Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”,

Departamentul Medicină Internă,

Clinica Medicală Nr.6, Disciplina Boli Ocupaţionale.

Maladia de vibraţie
Etiologie, patogenie, clasificare,
diagnosticul pozitiv, tratamentul
contemporan şi profilaxia.

Autor: d.h.ş.m., prof. univer.,

şef de disciplină
Bodrug N. I.
 Vibraţiile
Definiţie:
 Vibraţiile sunt oscilaţii mecanice periodice, cu
diferite frecvenţe ale corpurilor solide.
 Rolul vibraţiilor în viaţă: datorită vibraţiilor existăm
şi socializăm: vorbim, auzim, înţelegem, percepem
întreaga viaţă (de la leagănul din copilărie pînă la cele
mai mari cutremure de pamînt).
Caracteristicele fizice ale vibraţiei:

 frecvenţa (Hz)
 intensitatea (determinată de
amplitudă, viteză şi
acceleraţie).
Clasificarea vibraţiilor (A. Cocârlă, vol. I):

 În dependenţă de frecvenţă, vibraţiile sunt

clasificate în:
 vibraţii de frecvenţă foarte joasă - sub 2 Hz

 vibraţii de frecvenţă joasă - între 2-20 Hz

 vibraţii de frecvenţă medie - între 20-300 Hz

 vibraţii de frecvenţă înaltă - între 300-1000 Hz

şi chiar pînă la 5000 Hz.
 zguduituri
 Maladia de vibraţie
Generalităţi:
 Se caracterizează printr-un
polimorfism clinic cu o
evoluţie originală.
 Factorul etiologic al maladiei de vibraţie este
reprezentat de vibraţii de diferite frecvenţe.
 Factorii nocivi care însoţesc procesul de
producţie aşa ca gălăgia, răcirea, sarcinele
statico-dinamice, poziţia de lucru forţată pot
contribui la dezvoltarea mai precoce a procesului
patologic şi pot condiţiona unele particularităţi
clinice.
 Patogenia maladiei de vibraţie:
Acţiunea de lungă durată a vibraţiei asupra receptorilor periferici a
sensibilităţii la vibraţie creează condiţii pentru creşterea excitabilităţii
centrilor corespunzători ceea ce determină:
 Tulburarea acţiunii regulatorii ale SNC, în particular
asupra tonusului vascular cauzează manifestări pronunţate
de angiospasm, iar în stadii avansate şi dereglări ale
procese de adaptare – compensare (sdr. Hipotalamic).
 Paralel cu scăderea progresivă a receptivităţii în maladia de
vibraţie, prin iradierea excitaţiei în centrele din
vecinătate ale sensibilităţii, suferă şi sensibilitatea
algică, tactilă şi termică.
 De regulă, patologia decurge cu:
• afectarea sistemului cardio-vascular şi locomotor,
• dereglările reflectorii ale organelor interne.
 Angiospasmul:
 Apare în rezultatul tulburărilor acţiunilor
regulatorii ale SNC asupra tonusului vascular
şi, în particular, asupra stării circuitului
regional.
 !!!! Cu cât mai profunde sunt tulburările
sensibilităţii de vibraţie, cu atât mai pronunţat
este spasmul vascular.
 Nu poate fi exclusă nici iritarea mecanică
nemijlocită şi defectarea intimei vasculare,
momente ce contribuie la agravarea spasmului
sau atoniei vasculare.
 În stadiile avansate ale maladiei de
trepidaţie, se dezvoltă distrofia
ţesuturilor, iar procesul patologic
capătă caracterul de
angiotrofoneuroză.
 Tulburările trofice se desfăşoară
prioritar în aparatul neuro-
muscular şi locomotor, în special,
în muşchi, oase şi articulaţiile
centurii scapulare.
 În stadiile avansate tulburările
trofice au tendinţă spre
generalizare.
 Sindromul hipotalamic:
În stadiile avansate ale maladiei se dezvoltă sindromul
hipotalamic ca urmare a:
 scăderii posibilităţilor de adaptare-compensare a
organismului,
 deteriorării formaţiunilor vegetative periferice şi centrale,
 a dereglării reactivităţii sistemelor răspunzătoare de
reglarea tonusului vascular.
De asemenea, în cadrul maladiei de
vibraţie se dezvoltă şi insuficienţa
cronică a circuitului cerebral ceea ce
atrage după sine modificări a întregului
sistem hemodinamic.
 Patogeneza dereglărilor viscerale:
 Tulburările funcţionale ale sistemului
cardio-vascular, sistemului
respirator şi ale sistemului
gastrointestinal poartă un caracter
reflector secundar prin modificarea
reglării neuroendocine şi
vegetative.
 Totodată în ultimii ani a fost
demonstrat rolul vibraţiei în
dezvoltarea hipertensiunii arteriale.
 Clasificarea maladiei de vibraţie:
 În dependenţă de gradul de expresie a procesului
patologic (Z. E. Droghicina şi N. B. Metlina,1959):
 forma iniţială
 forma medie
 forma gravă (în ultimii ani rar întălnită).
 În dependenţă de regiunea anatomică de impact
(E. Andreeva-Galanina şi V. G. Artamonova, 1963):
 Maladia de vibraţie provocată de vibraţii locale
 Maladia de vibraţie provocată de vibraţii generale
 Maladia de vibraţie provocată de acţiunea vibraţiei
generale şi zguduituri.
 Cele mai tipice sindroame ale Maladiei de vibraţie
(Z. E. Droghicina şi N. B. Metlina, 1967):
 Angiospastic
 Angiodistonic
 Polineurita vegetativă
 Neuritic
 Vegeto-miofasciită
 Diencefalic
 Vestibular.

 În dependenţă de gradul de expresie a maladiei

cauzată de vibraţia locală (M. Rîjicova, V. Artamonova, L.
Milcov, L. Metlina, 1981):
 manifestări iniţiale, forma compensată,
 manifestări moderate, forma subcompensată,
 manifestări pronunţate, forma decompensată.
 Clasificarea maladiei de vibraţie:
În dependenţă de regiunea anatomică
de impact cu dispozitivul vibrant, se
deosebeşte:
1. Maladia de vibraţie provocată de
vibraţii locale- vibraţiile sunt transmise
sistemului mână-braţ: oscilaţiile
produse de maşini vibratoare, acţionează
nemijlocit asupra anumitor părţi ale
corpului uman (muşchi, oase, articulații),
care apoi se transmit de la extremităţi la
corp.
 Instrumentele vibratoare sunt
folosite în industria siderurgică,
constructoare de maşini, de avioane, a
şantierelor navale, industria forestieră,
în construcţie, în agricultură, în
minerit, de lucrătorii din transport, etc.
Cele mai răspândite instrumente
vibratoare sunt instrumentele
manuale de rotaţie şi percuţie:
ferestrăiele cu lanţ, ciocanul
pneumatic, ferestrăul electric, dalta
vibrantă, dispozitivele pentru şlefuit,
etc.
2. Maladia de vibraţie provocată de vibraţii
generale - vibraţiile sunt transmise întregului
corp, vibraţia locului de muncă (fotoliul, podelei,
şchelei, cabinei şi altor locuri unde se află
muncitorul):
 maşinile cu care se deplasează vibrează împreună
cu organismul uman (la conducătorii
autocamioanelor mari şi maşinilor agricole grele);
 omul se află în încăperi în care sunt în funcţiune
maşini şi instalaţii (aşezarea betonului prin vibraţii
la construcţii);
3. Maladia de vibraţie provocată de vibraţiile
generale asociate cu zguduituri – vibraţia produsă
de către tren, autocamioanele grele din cariere,
maşinile forestiere.
 Tabloul clinic al maladiei de vibraţie
provocată de vibraţii locale.
Tabloul clinic al maladiei constă din:
Deseori pe parcursul unei perioade de timp maladia decurge latent
(câteva luni pînă la câţiva ani).
Locul principal în clinică îi revine sindromului vascular periferic
cu angiospasm pronunţat ce se instalează treptat şi progresiv.
Obligatorie este asocierea dereglării sensibilităţii algice,
termice şi mai rar tactilă .
Se depistează atrofia fibrelor motorii sub formă de atrofie
nepronunţată a muşchilor mărunţi ale mâinii şi cu micşorarea
vitezei de răspândire a excitaţiei pe fibrele motorii.
În cazul acţiunii combinate a vibraţiei, gălăgiei şi prafului se dezvoltă
neurita nervului acustico-vestibular (VIII) şi patologia
sistemului bronhopulmonar.
 În dependenţă de gradul de manifestare
a maladiei de vibraţie:
 Tulburările sensibilităţii algice se pot extinde nu
numai pe degete ci şi pe antebraţ. Totodată, se agravează
hipostezia de tip polineuritic în hipostezia de tip
segmentar.
 Tulburările trofice pot să se răspândească asupra:
 Țesutului adipos subcutanat,
 Țesuturilor paraarticulare, tendoane, muşchi.
 La cei ce lucrează cu instrumentele pneumatice grele, când
suferă considerabil membrele superioare, se depistează
miofasciite şi miozite ale muşchilor centurii
scapulare şi tendomiozite ale antebraţului.
 Tabloul clinic al maladiei de vibraţie provocată
de vibraţii locale, forma compensată.
1. Sindroamele periferice:
Angiospastic cu angiospasme rare.

Angiodistonic.

Sindrom sensor (vegetativ-sensorial).

Polineuropatie a mâinilor.

2. Acuzele:
Accesele spontane de înălbire a degetelor ambelor
mâini, rare, care devin observate la spălarea lor cu
apă rece sau la suprarăcirea totală.
 Senzaţii de frig şi restabilirea întârziată a
temperaturii cutanate a degetelor după expoziţie la
frig.
 Dureri nocturne (provoacă dereglări de somn) sau
de repaos în mâini. Peste 10-15 min după începutul
lucrului – durerile, de regulă, dispar.
 Sunt caracteristice tulburări uşoare a sensibilităţii
falangelor terminale, parestezii, micşorarea
neaccentuată a sensibilităţii de vibraţie şi
modificarea tonusului capilar.
 Uneori se observă tulburări funcţionale uşoare a
SNC.
 Tabloul clinic al maladiei de vibraţie provocată
de vibraţii locale, forma subcompensată:
1. Sindroamele periferice:
Angiospastic periferic
ocu angiospasme frecvente,

ocu tulburări trofice vegetative.

Sindrom sensorial (vegeto-sensorial) polineuropatii în

combinare:
ocu tulburări distrofice ale aparatului locomotor al mâinilor şi
centurii scapulare (vegeto-miofasciite, periartroze),
ocu tulburări funcţionale ale sistemului nervos (sindrom
neuroastenic şi cerebral angiodistonic),
ocu modificări poliradiculare (poliradiculopatie cervicală).
2. Acuzele:
 Acuze la indispoziţie, astenie.
 Distonie vegetativă cu cefalee nelocalizată, vertije uşoare.

 Tulburări ale somnului şi iritabilitatea sporită.

 Unii pacienţi resimt dureri în regiunea precordială,

palpitaţii, transpiraţii.
 Fenomenele dureroase şi paresteziile poartă un caracter
stabil.
!!! Se determină modificarea tonusului capilar şi al vaselor de
calibru mare.
!!! În condiţiile aplicării măsurilor curative-preventive
procesul patologic poate fi reversibil, în caz contrar procesul
progresează continuu.
 Tabloul clinic al maladiei de vibraţie provocată
de vibraţii locale, forma decompensată:
 Decurge sub formă de polineuropatii senso-
motorii.
 În stadiile avansate ale maladiei, tulburările
vegeto-vasculare pot primi un caracter
generalizat.
 Tulburări accentuate vasomotorii şi trofice.

 La momentul actual sunt rar întîlnite.

Acuzele:
 Accesele de angiospasm periferic devin mai frecvente,
creşte intensitatea paresteziilor şi senzaţiilor dolore, se
agravează tulburările de sensibilitate, sensibilitatea de
vibraţie este brusc abolită.
 Majoritatea pacienţilor prezintă astenizare şi distonie
vegeto-vasculară.
 Sunt depistate hipertensiunea arterială, distrofie
miocardică, modificări degenerative-distrofice ale centurii
scapulare, mai rar ale coloanei vertebrale.
!!! Această fază se deosebeşte printr-o evoluţie torpidă,
reconvalescenţa fiind incompletă, chiar şi în cazul
întreruperii contactului cu vibraţia şi aplicării tratamentului.
 Date obiective în maladia de vibraţie provocată
de vibraţii locale:
 Hipercheratoza primară, o tulburare trofică ce se
manifestă sub formă de nişte formaţiuni netede, pale,
situate pe partea dorsală a articulaţiilor interfalangiene.
 Amprentele digitale deseori sunt şterse, unghiile
îngroşate, deformate sau subţiate, frecvent au aspectul
sticlei de ceas.
 Atenţie deosebită se acordă reducerii tonusului venos
şi stazei venoase, prin care probabil se explică
acrocianoza pronunţată.
 Asimetria indicilor oscilografici precum şi a indicilor
reografici pentru mâna stângă şi dreapta.
 Date obiective în maladia de vibraţie provocată
de vibraţii locale:
 Asimetria presiunii arteriale şi modificarea tonusului
capilar.
 Tegumentele primesc aspecte diferite: la unii pacienţi
culoarea mâinilor devine cianotică, la alţii – pală cu pete.
 La majoritatea mâinile sunt edemaţiate, deseori se
remarcă o deformaţie nepronunţată a articulaţiilor
interfalangiene.
 Tulburările de secreţie se manifestă prin transpirarea
sporită a mâinilor, rareori uscăciunea lor.
 Se observă micşorarea temperaturii cutanate
preponderent în regiunile distale ale mâinilor.
 Maladia de vibraţie provocată de vibraţii
generale:
1. Se caracterizează prin modificările SNC şi periferic sub
forma sindroamelor:
 angiodistonic

 vegetativ-vestibular

 polineuropatii în asociere cu dereglări poliradiculare.

 În cazul acţiunii trepidaţiilor de diferite tipuri (întîlnite la

betonişti, excavatorişti, etc) are loc asocierea
sindroamelor caracteristice pentru vibraţie locală şi
generală- forme cerebralo-periferice ale maladiei de
vibraţie.
2. Acuze:
 Sindromul vegetativ-vestibular
se manifestă prin:
• vertije,
• cefalee,
• greţuri,
• rău de transport.
 La majoritatea pacienţilor se
determină scăderea iritabilităţii
vestibulare.
 Deseori acest tip de maladie de
trepidaţie se asociază cu
angiodistonie cerebrală.
 Disfuncţia glandelor digestive, tulburarea
secreţiei gastrice pot fi cauzate de defectele
reglatorii, de ptoza organelor abdominale cu
iritarea ulterioară a plexului solar, care se
dezvoltă sub acţiunea continuă a impulsurilor
(zguduiturilor).
 Impulsurile în regim cronic provoacă modificări
distrofice în coloana vertebrală (osteocondroză,
osteoartroză deformată în regiunea sacrală, mai
rar cervico-toracală) cu sindrom secundar
radicular dolor şi reflector.
 Existenţa acestor complicaţii este cauza scăderii
capacităţii de muncă.
 Maladia de vibraţie provocată de vibraţii
generale asociate cu zguduituri:
 Exercită o acţiune negativă asupra sferei genitale,
ceea ce se manifestă prin dereglarea ciclului
menstrual, apariţia oligodismenoreelor, menoragiilor.
 Tipul dat de vibraţie poate provoca acutizarea
proceselor inflamatorii a organelor bazinului mic.
 Tulburările funcţionale, cauzate de vibraţiile
generale, rămân timp îndelungat compensate şi nu
duc la invalidizare.
 Diagnosticul maladiei de vibraţie:
Tabloul clinic fiind polimorf, diagnosticul
maladiei necesită:
 Studierea minuţioasă a anamnezei (contactul
cu instrumentele vibratoare), caracteristica
igieno-sanitară a condiţiilor de muncă.
 Investigarea clinico-fiziologică
completă a pacienţilor.
 Diagnosticul diferenţial cu
sindroamele de dereglare a
hemodinamicii periferice.
 Pentru examinarea reacţiilor
vegetativ-vasculare sunt necesare: proba
cu frig, proba cu hipertermie reactivă,
capilaroscopie, oscilografie arterială,
termometrie.
 Pentru aprecierea caracterului şi
gradului de tulburare a sensibilităţii:
algezimetria (efectuată cu algezimetrul).
 Pentru aprecierea stării sistemului neuro-muscular:

electromiometrie, electromiografie, măsurarea vitezei de

transmitere a excitaţiilor pe fibre nervoase (fiziologia stării
sistemului neuromuscular).
 Pentru depistarea afectării osteoarticulare:

Examenul radiologic al regiunilor implicate în procesul patologic.

 În cazul tulburărilor vasculare pronunţate: dopplerografia
regiunilor interesate.
Diagnosticul diferenţial al maladiei
de vibraţie:
Maladia de vibraţie necesită a fi diferenţiată de
alte maladii neprofesionale, aşa ca:
 Fenomenul Raynaud
 Siringomielie
 Polineuropatii
 Periartrite, ş.a.
Dacă în baza datelor anamnestice şi a documentaţiei
medicale se ştie că pacientul suferă de maladiile date
decade necesitatea diagnosticării maladiei de vibraţie.
 Fenomenul Raynaud:
 Maladie reumatologică ce se caracterizează prin
procese vasospastice ce determină modificări de
culoare şi temperatură în special la nivelul
degetelor mâinilor şi picioarelor, dar şi a altor
extremităţi (ca de exemplu nas, urechi).
 Etiopatogenie: ereditară asociată cu controlul nervos inadecvat al
vaselor sangvine cât şi sensibilitatea individuală la frig care determină
vasoconstricţia excesivă a arteriolelor şi capilarelor din tegumente.
 Tabloul clinic:
• Scăderea temperaturii şi amorţeală în timpul somnului
• Modificări caracteristice de coloraţie la nivelul tegumentului: iniţial
paloare (albire), ulterior cianotic (mov-albastru), şi apoi eritematoase
(roşii).
• În timp accesului zona devine intens dureroasă, cu caracter pulsatil,
apar parestezii sau anestezii regionale, ş.a.
 Siringomielia:
 Maladie neurologică caracterizată prin dilatarea
canalului central al măduvei spinării (canalul
ependimar) sau formarea unor cavităţi noi în
substanţa centromedulară distrugând o parte din
măduva spinării.
 Etiopatogenie: congenitală sau dobândită(tumori medulare, glioze,
mielita inflamatorie cronică), cu formarea unor cavităţi care pot
determina obstrucţia fluxului LCR în canalul spinal şi întreruperea
conexiunilor neuronale din măduva spinării.
 Tabloul clinic: spre deosebire de maladia de
vibraţie este însoţită de dereglarea disociată a
sensibilităţii, de tulburări pronunţate în sfera
motoră, de abolirea precoce a reflexelor tendinoase,
cu simptomatica piramidală şi bulbară, atrofie
musculară.
 Diagnosticul corect este determinat de anamneză,
de dinamica evoluţiei maladiei, prin excluderea
simptomelor provocate de vibraţie, anamneză(ruta
profesională).
 Polineuropatiile:
 Afecţiuni ale neuronului motor periferic şi
protoneuronului senzitiv, cu accentuare distală la
membre, caracterizată prin alterarea mişcărilor
voluntare şi involuntare precum şi a sensibilităţii.
 Etiopatogenie: factorii etiologici: toxici, dismetabolici
(diabet), infecţioşi, alergici, hipovitaminoze etc, ce afectează
fibrele nervoase, iar stimulul nervos se transmite mai încet
către structurile nervoase superioare, funcţionalitatea acestuia
fiind abolită.
 Taboul clinic: modificarea percepţiei senzitive şi dereglări
motorii corespunzătoare zonei de influenţă nervului dat.
 Diagnosticul corect este determinat de anamneză, de
studierea dinamicii evoluţiei maladiei, prin excluderea
simptomelor provocate de vibraţie şi de altă etiologie.
 Periartritele:
 Afecţiune caracterizată prin dureri provocate de o
inflamaţie a ţesuturilor din vecinătatea articulaţiei.
 Etiopatogenie: cauzată de o inflamaţie a
tendoanelor care acţionează muşchii periarticulari, a
bursei seroase şi/sau a capsulei articulaţiei. Ea este
favorizată de factori congenitali sau este dobandită
(utilizarea profesională sau sportivă excesivă a
articulaţiei).
 Tabloul clinic: durere acută/cronică a articulaţiei,
cu bursită/fără tendinită limitarea mişcărilor în
articulaţie, blocarea articulaţiei (algodistrofia cauzată
de o capsulită retractilă).
 Se deosebesc de maladia de vibraţie prin existenţa
perioadelor de acutizare, lipsa tulburărilor de
sensibilitate şi a angiospasmelor.
 TRATAMENTUL
Motivele principale ale scăderii capacităţii de
muncă la pacienţii cu boala de vibraţie sunt:
 Parestezia

 Sindrom dolor persistent

 Dereglări motorii

 Tulburări vegeto-vasculare regionare pronunţate

Principiile de bază al tratamentului sunt:
 Măsuri organizatorice.
 Tratament patogenetic.
 Tratament simptomatic.
 Măsuri organizatorice:

Constau în:
 excluderea temporară sau completă a acţiunii
vibraţiei asupra organismului uman.
 excluderea temporară sau completă a acţiunii a
factorilor nocivi (gălăgia, răcirea, sarcinele
statico-dinamice, poziţia de lucru forţată,
suprasolicitarea fizică, suprarăceală) asupra
organismului uman.
 Tratamentul patogenetic
...trebuie să fie orientat spre normalizarea principalelor dereglări
clinice:
1. Ameliorarea microcirculaţiei şi a hemodinamicii periferice:
Complamina (Xantinol nicotinat)
Vasodilatator periferic (Blochează receptorii adenozinergic, creşte
nivelul AMPc ).
Comprimate 150 mg N 60, câte 1 comprimat de 3 ori/zi.
Halidor (Benciclan)
Spasmolitic musculotrop, vasodilatator central şi periferic.
Comprimate 100 mg N 50, câte 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi.
Acid nicotinic (Vitamina PP)
Dilată vasele periferice.
Soluţie injectabilă 1%-1 ml în fiole N 10, comprimate 100 mg,
100-200 mg de 2-3 ori/zi.
 Reologice.
 Ozonoterapia locală şi generală.
 Anticoagulante:
• Warfarina
 anticoagulant antagonist ai vitaminei K
 Comprimate 5 mg, câte 5-7,5 mg/zi, în conformitate cu indicele
protrombinic şi INR.
• Trombostop(acenocumarolum)
 antitrombotice antagonişti ai vitaminei k
 comprimate 2 mg N 10, câte 2mg/zi, în conformitate cu indicele
protrombinic şi INR.
2. Înlăturarea tulburărilor trofice:
 Vitamina B1 (Tiamină clorhidrat)-Soluţie injectabilă 5% 1ml în fiole
N10, i.m. profund sau i.v. lent adulţi 25-50 mg o dată pe zi.
 Vitamină B6 (Piridoxină)- comprimate 250 mg , câte 250 mg-1
g/zi, 15-20 zile sau Soluţie injectabilă 1%-1ml în fiole N 10, câte 10-
20 mg/zi timp de 3 săptămâni
3. Înlăturarea sindromului dolor:
Diclofenac (ibuprofen, indometacina, ketoprofen,
piroxicam)
AINS,inhibitori ai COX1 și COX2,
Comprimate filmate 50 mg N 20, câte 75-100 mg/zi în 2 prize.
Nimesulidum
AINS, inhibitori ai COX2
Granule 100mg N 30 plicuri, câte 100 mg de 2 ori pe zi după
mese. Granulele din plic se dizolva in 1/2 pahar de apă.
4. Normalizarea dereglărilor neurodinamicii şi funcţionării
sistemului senzo-motor
Retabolil/Nerobolil- (nandrolon)
Anabolizant, derivat sintetic al testosteronului
Soluţie injectabilă uleioasă 50 mg/1 ml în fiole N 1, câte 25-100
mg la fiecare 3 sau 4 săptămăni.
 ATP (Fosfobion)
 Soluţie injectabilă 1%-1 ml în fiole N 5, 1-3 ml/zi i.m.
timp de 15-20 zile.
 Acid ascorbic(Vitamina C).
 Soluţie injectabilă 5%-2 ml în fiole N 10, câte 0,5-1 g 1-2
ori pe zi.
 Riboxină (Inosina)
 Derivat purinic (nucleozid), precursor al ATP
 Soluţie injectabilă 2%-10 ml în flacoane, intravenos în
injecţie lentă, iniţială 10 ml şi la toleranţa bună, se creşte
până la 20 ml de 1-2 ori pe zi timp de 10-15 zile.
 Majoritatea autorilor propun combinarea tratamentului
medicamentos cu metode de reabilitare medicală ce
includ proceduri fizioterapeutice şi reflectorii.
 Procedurile fizioterapeutice
 Electroforeza cu novocaină de 5% aplicată la mâini.
 Diatermia ganglionilor cervicali.
 Iradierea cu raze ultraviolete în doze eritermice a regiunii
ganglionilor cervicali.
 Băile galvanice cu emulsie de Naphalanum liquidum
combinate cu masajul centurii scapulare.
 Se foloseşte cu succes ultrasunetul cu hidrocortizon şi
laseroterapia.
 În cazul sindromului dolor şi angiospastic pronunţat se
recomandă folosirea acupuncturii.
 La momentul actual prezintă interes sporit tratamentul cu
băi de ape minerale, cu apă oxigenată şi aplicaţii cu nămol.
 Recomandări în maladia de vibraţie:
În stadiile iniţiale ale maladiei de vibraţie
capacitatea profesională este păstrată. În această situaţie,
cu scopul prevenirii agravării procesului se recomandă:
 Efectuarea complexului de măsuri curative şi de
profilaxie.
 Se recomandă transferul temporar la alt loc de muncă
unde este exclusă acţiunea trepidaţiei şi frigului pe timp
de 1-2 luni cu eliberarea certificatului de concediu
medical (cu păstrarea salariului mediu).
 În afara tratamentului ambulator pacienţii mai necesită şi
tratament balnear.
 Pacienţilor cu maladia de vibraţie de gradul II li se
recomandă:
 Transferul temporar (termen de 2 luni) la alt loc de
muncă cu excluderea acţiunii nocive a trepidaţiei,
gălăgiei, suprarăcelii.
 Pe timpul transferului se eliberează certificat de
concediu medical, se aplică un tratament activ în
condiţii de ambulator şi a staţiunilor balneare.
 Peste 2 luni după ameliorarea considerabilă a stării
subiective şi a indicilor funcţionali, pacienţii se admit la
lucru pe specialitate, cu supraveghere de dispensar şi
tratament peste 6 luni.
 Pacienţilor cu maladia de vibraţie de gradul III li
se recomandă:
Nu sunt invalizi, ei îşi păstrează capacitatea de
muncă în alte domenii, ce permite angajarea lor la
lucru cu calificare identică.
Persoanele necalificate, în vârstă sub 45 ani, sunt
recomandaţi la reciclare în specialitate.
Dacă persoana dată din cauza lipsei de studii sau
a experienţei altor patologii asociate nu poate
profesa altă specialitate, ea este examinată de
CEMV cu aprecierea gradului de pierdere a
capacităţii de muncă şi în caz de necesitate,
invaliditate profesională.
 Măsurile de profilaxie:
 Reducerea la minimum a expunerii la vibraţii
–îmbunătăţirea tehnică a uneltelor de munca
–timp de expunere minimum
–mănuşi şi ferăstraie anti-vibraţii etc.
 Cunoaşterea nivelului de vibraţii emise de noile unelte utilizate
 Temperatura
 Oprirea fumatului
 Examinări medicale periodice

 Controale administrative eficiente (limitaţi durata expunerii,

lucrătorii să stea la căldură).
 Scaune ce reduc vibraţiile pe utilajele grele, întreţinere.

 Examinări periodice în cadrul unităţilor medicale de medicina

muncii.
 Concepţia serviciului sănătate
ocupaţională în Republica Moldova
 Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, art. 43,
alineatul 2;
 Codul Muncii al Republicii Moldova, Legea nr.154-XV din
28.03.2003, titlul IX „Protecţia Muncii”;
 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 186-XVI din
10.07.2008;
 Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, nr.756-XIV din 24.12.1999, art. 21(1), (2), (3);
 Hotărârea Guvernului RM cu privire la Serviciul de
Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, nr. 384 din
12.05.2010;
 Programul naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă pe anii 2013-2016
Convenţiile OIM:
Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale
şi culturale din 16.12.1966;
 155 (1981) privind securitatea şi igiena muncii;
 187 (2006) privind cadrul de promovare a sănătăţii şi securităţii în
muncă;
 161 (1985) privind serviciile de sănătate în muncă;

 167 (1988) privind securitatea şi sănătatea în construcţii;

 184 (2001) privind securitatea şi igiena muncii în agricultură;

148 (1977) privind mediul de muncă (poluarea aerului, zgomotul şi

vibraţiile);
Directivele specifice:
2002/44/CE privind cerințele minime de sănătate și securitate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
agenți fizici (vibrații) (2002);