Categorii de informaţie solicitată de

presă
• profesională: va fi publicată în secţiunile de
Social/Sănătate/Stil de viaţă/Familie/Ştiinţă.
Televiziunile au emisiuni dedicate, sau le difuzează în
partea a doua a ştirilor, ca materiale tip features.
Constau din date de interes general despre o afecţiune,
noutăţile terapeutice, greşelile care se fac în auto-
evaluare şi auto-terapie, sfaturi pentru pacienţi,
statistici relevante. Tema poate fi solicitată de jurnalist
sau propusă de medic. De regulă sunt materiale care se
pregătesc din vreme, dar sunt şi situaţii când e
necesară procesarea urgentă a informaţiilor(epidemii,
crize).
 Categorii de informaţie solicitată de
presă
• comentarii despre noutăţi ştiinţifice: vor fi publicate
atât în paginile de Actualitate, cât şi în secţiunile
specializate. Sunt solicitate de jurnalişti, care au acces
la fluxurile de ştiri cu informaţii de ultimă oră provenite
de la comunitatea ştiinţifică internaţională. Se cer
lămuriri, explicare conceptelor, adaptarea la situaţia
din ţara noastră, prin extrapolare, interpretarea datelor
şi prognoza evoluţiilor( de tipul : va veni şi la noi
epidemia de SARS? Este noul medicament o soluţie?).
Este necesară procesarea rapidă a informaţiilor, la zi,
nu se acceptă formule de tipul: citesc mâine în
bibliotecă, lăsaţi-mă să mă documentez şi vă sun eu.
 Categorii de informaţie solicitată de
presă
• informaţii despre cazuri deosebite: fie se cer
explicaţii/interpretări/comentarii despre cazuri
petrecute în ţară sau străinătate, atunci când
jurnalistul solicită comunicarea, fie este apelat
jurnalistul de către medic, pentru a-i semnala un
caz spectaculuos de care are cunoştinţă acesta
din urmă. Scopul: personalizarea suferinţei, adică
educarea publicului despre consecinţele unei boli
sau ale unui stil de viaţă, prin exemple concrete,
care dau credibilitate şi captează atenţia.
 Categorii de informaţie solicitată de
presă
• semnalarea unor tendinţe: sunt făcute prognoze
privind evoluţia sistemului sau a unor fenomene
din sistem, atât medicale( gripă, vaccinare
insuficientă) cât şi manageriale(crize financiare,
de personal etc.).
• comentarii despre sistem: se fac la solicitarea
jurnaliştilor, care doresc lămuriri despre
implicaţiile unor politici publice în domeniu.
Poate fi cerută respectarea confidenţialităţii, dar
este nevoie de o reacţie rapidă, la zi.
 Reguli de comunicare:

• o Purtătorul de cuvânt trebuie să se asigure că ştie şi

înţelege mesajul care trebuie transmis;
• o Trebuie evitate pasivitatea şi atitudinea defensivă;
• o Să arate că stăpâneşte situaţia, pentru a avea mai
multă credibilitate;
• o Să treacă de la negativ la pozitiv, să încheie într-o notă
pozitivă, subliniind că totul este în ordine;
• o Să manifeste relaxare, încredere în forţele proprii şi
onestitate;
• o Să schimbe tonul şi intensitatea vocii, din când în când,
pentru a evita monotonia;
• o Dacă promite că revine cu informaţii, trebuie să îşi
respecte promisiunea;
 Reguli de comunicare:

• Să evite elementele de jargon, expresiile colocviale,

interjecţiile etc.;
• o Să nu fie tăios nici când răspunde la întrebări prosteşti
sau care s-au mai pus;
• o Să nu răspundă la mai multe întrebări în acelaşi timp;
• o Să nu repete întrebarea;
• o Să evite clişeele verbale de genul „îmi pare bine că aţi
pus această întrebare” şi să nu răspundă niciodată cu „fără
comentarii”, „poate” etc.;
• o Să nu-şi imagineze că un jurnalist se va ţine de cuvânt
dacă îl încurajează să divulge informaţii ce nu ar trebui
comunicate, promiţând că le va păstra doar pentru sine.
 Strategiile pentru combaterea
zvonurilor:
• • analizarea scopului şi seriozităţii pe care le are impactul zvonului
înainte de angajarea în acţiuni corective; experienţa arată că de
multe ori este mai eficient să ignori un zvon decât să încerci să îl
contracarezi;
• • trebuiesc analizate cauzele specifice, sursele şi caracteristicile
zvonului;
• • se discută cu persoanele afectate;
• • difuzarea de informaţie autentică pentru combaterea eficientă a
zvonului;
• • lansarea de contra-zvonuri;
• • apelarea la persoane influente pentru a clarifica situaţia;
• • nu se fac referiri la zvonul iniţial;
• • organizarea de întâlniri pentru a discuta şi clarifica situaţia;
 Baze de date despre partenerii din
presă
• - titlul publicaţiei sau numele instituţiei de presă;
• - tipul (după frecvenţa de apariţie şi zona de acoperire);
• - numere de telefon şi fax;
• - e-mail, pagină web;
• - tirajul, distribuţia;
• - orientarea;
• - resursele materiale (sponsorizări, finanţări);
• - termenul de închidere al ediţiei;
• - termene de publicare;
• - numele persoanelor din conducere şi coordonatele
acestora;
• - reporterul acreditat pentru organizaţia respectivă
 Nevoile publicurilor

William Schutz afirmă că printre factorii ce

determină comportamentul nostru
comunicaţional se numără şi aşa numitele
"nevoi interpersonale".
 Nevoia de incluziune
• Se manifestă sub forma aspiraţiei de a obţine de
la ceilalţi recunoaşterea valorii proprii. Dorim să
fim acceptaţi într-un anumit grup de referinţă,
dar nu oricum, ci pe baza măcar a unei calităţi
care să ne distingă de ceilalţi.
• Nevoia de incluziune ne împinge să ne
comportăm în aşa fel încât să ne remarcăm, să
ieşim în relief. ”Flatarea”-acordarea de atenție ar
satisface acestă nevoie și ar reduce exagerările
jurnalistului.
 Nevoia de control
Expresie a dorinţei de a impune celorlalţi voinţa
noastră, de a-i conduce ori măcar influenţa, pe
faţă sau din umbră.
Relația medic-pacient este una asimetrică:
medicul deține mai multe cunoștințe și mai
multă putere.
 Nevoia de afecţiune
Unii oameni sunt calzi şi prietenoşi în toate
relaţiile lor, chiar şi în cele cu totul pasagere. Ei
aşteaptă un comportament asemănător şi din
partea celorlalţi, deoarece nevoia lor de
afecţiune e mai mare decât a altora.
 Patru scopuri principale

a) să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);

b) să fim înţeleşi;
c) să fim acceptaţi;
d) să provocăm o reacţie (o schimbare de
comportament sau atitudine).
 Publicuri
• Publicul unei singure probleme
• Publicul direct interesat
• Publicul tuturor problemelor
• Publicul problemelor fierbinți
 Publicul direct interesat

Dacă auditoriul este puternic implicat, este mult

mai probabil să fie sensibil la argumente. Este
nevoie de argumente solide, logice.
 Publicul problemelor fierbinți

• Dacă publicul nu este direct implicat,

credibilitatea şi contextul comunicării devin
mult mai importante. De asemenea, un
auditoriu mai puţin implicat îşi poate schimba
mai uşor părerea sub influenţa comunicării,
dar efectul este de scurtă durată.
 Monitorizarea polarizării publicului

• Polarizarea publicului se referă la poziţia lui

iniţială faţă de subiectul mesajului. El poate avea
o atitudine pozitivă, negativă sau neutră.
Polarizarea unui public puternic implicat este mai
mare decât cea a unuia mai puţin implicat.

• Folosirea credibilităţii. Credibilitatea vorbitorului

în faţa publicului depinde de funcţie şi statut,
bune-intenţii percepute, competenţă, imagine,
moralitate, cinste şi afectează succesul acţiunii de
convingere.
 Folosirea contextului comunicării
• Contextul comunicării poate influenţa strategia
raţionamentelor în mai multe moduri, în funcţie
de circumstanţele implicate. Pot fi utilizate:
• 1. tactica reciprocităţii - favoare contra favoare,
concesie contra concesie;
• 2. tactica de a cere mai mult iniţial şi apoi a ceda
puţin;
• 3. tactica folosirii sentimentului de "turmă" -
fiecare, toată lumea face aşa, deci şi noi trebuie
să facem la fel.
 Construirea bazei comune
Comunicatorii care exprimă de la început opinii
împărtăşite de public, chiar şi în altă problemă
decât cea în discuţie, au şanse mai mari de a
schimba atitudinea acestuia în probleme de
interes. La început referiţi-vă la interese şi
obiective comune cu auditoriul şi abia apoi
treceţi la aspectul care ar putea să vă pună în
dezacord. De asemenea, trebuie reţinut că
oamenii pot fi cel mai bine convinşi cu propriile
lor argumente.
 Repetarea şi accentuarea.
• Schimbările de atitudine sunt în general de
scurtă durată. Ele pot fi întărite prin repetarea
şi accentuarea poziţiei.

• Regula "numărului 7" : acelaşi lucru trebuie

spus de şapte ori în şapte feluri diferite pentru
ca să fii crezut de cineva. Pentru a putea
convinge, în primul rând trebuie să fii ascultat,
apoi înţeles şi apoi crezut şi urmat.
 Comunicarea în zona de confort
(domeniul de acceptare)
Această procedură constă în determinarea
zonelor de acord şi dezacord ale auditoriului şi
vorbitorului şi respectarea strictă a graniţei
dintre ele. Odată identificate aceste zone,
convingerea se va realiza mai uşor în paşi mici şi
în mai multe etape.
 Folosirea emoţiilor, nu doar a logicii
• Înainte de a decide asupra propoziţiei
următoare vor fi interpretate semnalele
interlocutorului, mesajele de feedback,
verbale, nonverbale şi paraverbale. Mesajele
transmise trebuie să apeleze la toate simţurile
interlocutorului, să fie tangibile, vizible, nu
numai audibile. Jocul orbului
 Onestitatea
Nu promiteţi ceea ce nu puteţi respecta pentru
că se pierde credibilitatea. Minciunile şi
exagerările sunt nu numai neetice, ci şi
neproductive. Dacă ceva nu este sigur,
recunoaşteţi; dacă există şi dezavantaje,
menţionaţi-le; dacă nu ştiţi ceva, admiteţi.