“Enigma Otiliei”

George Calinescu
 George Calinescu

2)Comentariu ,
1)Despre opera
critica

3)Caracterizarea 4)Feminitatea in
personajelor Roman

6)Realizatori si
5)Bibliografie
coordonatori
 1)Despre opera

Romanul balzacian este în esenţă un roman doric care releva un anume tip
de valorificare a formulei realiste. Altfel spus, balzacianismul sau
balzacianism realist cunoscut şi sub numele de realism critic are 2 valenţe
estetice: romantică şi dorică, fapt ce a dat naştere unui fenomen literar
complex care a avut drept model romanul lui Honore de Balzac. Cu alte
cuvinte balzacianismul = epoca în care individul burghez, rapace şi însetat
de avere vrea să parvină cu o exuberantă explozie de energie, violenţă şi
individualism. Apar in imaginarul romanesc intrigi tenebroase, conflicte
violente, pasiuni atroce dezlanţuite în jurul zeului epocii – banul.

Într-o epocă în care în literatura romană se remarcă romanul ionic de

analiză psihologică, subiectiv, feminin. G Calinescu pare a opta pt formula
balzaciană. Astfel Constantinescu remarca că romancierul apelează la
formula balzaciană a faptelor comune, fixând nişte cadre sociale bine
precizate, o frescă din viaţa burgheziei bucureştene; Crohmălniceanu
aşează romanul “Enigma Otiliei” sub semnul reconstituirii balzaciene şi
clasificării caracterologice.
 2)Comentariu, critica
Afirmaţia scriitoarei Hortensia Papadat Bengescu, referitoare la condiţia femeii
surprinde într-adevăr elementele definitorii ale ipostazelor feminităţii, aşa cum
se reflectă în literatură. Din această perspectivă, Otilia, personajul lui G.
Călinescu din romanul Enigma Otiliei este ilustrativ, prin faptul că sparge
tiparele clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel, femeia din
romanul modern citadin depăşeşte tiparul tradiţionalist, rural, nu numai prin
încadrarea într-un alt tip de spaţiu, ci şi prin libertăţile asumate: ea are acces
la studiu, capacitatea de a lua decizii individual, de a hotărî în privinţa
propriului destin, deşi este încă dependentă financiar de partener. Otilia nu
este un exemplu singular, ei alăturându-i-se şi alte eroine ale romanelor vremii:
Ela („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu) sau
Elena Drăgănescu („Concert din muzică de Bach”, H. P. Bengescu).George
Călinescu, important critic şi prozator interbelic, ilustrează concepţia sa critică
şi teoretică despre roman, considerându-l pe Balzac modelul esenţial. În eseul
Teoria romanului, el consideră că romanul trebuie să fie o scriere tipic realistă,
care să demonstreze idei printr-o experienţă de viaţă. În acest sens, criticul
respinge proustianismul din romanele vremii sale (Camil Petrescu), optând
pentru formula realistă, balzaciană, căreia îi adaugă totuşi unele elemente
moderne, mai ales în ceea ce priveşte personajele.Acestea ilustrează o
umanitate canonică, prin tipologiile în care se încadrează, dând obiectivitate
romanului. Ele se definesc printr-o singură trăsătură, fixată încă de la începutul
romanului şi nu evoluează, cu excepţia lui Felix. Restul reprezintă caracterele
clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia
uşoară (Georgeta), lacomul (Aglae) avarul (moş Costache), arivistul (Stănică
Raţiu), debilul mintal (Titi), fata bătrână (Aurica). G. Călinescu îşi construieşte
personajele şi în funcţie de etica lor. Astfel, unii actanţi sunt dominaţi de
moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alţii - de interese meschine (Aglae,
Stănică). Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligenţa lui
Felix este în contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioasă a
Otiliei - cu urâţenia Auricăi.
 3)Caracterizarea personajelor
Personajele romanului pot fi prezentate pe scurt, astfel:clanul Giurgiuveanu
si clanul Tulea, intre care se declanseaza un conflict pentru avere, cea de-a
doua familie urmarind sa-l mosteneasca pe batranul Costaghe, fratele
Aglaiei. In pofida legaturii de sange raporturile dintre cei doi sunt reci,
tensionate, marcate de suspiciuni reciproce si interesate de aspecte strict
materiale, ajungand la conflicte grave. Chiar Aglaie Tulea isi jigneste fratele,
sustinand ca acesta se senilizase si ca ar fi sustinut o relatie incestuasa cu
fiica sa vitrega, Otilia. Pentru a-i mosteni mai repede averea, aceasta vrea
sa-l puna sub stricta supraveghere a rudelor apropiate, ca sa ii poata controla
afacerile. Clanul Tulea reprezinta o familie in care senilitatea precoce a
barbatilor ( Titi, Simion ) se amesteca cu rautatea femeilor (Aglaie si fetele
ei).
Romanul devine o tragedie prin moartea prematura a lui mos Costaghe (
provocata intentionat de Stanica Ratiu), prin destramarea iluziilor
sentimentale traite de Felix, prin evolutia deceptionala a Otiliei si prin
imbatranirea solitara a mosierului Lodina Pascalopol, prietenul celor doi
orfani ( Felix si Otilia) dar si ocrotitorul permanent al celei din urma. Felix
Simaeste definit de Calinescu ca fiind „martor si actor”, este cel care ne
introduce in atmosfera capitalei din acea vreme, autorul descriind foarte bine
snobismul, zgarcenia si dorinta de parvenire.
Romanul pune in centrul narativ al actinunii formarea personalitatii lui
Felix, din acest motiv putem considera romanul „Enigma Otiliei” un
bildungsroman.
Portretul fizic a lui Felixil ilustreaza foarte bine si pe cel moral: „ fata ii era
juvenila si prelunga, aproape feminina” – de unde putem deduce
sensibilitatea personajului; cu „ suvite mari ...ce-i cadeau de sub sapca”,
obrazul de „culoare maslinie” , iar nasul de „ o taietura elenica” ii dadea un
„aer voluntar”.
 4)Feminitatea in roman
Otilia este un personaj cu un comportament derutant, fiind capabila de
emotii puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si
visatoare, deseori dovedind in mod surprinzator luciditate si tact. Este un
amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp: alearga
desculta prin iarba din curte, sta ca un copil pe genunchi lui Pascalopol dar
este lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei
doi nu se pot casatori. Mos Costache o iubeste pe „Otilica”, pe fe-fetita
mea”, el fiind papa care primeste de la ea un strop de tinerete, lumina si
vioviciune.
Otilia este privita diferit de celelalte personaje ale romanului, astfel rationalul
Felix vede in Otilia „ o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg” ;
Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe femeia in devenire, cu care are
rabdare, dar fata de care nu distinge insa „ce e patern si ce e viril” in
dragostea lui pentru ea. Pentru Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu „spirit
practic”, care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata: „desteapta fata”.
Aglae o considera „o zanatica, o stricata”, care suceste capul baietilor din
familie, deoarece chiar si pe fiul acesteia, Titi, reuseste sa-l cucereasca.
Atunci cand isi exprima parerea despre Otilia, autorul introduce in roman si
elemente dramatice, Aglaie sustinad un monolog.
 5) Bibliografie

Literatura Romana, editura Badea

& Proffessional Consulting
Istoria literaturii rOmane de la
origini pana in prezent, editura
minerva bucuresti 1982
Cvasnii Catanescu Maria- Limba
romana.origini si dezvoltare,
editura Humanitas,bucuresti 1998
6)Realizatori si coordonatori

Realizatori-> Laura Marcu

-> Andreea Zagarin

Coordonator -> D-na Prof.

Geanina avram