UNIVERSITATEA TEHNICĂ

DIN CLUJ NAPOCA

CURS 2
MATERIALELE PTR. APLICAŢII
INGINEREŞTI
Proprietăţile materialelor FACULTATEA DE INGINERIA
Proprietăţi fizice MATERIALELOR SI A MEDIULUI
Proprietăţi mecanice
BODEA MARIUS
Proprietăţi tehnologice
CURS DE MATERIALE - I
 PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR

Microstructura – Procesarea – Compoziţia

sunt interconectate şi afectează raportul
Performanţă/Cost.

Alegerea optimă a
materialului, a metodei de
procesare va determina în
final performanţele cât şi
costul produsului.

Rezultă necesitatea şi
importanţa cunoaşterii atât a
proprietăţilor materialelor
cât şi a metodelor de
procesare a acestora.
 PROPRIETĂŢILE INTRINSECI ALE MATERIALELOR

În funcţie de tipul aplicaţiei, respectiv de tipul solicitărilor la

care este supus materialul se disting următoarele
clase de proprietăţi
(care acoperă majoritatea aplicaţiilor inginereşti) :

Rezistenţa la tracţiune, compresiune, încovoiere, forfecare, torsiune

Rezistenţa la oboseală, Limita de curgere, Rezilienţa, Duritatea
MECANICE Modulul de elasticitate (longitudinal, transversal), Rezistenţa la uzură, Fluajul

Structura cristalină, Densitatea, Punctul de topire, Vâscozitatea, Presiunea de

FIZICE vapori, Porozitatea

CHIMICE Electronegativitatea, Coroziunea, Oxidarea, Greutatea Moleculară, Hidratarea

Conductivitatea electrică, Constanta dielectrică, Mobilitatea sarcinilor, Densitatea

ELECTRICE
de sarcină

OPTICE Transparenţa, Reflectivitatea, Indicele de refracţie, Emisia şi Absorţia

TERMICE Conductivitatea termică, Căldura specifică, Coeficientul de dilatare, Emisivitatea

termică, Coeficientul de Difuzie

MAGNETICE Permeabilitatea magnetică, Susceptibilitatea magnetică, Curba de histerezis

Timpul de înjumătăţire, Radioactivitatea, Secţiunea eficace de interacţiune,

NUCLEARE Energia de legătură a nucleului
 PROPRIETĂŢILE TEHNOLOGICE ALE MATERIALELOR

Deformabilitatea Aşchiabilitatea Sudabilitatea

Turnabilitatea Călibilitatea Ductibilitatea

Forjabilitatea, Maleabilitatea etc.

Proprietăţile tehnologice caracterizează capacitatea de prelucrare şi modul de comportare a
materialelor metalice la diferite procese tehnologice de prelucrare la cald sau la rece. Cele mai
importante proprietăţi tehnologice sunt: turnabilitatea, deformabilitatea plastică, sudabilitatea,
aşchiabilitatea, călibilitatea, susceptibilitatea la supraîncălzire, susceptibilitatea la deformare şi
fisurare.
 PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR
Aranjamentul electronilor în cadrul atomilor determină proprietăţile chimice
ale atomilor respectivi. Aranjamentul spaţial al atomilor şi tipul legăturilor
chimice dintre aceştia (interacţiunea acestora cu atomii învecinaţi)
determină caracteristicile şi proprietăţile materialelor solide. Acestea pot fi
clasificate în 3 grupe mari:
• materiale cristaline
• materiale amorfe
• materiale vitroase (la temperaturi joase sunt în stare amorfă, iar la temperaturi înalte se înmoaie)

Materialele cristaline posedă Materialele amorfe nu deţin un

o reţea cristalină ordonată
(aranjament spaţial al atomilor
după modelul unei celule
elementare), o temperatură
specifică (constantă) de topire,
proprietăţile fizice, mecanice
sunt diferite după cele 3 axe
(anizotropie).
aranjament atomic ordonat (doar
pe mică distanţă). Topirea se
produce într-un interval de
temperatură şi este precedată de
o înmuiere a materialului.
Proprietăţile fizice, mecanice
prezintă izotropie (nu variază în
raport cu direcţia de măsurare).
Aplicaţii:
Explicarea coeficientului
de dilatare liniară

În cazul unor atomi cu energie potenţială slab negativă (weak

bonding) după încălzire distanţa dintre atomi se măreşte mai mult
comparativ cu distanţa dintre atomi în cazul unor materiale ai căror
atomi deţin energii potenţiale puternic negative (ex. materialele
ceramice – strong bonding).

Interacţiunile atomice caracterizate prin energie potenţială slab

negativă le corespunde un coeficient de dilatare termică liniară
mai mare, o separare mai mare a atomilor la încălzire pentru
aceeaşi cantitate de energie primită.

Energia potenţială totală negativă, corespunde stării de

echilibru a atomilor în stare legată. Forţele de atracţie sunt egale
şi de semn contrar celor de respingere, energia potenţială obţinută
prin suma dintre energia potenţială de atracţie şi cea de respingere
prezintă un minim.
PROPRIETĂŢI MECANICE
Proprietăţile mecanice ale unui material
descriu comportarea materialelor când
asupra lor se acţionează cu sarcini
mecanice:
– axiale (tracţiune, compresiune),
– încovoiere,
– forfecare,
– torsiune,
– solicitare la presiune de contact
aplicate static sau dinamic.

Încercările mecanice efectuate pentru

determinarea proprietăţilor mecanice se
efectuează conform standardelor specifice
(în laboratoare specializate) şi pot avea
loc la:
– temperatură ambiantă,
– la rece
– la cald.
PROPRIETĂŢI MECANICE
Tensiunea corespunzatoare punctului A se numeste
limita de proporţionalitate Rp (σp) şi este tensiunea
pâna la care între tensiune şi deformaţie există o
relaţie de proporţionalitate;

Tensiunea corespunzatoare punctului B se numeste

limită de elasticitate Rp0,02 (σe) şi este tensiunea
până la care materialul se comportă elastic.
(deformaţia remanentă este mai mică de 0,02%);

Tensiunea corespunzătoare punctului C, se numeşte

limită de curgere Rp0,2 (σc) şi este tensiunea la care
deformaţia remanentă este de 0,2%;

LEGEA LUI HOOKE

PROPRIETĂŢI
MECANICE

Rupere ductilă
PROPRIETĂŢI MECANICE Rigiditatea este proprietatea materialelor
de a se opune deformaţiilor elastice.
Este o proprietate contrară elasticităţii şi
reprezintă o măsură a rigidităţii,fiind dată
de modulele de elasticitate longitudinal E
şi transversal G.

Alungirea (A %) şi Gâtuirea (Z%)

măsoară plasticitatea materialului
PROPRIETĂŢI MECANICE

TENACITATEA - Măsura energiei consumate la rupere a materialului

(presupune inclusiv rezistenţă la şocuri).

Un material tenace: Rezistenţă + Ductilitate

Tenacitatea exprimă capacitatea unui material de a opune rezistenţă la deformare şi de a
absorbi o cantitate mare de energie înainte de rupere.
PROPRIETĂŢI MECANICE
Încercări la încovoiere prin șoc, SR EN ISO 9016-2013

Rupere fragilă Steel Charpy Samples Rupere ductilă

(fără deformaţii plastice) (cu deformaţii plastice)

Fracture surfaces after impact showing the variation in ductility with

testing temperature (˚C).
Variaţia aspectului suprafeţei de rupere în raport
cu temperatura de încercare.
Sensul de creştere a ductilităţii
PROPRIETĂŢI MECANICE
PROPRIETĂŢI MECANICE
Ruperea materialelor metalice se poate clasifica folosind mai multe criterii:
a) mărimea deformaţiilor plastice care preced ruperea (scară macroscopică);
b) aspectul ruperii (scară microscopică);
c) modul cristalografic de rupere (scară atomică).
După mărimea deformaţiilor După aspectul ruperii, care consideră
plastice care preced ruperea, care fenomenul de rupere la scară microscopică,
consideră fenomenul de rupere la ruperile se clasifică în două categorii:
scară macroscopică, ruperile se • ruperi cu aspect cristalin – strălucitor
încadrează în două categorii: • ruperi cu aspect fibros.
• RUPERI FRAGILE, precedate de
deformaţii plastice După modul cristalografic de rupere, care
nesemnificative şi care se consideră fenomenul de rupere la scară
propagă cu viteze foarte mari; atomică, avem:
• ruperi prin CLIVAJ (smulgere), produse
• RUPERI DUCTILE, caracterizate prin acţiunea unor tensiuni mecanice
prin deformaţii plastice normale σ;
apreciabile produse înaintea şi • ruperi prin FORFECARE, produse prin
în timpul realizării fenomenelor acţiunea unor tensiuni mecanice
de rupere. tangenţiale τ.
PROPRIETĂŢI MECANICE
PROPRIETĂŢI MECANICE
PROPRIETĂŢI MECANICE
PROPRIETĂŢI MECANICE
PROPRIETĂŢI MECANICE
PROPRIETĂŢI MECANICE

Fisuri în structuri metalice sudate,

produse ca urmare a fenomenului
de oboseală.
90% din avarii prin rupere în timpul
serviciului se datorează fenomenului de
oboseală.
PROPRIETĂŢI MECANICE

A comprehensive
approach to reverse
engineering helped to
establish the differences
between the stainless
steel and original bronze
impellers

After extensive analysis

and performance testing,
engineers identified the
failure mechanism. The
geometry of the impeller
had a significant impact on
the shape of the
performance curve. Poor
geometry control
through the material
change process caused
large deviations from the
original geometry that led
to a serious failure.

https://www.hydroinc.com/t
echnical-articles/page/2/
PROPRIETĂŢI MECANICE ASTM (American Society for Testing and Materials)
PROPRIETĂŢI MECANICE
PROPRIETĂŢI MECANICE

Capacitatea materialului de a
înmagazina energie în domeniul
elastic este foarte importantă la
arcuri.

Cu cât creşte limita de curgere,

creşte cantitatea de energie
înmagazinată în domeniul de
deformaţii elastic.

(U0 – modul de rezilienţă)

Proprietăţi mecanice - DURITATEA
Capacitatea materialelor de a se opune pătrunderii
penetratorilor exteriori.
Cel mai frecvent se măsoara static.
• Mohs – minerale (ceramici)
• Knoop – toate categoriile
• Brinell (HB), Rockwell (HRB, HRC,...) – metale
• Vickers – metale, ceramice
• Shore – polimeri
 Proprietăţi fizice – PUNCTUL DE TOPIRE

Temperatura de topire METALE [C]

1. foarte uşor fuzibile (<100 C): Hg, Na (97.7C), K (63.5);
2. uşor fuzibile (<500 C): Sn (232), Zn (419.5), Pb (327);
3. fuzibile (<1000 C): Mg (651), Al (660), Ag (960.5)
4. greu fuzibile (<1800 C): Fe (1539), Pt (1770), Ti (1668)
5. refractare (<2500 C): Zr (1930), Ir (2454)
6. înalt refractare (>2500 C): Nb (2502), Os (2700), W(3377)
Proprietăţi fizice - DENSITATEA
Proprietăţi fizice - DENSITATEA
 Proprietăţi fizice - DENSITATEA

AUTOMOTIVE
Proprietăţi fizice - DENSITATEA
Proprietăţi fizice - DENSITATEA
Proprietăţi fizice - DENSITATEA
ISTORIC EVOLUŢIE. TENDINŢE DE DEZVOLTARE
 Proprietăţi fizice - DENSITATEA

Densitate metale : unitati [x 103 kg/m3] de la Li (0.53) la Os (22.5)

1. mai uşoare decât apa: Li (0.53), Na (0.97), K (0.86);
2. ultrauşoare (1<ρ<2): Ca (1.55), Mg (1.74), Be (1.86);
3. uşoare (2<ρ<4): Al (2.71), Sr, Si;
4. semiuşoare (4<ρ<6): Ti (4.51), V (6), Ga, Ge;
5. grele (6<ρ<10): Fe (7.86), Cu (8.95), Cr (7.2), Zn (7.3), Ni (8.9), Co (8.9), Sn (7.31);
6. foarte grele ((10<ρ<15): Mo (10.2), Ag (10.5), Pb (11.34), Hg (13.55);
7. deosebit de grele (15<ρ<22.5): Au (19.3), W (19.35), Os (22.5)
Proprietăţi fizice - DENSITATEA
Proprietăţi fizice - DENSITATEA
Proprietăţi fizice - DENSITATEA

La oţelurile laminate termomecanic rezistenţa

dorită se obţine prin combinarea procesului de
laminare şi tratament termic. Conţinutul de
carbon este scăzut, astel încât microstructura
practic nu conţine perlită şi de aceea, oţelurile
sunt cunoscute şi ca oţeluri cu granulaţie fină cu
perlită redusă sau fără perlită.
 Proprietăţi fizice - DENSITATEA

TENDINŢE ÎN INDUSTRIE
REDUCEREA
GREUTĂŢII SELECŢIA MATERIALELOR
Materiale cu Condiţii specifice
rezistenţă
specifică • Rezistenţă la
înaltă oboseală
• Rezistenţă la fluaj
• Rezistenţă la
coroziune
CREŞTEREA CREŞTEREA
• Temperaturi,
PERFORMANŢELOR PRODUCTIVITĂŢII presiuni înalte
Materiale cu rezistenţă Sudarea cu energie liniară
mecanică foarte ridicată mare • Temperaturi joase
UTS 2000 MPa Controlul microstructurii
• Vibraţii, abraziune
• Tenacitate ZIT
• etc.
Proprietăţi fizice – CONDUCTIVITATEA ELECTRICĂ
Conductivitatea termică λ = energia
termică transferată prin material prin
unitatea de suprafaţă si timp sub
acţiunea unui gradient de temperatură.

Conductivitatea electrică σ este

opusul rezistivităţii electrice.
Reprezintă conductivitatea electrică a
unui material de 1 m lungime şi 1m2
secţiune. Se măsoară în Siemens/m.
PROPRIETĂŢI MAGNETICE

Moment magnetic de Moment magnetic de

spin electroni cuplaţi spin electroni necuplaţi

Materialele magnetice se caracterizează prin stări de

magnetizaţie.

Starea de magnetizaţie este de natură atomică şi este

generată de mişcarea electronilor pe orbită şi în jurul axei
proprii, precum şi de mişcarea nucleului în jurul axei proprii,
rezultând momentele magnetice orbitale şi de spin, a căror
sumă reprezintă momentul magnetic elementar.
Proprietăţi magnetice
Orice sarcină electrică aflată în mişcare
generează un câmp magnetic. Magnetismul
substanţelor este cauzat de mişcarea sarcinilor
electrice, ale particulelor elementare.
– electronii generează proprietăţi magnetice
electronice,
– nucleele generează proprietăţi magnetice
nucleare.

Proprietaţile magnetice ale substanţelor

apar la interacţiunea acestora cu un câmp
magnetic exterior.

Susceptibilitatea magnetică este o mărime caracteristică fiecărei

substanţe şi exprimă capacitatea acesteia de a se magnetiza
(magnetizarea produsă de unitatea de câmp magnetic). Sensul şi
mărimea magnetizării depind de semnul şi valoarea susceptibilităţii
magnetice. Susceptibilitatea magnetică depinde de:
– temperatură
– structura electronică a stratului de valenţă
– de existenţa sau inexistenţa electronilor necuplaţi.
 Proprietăţi magnetice
Substanţele care prezintă în structura lor
electronică electroni necuplaţi (neîmperecheaţi),
care prin mişcarea de rotaţie în jurul axei proprii
(mişcare de spin electronic) vor genera un câmp
magnetic caracterizat de un moment magnetic
propriu (moment de spin electronic). Aceste
substanţe vor interacţiona cu câmpul magnetic
exterior, fiind atrase de acesta şi în acest caz
susceptibilitatea magnetică are valori pozitive,
dependente de temperatură. Este cazul
substanţelor paramagnetice, feromagnetice,
antiferomagnetice şi ferimagnetice.

χm = susceptibilitatea magnetică;
μ = permeabilitatea magnetică
Metale
• diamagnetice (χm < 0) (Cu, Ag, Au, ...)
• paramagnetice (χm >0, mic) (Feγ, Al, Ti, ...)
• feromagnetice (χm >>0) (Feα, Ni, Co, sub temperatura Curie)
Proprietăţi magnetice
Proprietăţi magnetice