Caria DT - C3

Particularitățile dinților temporari și implicațiile în
prepararea cavităților
Particularitatea Implicația în prepararea și/sau obturarea
cavității
Grosime mai mică a structurilor dure La obturarea cu materiale neaderente, pentru
dentare retenție, cavitatea se extinde mai mult în
suprafață; risc de deschidere a camerei pulpare
Cameră pulpară mai voluminoasă, cu unele
coarne pulpare mai apropiate de suprafața Risc de deschidere a camerei pulpare
ocluzală
Contacte strânse și întinse în suprafață între Dificultăți în realizarea extensiei preventive la
molari, după vârsta de 3-4 ani cavitatea de clasa a II-a
Proeminență mezio-vestibulară în 1/3 de Greutate în adaptarea matricii
colet a molarilor (tubercul Zuckerkandl)
Orientarea prismelor de smalț Nu necesită bizotarea
Strat exterior de smalț aprismatic Timp de demineralizare mai lung când se
folosesc materiale compozite
Modificări regresive pulpare o dată cu Restrâng utilizarea coafajelor pulpare
instalarea resorbției radiculare
Viață limitată pe arcada Se pot face sacrificii mai mari de structură dură
pentru a obține restaurări durabile în timp
CARIA DINȚILOR TEMPORARI
Reguli de pregătire a cavității
1. Deschiderea procesului carios
2. Exereza dentinei alterate
3. Extensia preventivă
4. Forma de retenție
5. Forma de rezistență
6. Forma de conveniență
7. Finisarea marginilor de smalț ale cavității

Deschiderea procesului carios NU pune

probleme speciale, de cele mai multe ori pacientul fiind
adus la medic când procesele carioase au devenit
evidente.
Crearea accesului este necesară la cariile aproximale

care nu au întrerupt încă creasta marginală.
Exereza dentinei alterate se face de regulă până în

dentină sănătoasă, cu excepția situației când există o
zonă limitată de dentină alterată în dreptul unui con
pulpar, la dintele temporar în stadiul 1 sau 2, cu
condiția ca dintele să fie vital și asimptomatic.
Extensia preventivă se realizează prin aducerea

marginilor cavității în zonele de autocurățire sau de
curățare artificială
La cavitatea de clasa I – pereții cavității se aduc pe pantele

cuspidiene, iar la clasa a II-a pereții cavității verticale se
scot în afara punctului de contact.
Față de dinții permanenți, la dinții temporari extensiile

preventive se fac mai întinse. Aceste extensii mai largi
contribuie la creșterea retenției cavității.
Prin mărirea suprafeței de contact dintre pereții cavității și

materialul de obturație crește frecarea și implicit retenția.
Forma de retenție a cavității, în cazul folosirii

materialelor de obturație neaderente, se realizează cu
mai mare greutate în condițiile păstrării vitalității
dentare, datorită grosimii mai reduse a smalțului și
dentinei.
Pentru a suplini acest inconvenient se recurge la

creșterea suprafeței de contact dintre pereții cavității și
materialul de obturație prin:
- extensii preventive mai ample
- rotunjirea unghiurilor dentinare

Forma de rezistență presupune ca în timpul

pregătirii cavității să rezulte atât pereți dentari cât și
margini de obturație suficient de groase pentru a
rezista la solicitările din cavitatea orală.
În cazul proceselor carioase întinse acest lucru nu este

posibil.
Scurtarea pereților subțiri ar reduce din înălțimea

acestora, periclitând forma de retenție.
De aceea în asemenea situații se recomandă folosirea

coroanelor pedodontice.
Forma de conveniență impune realizarea unor cavități a

căror dimensiune să permită accesul instrumentarului
de lucru în toate zonele cavității atât în timpul pregătirii
cât și în timpul obturării.
Finisarea marginilor de smalț ale cavității constă numai

într-o simplă netezire. Orientarea prismelor de smalț nu
necesită bizotare.
CARIA INCIPIENTĂ
În caria incipientă activă white spot tratamentul constă în:

- corectarea obiceiurilor alimentare
- corectarea sau instituirea unei igiene orale corecte,
adaptând metodele și tehnicile în raport cu vârsta copilului
- stimularea mecanismelor locale de remineralizare prin
aplicații locale de preparate fluorurate
În caria simplă cu lipsă de substanță, atitudinea terapeutică

adoptă următoarele etape:
- prepararea unei cavități
- tratamentul plăgii dentinare
- refacerea distrucției coronare
Tratamentul cariei simple superficiale
Tratament = îndepărtarea țesuturilor dentare alterate și

aplicarea unui material de obturație de durată,
corespunzător pentru tratamentul dinților temporari
I. Îndepărtarea procesului carios se va realiza cu freze

de turbină diamantate, deoarece vibrațiile sunt mai
reduse și viteza de îndepărtare este mai mare, astfel
încât copilul nu se va speria de vibrațiile emise de
frezele de piesă contraunghi.
Se controlează dacă s-au îndepărtat țesuturile infectate

folosind un indicator de carie.
II. Izolarea cavității - diga sau rulouri + aspirator salivă
Sistemul de digă
Avantaje sistemului de digă:
1. acces mai bun și vizibilitate mărită

2. permite păstrarea unui câmp operator uscat, condiții
aseptice
3. previne accidentele de înghițire sau aspirare a
materialelor sau instrumentarului
4. scade timpul de lucru
5. mulți copii tind să se relaxeze (acționează ca o barieră
separatoare)
Avantaje sistemului de digă:

6. cu diga, copilul tinde să respire pe nas (inhalosedare)
7. confort pentru medic
8. îmbunătățește proprietățile materialelor dentare
9. ajută la controlul infecțiilor încrucișate prin reducerea
răspândirii aerosolilor ce conțin microorganisme
Dezavantaje sistemului de digă:

1. utilizarea este scăzută la nivelul practicienilor privați
2. nu poate fi folosită în cazuri de malpoziții dentare grave
3. nu poate fi utilizată la copiii care suferă de astm, unele
infecții ale tractului respiratorii superior sau de
respirație orală
Sistemul de digă
Instrumentar
1. Folii digă
2. Cleme digă
3. Cadru pentru folii
4. Forceps pentru cleme
5. Perforator
6. Ață dentară
7. Pene din lemn, elastice ortodontice
Sistemul de digă
1. Folii digă
- diferite culori
- 6x6 inch pentru adult
- 5x5x inch pentri copii
- pot avea diferite arome pentru copii
- cele subțiri sunt mai confortabile pentru pacient
- cele groase determină o retracție tisulară mai mare și o
mai buna izolare, deoarece se adaptează mai bine
Sistemul de digă
2. Clemele pentru digă

- utilizate pentru a securiza folia la dinți și a realiza astfel o
mai bună izolare, retrăgând minim țesutul gingival
- componente – 4 gheare care stau pe unghiurile meziale și
distale ale dintelui
- 2 fălci unite printr-un arc
Sistemul de digă
2. Clemele pentru digă

- cele cu aripioare determină o retracție în plus a foliei de
digă din câmpul operator
- sunt pentru diferiți dinți: anteriori, premolari, molari
maxilari și molari mandibulari, molari temporari, molari
erupți incomplet
Sistemul de digă
3. Cadru de susținere a foliei
- cadrul lui Young - în forma de U
- modelul Ash- potrivit pt copii
- cadrul Swenska- pt radiografii

Sistemul de digă
4. Forceps pt cleme
5. Perforator
6. Pene și elastice
Sistemul de digă
- folia este perforată astfel încât diga să fie centrată orizontal pe față și
buza superioară să fie acoperită de marginea superioară a digăi, dar să
nu acopere nările
Sistemul de digă - aplicare

- anestezia locală trebuie administrată acolo unde clemele pot leza
gingia
- se alege clema potrivită, se asigură cu ață
dentară
- se ia cu forcepsul și se plasează pe dinte


- se alege o folie de digă și se perforează
- se aplică clema pe dintele care trebuie izolat
- se verifică stabilitatea clemei


- se aplică folia peste clemă
- se aplică cadrul
- se întinde folia pe tot cadrul

III. Toaleta cavității

Spălarea cavității cu ser fiziologic, clorhexidină pentru
degresarea și eliminarea detritusurilor remanente de la
nivelul cavității
Se evită substanțele iritante precum apa oxigenată sau
alcoolul
Se usucă cavitatea cu spray-ul de aer, moderat
IV. Obturarea cavității

După plasarea materialului de obturație, se verifică
adaptarea în ocluzie a obturației și realizăm finisarea
acesteia cu freze diamantate fine, gume sau discuri de
finisare.
Tratamentul cariei simple profunde
Etapă suplimentară = toaleta plăgii dentinare
Aspectul dentinei de pe peretele pulpar:
- dură și normal colorată
- dură și pigmentată
- dură și cu prezența unei zone limitate de dentină

moale
- dentină dură și o deschidere punctiformă a camerei

pulpare
În funcție de stadiul evolutiv al dintelui temporar se aplică următoarele

scheme de tratament:
Coafajul indirect:
- baza cavității este dură, de culoare normală sau pigmentată
- modificările inflamatorii pulpare sunt absente
- dintele este tânăr sau matur
- dacă avem o zonă limitată de dentină moale, ea se îndepărtează cu

riscul deschiderii camerei pulpare și se realizează coafajul direct
- o altă variantă este păstrarea acelei zone de dentină moale și infectată

și aplicarea unui coafaj indirect cu eugenat de zinc = coafaj natural
Deschiderea accidentală se tratează prin realizarea

coafajului direct, la copiii mici, în perioada de dinte imatur
sau în perioada de dinte tânăr.
În majoritatea cazurilor, deschiderile accidentale se tratează

ca pulpitele.
Tratamentul cariei simple
Tipuri de matrice
Pentru realizarea obturației în cazul cavităților de clasa a II-
a trebuie să se aplice o matrice.
Refacerea peretelui lipsă cu ajutorul matricei permite:

- aplicarea și condensarea corectă a materialului de
obturație, ceea ce duce la creșterea rezistenței obturației
- o bună adaptare marginală gingivală
- suprafața lustruită a obturației.
Tratamentul cariei simple
Pentru dentația temporară se recomandă următoarele tipuri de

matrici:
- bandă metalică în forma literei T
- bandă ortodontică din care se confecționează inele de dimensiunea
dintelui respectiv, inele care se adaptează la colet și se confecționează
cu ajutorul cleștilor pentru convexități
- matricea Tofflemire și Siqueland cu dimensiuni pentru copii
- matricea si postmatricea Apis
- matrici parțiale ținute de medic
- matrice de celuloid
- coroane de celuloid pentru cavități de clasa a IV-a
Tratamentul cariei simple a dinților temporari
- Principiile lui Black, modificate de McDonald -
 Prepararea cavităților cu pereți ce converg spre suprafețele

libere, în scopul de a spori retenția, deci cu baze mai mari de
deschidere
 Marginile cavităților să fie în afara punctelor de contact cu

antagoniști, în acest fel presiunea maximă va fi pe materialele de
restaurare
 Nu este recomandată bizotarea marginilor, deoarece orientarea

prismelor de smalț este favorabilă pentru presiuni și bizotarea va
scădea retenția
Tratamentul restaurativ – Particularități în prepararea cavităților
Prepararea cavităților de clasa I pentru restaurarea cu amalgam
Restaurarea molarilor temporari
 forma cavității va cuprinde toate șanțurile și fosetele și toate zonele care

sunt afectate de carii (extensie preventivă)
 în mod ideal, adâncimea cavității este de 0,5 mm în dentină (aproximativ
1,5 mm de la suprafața smalțului)
 lungimea capului tăietor al frezei 330 este 1,5mm – ideală pentru
profunzimea cavității
 pentru a preveni concentrarea stresului, toate unghiurile cavității și
muchiile vor fi rotunjite – freza 330
 istmul nu va depăși 1/3 din dimensiunea vestibulo-orală a dintelui
 în cazul molarului doi temporar superior, creasta oblică de smalț va fi
păstrată atât timp cât nu este compromisă
 Împreună cu amalgamul, rășinile diacrilice compozite, cimenturile

glassionomere, compomerii pot fi folosite ca materiale de restaurare în
cavitățile de clasa I a molarilor temporari.

 marginile cavității trebuie plasate în afara zonelor de stres
masticator și nu trebuie bizotate
 frezele con inversat vor fi evitate pentru a nu deschide coarnele
pulpare
 când se realizează o retenție în coadă de rândunică, lățimea
vestibulo-orală trebuie să fie mai mare decât lățimea istmului,
astfel încât să determine blocarea materialului (asigură rezistența
împotriva forțelor ocluzale, care pot deplasa restaurarea spre
mezial sau distal).
Prepararea cavităților de clasa I pentru restaurarea cu

amalgam
 pereții vestibulo-orali trebuie să conveargă în direcție

ocluzală
 pereții meziali și distali trebuie să fie plați la nivelul crestei
marginale, astfel încât să nu le submineze
 molarii doi temporari mandibulari prezintă adesea fosete
vestibulare de dezvoltare. Atunci când cariate, acestea ar
trebui să fie restaurate, cu o mică obturație in formă de
lacrimă sau ovoidală, incluzând toate șanțurile și fisurile
adiacente succeptibile.
- planșeul cavității este ușor rotunjit

- se stabilește un unghi de 90° între pereții cavității și
suprafața ocluzală cu freza 169L/330 – îmbunătățește
modelarea și finisarea amalgamului și reduce percolarea
marginală
1. Profunzime în dentină de
0,5mm
2. Unghiuri rotunjite
3. Planșeu ușor concav
4. Unghi de 90° între cavitate
și suprafață
A. molarii maxilari unu și doi

(vedere ocluzală)
B. primul molar, vedere linguală a

preparării fosetei disto-linguale
C. molarii mandibulari unu și doi

(vedere ocluzală).
Greșeli de preparare
(1) prepararea prea profundă a cavității
(2) subminarea crestelor marginale
(3) modelarea prea accentuată a anatomiei în amalgam
(4) nu se elimină amalgamul de pe marginile cavității
(5) lipsa de modelare, ceea ce duce la fracturi ulterioare ale
amalgamului datorită înălțării ocluziei
(6) neincluderea tuturor fisurilor susceptibile.
O alternativă la includerea tuturor fisurilor susceptibile este

de a limita prepararea la zona cariată și de a sigila restul
dintelui.
Restaurarea molarilor temporari –

molarul I temporar

molarul II temporar mandibular

molarul II temporar maxilar
Prepararea cavităților de clasa a II-a pentru restaurarea cu amalgam
 orice cavitate de clasa a II-a pe un molar temporar constă într-o retenție

ocluzală și o casetă proximală unite printr-un istm
 regulile de preparare folosite pentru cavitatea de clasa I rămân valabile
 cavitatea proximală trebuie să aibă în zona cervicală un diametru mai mare
vestibulo-oral, și în mod ideal, peretele axial al acestei cavități trebuie să fie de
0,5 mm în dentină
 Cavitatea ocluzală:
 trebuie să aibă un istm larg - optim = 1/3 din dimensiunea intercuspidiană
 se va încerca să se realizeze o cavitate unică de retenție
 trebuie să fie evitată extensia preventivă accentuată  fracturarea
pereților fragili
 trebuie să fie evitat un istm prea ascuțit și prea îngust
 trebuie să fie evitată utilizarea mijloacelor suplimentare de retenție

 Cavitatea proximală:
 trebuie să fie o cavitate cu o axă paralelă cu pereții vestibular și oral, la
egală distanță de ei
 pereții proximali trebuie să fie ușor rotunjiți
 marginile și unghiurile trebuie să fie rotunjite la nivel cervical, cu
concavitatea spre ocluzal
 trebuie să fie evitate unghiurile ascuțite la nivel proximal
 trebuie să fie evitată orientarea greșită a axei cavității spre oral 
fragilitatea pereților orali
 trebuie să fie evitată exagerarea retenției axiale prin lărgirea cavității la
nivel cervical
 trebuie să fie evitată bizotarea marginilor la nivel ocluzal
 trebuie să fie evitată menținerea smalțului nesusținut
 Împreună cu amalgamul, rășinile diacrilice compozite, cimenturile glassionomere,
compomerii pot fi folosite ca materiale de restaurare în cavitățile de clasa a II-a molarilor
temporari.

 Cavitatea proximală:
 pereții vestibulari și orali trebuie să fie ușor convergenți spre ocluzal
 marginile pereților vestibulari, orali și gingivali trebuie să fie în afara punctului de
contact cu dintele vecin, atât cât să permită trecere vârfului sondei
 pragul gingival trebuie să fie plat sau ușor concav, să nu fie bizotat și tot smalțul
nesusținut trebuie îndepărtat
 ideal, peretele axial al cavității proximale trebuie să fie 0,5mm în dentină, și trebuie
să urmărească același contur ca și conturul exterior proximal al dintelui
 deoarece forțele ocluzale permit o concentrare a stresului în amalgam în jurul
unghiurilor ascuțite, unghiul axio-pulpar trebuie să fie rotunjit
 nu trebuie plasate șanțurile retentive vestibular și oral
 lățimea mezio-distală a pragului gingival trebuie să fie de 1 mm, ceea ce este
aproximativ egal cu lățimea frezei 330
 cavitatea proximală se extinde în zona de autocurățire
 unghi de 90° între cavitate și suprafață
 planșeul gingival este la sau ușor sub nivelul gingiei, perpendicular pe axul lung al
dintelui
1a) planșeul gingival trebuie să fie sub

punctul de contact sau chiar sub
țesutul gingival
1b) planșeu gingival concav
1c) unghiuri interne rotunjite
2) peretele axial paralel cu axul lung al

dintelui
A. Molarii unu și doi maxilari (aspect

ocluzal).
B. Molarul doi mandibular (aspect

proximal); se observă convergența
ocluzală a pereților proximali.
C. Molarii unu și doi ma ndibulari

(aspect ocluzal).
Prepararea cavităților de clasa a II-a pentru restaurarea cu amalgam –

greșeli
A. Greșeală în extensia preventivă în

toate șanțurile și fosetele
B. Greșeală în urmărirea conturul
cupidian
C. Istm tăiat prea larg
D. Evazarea pereților proximali prea mult
E. Unghi format de pereții axial,
vestibular și lingual prea mare
F. Contactul gingival cu dintele vecin
neîntrerupt
G. Peretele axial neconform cu conturul
proximal al dintelui și lățimea mezio-
distală a planșeului gingival mai mare
de 1mm
Prepararea cavităților de clasa a III-a:
 va avea ca scop final restaurarea fizionomiei afectate

 tratamentul acestui tip de carie este facilitată de prezența diastemei
și a unor spații la nivelul arcadei
 forma cavității va fi triunghiulară cu baza la nivel cervical
 accesul la cavitate se poate face chiar și de pe suprafața
vestibulară, în cazurile în care nu există nici o lipsă de țesut dur pe
suprafața palatinală sau fără spații fiziologice
 restaurarea acestui tip de carii se va face cu rășini diacrilice
compozite sau cu ciment glassionomer, în special în cazurile cu un
indice ridicat de carii
 pentru acces și pentru a îmbunătăți retenția se creează o cavitate în

formă de coadă de rândunică, în special în cazul leziunilor extinse
sau în cazul caninilor care rămân pe arcadă 5-6 ani în plus față de
incisivi – până în treimea medie a dintelui
 se folosește freza 330
 pereții vestibular și oral trebuie să fie paraleli cu suprafața externă a
dintelui
 peretele gingival trebuie să fie înclinat ușor spre ocluzal (datorită
paralelismului prismelor de smalț și pentru a asigura retenția)
 smalțul incizal nu trebuie să fie subminat
 profunzimea cavității trebuie să fie de 0,2-0,5mm în dentină
 Coada de rândunică trebuie să se extindă spre gingival și

nu spre incizal, pentru că altfel ar slăbi unghiul dintelui
 Înclinarea pereților gingival și incizal trebuie să fie spre
marginea incizală, paralel cu prismele de smalț
Extensia, pentru a fi autocurățibilă, trebuie să se extindă chiar

sub zona de contact cu dintele adiacent, atât cât să intre un
vârful unei sonde între peretele cavității și dintele adiacent
Peretele axial trebuie să urmărească conturul suprafeței

externe
Prepararea cavităților de clasa a IV-a:
 aceste tipuri de carii apar din cauza unei traume sau a unei leziuni carioase
 este o cavitate compusă, deoarece se pregătește și o cavitate orizontală, de
retenție
 cavitatea de retenție se realizează pe suprafața vestibulară sau orală a
dintelui și are anumite caracteristici:
- se plasează în treimea medie a suprafeței
- se evită apropierea de marginea incizală
- lățimea cavității nu depășește jumătate din diametrul mezio-distal al
dintelui
- peretele parapulpar se situează imediat sub joncțiunea smalț-dentină
- zona istmului este largă și unirea dintre cei doi pereți pulpari se
rotunjește
 în cazul în care testele de vitalitate sunt pozitive, restaurările se vor face cu
materiale compozite, cu sau fără utilizarea de cape de celuloză preformate
(tip Frasaco)
Prepararea cavităților de clasa a V-a:
 aceste tipuri de carii apar din cauza unei traume sau a unei leziuni
carioase
 restaurările se vor face cu rășini compozite diacrilice sau cu ciment
glassionomer, iar în unele cazuri, cu amalgam de argint
 dacă leziunile cervicale sunt asociate cu cavitățile de clasa II, se
recomandă folosirea coroanelor pedodontice preformate
 forma conturului trebuie să fie limitată la leziunea carioasă și la zonele
decalcificate adiacente
 conturul trebuie să aibă o formă reniformă cu ușoare curbe
 se folosește freza 330
 marginea gingivală trebuie să fie o curbă paralelă cu atașamentul
gingival
 țesutul cariat rămas se îndepărtează cu freze rotunde nr. 2 la viteze
mici
Eșecul restaurărilor cu amalgam:
 Fracturi ale istmului la cavitațile de clasa a II-a

- datorită cantității insuficiente de amalgam
 Percolare marginală la nivelul cavității proximale

- datorită unghiului prea mare dintre pereții cavității și
suprafața ocluzală
 Carii recurente
- eșecului estinderii preventive
- datorită cantității insuficiente de amalgam
Restaurări cu glassionomer:
 nu este necesară extensia preventivă
 pentru cavitățile proximale mici, este necesară o formă de
retenție în plus, care poate fi realizată prin crearea de șanțuri în
dentină folosind freze sferice mici (mărimea 1/2)
 se îndepărtează țesutul moale cariat folosind o freză sferică sau
instrumentar manual
 se condiționează dentina folosind acid poliacrilic 10% pentru 10
sec
 se introduce glassionomerul și se condensează cu un fuloar
 restaurarea finală trebuie protejată de contaminarea cu
umezeală – strat subțire de rășină fără umplutură și polimerizare
20 sec
Tratamentul restaurativ – Utilizarea rașinilor compozite diacrilice
Principii generale în utilizarea rășinilor compozite diacrilice la

dinți temporari :
1. Aplicarea rășinilor compozite este o tehnică foarte sensibilă, iar

restaurarea finală este influențată negativ de contaminarea cu salivă. Dacă
nu se poate menține un câmp operator uscat, rășinile reprezintă alegerea
cea mai rea de restaurare. Totuși, GIC modificate cu rășini pot tolera un
anumit grad de umezeală și atunci reprezintă materialul estetic de elecție
în aceste situații.
2. Prepararea este mul mai conservatoare decât cea pentru amalgam.

Principiul extensiei preventive este eliminat, fiind preferată sigilarea
șanțurilor și gropițelor fără carii.
Principii generale în utilizarea rășinilor compozite diacrilice la dinți

temporari :
3. Din cauză că aderă la structura dentară, necesitatea retenției mecanice este mai
redusă. Totuși adeziunea rășinilor la smalț este mult mai mare decât la dentină. La
dt , grosime smalțului este aprox. o 1/3 din cel al dp, retenția obținută din gravajul
acid este redusă; prin urmare este prudentă includerea unor retenții mecanice
minore în prepare.
4. Uzura ocluzală era o problemă la compozitele posterioare, dar astăzi rășinile

hibride și cele cu nanoparticule au rezolvat această problemă. Pentru a o reduce,
cavitatea pregătită va fi mică și, pe cât posibil, în afara presiunilor masticatorii .
5. Cariile secundare constituie cel mai frecvent motiv de înlocuire a obturațiilor cu

compozite.
Prepararea pentru rășinilor compozite diacrilice la dinți temporari :

 pașii preparării sunt similari
 controlul absolut al umezelii - este obligatorie diga
 spre deosebire de prepararea pt amalgam pt cavitățile de clasa a II-a, pt cea pt
rășini compozite nu există un consens general.
 57% din școli - „box-only„ preparation
 Leinfelder:
- restaurarea de clasa a II-a – restrânsă la regiunea cariată, fără extensie ocluzală
- extinderea în zonele de autocurățire nu este necesară deoarece predispune la
uzură ocluzală
- trebuie făcut un bizou la nivelul marginilor pentru creșterea adeziunii la smalț și
îndepărtarea stratului aprismatic de smalț
- este de dorit să se facă separare dentară ușoară cu pene pentru un contact
interproximal strâns al restaurării finale. Penele protejează țesutul gingival
interproximal în timpul instrumentării și astfel reduc riscul hemoragiei în cavitate
- se pot utiliza matrici de plastic sau metalice. Cele metalice sunt mai ușor de
utilizat și produc zone adecvate de contact
 dacă se folosește liner glassionomer, acesta trebuie aplicat și fotopolimerizat
înaintea gravajului acid
 gravaj acid 15-20 sec – se extinde bine dincolo de marginile cavității și acoperă
toate șanțurile și fosetele susceptibile neincluse în preparare
 se spală, se usucă
 se aplică adezivul și se fotopolimerizează
 Unii – ca și liner – rășină compozită flow – 05-1mm- reduce golurile de la nivelul
marginii cervicale a cavității
 materialul flow poate fi polimerizat înainte de plasarea rășinii solide, dar cea mai
bună sigilare marginală apare când rășina compozită este plasată peste un strat
subțire de flow nefotopolimerizat
 pentru condensare – instrument de plastic
 2mm de compozit fotopolimerizat o dată
 stratul final – ușor în exces și modelat cu un fuloar rotund pentru a împinge
materialul spre și peste marginile de smalț
 Remember – întotdeauna se mișcă instrumentul de pe material spre dinte și nu
invers – apar goluri

 Finisarea
- finisarea ocluzală – freze de carbid de finisat rotunde, la viteză mare, sau freze
diamantate fine de finisat
- suprafața proximală – freze de carbid de finisat în formă de flacără, la viteze mari,

sau discuri
- finisarea finală - cu pietre albe sau gume abrazive
- lustruirea – polish pentru compozit

- discuri abrazive fine sau benzi de stripping – pt marginile
aproximale
Aplicarea unui sigilant pentru suprafață după lustruire reduce uzura ocluzală și golurile
de contracție
Tratamentul restaurativ – Utilizarea coroanelor pedodontice
Clasificare
- netăiate, fără contur pe fețele laterale, lungi
- scurte, festonate, fără contur
- preformate
- din compozite
Indicații:
1. Restaurarea molarilor temporari cu mai
mult de două fețe afectate sau când
leziunile carioase pe o față sunt extinse
2. Dacă restaurarea trebuie să reziste mai
mult de 2 ani
3. Dacă copilul este mai mic de 6 ani
4. După pulpotomii sau pulpectomii
5. Anomalii de dezvoltare dentară:
amelogeneze, dentinogeneze
6. Restaurarea molarilor temporari
fracturați
Indicații:
7. Pierdere extinsă a suprafeței dentare:
atriție, abrazie, bruxism
8. La pacienții cu susceptibilitate carioasă
ridicată
9. Ca stâlp pt anumite dispozitive - ex.
menținător de spațiu
10. Carii recurente în jurul restaurărilor
extinse
11. Pacienți cu dizabilități, cu igienă orală
precară
Contraindicații:
1. Dacă molarii temporari sunt aproape de exfoliere cu mai
mult de ½ din rădăcină resorbită
2. Date clinice sau radiologice de patologie radiculară
3. Dinte cu mobilitate excesivă
4. Când poate fi aplicată o restaurare conservatoare cu
amalgam
5. Dinți parțial erupți
6. Aspect estetic dezagreabil
7. La pacienți cu alergie la nickel
Instrumentar:
- Freze 330
- Freze conice
- Clești de modelat
- Pietre de finisat
 Trebuie luate în considerare ori de câte ori un molar temporar necesită

restaurare (în special molarul I)
 Inițial, în anii 1950, a fost considerată ca ultima opțiune de terapie pentru acei
dinți care nu pot fi salvați prin alte mijloace
 Peste ani, s-a observat că durata de viață a acestor coroane este mult mai bună
decât orice alta restaurare a molarilor temporari și s-a apropiat de idealul ca
aceasta să nu fie înlocuită înainte de exfolierea dintelui
 Înainte de preparare, toate țesuturile cariate trebuie îndepărtate și realizat

tratamentul pulpar dacă acesta este necesar
 Este necesară o radiografie preoperatorie, pentru a vedea dacă țesutul

periapical și inte-radicular este sănătos și dacă dintele nu este probabil să se
exfolieze în viitorul apropiat
 Prepararea este ușoară dacă este plasată diga
 Dacă nu, se plasează ferm pene interdentare, mezial și distal, gingival de

zona de contact
 Trebuie făcută o anestezie foarte bună a părților moi, astfel încât

procedura de aplicare a penelor să nu fie dureroasă
 Penele trebuie să comprime gingia din zona punctului de contact
→ protejează țesuturile și reduce contaminarea câmpului operator
→ marginile preparației sunt mai ușor de văzut

 Suprafețele meziale și distale ale dintelui sunt îndepărtate folosind o

freză 330 sau o freză conică fină, lungă → să treacă o sondă prin punctul
de contact
 Este important de tăiat prin dinte, pentru a evita lezarea dintelui vecin
 Freza trebuie ținută înclinat față de verticală, astfel încât să nu se creeze
un prag la nivelul marginii gingivale
 Aceeași freză poate fi folosită pentru întreaga preparare, deși poate fi mai
ușor ca pentru următoarea etapă să fie folosită o freză flacără diamantată
mare pentru a reduce suprafața ocluzală cu 1,5-2mm
 Unii susțin că este suficientă această preparare, dar trebuie reduse și suprafețele
vestibulare și orale suficient încât să se îndepărteze orice bombări de deasupra
marginii gingivale → această reducere trebuie să fie minimă, deoarece aceste
suprafețe sunt importante pentru retenție
 Orice unghi ascuțit este rotunjit pentru a evita interferențele care pot apare în
momentul aplicării coroanei
 Prepararea poate părea radicală comparativ cu cea pentru o coroană pe un dinte
permanent, dar principiile retenției și rezistenței diferă la cele două tipuri de
coroane
 O coroane pedodontică este reținută de contactul dintre marginile coroanei și

porțiunea netăiată/subtăiată a dintelui sub gingie
 Forma preparării deasupra gingiei este relativ neimportantă, iar dificultatea

adaptării acestor coroane este mai adesea din cauza sub-preparației
 Se probează coroana dacă se

potrivește la nivelul sulcusul gingival
cu sonda
→ dacă se sprijină → se modelează cu
cleștele
→ dacă este mai lungă → se taie și se
netezește
 Se verifică contactele cu dintele adiacent și se lustruiesc marginile

 Se spală și se usucă dintele
 Se cimentează cu ciment glassionomer, presând ferm lingual și
vestibular
 Se îndepărtează excesul de ciment cu o sondă și ață dentară
 Se îndepărtează diga și se verifică ocluzia
 Unii autori → perforează coroana aproximal → eliberare de fluor la dinții
vecini
Avantaje:
 adaptare rapidă
 eficiență optimă în timp
 vitalitatea dintelui poate fi păstrată (în unele situații)
 fără recidive
 preț relativ scăzut
Greșeli:
 lipsa închiderii marginale
 eșecul rotunjirii tuturor unghiurilor
 alegerea unei dimensiuni incorecte a coroanei
 reducerea excesivă a dintelui
 formarea pragurilor în timpul șlefuirii
PREPARAREA PENTRU COROANELE PEDODONTICE PREFORMATE
Tratamentul restaurativ – dinții anteriori
”Strip crown tehnique”
1. Anestezie locală, se plasează diga
2. Se selectează o coroană de celuloid în funcție de lățimea mezio-distală a dintelui
3. Se îndepărtează țesutul cariat folosind o freză rotundă la viteză mică
4. Folosind o freză de tungsten sau diamantată conică la viteză mare, se reduce

înălțimea incizală cu 2mm, se face slice interproximal și se plasează un șanț oral la
nivel gingival și în treimea medie a coroanei
5. Se protejează dentina expusă cu glassionomer
6. Se decupează coroana și se fac două găuri in colțurile incizale cu sonda
7. Se gravează acid smalțul 20 secunde, se spală, se usucă

• ”Strip crown tehnique”
8. Se aplică un strat subțire de adeziv și se fotopolimerizează 20 secunde; toate
suprafețele trebuie acoperite în mod egal
9. Se umple coroana cu compozit de culoarea potrivită și se inseră ușor, dar cu

presiune, permițând excesului să iasă. Utilizarea unor pene mici poate fi
folositoare pentru a evita excesul interproximal.
10. Se fotopolimerizează fiecare față în mod egal.
11. Se îndepărtează coroana de celuloid ușor, se ajustează forma și se

finisează fie cu freze de compozit fie cu discuri abrazive
12. Se verifică ocluzia după îndepărtarea digăi

Caria DT - C3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caria DT - C3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Particularitățile dinților temporari și implicațiile în

1. Deschiderea procesului carios

2. Exereza dentinei alterate

7. Finisarea marginilor de smalț ale cavității

Deschiderea procesului carios NU pune

Crearea accesului este necesară la cariile aproximale

Exereza dentinei alterate se face de regulă până în

Extensia preventivă se realizează prin aducerea

La cavitatea de clasa I – pereții cavității se aduc pe pantele

Față de dinții permanenți, la dinții temporari extensiile

Prin mărirea suprafeței de contact dintre pereții cavității și

Forma de retenție a cavității, în cazul folosirii

Pentru a suplini acest inconvenient se recurge la

- extensii preventive mai ample

- rotunjirea unghiurilor dentinare

Forma de rezistență presupune ca în timpul

În cazul proceselor carioase întinse acest lucru nu este

Scurtarea pereților subțiri ar reduce din înălțimea

De aceea în asemenea situații se recomandă folosirea

Forma de conveniență impune realizarea unor cavități a

Finisarea marginilor de smalț ale cavității constă numai

În caria incipientă activă white spot tratamentul constă în:

În caria simplă cu lipsă de substanță, atitudinea terapeutică

Tratament = îndepărtarea țesuturilor dentare alterate și

I. Îndepărtarea procesului carios se va realiza cu freze

Se controlează dacă s-au îndepărtat țesuturile infectate

II. Izolarea cavității - diga sau rulouri + aspirator salivă

Avantaje sistemului de digă:

1. acces mai bun și vizibilitate mărită

Avantaje sistemului de digă:

Dezavantaje sistemului de digă:

2. Clemele pentru digă

2. Clemele pentru digă

3. Cadru de susținere a foliei

- cadrul lui Young - în forma de U

- modelul Ash- potrivit pt copii

- cadrul Swenska- pt radiografii

Sistemul de digă - aplicare

- se ia cu forcepsul și se plasează pe dinte

Sistemul de digă - aplicare

- se aplică clema pe dintele care trebuie izolat

- se verifică stabilitatea clemei

Sistemul de digă - aplicare

- se întinde folia pe tot cadrul

III. Toaleta cavității

IV. Obturarea cavității

Etapă suplimentară = toaleta plăgii dentinare

Aspectul dentinei de pe peretele pulpar:

- dură și normal colorată

- dură și cu prezența unei zone limitate de dentină

- dentină dură și o deschidere punctiformă a camerei

În funcție de stadiul evolutiv al dintelui temporar se aplică următoarele

- dacă avem o zonă limitată de dentină moale, ea se îndepărtează cu

- o altă variantă este păstrarea acelei zone de dentină moale și infectată

Deschiderea accidentală se tratează prin realizarea

În majoritatea cazurilor, deschiderile accidentale se tratează

Refacerea peretelui lipsă cu ajutorul matricei permite:

Pentru dentația temporară se recomandă următoarele tipuri de

 Prepararea cavităților cu pereți ce converg spre suprafețele

 Marginile cavităților să fie în afara punctelor de contact cu

 Nu este recomandată bizotarea marginilor, deoarece orientarea

Restaurarea molarilor temporari

 forma cavității va cuprinde toate șanțurile și fosetele și toate zonele care