Comunicarea cu copilul si

efectele disciplinării pozitive

Psih. Sorina Petrică

Suceava 2019
 Care este obiectivul procesului de
disciplinare
• De ce disciplinăm copiii?

• Ce am dori ca ai să îşi aducă aminte peste

ani din relaţia cu noi?

• Care este ingredientul care asigură eficienţa

disciplinării?
Cel mai important ingredient
Ce vedem la grupă?
• Adulţii au propriile lentile prin care văd lumea şi
interpretează ceea ce văd.
• Se concentrează pe comportamentele problematice şi nu
văd nevoia din spate.
• Avem tendinţa de a vedea ceeace ne aşteptăm să vedem.
Obiectiv
Să schimbăm modul în care ne uităm la copil (atribuirile
negative)
Schimbarea cea mai eficientă se relizează prin exersarea
capacităţii de autoreflectare.
Unde avem nevoie să ajungem?

“Ce vrea copilul asta de la mine?”

“Înteleg ce nevoi ai!”

 Ce se află în spatele
comportamentelor neadecvate
• Lipsa unor abilităţi de a reacţiona diferit într-o
situaţie socială
• Nevoia de atenţie
• Reacţia copilului la reguli sau standarde
nerealiste din partea adultului sau reguli
insuficient exersate.
• Copilul se simte neînţeles
• Reacţia copilului la o frustrare sau o altă
emoţie pe care încă nu ştie cum să o exprime
Cum funcţionează copilul preşcolar
 Metode de învăţare comportamentală/pedeapsă

• PEDEAPSA este orice acţiune a adultului care

presupune exercitarea unui control exterior, prin
forţă, asupra copiilor cu scopul de a le modifica
un comportament problematic.
• De regulă, se exprimă prin puterea autorităţii, copilul
fiind forţat să adopte un anumit comportament.
• Pedeapsa în sine, stopează, pe moment un
comportament nepotrivit, dar pe termen lung
conduce la menţinerea lui, deoacere nu-l învaţă pe
copil să facă altceva într-o situaţie similară.
 Exemplu:

• “Sunt supărată/supărat pe tine pentru că l-

ai lovit pe Gelu.”
• Un astfel de mesaj este un mesaj de
pedeapsă care nu îi schimbă copilului
comportamentul, chiar dacă nu e la prima
abatere.
 Învăţarea comportamentală
• ajută copilul să înveţe ceea ce ar trebui să facă într-o
anumită situaţie, fără a-l face să se simtă umilit pentru
„nereuşita” lui.
• Orice obişnuinţă/comportament este rezultatul unui
proces de învăţare şi, în consecinţă, copiii se comportă
exact aşa cum au învăţat.
• abordează comportamentele problematice ale copiilor din
perspectiva nivelului achiziţiilor pe care un copil le are în
acel moment şi a nevoii de alte contexte de învăţare şi
exersare
• Comportamentul neadecvat reprezintă un feedback dat
adulţilor privitor la ceea ce ştie să facă copilul în acel
moment şi ce anume mai are de învăţat.
 Important
• În procesul de învăţare un rol important îl are
consecvenţa educatorului. Doar în această
manieră copiii au acces la acelaşi model de
comportament în situaţii similare.
• A fi consecvent înseamnă să reacţionezi la
comportamentul neadecvat al copilului în
funcţie de obiectivul de învăţare şi nu în
funcţie de emoţia resimţită în momentul
respectiv (reacţia de pedeapsă).
 Învăţarea comportamentală are
următoarele consecinţe:
• Copiii învaţă să accepte regulile şi limitele necesare unei
dezvoltări sănătoase. Copiii preşcolari au nevoie ca adulţii
să le ghideze şi să le controleze comportamentul deoarece
acest demers reprezintă singura cale prin care ei îşi pot
dezvolta autocontrolul. Pentru a se dezvolta sănătos copiii
au nevoie de limite şi de o structură;
• Copilul învaţă încrederea în ceilalţi, să îşi exprime emoţiile
într-un mod care să nu afecteze pe cei din jurul lor;
• Copilul învaţă să-şi asume responsabilitatea propriilor
comportamente;
 Pedeapsa învaţă copiii
următoarele convingeri:
• a face greşeli înseamnă că ceva este în neregulă cu ei;
• vor pierde acceptarea şi iubirea celorlalţi;
• trebuie să facă lucrurile perfect pentru a fi iubiţi şi
apreciaţi;
• nu sunt în stare să facă nimic;
• eşecul se datorează exclusiv caracteristicilor personale;
• sunt inadecvaţi ca persoane;
• agresivitatea este o soluţie viabilă de rezolvare a situaţiilor
sociale;
• agresivitatea reprezintă o strategie validă de exprimare a
emoţiilor de disconfort;
 De ce copiii preşcolari NU învaţă din critică?
Cum afectează critica dezvoltarea copilului?

• Prescolaritatea mică reprezintă o perioadă de

învăţare intensivă.
• Învăţarea comportamentelor adecvate este un
proces de durată care necesită multe exerciţii şi
multe încurajări.
• În orice proces de învăţare, greşelile sunt tot mai
frecvente la început şi scad pe măsură ce copilul
exersează abilitatea sau comportamentul respectiv.
• Dacă îi spunem copilului ce NU a făcut
bine sau ce a greşit:
– îi provocãm o reacţie emoţionalã negativă,care
îi blocheazã performanţa şi face foarte dificilă
reintrarea în sarcina de învăţare.

• Emoţiile pozitive sunt un context foarte bun

de a învăţa o sarcină sau un comportament.
 Ce spun studiile?
• Feedback-ul negativ este ineficient.

• Performanţa se îmbunătăţeşte considerabil dupa

feedback pozitiv pozitiv (li se spune ce au făcut bine).

• Performanţa scade după ce se evidenţiază ce nu au

făcut bine.

• Feedback-ul negativ contribuie la îmbunătăţirea

performanţei doar în cazul copiilor mai mari de 12 ani.
 Critica asupra persoanei “M-ai
dezamăgit !”
• generalizează feedbackul la nivelul
întregii persoane
• trăieşte un sentiment profund de
inadecvare personală « nu sunt
bun de nimic, sunt un rău etc. »
• îl face să se simtă neputincios
 Vânătoarea de greşeli
“Ai depăsit conturul sau ai făcut cinci
greşeli!”

Focusează atenţia asupra greşelilor

Subminează motivaţia exersării
ulterioare
Creşte riscul de dezvoltare a fricii de
greşeală
 Mesaje de critică care ruşinează
“Mă faci de ruşine!”
• ruşinea este o emoţie care îndepărtează
copilul de schimbare şi implicit de învăţare.
• ruşinea îi face pe copii să simtă frica şi nu
se asociază în mod necesar cu regretul
pentru cele făcute.
• copiii care se simt ruşinaţi sunt mult mai
puţin dispuşi să îşi asume responsabilitatea
pentru greşelile lor.
 În concluzie ...

• umilirea conduce la furie,

• critica asupra persoanei învaţă
copiii să se simtă neajutoraţi când
greşesc sau au un eşec.
• critica încetineşte, limitează
învăţarea şi afectează încrederea în
sine a copilului.
 Mesaje care construiesc încrederea
• pun acccentul pe ce a făcut bine copilul şi ce mai are de
învăţat şi NU pe greşeală.
“Ai făcut corect x iar la y mai ai nevoie de ajutor.”
pun accent pe solicitarea copiilor de a se gândi la o
altă soluţie
“Cum ai putea să faci acest lucru altfel?”
• explică copiilor raţiunea pentru care comportamentele
lor sunt neadecvate
• pun accent pe aspecte care sunt în controlul copilului:
„Apreciez modalitatea prin care ... sau strategia prin care ai ...”
• scot în evidenţă contribuţia copilului:
– „Ajutorul tău mi-a fost de un real folos!”
– „Apreciez ajutorul pe care mi l-ai dat. Mi-a făcut munca mai
uşoară!”
– „Este de apreciat modul în care ai...!”

• evidenţiază efortul depus:

– „Pare că ai lucrat din greu la ...”
– „Ai lucrat mult. Pare că îţi place să faci asta!”
 Feedback-uri negative mascate
• Feedbakcul sandwich
“ Este bine dar… “.

• Feedback-ul pozitiv care pune accent

pe lipsa greşelilor
„Foarte bine! Ai rezolvat sarcina corect. Nu ai
nicio greşeală!”
 Un copil are un moment dificil
• Care este aşteptarea adultului?
• Care este nevoia COPILULUI?

• Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că acest COPIL

ajunge la vârsta de 20 de ani. Cum v-aţi aştepta
să se comporte când este trist, furios, frustrat,
dezamăgit?
 Obiective pe termen scurt/
obiective pe termen lung
• Obiectivele pe termen scurt
– Diminuarea imediată a disconfortului copilului
(adoptarea unei reacţii în acord cu nevoile dvs din
prezent).
• Obiectivele pe termen lung
– Transformarea situaţiei într-o oportunitate de a-l învăţa
pe copil:
• să îşi accepte emoţiile,
• să le recunoască,
• să le exprime în mod adecvat,
• să găsească modalităţi potrivite de a le face faţă.
 Să vorbim despre noi
• Nu există autoreglare fără coreglare
• Care sunt comportamentele copiilor care
generează în noi reacţii emoţionale intense?
• Care este impulsul de a reacţiona ca urmare a
emoţiilor resimţite.
• Dacă aţi consulta atunci partea dvs înţeleaptă, ce
v-ar spune să faceţi?
• Dacă vă imeginaţi că sunteţi la trei ore distanţă de
incident ce aţi face?
Indicatorii unei disciplinări eficiente

• Starea de calm a adultului

• Asistarea copilului pentru liniştirea
(diminuarea intensităţii emoţionale)
• Aplicarea strategiilor de disciplinare. (reguli
consecinţe, strategii de rezolvare de
probleme etc)
 Cum ne putem regla emoţional
înainte de a face disciplinarea
• Respiraţii.
• Schimbarea perspectivei- ce e în spatele
acestui comportament,
• Schimbarea cadrului de referinţă (ce i-as
sugera unei colege să facă în această
situaţie)
• Mişcare
 Important
• Pentru a avea un impact în disciplinare este
important ca educatorul să redobândească
starea de calm
• Starea emoţională negativă a educatoarei va
accentua starea de disconfort a copilului
 Nevoile care asigură o dezvoltare
sănătoasă
• Nevoia de securitate emoţională
• Nevoia de predictibilitate şi
stabilitate
• Nevoia de autonomie
• Nevoia de atenţie, acceptare,
validare
Nevoie de securitate emoţionlă
 Sa vorbim despre noi?
• Ce va ajută să vă simţiţi în siguranţă într-o
relaţie?
• De ce aveţi nevoie?
• Ce vă face să trăiţi nesiguranţă?
 Relatia cu copilul
• Exerciţii
• Ghiceşte emoţia
• Oglinda
• Jocul cu pixul
• Orbii în cerc
• Desenul pe jumătate
• Acordare în relaţie
• Exprimarea afecţiunii faţă de copii
– Îmbraţişarea implică o conexiune fizica, care îi conferă copilului
SIGURANŢĂ ŞI INTIMITATE EMOŢIONALĂ.
– Mângâierile şi atingerile asigură liniştea de care creierul are
nevoie pentru a inhiba sau diminua nivelul hormonilor asociaţi
stresului (cortizolul, adrenalina)
• Exprimarea faptului de a fi binevenit în grupul de
copii
• Acceptarea diferenţelor şi accenţuarea darurilor
speciale pe care le au totţi copiii.
• Acordarea de atenţie specială momentului
separării şi reiniţierii contactului cu copiii
– Exprimarea verbală şi nonverbală a bucuriei şi
entuziasmului în momentul revederii copiilor -“ mă
bucur să te revăd, contribuie la formarea convingerilor
că “el este o persoană valoroasă şi demnă de a fi
iubită.”
 Concluzie
• Fiecare are nevoie să ştie că este auzit, văzut şi
ceea ce spun el are importanţă
• Fiecare copil are nevoie să se simtă bine în piele
lui, cu temperamentul său si propriul ritm de a
învăţa
• Fiecare copil are nevoie să ştie că este valoros
chiar şi atunci când greşeşte
• Fiecare copil are nevoie să ştie care sunt calităţile
şi punctele lui forte
 Ce învaţa copiii din relaţiile cu
adulţii
• Că valoarea lor este în funcţie de modul în
care sunt trataţi
• Să se definească pe sine în funcţie de cum
reacţionează adulţii la ceea ce fac
• Să îşi asume responsabilitatea pentru
tratamentul necorespuyător pe acre il
primesc sau să lupte frecvent cu adulţii
 Ce învaţa copiii din relaţiile cu
adulţii
• Că valoarea lor este în funcţie de modul în
care sunt trataţi
• Să se definească pe sine în funcţie de cum
reacţionează adulţii la ceea ce fac
• Să îşi asume responsabilitatea pentru
tratamentul necorespuyător pe acre il
primesc sau să lupte frecvent cu adulţii
 Nevoia de predictibilitate
• PREDICTIBILITATE = STABILITATE
Nesatisfacerea acestor nevoi generează o stare
permanentă de alertă care sensibilizează anumite
zone din creier care răspund de pregătirea corpului
pentru a face faţă ameninţării (amigdala şi
hipotalamusul).

– Predictibilitate în mediul în care trăiesc

– Predictibilitate în relaţia cu persoanele semnificative
 cum?
• Rutine,
• Reguli
• Consecinţe
 Beneficiile rutinelor
• Rutinele îi ajută pe copiii preşcolari să se simtă
în siguranţă, deoarece le permite să cunoască ce
urmează să se întample, într-un anumit context şi
cum trebuie să se comporte.
• Ele conduc la creşterea gradului de control al
copilului asupra a ceea ce i se întâmplă zilnic,
oferindu-i mai multă siguranţă şi predictibilitate în
mediul în care trăieşte.
• Rutinele întăresc relaţia copiilor cu adulţii care
se ocupă de creşterea şi îngrijirea lor şi previn
apariţia „luptelor de putere”.
• Rutinele ghidează comportamentele
copiilor într-o situaţie.
• Rutinele sprijină copiii preşcolari să îşi
dezvolte abilităţile sociale.
• Rutinele îi ajută pe copii să coopereze în
perioadele de tranziţie.
Rutinele preşcolarilor adesea includ:

• ora sosirii la grădiniţă;

• activităţi de joc la alegere;
• momentul de strângere al jucariilor;
• activitatea de servire a mesei;
• activităţile structurate;
• somnul de amiază;
• momentul gustării;
• plecarea acasă;
 Ex. tranziţia dintre activiţăţi
• Adoptaţi o serie de măsuri preventive înainte de
iniţierea momentelor de tranziţie:
– planificaţi în orarul zilnic cât mai puţine tranziţii;
– planificaţi paşii, pe care atât copiii şi educatorul, trebuie să îi
umeze în momentele de tranziţie;
– utilizaţi indicatori verbali şi nonverbali pentru a anunţa intrarea în
perioada de tranziţie (de exmplu, se pot folosi diferite semnale,
cum ar fi stingerea luminii, aprinderea luminii sau scurgerea
nisipului dintr-o clepsidră etc);
– exersaţi cu copiii paşii rutinelor
– oferiti copiilor timp adecvat pentru a-şi termina activităţile înainte
de iniţierea momentului de tranziţie;
• În momentul tranziţiei implicaţi copiii în
diferite activităţi distractive: cântaţi cu ei,
spuneţi ghicitori, poezii sau implicaţi copiii
în diferite jocuri cu mâinile
• După ce trecerea a fost făcută, oferiti
atenţie pozitivă sau feedback pentru
copiii care au făcut trecerea uşor.
• Copiii de vârstă preşcolară funcţionează foarte
bine dacă contextul lor de viaţă este structurat
prin intermediul rutinelor.
• Când copiii nu ştiu ce se aşteaptă de la ei, ei simt
nesiguranţă şi incertitudine care adesea se
manifestă prin intermediul comportamentelor
nepotrivite.
• Asigurarea unor momente liniştioare, de tranziţie
îi ajută pe copii să înveţe cum să treacă de la o
activitate la altă fără să simtă frustrare.
 Regula şi consecinţe
• Regulile care exprimă aşteptarea adulţilor
privitor la modul în care copiii trebuie să se
comporte, urmate de consecinţe clare,
reprezintă punctul cheie al învăţării
comportamentale la vârsta preşcolară.
• Regula ca instrument de învăţare a
autocontrolului.
• Regula ca instrument de învăţare a
abilităţilor sociale.
• Regula ca prerechizită pentru buna
desfăşurarea a activităţilor din grădiniţă.
Condiţii care facilitează învăţarea
şi internalizarea regulilor
• Verbalizarea şi reamintirea permanentă a
regulilor de către adulţi (ex. „Acum mergem la
masă pe rând.” )
• Susţinerea de către adulţi a reactualizării
regulilor prin intermediul prompterilor
externi De exemplu: afişarea regulilor în grupă,
atunci şi acolo unde copilul are nevoie de regulă,
(de exemplu: „ În sala de grupă vorbim cu voce de
interior”).
• Aplicarea imediată a consecinţelor logice în
cazul încălcării unei reguli.
 Recomandări:
• Identificaţi mai întâi nevoia şi abia apoi oferiţi
regula.
– Semnalaţi problema, arătaţi consecinţele ei, apoi oferiţi
remediul. De exemplu: „ Toţi copiii vor să îşi spună
punctul de vedere. Vorbind unii peste alţii, nu reuşim să
ne auzim şi să ne înţelegem. Regula „vorbim pe rând”
ne ajută se ne înţelegem mai bine, să auzim ce spune
fiecare dintre noi, să aflăm cât mai multe lucruri noi.
• Stabiliţi regula şi consecinţele ei împreună cu
copiii
– Cu cât e mai completă şi mai precis formulată o regulă,
cu atât ea e mai uşor de urmat. Regula permite repetiţia.
Formularea regulii menită să ghideze un comportament,
fiind o expresie verbală clară, poate fi repetată mintal,
“în gând”, de către copil. Cu cât ea e mai frecvent
repetată, cu atât e mai bine memorată; cu cât e mai bine
memorată, cu atât e mai mare şansa de a produce un
anumit comportament, mai ales dacă situaţia este
ambiguă.
• Formulaţi regula într-o manieră pozitivă.
Pentru a fi eficientă regula trebuie să exprime
comportamentul aşteptat de la copil „ce trebuie să
facă, cum trebuie să se comporte”
– Exemplu de formulare inadecvată:„ Nu ţipăm” , „ Nu
alergăm”
– Exemplu de formulare adecvată: „ Vorbim cu voce de
interior „ „ În grupă mergem, afară alergăm”.
• Stabiliţi consecinţe relevante şi specifice pentru încălcarea
regulilor.
• Exemplu neadecvat: „Pentru că ai smuls jucăria unui copil
vei sta singur la masă toată ziua.” Acest tip de răspus este o
recţie de pedepsă care i se aplică copilului pentru încălcarea
regulii „ „Când doreşti o jucărie trebuie să spui te rog să-mi
dai”. Datorită faptului că nu există nici o legătură logică între
ceea ce a făcut copilul (încălcarea regulii) şi ce primeşte pentru
acest tip de reacţie, este total ineficientă pentru că, deşi
sancţionează comportamentul de smulgere a jucăriei din mâna
altui copil, în esenţă nu ajută copilul să înveţe ceva nou. În ciuda
pedepsei aplicate, într-o situaţie viitoare, copilul va manifesta
acelaşi tip de comportament.
• Exemplu adecvat „Regula este „Să spui te rog să-mi dai.
Pentru că ai smuls jucăria, jucăria va fi înapoiată colegului tău
pentru 3 min., după care o să încerci să o ceri din nou”.
• Acordaţi timp copiilor pentru învăţarea
regulilor asociate unor comportamente
complexe
• Scoateţi în evidenţă beneficiile pe care le
aduce respectarea regulii
• Folosiţi regula ca pe un instrument ce
lasă copilului posibilitatea de a alege cum
să se comporte.
 Cele mai frecvente reguli care reglementează
comportamentul copiilor la grupă

• Aşteptarea rândului

• Pot să mă joc şi eu, te rog, cu această jucărie?

• Dacă o primesc îi spun „ Multumesc”.
• Dacă îmi spune NU, îi spun că „Aştept şi în acest
timp, îmi găsesc altceva interesant de făcut”
• sau Îi cer prietenului meu şă îşi aştepte rândul
Exemple de reguli
Vorbim cu voce de interior

Când cineva vorbeşte,

celălalt ascultă

Aştept rândul pentru a

mă juca
Nevoia de atenţie, apreciere, validare
• Oferiţi copilului momente scurte şi frecvente de
atenţie, fără să vă ceară:
– un zâmbet,
– câteva cuvinte,
– priviţi ceea ce face. .
• Răspundeţi imediat atunci când copilul solicită
atenţia dvs.(întrerupeţi temporar activitatea şi să
ascultaţi-l)
 Aplicaţii practice
• Furie
• Frică
• Tristeţe
• dezamăgire
Va multumesc!