Ce este universul?

Materia - infinită în spaţiu,veşnică în timp ,

diversificată ca formă şi conţinut,existentă în diverse
ma
stadii de dezvoltare,în expansiune şi continuă
evoluţie
Materia se găseşte în stare de plasmă (ioni) ,particule
elementare subatomice (protoni ,neutroni ,electroni)
atomi (predominanţi fiind H-66-93%şi He-3-33%)sau
concentrată în corpuri siderale calde (care emit
lumină şi căldură)şi reci(care reflectă lumina de la
stele)
 Ierarhia materiei in univers
În Univers materia nu e repartizată uniform.Există spaţii în
care materia e concentrată în diverse structuri cosmice
sau zone în care e extrem de rarefiată.99% din materie e
concentrată în stele.Aglomerări de miliarde de stele
formează galaxiile.Acestea sunt concentrate în grupuri
care la rîndul lor formează roiuri de galaxii .Cîteva zeci de
roiuri compun superroiuri de galaxii .Ansambluri de
superroiuri formează complexe de superroiuri .Toate
acestea alcătuiesc Universul Observabil sau Metagalaxia.
(cuprinde peste 150 miliarde de galaxii).El se desfăşoară
până la 15 mld A.L depărtare de Pământ.La exterior se
extinde Universul Fizic (neobservabil cu instrumente
actuale)
 UnitÃti de mãsurà Ȋn univers
La scară universală imensitatea spaţiului face ineficiente
unitãţile de măsură utilizate în mod obişnuit fiind necesară
introducerea unor unităţi specifice.
 U.A (unitatea astronomică)=149,6x10(puterea6) km este
media distanţei dintre sistemul Pămînt-Lună şi centrul
Soarelui
 Pc(parsecul)=206266,8U.A
 A.L (anul lumină) este distanţa străbătută de lumină ,în vid,în
timpul unui an=9,451x10(puterea12)km
 galaxiile

 O galaxie este o aglomeratie de stele, gaze si praf cosmic tinute

impreuna de gravitatie. Cele mai mici galaxii au cateva sute de ani
lumina si contin 100.000 de stele. Cele mai mari pot avea 3
milioane de ani lumina si contin mii de miliarde de stele. Formele
acestora au fost clasificate pe baza unui sistem introdus de Edwin
Hubble. Majoritatea galaxiilor conţin un număr mare de sisteme
stelare, de clustere stelare şi tipuri variate de nebuloase .
Grupul local VIRGO Grupul local COMA
 Tipuri de galaxii

Galaxie lentilă
Galaxie spirală

Galaxie neregulată Galaxie elipsă

 Galaxia-calea lactee
 Calea Lactee este galaxia gazdă a sistemului
nostru solar şi a altor aproximativ 200 miliarde
de stele cu planetele lor şi peste 1000 nebuloase.
Toate obiectele din galaxie orbitează în jurul
centrului de greutate numit şi centru
galactic.Calea Lactee este un gigant, având o
masă de circa 750-1000 miliarde ori mai mare
decât a Soarelui şi un diametru de aproximativ
100.000 ani-lumină.Galaxia noastră face parte
dintr-un grup format din 3 mari galaxii şi un
număr de alte 30 galaxii mai mici, ea fiind a
doua ca mărime după galaxia Andromeda
(M31). Andromeda, situată la aproximativ 2,9
milioane ani lumină este cea mai apropiată mare
galaxie de noi. Galaxia noastră are forma unei
spirale uriaşe ;braţele acestei spirale conţin
materie interstelară, nebuloase şi stele tinere.
Centrul galaxiei este format din stele bătrâne
concentrate în grupuri cu formă sferică. Galaxia
noastră are aproximativ 200 astfel de grupuri
dintre care cunoscute sunt decât 150. Aceste
grupuri sunt concentrate în special în centrul
galactic. Sistemul nostru solar este situat la 33
000 ani-lumină de axul galaxiei,realizînd un
ciclu complet de rotaţie în cca 200 mil. ani(an
galactic)În afara mişcării de rotaţie descrie şi o
mişcare de translare în spaţiu în spirală,cu o
viteză de 250 km/sec.Galaxia noastră are 4
componente principale: nucleu, discul cu
spirale, haloul şi roiurile globulare..
 Ce sunt stelele?

 Stelele sunt uriaşe acumulări de gaze (de obicei hidrogen şi heliu) fierbinţi şi
luminoase, de formă sferică. Stabilitatea lor din punct de vedere al formei se
datorează, în mare parte echilibrului format între uriaşele forţe de gravitaţie (care îşi
exercită forţa spre interior) şi reacţiilor termonucleare din interiorul stelei (care îşi
exercită forţa spre exterior).
 Reacţiile termo-nucleare, care poartă numele de reacţii de fuziune în fizica nucleară,
sunt cele care fac stelele să producă energie.În cele mai frecvente cazuri aceasta se
găseşte sub formă de lumină, căldură şi radiaţii (de diferite frecvenţe).
Reacţiile termo-nucleare constau în fuziunea a două sau mai multe nuclee de
hidrogen pentru a forma un nucleu de heliu, sau unul mai complex.
Roiuri de stele
 Nasterea stelelor
 Povestea stelelor incepe intr-un nor imens de gaz (hidrogen) si praf, aflate intr-o continua
agitatie.
 Astronomii îi numesc, nori moleculari, dar se foloseste si termenul de nebuloasa.
 Intr-un asemenea nor se afla intre 100.000 si 10.000.000 de ori mai multa masa de gaz,
decat se afla in Soare. Pana acum s-au descoperit nebuloase ce se intind pe o distanta
intre 50 si 300 ani lumina.
 Daca in regiunile obisnuite ale galaxiei noastre avem intre 0,1 si 1 particule de gaz pe cm3,
intr-o nebuloasa exista cateva milioane de particule pe cm3.
 Aceste nebuloase se rotesc in jurul centrului galaxiei, trecand, uneori, prin regiuni bogate
in stele. Gravitatia stelelor sau explozia unei stele pune in miscare particulele de gaz din
nebuloasa. Pe masura ce particulele de gaz se misca, aceastea se ciocnesc si formeaza
formatiuni mai mari de gaz. Aceste formatiuni cresc din ce in ce mai mult, pe masura ce
noi particule de gaz cad pe ele. In nebuloasa se formeaza mai multe asemena nuclee, ce
atrag din ce in ce mai multa masa de gaz. Astfel apar mai multe nuclee ce vor evolua,
separat, in stele. Asa iau nastere roiurile de stele stele tinere,
Foarte multe dintre protostele nu ajung sa devina stele, din cauza cantitatii mici de gaz din
care sunt formate. Acestea devin stele pitice brune, stele ce nu emit decat radiatie
infrarosie. : Daca masa gazului este asemanatoare cu cea a Soarelui, protosteaua se va
transforma in stea in 10 miloane de ani; daca masa protostelei este de minim 15 ori mai
mare decat masa Soarelui, aceasta va deveni o stea giganta in doar 100.000 de ani.
Dupa ce in interiorul protostelei, temperatura a ajuns la 10.000.000 de grade, hidogenul
incepe sa se transforme in deuteriu apoi in heliu, prin procesul de fuziune nucleara.
 Acum putem vorbi despre o stea, stea ce a inceput sa traiasca cu adevarat.
 Toate stelele au o perioada stabila, periaoda ce poate tine mai mult sau mai putin, in
functie de cat de masiva este ea.
 Se spune ca odata inceputa transformarea hidrogenului in heliu, steaua a intrat in
secventa principala.
Formarea stelelor din nebuloase
 Viata stelelor-stadii de evolutie
 Când o stea şi-a consumat în timp cea mai mare parte din combustibilul de
hidrogen, miezul acesteia se contractă şi devine mai cald. Hidrogen se
găseşte încă din abundenţă la marginea stelei, unde continuă sa se transforme
în heliu. Steaua se măreşte, şi culoarea acesteia tinde spre roşu. Steaua
devine o gigantă roşie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai
mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanşează noi reacţii
nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera
stelei este proiectată în spaţiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în
expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în
carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient de caldă
pentru a declanşa noi reacţii nucleare. Ea devine o pitică albă (o stea mică, de
mărime comparabilă cu Pământul; dar unde o cantitate de materie de mărimea
unui ou cântăreşte câteva tone). Această stea se răceşte, strălucirea ei scade
încetul cu încetul, până se stinge. Nu mai rămâne din ea decât o "pitică
neagră", prea rece ca să mai strălucească.
 Stelele cele mai masive produc elemente chimice mai grele, cum ar fi fierul.
Ele cresc şi devin supragigante, cu o rază chiar şi de mii de ori mai mare decât
cea a Soarelui. Interiorul lor este format dintr-o succesiune de straturi din ce
în ce mai puţin calde şi mai puţin dense spre exterior, compuse din diferite
gaze. Brusc, ele explodează şi materia lor se împrăştie în spaţiu. Este un
adevărat joc de artificii cosmic. În mod violent, steaua devine de 10 miliarde de
ori mai luminoasă decât Soarele. Acest fenomen poartă numele de supernovă.
După explozie, nu mai rămâne din ea decât miezul. În funcţie de masa pe care
o are, acesta devine fie o stea de neutroni, fie o aşa-numită "gaură
neagră".(daca are o masa de 3x mai mare ca Soarele)

O stea gigant cu o masa de peste 10 ori
masa Soarelui isi incheie viata cu o
explozie numita supernova. Explozia este
atat de energica incat poate fi observata
de oriunde din galaxie.
Cand o stea explodeaza ramane in urma un
miez. Daca are de peste 3 ori masa Soarelui,
miezul se contracta intr-un punct de volum 0 dar
densitate infinita. Campul gravitational al
acestuia este atat de puternic incat creeaza in jur
o regiune numita gaura neagra; odata intrat in
gaura neagra, nimic, nici macar lumina nu mai
poate iesi.

Stelele neutronice se formeaza atunci cand in

nucleu electronii sunt fortati sa se combine cu
protonii. Astfel se formeaza neutronii.. Acese stele
sunt foarte mici, neavnd mai mult de 10 km in
diametru, cu o densitate enorma. Datorita marimii
mici a stelei, rotatia creste, ajungandu-se la 600 de
rotatii pe secunda.
Pulsarii sunt stele neutronice care se
învârtesc foarte repede în jurul propriilor lor
axe, emiţând un fascicul de unde radio sau
alte radiaţii.
 Clasificarea stelelor
 După multe cercetări, astronomii au
reuşit să realizeze o clasificare a
spectrelor după temperatura pe
care o emite fiecare stea. De la cea
mai fierbinte la cea mai rece,
tipurile sunt O, B, A, F, G, K, şi M.
Soarele nostru este de tip G2, stea Stea de o mie ori mai mare ca Soarele
de culoare galbenă, care are
temperatura la suprafaţă de aprox.
6.000 °C. Mai fierbinţi, stelele de tip
A, au culoare albă şi o temperatură
de aproximativ 10.000 °C. Cele mai
fierbinţi sunt cele de tipurile B şi O
şi au culoarea albastră, iar cele mai
reci, de tip M, au culoarea roşie cu
o temperatură la suprafaţă de
aprox. 3.000 °C. Cea mai mare si mai stralucitoare stea din
Galaxie
Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acesta
prin forţa gravitaţională: cele opt planete, cei 162 de sateliţi naturali ai acestora, trei
planete pitice, şi alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf,
obiectele centurii Kuiper etc.). În centru se află Soarele, iar celelalte corpuri orbitează
în general în jurul acestuia pe o orbita.
 planetele
 -Mercur, Venus, Pământul şi Marte sunt clasificate ca planete
interioare terestre sau stâncoase. Sunt făcute mai ales din roci şi
metale, au suprafaţe solide şi se rotesc încet.
 -Jupiter, Saturn,Uranus şi Neptun sunt clasificate ca giganţi gazoşi
exteriori. Au atmosfere groase alcătuite mai ales din hidrogen şi
heliu şi se rotesc rapid.(in jurul axei proprii)
 asteroizii
 Asteroizii, numiti si planetoizi sunt
obiecte mici de forma
neregulata,alcatuiti din roci sau metal
sau un amestec din cele doua..
Majoritatea asteroizilor se afla intre
orbitele lui Marte si Jupiter. Astronomii
au descoperit mai mult de 5000 de
asteroizi. Aproximativ 30 asteroizi au
diametre mai mari de 190 km, multi altii
au mai putin de 1,6 km. Centura de
asteroizi dintre Marte si Jupiter include
particule de praf, despre care astronomii
cred ca s-au format prin coliziunea
continua dintre asteroizi.
Corpurile mai putin de 50 m de diametru
sunt numite meteoriti
 Asteroiziii nu sunt sateliti ai vreunei
planete.
 cometele
 Cometele sunt corpuri mici, care se rotesc în
jurul Soarelui.Majoritatea cometelor au trei
părţi:
 un nucleu solid în centru alcătuit din gaze,
îngheţate şi praf,
 o coamă rotundă sau cap, care înconjoară
nucleul, formată din particule de praf şi gaze,
 o coada lungă de praf şi gaze în prelungirea
capului.
 În timp ce o cometa se apropie de Soare,
interiorul ei de gheata incepe sa se topeasca
formand in jurul ei un nor de praf si gaz.
Cometele devin astfel vizibile cand lumina
solara este reflectat de acest nor. Cu cat
cometa se apropie de Soare, cu atat mai mult
gaz se produce. Gazul si praful sunt
indepartate de, vantul solar. Particulele de praf
dau cometei o culoare galbuie iar gazul ionizat
dau cozii cometei o culoare albastruie. Datorita
vantului solar, coada cometei este indepartata
intotdeauna in directie opusa Soarelui.
 Dupa multe orbite in jurul Soarelui,
majoritatea cometelor isi pierd rezervele de
gheata, ramanand mai mult ca niste asteroizi.,
 Ploile de meteoriti se petrec atunci cand
Pamantul traverseaza traiectoria unei comete.
 Planetele pitice
 O planetă pitică este o categorie de
corpuri cereşti definită de Uniunii
Astronomice Internaţionale ca un
obiect ce:
 orbitează în jurul Soarelui,
 are o masă suficientă astfel încât
forţa gravitaţională să îi confere o
formă aproximativ sferică,
 nu a "curăţat" spaţiul cosmic din
vecinatatea orbitei sale,
 nu este satelitul unei planete
 Această definiţie retrogradează
Pluto de la planetă la planetă dwarf,
deoarece nu a curaţat vecinatatea
orbitei sale (Centura Kuiper).
 UAI a identificat oficial trei corpuri
cereşti care au primit imediat
statutul de planetă dwarf: Pluto
Ceres şi Eris
 Centura kuiper
 Centura Kuiper este
centura de materie
primordială ce înconjoară
Sistemul Solar extinzându-
se de la orbita planetei
Neptun până mult în afara
Sistemului Solar
(actualmente se consideră
că se află la între 30 UA şi
50 UA depărtare faţă de
Soare).
 Obiectele astronomice ce
se află în aşa-zisul Disc
împrăştiat sunt cele care
poartă un nume colectiv de
obiecte trans-Neptuniene.
De curând, în această zonă
au fost descoperite trei
potenţiale planete:
2003UB313(diametru 2600
km), Charon (1250 km),
Quaoar (circa 1250 km) şi
Sedna (1600 km
 Bibliografie:geologie fizica generala
internet