UNDELE ELECTROMAGNETICE

ATESOAIE ANDREI-STEFAN
CLASA A XI-A C
• Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene fizice în
general naturale care constau într-un câmp electric și unul magnetic în același spațiu
și care se generează reciproc pe măsură ce se propagă.
• Câmpul magnetic este o consecinţă a trecerii curentului electric prin circuite electrice.
• M. Faraday evidenţiază fenomenul de inducţie electromagnetică (un flux magnetic
variabil care parcurge cu circuit generează o tensiune electromotoare şi un curent ) şi
stabileşte legea care descrie acest fenomen.
• Pe de altă parte se demonstrează că la rândul său un câmp electric variabil
în timp generează un câmp magnetic. În 1865 J.C. Maxwell arată că la baza
tuturor fenomenelor electrice şi magnetice stau 4 ecuaţii. Din analiza acestor
ecuaţii rezultă că sarcinile electrice în mişcare accelerată generează un câmp
electric şi magnetic interdependente. Acest câmp este numit câmp
electromagnetic şi viteza de propagare a acestuia este de 3∙108m/s. Forma
de propagare în spaţiu a câmpului electromagnetic este unda
electromagnetică.
CLASIFICARE:
În funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv
în spațiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.
Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva
domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:
• adiațiile (undele) radio
• microunde
• radiații infraroșii,
• radiații luminoase,
• radiații ultraviolete,
• radiații X (Röntgen),
• radiații "γ" (gamma - literă greacă).
Undele radio - se folosesc și pentru transmiterea
semnalelor de televiziune, pentru comunicații prin
satelit și telefonie mobilă. Microundele sunt folosite
atât în comunicații cât și în cuptorul cu microunde,
care se bazează pe absorbția relativ puternică a
radiațiilor de această frecvență în apă și materiile
vegetale și animale. Undele milimetrice se folosesc
de exemplu în astronomie. Undele terahertziene au
început abia de curând să fie cercetate și folosite
în aplicații practice. Radiația (lumina) infraroșie
este foarte utilă în analize fizico-chimice prin
spectroscopie. De asemenea ea se mai utilizează
pentru transmiterea de date fără fir dar la
distanțe mici, așa cum este cazul la aproape toate
telecomenzile pentru televizoare și alte aparate
casnice. Lumina vizibilă este cel mai la îndemână
exemplu de unde electromagnetice. Radiația
(lumina) ultravioletă este responsabilă pentru
bronzarea pielii. Razele X (sau Röntgen) sunt
folosite de multă vreme în medicină pentru
vizualizarea organelor interne. În fine, razele
gamma se produc adesea în reacții nucleare.
TEORIE

• Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de "ecuațiile lui Maxwell" și apoi

descoperite experimental de Heinrich Hertz. Variația unui câmp electric produce un
câmp magnetic variabil, căruia îi transferă în același timp și energia. La rândul ei,
energia câmpului magnetic variabil creat, generează un câmp electric care preia
această energie. În acest fel energia inițială este transformată alternativ și
permanent dintr-o formă (electrică în magnetică și invers) în cealaltă, iar procesul se
repetă ducând la propagarea acestui cuplu de câmpuri. Trebuie totuși subliniat că
există în procesul menționat și pierderi de energie (amortizări) ce însoțesc
fenomenul.
PROPRIETĂȚI

• Radiația electromagnetică, indiferent de frecvență, poate suferi diferite fenomene:

• interferență
• reflexie
• refracție
• difracție
• absorbție
• Radiația electromagnetică are o natură duală: pe de-o parte, ea se comportă în anumite procese ca un flux
de particule (fotoni), de exemplu la emisie, absorbție, și în general în fenomene cu o extensie temporală și
spațială mică. Pe de altă parte, în propagare și alte fenomene extinse pe durate și distanțe mari radiația
electromagnetică are proprietăți de undă.