Limba italiană

Festivalul limbilor
Ţările în care se vorbeşte
San Marino

Elveţia Limba
Italia
Italiană

Croaţia Slovenia

Vatican
Limba italiană este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de
aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc
în Italia. Se bucură de statutul de limbă oficială în patru țări — Italia, San
Marino, Vatican și Elveția (împreună cu franceză, germană și retoromană) și
este folosită auxiliar în Vatican. Deține de asemenea statutul de limbă de
minoritate în părțile Croației și Sloveniei situate în Istria.
Limba italiană este considerată una dintre cele mai frumoase și melodioase
limbi din Europa, este o limbă de origine romanică și se înrudește cu spaniola,
portugheza și franceza. Este derivata din latina vulgară, o variantă colocviala a
limbii latine. Spre deosebire de celelalte limi romanice, limba italiană a păstrat
cea mai mare parte din vocabularul moștenit din limba latina.
 Cultura
• Italia este bine cunoscută pentru arta și cultura sa, precum și datorită nenumeratelor
ei monumente, printre care se numără Turnul din Pisa și Colosseumul roman.
• Genurile literare care au înflorit în Italia, așa cum sunt poezia lui Petrarca, Tasso și
a lui Ariosto, respectiv proza lui Dante, Boccaccio, Machiavelli și a lui Castiglione,
au exercitat o influență durabilă în dezvoltarea culturii vestice, la fel ca
și pictura, sculptura și arhitectura, la care au contribuit artiști extraordinari
ca Leonardo da Vinci, Raffaello, Botticelli, Fra Angelico și Michelangelo.
Curiozităţi despre limba Italiană
Vocabularul italian este în proporţie de 50% identic cu cel român fiindcă ambele
limbi au la bază limba latină. Acesta e motivul pentru care o înţelegi dacă o
asculţi cu atenţie, chiar dacă nu ai studiat-o.

Alfabetul italian are doar 21 de litere. Literele: j, k, w și y nu există în limba

italiană, cu excepția cuvintelor împrumutate din alte limbi.

În anul 1861, după unificarea Italiei, doar 2.5% din populație vorbea limba
italiană, restul vorbind dialecte regionale.

Cel mai lung cuvânt în limba italiană este ‘precipitevolissimevolmente’ care

inseamnă ,,foarte repede” și este compus din 26 de litere. Totuși, în domeniul
medical regăsim și ’esofagodermatodigiunoplastica’ cu 29 de litere (procedură
medicală din chirurgia plastică).

În limba italiană, există 2 cuvinte care conțin 8 vocale consecutive: ‘ghiaiaiuolo’

(persoană care produce sau comercializează nisip/pietriș) și ’cuoiaiuolo’
(persoană care produce sau comercializează articole din piele).
Tradiţiile ţării
 Portul popular
• Costumul popular italian a fost format mulți ani sub influența țărilor estice, Franța și
Bizanț. Este demn de remarcat faptul că a format un costum național în toate
domeniile, dar toate au caracteristici comune. Cele mai populare astfel de tinute sunt
în sud.
• Costume italiene diferite de luminozitate și varietate de stiluri. Aceste costume
colorate au fost nu numai în orașele mari, dar, de asemenea, în zonele de provincie.
Ei au fost împărțite în trei tipuri principale - publice, iar nunta obișnuită. De
asemenea, se potrivește statutul social diferit. De exemplu, fetele nemăritate se
potrivește în mod radical diferit de la femei de costume populare italiene. Ea diferă de
îmbrăcăminte și locuitorii din mediul urban sunt din mediul rural.
Spaţiul rural Spaţiul rural
nuntă Spaţiu urban Port public
 Aspecte culinare
• Bucătăria italiană modernă s-a dezvoltat prin secole de schimbări politice și sociale, rădăcinile
ei datând din secolul al IV-lea î.e.n. Bucătăria italiană în sine a primit puternice influențe
străine, începând cu cele etruscă, grecească antică, continuând cu
cea bizantină și evreiască. Schimbări importante au intervenit odată cu descoperirea Lumii
Noi și introducerea unor ingrediente de acolo, cum ar fi cartoful, tomatele, ardeiul
gras și porumbul, astăzi toate elemente centrale dar introduse în cantități importante abia în
secolul al XVIII-lea. Bucătăria italiană are drept importante caracteristici o mare diversitate
regională, o abundență de gusturi diferite, și este una dintre cele mai populare din lume, cu
mare influență peste hotare.
• Un factor important al succesului bucătăriei italiene este faptul că se bazeaza pe produse
tradiționale. Brânzeturile, salamurile și vinul italian sunt o mare parte a specificului culinar
italian, multe mărci fiind produse de origine protejată și, alături de cafele (în special espresso)
formează o parte foarte importantă a culturii gastronomice italiene. Deserturile au o lungă
tradiție de unificare a aromelor locale, cum ar fi citricele, fisticul și migdalele cu brânzeturi
dulci ca mascarpone și ricotta sau cu gusturi exotice cum ar fi cacao, vanilie și scorțișoară.
Tiramisu