Tema: Sisteme și metode

de îngrășare a porcilor
 ALIMENTAŢIA SUINELOR SUPUSE ÎNGRĂŞĂRII

în evoluţia dezvoltării porcului de Ia creştere pînă la vârsta de 7 luni au loc

modificări esenţiale privind dezvoltarea diferitelor ţesuturi. Greutatea vie faţă de cea de
ia naştere şi ponderea diferitelor ţesuturi evoluează astfel:
Greutatea vie creşte de cca 100 de ori;
• Țesutul
Ţesutul demuscular
30 ori; de 81 ori;
• Țesutula adipos de 675 ori, deci tendinţa naturală la porc este de a depozita grăsime.
Pe parcursul dezvoltării organismului, deşi sporul creşte liniar de la 20 la 100 Kg ,
ţesuturile se dezvoltă în “ valuri” care se succed în funcţie de vârstă, astfel:
• Ţesutul osos se formează cu precădere la foetus şi ia purcel;
• Țesutul muscular se formează , cu un maxim între 20 Kg şi 70 Kg ;
• Ţesutul adipos, are o dezvoltare maximă după greutatea de 70 Kg.
 Un alt efect al legii dezvoltării, este că o limitare a creşterii intr-un anumit
moment, limitează îndeosebi dezvoltarea ţesutului cu cea mai mare creştere în
momentul respectiv. Astfel o încetinire a creşterii la categoria de ia 30 - 60 Kg,
determină reducerea dezvoltării scheletului şi a masei musculare, în timp ce limitarea
creşterii după 70 Kg are drept consecinţă reducerea depunerilor de grăsime.

În prezent datorită cererii de carcase “ slabe “ atât din punct de vedere genetic cât şi
tehnologic, în special prin tehnici de alimentaţie se urmăreşte atingerea acestui scop.
În prezent pentru încetinirea creşterii în a doua perioadă se folosesc mai multe
soluţii :
• Menţinerea cantităţii de NC care se administrează la 70 Kg , până îa atingerea
greutăţii de 100 Kg, deşi apetitul este mult mai ridicat;
• Utilizarea unor furaje care să reducă densitatea energetică a NC, cum sunt faina de
lucemă sau tărâţele;
• Utilizarea în raţia zilnică a furajelor voluminoase ca : lucerna masă verde, cartofii,
sfecla.
 • Utilizarea acestor metode de dirijare a creşterii trebuie să aibă în vedere că in
funcţie de nivelul restricţiei are loc o diminuarea a ratei de creştere, diminuarea
stratului slăninii dorsale, cu reducerea consumului specific, dacă nivelul
restricţiei nu depăşeşte 25 %.

Un indicator de bază în aprecierea eficienţei economice este consumul specific

(CS), respectiv Kg NC / Kg spor, care la porcii între 20 - 110 Kg , are, la noi în ţară,
vaiori de 2,9- 4,5. Având în vedere importanţa acestui indicator, enumerăm în
continuare principalii factori de influenţă a acestuia :
Factorii nealimentari:
CS creşte cu vârsta şi greutatea animalului; aceasta deoarece:
Cerinţele de întreţinere a funcţiilor vitale se măresc în funcţie cu creşterea
animalului;
-Kilogramul de spor spre îngrăşării fiind mai bogat în grăsime, este nevoie de mai

multă energie (de cca. două ori mai multă energie este necesară pentru formarea de
grăsime decât pentru muşchi) şi deci va creşte consumul de furaje pe 1 kg de spor
 Sexul: la masculi se înregistrează de regulă un indice de conversie al furajelor mai
bun, după care urmează femelele şi apoi masculii castraţi; de asemenea la masculi şi
grosimea slăninei dorsale este mai redusă. Totuşi, deşi castrarea ridică CS, aceasta se
practică deoarece carnea vierilor devine din punct de vedere organoleptic
dezagreabilă.
Rasa: între rase se constată mari diferenţe de creştere, de compoziţie corporală şi
deci între valorile CS, aspecte care sunt folosite de către selecţioneri şi crescători.
Mediul: temperatura, umiditatea, calitatea aerului, densitatea precum şi
manipularea animalelor pot să îmbunătăţească sau să diminue CS.
Starea sanitară a animalelor: se intuieşte că toate bolile ridică valoarea CS; se
apreciază că şi un simplu microbism poate ridica CS, de unde şi căutările de atenuare
a virulenţei florei de grajd prin practicarea vidului sanitar.
 Factorii alimentari de variaţie a CS şi a compoziţiei carcasei:
• echilibrarea indiciilor nutritivi ai furajului combinat:
• Valoarea energetică a furajului: cu cât furajul are o valoare energetică mai mare cu
atât CS poate să fie mai mic, în condiţiile echilibrării celorlalţi indici de nutriţie în
fimeţie de energie.Astfel dacă ia un furaj cu 2800 Kcal / Kg - consumul specific este
de 3,85, la 3000 Kcal acesta poate să scadă la 3,4 Kg NC / Kg spor.
• Echilibrul azotat, condiţionează sinteza musculară, deşi cerinţele azotate cresc
cantitativ pe parcursul perioadei de îngrăşare, este important să se asigure un raport
corespunzător PB / UN şi mai ales un raport corespunzător între AA esenţiali şi
energie care să permită sinteza proteică maximă. Excesul proteic suu necorelarea
AA conduce la utilizarea proteinei în scop energetic şi respectiv la creşterea CS;
• Echilibrul mineral şi vitaminic, prin implicaţiile asupra metabolismului, în general, şi
în special a celui azotat poate influenţa creşterea şi den şi consumul specific ;
Modul de furajare şi modul de prezentare al furajului :
 Modul de furajare și modul de prezentare al furajului
în alimentaţia la discreţie cele mai reduse valori ale CS sunt pentru furajele granulate;
într-o alimentaţie raţionată, avantajul granulării se menţine doar în cazul administrării
hranei ia sol, în căzu! administrării m luămion mi se constată diferenţe de CS între
furajele granulate sau sub formă de făinuri;
administrarea hranei sub formă umedă, după greutatea de 50 Kg, determină
îmbunătăţirea indicelui de conversie.
În funcție descop și de d4e ansamblul mijloacelor tehnice aplicate îngrășarease poate
realiza: pentru carne, mixtă – pentru carne și grăsime și pentru grăsime.Îmn prezent
tendința pe plan mondial și național este de utilizare a carcaselor cu cantități reduse
de grăsime.
 La alegerea celui mai profitabil sistem de crestere si ingrasare a porcilor,
fermierul trebuie sa aibe in vedere o serie de criterii economice si tehnice
precum: resursele finaciare, numarul de animale, resursele furajere,
mecanizarea fermei, forta de munca, asigurarea energiei, apei, drumului de
acces, asistentei sanitar veterinare, evacuarea dejectiilor, etc.
In functie de criteriile de mai sus se poate opta pentru sistemul de crestere
extensiv, semiintensiv sau intensiv.
Sistemul extensiv de crestere
Sistemul extensiv se practica in gospodaria familiala in care se cresc 1-5
capete porcine, pentru consum propriu si numai o cantitate redusa de carne se
valorifica pe piata organizata.
Porcinele sunt crescute in adaposturi simple, fara dotare tehnica deosebita
si cu practicarea furajarii in mare masura din resturi menajere, la care se adauga
tarate, porumb, orz, ovas, radacinoase, bostanoase, cartofi, lucerna masa verde.
 Animale de prasila sunt procurate din targuri sau de la fermele din apropiere, cu
matca luata in control sau cu matca necunoscuta. Achizitionarea de veri nu este
economica pentru acest sistem de crestere. Monta scroafelor se face cu vieri de la
fermele din apropiere sau de la depozitul comunal. In ultima vreme au crescut
cererile crescatorilor pentru insamantarea artificiala a scroafelor.
In acest sistem cresterea performantelor zootehnice nu sunt deosebite, productia
de carne avand un pronuntat caracter sezonier, mai ales pentru acoperireane
necesarului pentru sarabatorile de iarna.
Scroafa face o singura data pe an purcei. Mai rar intalnim 3 fatari la doi ani,
producand 8-10 purcei la fatare, din care sunt retinuti 1-5 grasuni iar restul sunt
vanduti in oborul de animale (piata).
Sporul mediu de crestere este de 330-380 g si cu un consum de 5-7 UN/kg de
spor.
Procentul de carne in carcasa este sub 50% iar stratul de grasime depaseste
30 mm, intrucat animalele sunt sacrificate la 120-180 kg.
 Sistemul semiintensiv de crestere
Sistemul semiintensiv, defineste exploatatia familiara cu un efectiv de 10-25
capete scroafe si/sau 100-500 capete porci la ingrasat in care activitatea este
asigurata de membrii familiei.
Acceptarea acestui sistem de crestere a porcilor necesita adaposturi
modernizate si o dotare corespunzatoare cu echipamente de furajare, adapare si
asigurarea conditiilor de microclimat.
Animale de prasila sunt procurate din unitati aflate in control (ferme de selectie,
ferme de elita si ferme de inmultire) din rasele si hibrizi (scrofite F1 provenite din
Marele Alb x Landrace) capabile sa realizeze performante de productie si economice
superioare.
Vierii trebuie sa provina din fermele de selectie si testare sau din fermele de elita
specializate pentru carne (Duroc, Hampshire, Petrain, etc.). Pentru insamantarea
scroafelor se va apela la centrele si punctele comunale de insamantari. Daca ferma
are un punct propriu de insamantari artificiale este necesar ca fermierul sau un
membru a familiei sa fie instruit la un centru de profil.
 Productia obtinuta se va comercializa sub forma de carne, specialitati si
preparate de carne, grasuni si chiar material de prasile daca exploatatia este luata in
control.
In acest sistem de crestere se obtin performante de productie economice
superioare sistemului extensiv.
Scroafele in aceste conditii, pot realiza 1,8-2 fatari anual cu o productie de 16-18
purcei fatati anual. Dintre acestia 14-16 porci grasi sunt livrati anual/cap de
scroafa (1400 - 1600 kg carne)
Sporul mediu de crestere este de 480 - 500 g si cu un consum de 4,5 - 5 UN/kg
de spor. Porci grasi sunt sacrificati la 200-220 de zile cand ajung la 105 kg.
Calitatea carcasei este superioara fata de cea provenita de la porcii realizati in
sistemul extensiv.
Sistemul este semintensiv pentruca verigile tehnologice nu sunt strict delimitate,
ia furajarea se face cu adausuri de furaje suculente vara (lucerna) si iarna cu
radacinoase, bostanoase, cartofi.
Furajarea poate fi uscata, lichida sau mixta.
 Sistemul intensiv de crestere
Sistemul intensiv este specific complexelor industriale de crestere si ingrasare a
porcilor cu efective mari. Majoritatea unitatilor au FNC-uri, ferme de inmultire pentru
producerea scrofitelor F1 (Marele Alb x Landrace), sectoare stric delimitate, adapost
pentru vieri, adapost pentru scroafe in pregatire pentru monta, sector de gestatie,
maternitati, sector de tineret si sector de ingrasare. Toate adaposturile sunt astfel
compartimentate pentru a asigurarea principiului "totul plin - totul gol", in vederea
executarii, dupa depopulare, a curatirii, spalarii, dezinfectiei si varuirii
compartimentelor care urmeaza sa fie populate. Maternitatile si adaposturile pentru
tineret sunt incalzite iarna si chiar la sfarsitul toamnei sau inceputul primaverii.
Unele unitati au fost prevazute cu abatoare si fabrica de preparate chiar cu
magazine pentru desfacerea productiei, iar cele care nu sunt prevazute cu astfel de
dotari livreaza porcii grasi la unitatile de abatorizare.
Efectivele de reproductie provin din fermele de selectie si testare, fermele de
elita sau din fermele proprii de crestere in rasa curata.
 Totodata exploatatiile au achizitionat vieri terminali din rasele specializate pentru
carne (Duroc, Linia sintetica 345 Peris, Hampshire, etc.) in scopul realizarii hibrizilor
trirasiali si tetrarasiali pentru sacrificare.
Calitatea materialului de prasilă, dotarea tehnica, hranirea porcilor cu retete de
nutreturi combinate fundamentate stiintific si aplicarea unei tehnologii de varf au facut
ca aceste unitati sa inregistreze rezultate de productie si economice favorabile.
Dupa felul circuitului de productie cunoastem sistemul de crestere cu circuit
inchis, sistemul de crestere in ferme specializate si sistemul de crestere Holding.
In sistemul de crestere cu circuit inchis intalnim urmatorul flux de productie:
reproductie; maternitate; crestere tineret si ingrasare porci.
In sistemul de crestere in ferme specializate, unele ferme produc grasuni si alte ferme
fac numai ingrasarea acestora.
 Sistemul Holding integrat pe verticala, cuprinde: asociatii sau cooperative de
terenuri arabile, care produc sursele necesare de furaje; FNC-ul; fermele de
producere a purceilor intarcati; ferme de crestere a tineretului; ferme de ingrasare;
abator; reteau de supermarket. In Holding fiecare subunitate este proprietate privata,
asamblarea lor facandu-se la nivelul serviciilor de aprovizionare, transport, desfacere
si operatiuni financiare.
 Ingrasarea pentru carne;
 Ingrasarea pentru carne si grasime;
 Ingrasarea pentru grasime.

Ingrasarea pentru carne

Ingrasarea pentru carne (timpurie) este cel mai convenabil din punct de vedere
economic si se poate practica cu succes in exploatatiile familiale, deoarece porcii ating
la varsta de 7-8 luni greutatea de 100-110 kg/cap.
Ingrasarea timpurie are avantajul ca porcii in varsta de de 3-4 luni sunt supusi unui
proces intens de crestere si ingrasare. De asemenea prin ingrasare timpurie se obtine o
carne gustoasa cu mai putina grasime.
Pot fi supusi acestui sistem de ingrasare purceii proveniti din rase precoce cu un
potential mare de crestere si dezvoltare. In exploatatiile familiale sunt ingrasati in acest
sistem, porcii albi, care au la baza Marele Alb sau metisi acestora cu rasa Landrace.
La varsta de 3 luni, cand au greutatea de 28-30 kg purceii sunt trecuti la categoria porci
la ingrasat.
 Hrana de baza trebuie sa fie concentaratele (uruieli de cereale), completate cu nutreturi
proteice (faina de carne, srot de floarea soarelui sau soia, lapte degresat sau zer), cu
vitamine, saruri minerale sau nutreturi combinate. Nutreturile suculente sau masa verde pot
constitui doar un supliment de hrana, pentru a stimula digestia. Coeficientul de
digestibilitate al furajelor trebuie sa de peste 85%. Orzul trebuie sa detina ponderea in
amestecul de concentrate in perioada de crestere si ingrasare.
La inceputul perioadei de ingrasare trebuie sa asiguram 110 g proteina digestibila pentru
fiecare UN (unitate nutritiva)
Prima faza de ingrasare trebuie sa asigure cresterea in greutate de la 30 kg la 70 kg. In
acesta faza grasunii depun 450 grame spor / cap / zi cu un consum specific de 3 UN / kg spor.
Amestecul retetei furajere de 100 kg, in aceasta faza, este alcatuit din: 30 kg uruiala porumb;
43 kg uruiala de orz; 11 kg uruiala de mazare; 13 kg faina de carne; 2 kg faina de oase; 1 kg
sare. Prima faza se incheie la varsta de 5-6 luni.
 Faza a doua de ingrasare se realizeaza de la greutatea de 70 kg si pana la 110
kg. Ritmul de crestere a porcilor in faza asta este mai intens, iar sporul obtinut se face
pe baza depunerii de carne in carcasa si mai putina grasime. Aceasta faza dureaza
aproximativ 60-70 de zile. Rezulta un spor lunar de 18-20 kg. Sporul se realizeaza cu
un consum specifc de 4-5 UN / kg spor. Amestecul retetei furajere de 100 kg, in
aceasta faza, este alcatuit din: 40 kg uruiala porumb; 32 kg uruiala de orz; 12 kg
uruiala de mazare; 10 kg faina de carne; 5 kg faina de lucerna; 1 kg sare. Prima faza
se incheie la varsta de 5-6 luni. Amestecul se poate da sub forma uscata sau umeda,
fractionat sau la discretie, in hranitoare automate.
Ingrasarea pentru carne si grasime
Sistemul de ingrasarea pentru carne si grasime (mixta) are o practica
indelungata in Transilvania si are ca scop obtinerea de carne frageda, cu fibra
musculara fina si bine impanata cu grasime. Ingrasarea mixta se recomanda
numai pentru consumul gospodaresc deoarece satisface necesitatile
traditionale si reprezinta principala preocupare pentru a avea carne si preparate
de carne conservate tot timpul anului.
 La ingrasare mixta exista o perioda de pregatire si una de ingrasare.
In perioada de pregatire se recomanda ca in timpul iernii ratiile sa fie
compuse din 50% cereale, 45% cartofi; si 5 % faina de lucerna sau 75% amestec
de cereale, 20 % sfecla si bostanoase si 5 % faina de lucerna. In timpul verii
ratia se constituie 75-80% amestec de concentrate si 20-25% nutret verde
administrat in adapost sau pasune. Cartofii se administreaza fierti in amestec
cu concentratele dupa ce apa in care au fost fierti a fost indepartata. In
perioada de pregatire se asigura 110 grame proteina digestibila pentru fiecare
UN. Consumul specific este de 4UN / kg spor, iar sporul zilnic de 500 grame.
La ingrasarea mixta se folosesc grasuni de la rasele mixte precum Marele
Alb și metiși.
In perioada de ingrasare se distinge doua etape de ingrasare.
In etapa I, ingrasarea are loc de la 70 kg la 110 kg cu furaje ieftine precum
bostanoasele si cartofii care ajun pana la 50% din ratie iar restul necesarului se
completeaza cu amestec de concentrate si saruri minerale. Se asigura 95 g PD
(proteina digestibila) / 1UN.
 In etapa II, ingrasarea are loc de la 110 kg la 140-160 kg, in care ponderea in
ratie o detin concentratele. Suculentele se inlocuiesc cu porumb si orz. Se
asigura 75 g PD (proteina digestibila) / 1UN.
Metoda mixta se preteaza pentru obtinerea produselor traditionale de carne
in sistem gospodaresc.

Ingrasarea pentru grasime

Ingrasarea pentru grasime (tarzie) este o ingrasare de recondtionare pentru valorificarea
vierilor si scroafelor care si-au incheiat activitatea de reproductie.
Reconditionarea se realizeaza pe o durata de 3-4 luni timp in care se obtin sporuri de
800-900 grame / zi, cu un consum de peste 5,5 UN / kg spor.
In perioada de pregatire, care dureaza 30 de zile se vor consuma furaje ieftine din
gospodarie format din 65% suculente 15% faina de lucerna si 20 % concentrate.
In perioada de ingrasare, care dureaza 50-60 de zile, se reduc suculente si creste
progresiv adausul de concentrate. Trebuie sa asigure 7,5 UN / zi si 60-90 grame PD / UN.
In perioada de finisare, care dureaza 20-30 de zile, creste procentul de concentrate din ratia
furajera pana la peste 80%.
 Ferma de familie. Cresterea porcilor pentru carne
Cresterea porcilor pentru carne poate fi o afacere de succes, daca sunt indeplinite cateva
conditii, cum ar fi asigurarea unei hrane care sa contribuie la dezvoltarea efectivelor si
mentinerea curateniei. În cele ce urmeaza ne vom opri asupra catorva chestiuni legate de hrana
si apa.
Singurul mod în care un fermier poate face profit este acela în care porcul este îngrăşat cu
surplusul de produse agricole obţinute în grădină şi cu porumbul pe care îl cultivă singur. În
acest fel, fermierul nu suferă de pe urma scumpirii furajelor, de exemplu.
În prezent, se caută cu precădere porci din rase de carne, cu conţinut redus de grasime.
Cei care nu au prins „sămânţă” trebuie să cumpere. Se spune că ziua în care cumperi porcul
este ziua în care pierzi sau câştigi bani. Această zicală se explică simplu: când cumperi porci
trebuie să fii atent de la cine îi cumperi, este recomandat sa ii cunosti pe cei care vand. Mulţi
merg prin târguri şi prezintă porcuşori ca fiind de carne sau din „ăia străini, fara grasime şi
colesterol”. De aceea, e bine ca animalele să fie cumpărate de la crescători recunoscuţi pentru
seriozitate, care au fost recomandaţi de cunoscuţi, sau de la fermele de specialitate, care
prezintă cumpărătorului certificate care atestă rasa porcului şi că acesta este sănătos.
 Hrana
În plus, de la fermele respective pot fi achiziţionate şi furaje din aceleaşi loturi
din care au fost hrănite animalele. Acesta este un aspect de care trebuie ţinut cont,
deoarece după schimbarea hranei animalele pot să tânjască, să refuze noua hrană şi
să piardă în greutate. Trecerea la un nou tip de hrană trebuie făcută treptat, prin
amestecarea furajului de la fermă cu cel de care dispune noul proprietar, mărindu-se
de la o zi la alta cantititatea de furaj nou, până la înlocuirea completă a celui iniţial.
Cel mai simplu mod de a hrăni un porc este să îi pui în troacă boabe, un supliment
proteic, care nu trebuie să fie o chimicală – se pot folosi amestecuri obținute din
frunze sau rădăcini de trifoi, spre exemplu. Rădăcinile absorb o foarte mare cantitate
de nutrienți din sol, iar frunzele conțin un întreg spectru de vitamine B, A, D, E și K și
sunt foarte bogate în proteină și amino acizi. Totodată, frunzele de trifoi sunt o sursă
de fier, niacin, biotină, acid folic, calciu, magneziu, fosfor și potasiu. De asemenea, în
hrana porcilor trebuie introduse minerale, iar resturile organice folosite în furajare pot
îndeplini această sarcină.
 Principala sursă de hrană pentru porci sunt cerealele. În ceea ce privește forma
în care acestea sunt administrate, părerile sunt împărțite. Unii specialiștii recomandă
mixul de cereale măcinate, fara adaos de apă, alții borceagul, iar alții sunt de părere
că un amestec de boabe este suficient pentru a aduce porcii la o greutate optimă
pentru sacrificare. În plus, susțin anumiți crescători, folosind boabe, se face mai
puțină risipă de hrană.
Cei care vor să crească animale în regim ecologic trebuie să țină cont de faptul
că furajele ecologice sunt, în medie, de două ori mai scumpe decât cele obținute prin
metoda clasică. Însă, și carnea „eco” se vinde mult mai scump decat cea care
provine de la animale hrănite cu cereale care au „beneficiat” de tratamente chimice.
Dacă porniți la drum cu o fermă de creștere a porcilor fara să aveți măcar un
dram de experiență, e bine să priviți și să luați aminte. Adică, să mergeți la fermele
unor crescători cu experiență și să vedeți cum se face treaba, să puneți întrebări
acolo unde aveți nelămuriri și să luați notițe, care vă vor fi de folos mai târziu.
Totodată, e bine să aveți o relație bună cu un medic veterinar, care vă poate scoate
din belele, în cazul în care animalele se îmbolnăvesc.
 Revenind la partea cu privitul și învățatul, ei bine, acest obicei trebuie continuat
și după ce puneți bazele fermei. Trebuie să urmăriți cu atenție cât mănâncă porcii,
câtă apă beau, câtă hrană a fost risipită, la ce intervale se hrănesc și se adapă porcii.
Dacă nu aveți un sistem automat pentru hranire si adapare, atunci trebuie să
verificați frecvent recipientele pentru apă și hrană. Astfel, veți reuși să le puneți la
dispoziție, la timp, apa și hrana animalelor, dar veți putea controla pierderile,
deoarece nu veți pune nici prea multă hrană, care să fie împrăștiată de porci sau
udată de ploaie, nici prea puțină iar animalele să rămână flămânde. De regulă,
cantitatea de hrană și apă crește pe măsură ce animalele se dezvoltă. Nu există însă
o rețetă exactă care să prezinte, negru pe alb, câtă hrană trebuie dată la porci pentru
ca aceștia să ajungă la greutatea dorită într-o anumită perioadă.
În gospodării, porcii sunt hrăniți și cu resturi alimentare. Ei bine, acest obicei nu
este tocmai sănătos, mai ales în timpul sezonului cald, când aceste resturi trec printr-
un proces natural de fermentație, din cauza temperaturilor ridicate.
 Și în acest regim de îngrășare godacii trebuie hrăniți pe îndestulate. Dacă ei
nu vor adăuga câte 16,5 kg pe lună atunci nu este rentabil să îi țineți.
Rezultate bune se obțin la administrarea cartofului fiert, porumbului, orzului,
secarei și mazărei, dar și la adăugarea unei cantități mici de lapte degresat.
Carnea obținută în rezultatul îngrășării mixte va fi compactă, de un roșu aprins, pe
când slănina va fi albă, compactă și granulară.
La acest sistem de îngrășare vor fi supuși doar purceii sănătoși. Cei cu
plămânii bolnavi sunt crescuți doar pentru carne.
Odihna, liniștea și respectarea strictă a regimului de asemenea asigură
performanțe bune. De aceea în ultimele două luni încăperea în care stau porcii
trebuie să fie întunecoasă întrucât pe grăsuni îi deranjează lumina și muștele și
respectiv încetează să acumuleze grăsimi.
 Hrana este bine să fie administrată prin sisteme bine compartimentate, fiind
recomandate cele automate. Folosind senzori, acestea detectează cantitatea de
hrană din compartimentele de alimentare și suplimentează cantitatea necesară
pentru îngrășarea porcinelor. Astfel, animalele mănâncă atât cât le trebuie, atunci
când le trebuie. Dacă hrana este administrată de fermier, prin metoda clasică de
umplere a recipientelor, animalele pot să nu aibă la dispoziție suficientă hrană, atunci
când le e foame.
 Apa
Este bine și ca apa să fie „livrată” tot prin intermediul unor sisteme automate,
din aceleași rațiuni expuse mai sus. Mai mult decât atât, trebuie ținut cont și de
faptul că, indiferent câtă hrană sau apă au la dispoziție, porcii le vor consuma
atunci când vor simți nevoia să le consume.
Nu trebuie omis nici faptul că porcii au nevoie de multă apă proaspătă, curată.
Numai că păstrarea apei curate se poate dovedi o adevărată cursă cu obstacole
pentru fermieri dintr-un motiv cât se poate de simplu: porcilor le place să „râmeze”
și să se bage atât în vasul cu apă, cât și în cel cu mâncare, indiferent cât sunt de
murdari. Pentru a preveni acest lucru, pot fi cumpărate vase cu grătare cu ochiuri
suficient de largi cât să permită porcului să bea sau să mănânce, însă să nu îl lase
să se urce cu totul. De asemenea, e bine ca vasele să aibă suporturi cu ajutorul
cărora să poată fi fixate astfel încât animalele să nu le poată plimba de colo colo.