a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul dreptului Uniunii desfășurată exclusiv de Curtea de Justiție a Uniunii Europene Comisia (articolul 258 din TFUE) sau un alt stat membru (articolul 259 din TFUE) poate iniția acțiunea în fața Curții PROCEDURA PRIVIND ÎNCĂLCAREA OBLIGAȚIILOR ÎN TEMEIUL TRATATELOR (ART. 258 TFUE)
în caz afirmativ, statului membru în cauză i se
solicită să ia măsurile necesare în vederea eliminării neîntârziate a încălcării constatate în cazul în care un stat membru nu respectă o hotărâre pronunțată împotriva sa, Comisia are posibilitatea unei a doua hotărâri judecătorești care să oblige statul la plata unei amenzi forfetare sau a unei penalități (articolul 260 din TFUE) ACȚIUNEA ÎN ANULARE (ART 263 TFUE)
poate fi înaintată împotriva tuturor măsurilor
instituțiilor și organelor Uniunii care produc efecte juridice obligatorii care ar putea limita interesele solicitantului afectându-i grav situația juridică pe lângă statele membre, pot înainta acțiuni în anulare și Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană și Comitetul Regiunilor Dacă recursul este fondat, Curtea de Justiție sau Tribunalul poate anula instrumentul în cauză cu efect retroactiv PLÂNGERI ÎMPOTRIVA OMISIUNII DE A ACȚIONA (ART. 265 TFUE)
obiectul unei acțiuni introduse de instituții este
obținerea unei declarații potrivit căreia organismul în cauză a încălcat tratatul prin omisiunea de a adopta o decizie care îi era solicitată în cazul cetățenilor și al întreprinderilor, obiectul acțiunii este obținerea unei declarații potrivit căreia instituția a încălcat tratatul prin faptul că a omis să adreseze o decizie individuală reclamanților PLÂNGERI ÎMPOTRIVA OMISIUNII DE A ACȚIONA (ART. 265 TFUE)
Hotărârea se limitează la constatarea
ilegalității omisiunii. Curtea de Justiție și Tribunalul nu sunt competente să hotărască adoptarea unei decizii: partea împotriva căreia este pronunțată o hotărâre trebuie doar să adopte măsuri pentru a respecta hotărârea (articolul 266 din TFUE). ACȚIUNI ÎN DESPĂGUBIRE [ARTICOLUL 268 ȘI ART. 340 AL. (2) TFUE]
Cetățenii și întreprinderile – precum și statele
membre – care suferă prejudicii din cauza unei erori comise de funcționarii Uniunii Europene au posibilitatea să înainteze acțiuni în despăgubire la Curtea de Justiție. Temeiul răspunderii UE nu este stabilit integral în tratate și este reglementat, în rest, de principiile generale comune legislațiilor statelor membre. ACȚIUNI ÎN DESPĂGUBIRE [ARTICOLUL 268 ȘI ART. 340 AL. (2) TFUE]
Curtea de Justiție, a susținut că obligația de
despăgubire intervine în următoarele condiții: (1) trebuie să existe o acțiune ilegală a unei instituții a Uniunii sau a unui membru al personalului acesteia, în exercitarea funcțiilor sale (2) trebuie să existe un prejudiciu efectiv (3) trebuie să existe o legătură de cauzalitate între acțiunea instituției Uniunii și prejudiciul suferit (4) nu este necesară demonstrarea intenției sau a neglijenței. HOTĂRÂRILE PRELIMINARE (ART 267 TFUE)
procedura prin care instanțele naționale pot solicita
Curții de Justiție orientări cu privire la dreptul Uniunii în cazul în care o instanță națională trebuie să aplice dispoziții ale dreptului Uniunii într-o cauză adusă înaintea sa, aceasta poate suspenda procedura și solicita Curții de Justiție clarificări cu privire la validitatea instrumentului Uniunii și/sau la interpretarea instrumentelor și a tratatelor Curtea de Justiție răspunde printr-o hotărâre și nu, de exemplu, printr-un aviz consultativ; aceasta subliniază caracterul obligatoriu al hotărârii sale Obiectivul acestei proceduri este garantarea interpretării uniforme a dreptului Uniunii și, prin urmare, a unității ordinii juridice a UE Obiectul: Curtea de Justiție se pronunță cu privire la interpretarea instrumentelor de drept ale Uniunii și examinează validitatea acțiunilor cu implicații juridice ale instituțiilor Uniunii Efectul hotărârii preliminare: hotărârea preliminară, care ia forma unei hotărâri a instanței, este direct obligatorie pentru instanța care înaintează cererea și pentru celelalte instanțe înaintea cărora este adus litigiul. În plus, în practică, aceasta are valoare de precedent pentru proceduri similare.