoritmilor
Reprezentarea algoritmilor se poate realiza prin:
Scheme logice
Limbajul pseudocod
Diagrame arborescente
Tabele de decizie

Schema logică este un mijloc de descriere a algoritmilor prin

reprezentare grafică. Regulile de calcul ale algoritmului sunt
descrise prin blocuri (figuri geometrice) reprezentând operaţiile
(paşii) algoritmului, iar ordinea lor de aplicare (succesiunea
operaţiilor) este indicată prin săgeţi. Fiecărui tip de operaţie îi
este consacrată o figură geometrică (un bloc tip) în interiorul
căreia se va înscrie operaţia din pasul respectiv.

Limbajul Pseudocod este un limbaj inventat în scopul proiectării

algoritmilor şi este format din propoziţii asemănătoare
propoziţiilor limbii române, care corespund structurilor de calcul
folosite în construirea algoritmilor.
 Reprezentarea algoritmilor prin
scheme logice

Blocurile delimitatoare vor marca începutul respectiv sfârşitul unui

algoritm dat printr-o schemă logică.
Descrierea unui algoritm prin schemă logică va începe cu un singur
bloc Start şi se va termina cu un bloc Stop.
Blocul de început START Blocul de sfârşit
STOP

Blocurile de intrare/ieşire - permit introducerea datelor de

intrare, respectiv extragerea rezultatelor finale.
Ele permit precizarea datelor iniţiale cunoscute în problemă şi
tipărirea rezultatelor cerute de problemă.

Blocul de citire Blocul de scriere

citeşte
date_intrare scrie
date_ieşire
 Reprezentarea algoritmilor prin
scheme logice
Blocul de atribuire (calcul) se utilizează în descrierea operaţiilor
de atribuire.
Printr-o astfel de operaţie, unei variabile var i se atribuie valoarea
calculată a unei expresii expr

Blocul de atribuire
ve
Blocurile de decizie marchează punctele de ramificaţie ale
algoritmului în etapa de decizie.
Blocul de decizie indică ramura pe care se va continua execuţia
algoritmului în funcţie de îndeplinirea sau neîndeplinirea unei
condiţii.
Blocul de decizie
Da Nu
condiţie
 Reprezentarea algoritmilor prin
pseudocod

Limbajul pseudocod este un limbaj situat între limbajul

natural şi cel de programare. Este utilizat în scopul
proiectării algoritmilor şi este format din propoziţii
asemănătoare propoziţiilor limbii române, care
corespund structurilor de calcul folosite în construirea
algoritmilor. Pseudocod-ul conţine un set de cuvinte
cheie.
Un algoritm scris în pseudocod este de fapt o
succesiune de instrucţiuni scrise în pseudocod.
Reprezentarea algoritmilor prin
pseudocod

Instrucţiunile pseudocodului sunt:

Instrucţiunea de citire: citeste a, b;

Instrucţiunea de scriere (afişare): scrie x ;
Instrucţiunea de atribuire: x:=y+2; sau x  y+2;
Instrucţiunea decizională (alternativă):
dacă condiţie atunci
secvenţa_instrucţiuni_1

altfel
secvenţa_instrucţiuni_2;
 Reprezentarea algoritmilor prin
pseudocod

Instrucţiunea repetitivă cu număr necunoscut de paşi,

condiţionată posterior:
repetă
secvenţă_instrucţiuni
până când condiţie;
Instrucţiunea repetitivă cu număr necunoscut de paşi,
condiţionată anterior:
cât timp condiţie execută
secvenţă_instrucţiuni ;
Instrucţiunea repetitivă cu număr cunoscut de paşi:
pentru v = vin, vfin, [pas] execută
secvenţă_instrucţiuni ;
 Structuri de bază
Structura secvenţială (liniară)

s1

s2

sn
 Structura liniară
Aplicaţie

Se dă latura unui pătrat. Să se scrie algoritmul (schemă logică şi

pseudocod) care să calculeze perimetrul şi aria pătratului.

Comentarii:
 Analizăm problema: ce se dă? Ce cunoaştem? Latura pătratului. Citim, deci, START
prin operaţia de citire, datele de intrare, în cazul nostru l.
 Ce se cere? Perimetrul şi aria pătratului. Aici ne sare în ajutor matematica. Ştim
că perimetrul unui pătrat este egal cu de 4 ori latura acestuia. Calculăm, deci,
perimetrul cu ajutorul formulei şi atribuim variabilei P valoarea acestei expresii: Citeşte l
P:=l*4. Un alt rezultat cerut este aria. Şi aceasta o putem calcula dacă ştim
latura pătratului. Este egală cu latura*latura. Deci atribuim variabilei A expresia
rezultată în urma calculului A:=l*l.
P:=l*4
 Rezulatele sunt P şi A. Le vom afişa la ecranul calculatorului în urma operaţei de
scriere: scrie P, A

A:=l*l
Pseudocodul:

 Citeşte l
Scrie P, A
 P:=I*4
 A:=l*l
 Scrie P,A STOP
 Structura liniară
Probleme propuse

 Să se calculeze perimetrul unui triunghi, cunoscând cele trei laturi ale

triunghiului, a, b, c.
 Perimetrul unui pătrat este egal cu latura altui pătrat. Ştiind că suma
perimetrelor este x, să se calculeze ariile celor două pătrate.
 Se cunoaşte perimetrul unui pătrat. Să se scrie schema logică şi pseudocodul
prin care putem afla latura pătratului.
 Se dau lungimea şi lăţimea unui dreptunghi. Să se calculeze perimetrul şi
aria acestuia.
 Structuri de bază

Structura alternativă (decizională)

 Structuri de bază

Aplicaţie.
Se citesc patru numere naturale a, b, c şi d. Dacă d
START

este mai mare sau egal cu 5 să se inverseze

valorile variabilelor b şi c, iar dacă nu, să se
inverseze valorile variabilelor c şi d. Citeşte a,b,c,d
Comentarii:
-pentru a inversa conţinutul a două variabile este nevoie de o a
treia variabilă, cea în care se salvează conţinutul primeia,
NU DA

aceasta primeşte valoarea celei de-a doua, iar acesteia, d

≥5
la rândul ei, i se atribuie valoarea variabilei ajutătoare; z:=c z:=b
-regula descrisă mai sus poartă numele de “regula paharelor”
şi nu este altceva decât modul în care schimbăm
conţinutul a două pahare, unul cu COCA COLA, altul cu
FANTA, pentru aceasta având nevoie de un al treilea c:=d b:=c
pahar, gol;
-în cazul nostru identificăm variabila ajutătoare, “paharul gol”,
prin z. d:=z c:=z
 Citeşte a, b, c, d
 Dacă d>5 atunci z:=b
 b:=c
 c:=z
 altfel z:=c Scrie a,b,c,d

 c:=d
 d:=z
 scrie a, b, c, d STOP
 Structuri de bază

Structura repetitiva cu numar necunoscut de

pasi, conditionata anterioar

Da
c
Nu
s
 Structuri de bază

Structura repetitivă cu număr nescunoscut

de paşi, condiţionată posterior

c Nu
Da
 Structuri de bază

Structura repetitiva
cu un numar v=vi

cunoscut de pasi Da
vvf

s
Nu
v=v+vr
Paşii realizării unui algoritm
1. Citirea cu atenţie a enunţului problemei.

2. Identificarea datelor de intrare şi a celor de ieşire.

3. Rezolvarea propriu-zisă a problemei pe cazuri particulare şi reprezentative.

În acest moment nu se încearcă scrierea programului ci doar determinarea
metodei de rezolvare, generalizarea şi înţelegerea acesteia.

4. Descrierea în limbaj natural a soluţiei problemei.

Dacă nu sunteţi capabili să descrieţi metoda folosită în limbaj natural e puţin
probabil să o puteţi face într-un limbaj de programare care e mai restrictiv decât
limbajul natural.

5. Scrierea algoritmului.

6. Testarea algoritmului.
Testarea se face pe mai multe seturi de date care să acopere cazurile posibile
ce pot apărea.
Probleme şi condiţii
1. Nu orice problemă poate rezolvată algoritmic.
a. Fiind dat un număr n să se determine toţi divizorii săi.
Pentru această problemă se poate scrie un algoritm foarte uşor.

b. Fiind dat un număr n să se determine toţi multiplii săi.

Pentru această problemă nu se poate scrie un algoritm deoarece nu cunoaştem

un criteriu de oprire a operaţiilor.

2.Un algoritm trebuie să funcţioneze pentru orice date de intrare.

Fiind date numerele a, b, c să se afişeze maximul dintre ele.
O posibilă soluţie ar fi:
se compară a cu b şi c şi dacă e mai mare se afişează a, iar apoi
se compară b cu a şi c şi dacă e mai mare se afişează b, iar apoi
se compară c cu b şi a şi dacă e mai mare se afişează c
Algoritmul nu funcţionează dacă 2 valori sunt identice şi de valoare maximă!
Probleme şi condiţii
3. Un algoritm trebuie sa se oprească.

Se consideră următoarea secvenţă de prelucrări:

Pas 1. Atribuie variabilei x valoarea 1;
Pas 2. Măreste valoarea lui x cu 2;
Pas 3. Daca x este egal cu 100 atunci se opreşte prelucrarea altfel se reia de la Pas
2.
Este usor de observat ca x nu va lua niciodată valoarea 100, deci succesiunea de
prelucrări nu se termină niciodată. Din acest motiv nu poate considerată un
algoritm corect.

4. Prelucrările dintr-un algoritm trebuie să fie neambigue.

Consideram următoarea secvenţă de prelucrări:
Pas 1. Atribuie variabilei x valoarea 0;
Pas 2. Fie se măreşte x cu 1 fie se micşorează x cu 1;
Pas 3. Daca x aparţine [-10; 10] se reia de la Pas 2, altfel se opreşte algoritmul.
Probleme şi condiţii

5. Un algoritm trebuie să se oprească după un interval rezonabil de

timp.
Fiind dat un număr n se cere să se determine de câte ori a apărut o
cifră c în reprezentarea tuturor numerelor naturale mai mici ca n.

O rezolvare simplă ar fi să luăm toate numere mai mici ca n şi să

vedem de câte ori apare cifra c în fiecare dinte ele. Soluţia e simplă şi
pentru valori mici ale lui n algoritmul se termină într-un interval de
timp rezonabil, dar pentru valori mari timpul de terminare al
algoritmului creşte nepermis de mult.