Tehnologia ameliorării porcinelor

•
 Tehnologia ameliorării porcinelor
• Factorii ameliorării: mutația , migrația ,selecția , deriva genetică și cosangvinizarea
• Principale: selecția și dirijarea împerecherilor.
• Ameliorarea are următoarele caractere: producția , reproducția , viabilitatea , rezistența la îmbolnăvire,
exteriorul, originea și rudele colaterale (pedigreul).
Fiecare caracter are: heritabilitate, repetabilitate, corelația cu alte caractere, ponderea variaței, limitarea ,
înlănțuirea cu sexul,
Heritabilitatea este proprietatea fiecărui caracter, a nfiecărei populații, a fiecărei generații și a condițiilor de
mediu în care evoluiează populați respectivă Heritabilitatea variazî între 0 și 1.dacă este mai mare de 0,5
influiența este mai mare și invers .
Heritabilitatea - chiar dacă sună a termen pretențios - provine dintr-un un cuvânt de origine latină (hereditas) ce
se referă, în esență, la moștenirea de gene ce se transmite de la părinți la urmași. În contextul geneticii
animale înseamnă cât anume din superioritatea genetică a părinților - pe anumite caractere de interes
economic - se transmite la descendenți. În timp, geneticienii au calculat matematic, cu destul de mare
precizie, valoarea heritabilității acestor caractere, știut fiind azi faptul că acestea se împart în trei mari
grupe: cu heritabilitate mare, medie și mică. De exemplu, caracterul „purcei fătați vii” are heritabilitate
mică (10%), față de grosimea stratului dorsal de grăsime, care are heritabilitate medie (40%), deci mai
simplu și mai rapid de îmbunătățit. Concret - dar și oarecum simplist - în cazul unui strat dorsal de grăsime
de 10 mm măsurat în abator, genetica e răspunzătoare de 40%, iar diferența, adică factorii ne-genetici
(furajare, întreținere, starea de sănătate), de 60% din această valoare. Cu alte cuvinte, moștenirea de la
părinți este influențată mai mult de condițiile de creștere de genetică.
• De la bun început trebuie precizat că toți furnizorii de genetică suină se bazează pe două elemente cheie: 1. Nucleele
genetice și de multiplicare și 2. Programul de ameliorare propriu.
• Nucleele genetice sunt acele ferme în care sunt deținute liniile pure și asupra cărora se focalizează, în principal,
activitatea de selecție și, implicit, de ameliorare.
• Fermele de multiplicare au rolul pe care ni-l sugerează denumirea: adică multiplică cele mai valoroase genotipuri
produse în nucleele genetice, atât pe linie maternă (pentru obținerea scrofițelor părinți - mama porcului de abator),
cât și paternă (obținerea vierilor terminali). Din aceste nuclee, animalele de reproducție ajung în fermele comerciale
(segmentul de la baza Schemei), al căror rol este de a produce generația de porci destinată abatorizării. Acesta este,
practic, drumul pe care îl parcurg genele valoroase dinspre vârful piramidei (triunghiului) ameliorării și ajung spre
baza constituită din fermele comerciale.
• Având în vedere că crescătorul de porcine din Moldva folosește preponderent hibrizi pentru producția de carne , o
să examinăm mai detaliat rasele de porci care se folosesc la hibridizare la noi în țară.
 Hibridizarea suinelor
• Ameliorarea prin încrucișare a raselor suinelor. Esența: Îmbogățește și lărgește baza erditară a descendenților, sporind
rezistența, viabilitate și prolificitatea ei.
• Scopul încrucișărilor: constă în îmbinarea calităților valoroase ale raselor inițiale și folosirea în practica de selecție a
capacității combinative a caracterelor selecționate și a heterozisului.
Se produc 2 fenomene principale: - flucsul de noi gene și efectul heterozis, ca rezultat al stării heterozigote a metișilor.
Pe crescătorii de porcine îi interesează efectul heterozisului. Animalele primite în rezultatul încrucișării a 2 -3 sa-u mai multor rase
posedă foarte bune calități de creștere și înrășare. Se mai numește încrucișare de producție (industriale).
Schema de încrucișare industrială simplă:

rasa A x rasa B

F1

Pentru producție marfă

Încrucişarea devine un mijloc eficient de valorificare superioară a potenţialului genetic. Obiectivul principal al
încrucişărilor în ameliorarea suinelor este obţinerea de porci comerciali (hibrizi) prin încrucişări sistematice între
populaţiile existente, cu scopul de a beneficia fie de efectul de heterozis pentru unele caractere, fie de
complementaritate pentru altele, sau de a combina ambele avantaje. În acest mod, obiectivul selecţiei populaţiilor
participante la formarea hibridului se simplifică şi astfel intră în discuţie specializarea populaţiilor pe diferite direcţii.
La porci, caracterele care participă la realizarea producţiei de carne pe scroafă matcă, pot fi împărţite în două
grupe. Prima grupă cuprinde acele caractere ce sunt legate de procesul de reproducţie, printre care locul principal
este ocupat de prolificitate, iar cea de a doua se referă la II caracterele legate de viteza de creştere, capacitatea
de valorificare a furajelor şi calitatea carcasei (în special procentul de carne în carcasă).
 Încrucișări duble și compuse

rasa A x rasa B

F1 îngrășare și sacrificare

x
F1 rasa A

Pentru producție marfă

 Selecţia suinelor la rezistenţă în exploatare
intensivă
• Selecţia preponderent spre îmbunătăţirea unor caractere productive, precum prolificitate, spor mediu zilnic,
reducerea grosimii stratului dorsal de slănină etc., a condus, cum era de aşteptat, la pierderea parţială a altor însuşiri,
de exemplu, rezistanța la exploatare intensivă.
• În contextul în care pragmatismul economic şi fianciar devine unul dintre parametrii cheie ai managementului fermelor cu un
flux productiv de tip industrial, din necesitatea ţinerii sub control strict a costurilor, companiile implicate în ameliorarea
suinelor au fost nevoite să-şi ajusteze recent tactica şi metodologia de selecţie în direcţia obţinerii unor animale capabile să le
transmită descendenţilor însuşiri productive cu o competitivitate maximă. Rezultatul a fost pierderea parţială a unor caractere
ce asigură rezistenţa în exploatare.
• Implicaţiile imediate ale acestui proces au fost: necesitatea adoptării unor îmbunătăţiri ale condiţiilor de cazare a animalelor
şi adaptarea raţiilor furajere la cerinţele animalelor aparţinând genotipurilor moderne.
• Rezistenţă în exploatare şi productivitate
• Acolo unde aceste implicaţii au fost luate în serios şi rezolvate, fermierii au ajuns să exploateze la maxim potenţialul
genetic de producţie, solicitându-le amelioratorilor refacerea, pe calea selecţiei, a rusticităţii animalelor, fără
pierderea potenţialului productiv.
• Longevitatea productivă a scroafelor
• Dar să exemplificăm. Unul dintre caracterele care necesită în mod cert o ameliorare este longevitatea productivă a scroafelor.
Adică, durata medie de timp pe care o femelă o petrece în fluxul productiv, măsurată de la momentul primei inseminări până
la momentul reformării sau a dispariţiei fizice din sistem.
• Din calculele noastre a rezultat că fiecare scroafă introdusă în fermă se amortizează financiar, cel mai devreme, după a doua
fătare. Asta înseamnă că tot ceea ce va produce din acest moment - respectiv purceii de la fătările ulterioare - reprezintă
pentru fermier profit pur.
• Ca atare, obiectivul teoretic al selecţiei ar fi acela de a promova la reproducţie doar fiicele acelor scroafe care au avut o
longevitate dovedită în sistem, ajungând la fătarea 5 sau chiar 6.
CAUZE ALE ELIMINĂRII SCROAFELOR DIN EFECTIV

• Sunt o serie de motive pentru care scroafele sunt eliminate din fluxul productiv al
fermelor comerciale. Principala cauză a pierderii scroafelor sunt problemele
reproductive care, la rândul lor, sunt provocate în principal de selecţia unilaterală a
prolificităţii şi intensivizării ritmului de utilizare a scroafelor.

• Pe locul doi se regăseşte vârsta animalelor care, după fătarea a şasea, sunt eliminate
din efectiv ca urmare a scăderii abrupte a productivităţii (de regulă purcei mulţi,
mici, cu viabilitate scăzută, producţie de lapte diminuată).

• A treia principală cauză a eliminării din efectiv a scroafelor este legată de

performanţele considerate modeste de către fermier.

• Nu mai puţin importantă este reformarea scroafelor ca urmare a unor afecţiuni ale
membrelor, cauzate, de cele multe ori, de pardoselile necorespunzătoare.
În fine, de remarcat este mortalitatea scroafelor (9%) din cauza dificultăţilor de
adaptare la sistemele de creştere intensivă.
 Adaptări actuale în ameliorarea suinelor - 1
• Promotorii actuali ai ameliorarii suinelor, se confruntă cu diverse cerințe : adaptarea la cerinţele fermerilor,
abatoarelor, procesatorilor, comercianților şi consumatorilor. Aceste cerințe au devenit motorul oricărui
program de ameliorare.
• : în ultimii 20 de ani, majoritatea programelor de ameliorare a suinelor a trecut de sub controlul statului în
cel al companiilor private sau asociativ – cooperatiste
• Aşteptările fermierilor
• Având în vedere preţurile, care s-au accentuat masiv în ultimii cinci ani, fermierii au realizat că trebuie să
producă carnea într-un mod cât mai eficient posibil, cu costuri cât mai mici. Cum poate fi atins acest
obiectiv în contextul economic actual? Cât mai mulţi porci produşi pe scroafă pe an, având un consum
specific de furaj cât mai mic cu putinţă!
• Cel mai direct mod de a creşte numărul de porci/an/scroafă ar fi ameliorarea prolificităţii scroafelor. Însă, la
acest capitol s-a ajuns deja foarte departe, fapt ce a determinat şi efecte nedorite cum ar fi:
• - scăderea greutăţii purceilor la fătare, însoţită implicit de o creştere masivă a mortalităţii acestora până la
înţărcare;
- scăderea dramatică a longevităţii productive a scroafelor, fapt ce a condus la creşterea costurilor de
înlocuire a acestora în efectiv.
• Cealaltă opţiune este reducerea, prin selecţie, a consumului specific/kg spor., dacă avem în vedere că 60-
70% din costul cărnii este determinat de costul furajului.
• Aşteptările abatoarelor
• Pe cei care abatorizează nu îi interesează prea mult problemele de eficienţă cu care se confruntă, zi de zi,
fermierul,.
• Abatoarele au nevoie continuă de porci, achiziţionaţi la un preţ cât mai mic cu putinţă.
• Asta e nevoia lor de bază! Care e rolul geneticii în acest context? De ce i-ar interesa ca atare pe abatorişti
ameliorarea porcului? Din două motive simple: 1) pentru că au nevoie de o uniformitate a porcilor - ca
liniile de producţie să funcţioneze eficient şi 2) pentru că au nevoie de carcase de calitate, conforme cu
cerinţele clienţilor acestora, procesatorii şi comercianţii.
• Deci, iată alte două elemente pe care companiile de ameliorare trebuie să le includă în programul propriu de
ameliorare.
 Adaptări actuale în ameliorarea suinelor - 2
• Aşteptările procesatorilor
• Procesatorul care cumpără carcasă de la un abator, o tranşează şi o ambalează în fragmente mai mici, destinate
comercializării. Ce treabă au ei cu genetica şi ameliorarea? Au, pentru că şi ei au nevoie de carcase uniforme, ce pot fi
tranşate în piese cât mai uniforme.
• Dar mai au nevoie şi de o proporţie mare de carne macră în carcasă, deoarece aceasta are valoarea comercială cea mai mare.
Ar mai avea nevoie şi de calităţi gustative superioare, pentru ca numărul cumpărătorilor să crească constant. Iată deci, alte şi
alte caractere ce trebuiesc ameliorate constant de către intituțiile de profil.
• Aşteptările comercianților
Ei care pun în realizare carnea de porc cumpărată de la procesatori - nu pot să ignore cerinţele consumatorului final. De
aceea, nu prea are treabă cu ce se întâmplă anterior, pe lanţul producţiei cărnii de porc, decât acolo unde întregul lanţ al
cărnii este integrat. Totuşi, îi interesează următoarele: 1) să cumpere carnea la un preţ cât mai mic şi 2) să vândă constant
cantităţi cât mai mari, respectiv să atragă cât mai mulţi consumatori.
• Şi, în acest caz, ce pot face geneticienii?
• Nu au altceva de făcut decât să introducă în programele de ameliorare caractere cum ar fi: marmorarea şi perselarea cărnii,
calităţile gustative ale acesteia, frăgezimea. Problema e că aceste caractere sunt mult mai dificil de ameliorat prin metode
clasice. De aceea, se apelează la tehnici de genetică moleculară, mult mai eficiente însă, evident, mult mai scump de aplicat.
•
• Aşteptările consumatorilor şi ale societăţii în general
• Orice instituție de ameliorare care are o viziune sănătoasă, pe termen lung, nu-şi poate permite luxul de a ignora aşteptările
celui care cumpără carnea de porc. În ultima vreme, consumatorul a devenit din ce în ce mai pretenţios atunci când cumpără,
fiind mai atent nu doar la preţ, cantitate şi calitate, ci şi la alte elemente, cum ar fi: 1) sănătatea animalului din care provine
carnea, 2) bunăstarea şi modul în care porcul a fost îngrijit, crescut şi furajat etc.
• Deci, iată alte caractere pe care trebuie să le ia în calcul amelioratorul: rezistenţa naturală la boli, robusteţea, longevitatea
productivă a scroafelor etc.
 Adaptări actuale în ameliorarea suinelor -3
• VOR FACE FAŢĂ AMELIORATORII NOILOR CERINŢE?

• Ce se poate concluziona? Acestor cerințe care trebuie să facă faţă amelioratorii sunt extrem de diverse, chiar divergente
uneori, iar rezolvarea lor pe cale genetică devine din ce în ce mai complexă.
• Dacă în urmă cu 20 de ani instituțiile de ameliorare aveau în vedere doar două sau trei caractere productive, azi, după cum se
poate vedea, selecţia se face - sau ar trebui să se facă - pentru minim 8-10 caractere, dintre care unele, extrem de dificil de
îmbunătăţit, pentru că sunt aproape imposibil de măsurat într-un mod obiectiv (de exemplu, frăgezimea cărnii sau rezistenţa
la boli a porcilor).

• Oricine poate face asta? Nici vorbă! De ce? Pentru că menţinerea funcţionalităţii unui program de ameliorare de o asemenea
complexitate necesită bani. Foarte, foarte mulţi bani!
Sunt dispuse companiile de ameliorare să plătescă aceste sume imense? Da fiindcă, nu prea au încotro, dacă vor să
supravieţuiască pe o piaţă atât de pretenţioasă. Cine va reuşi, cine va dispărea? Viitorul ne va da acest răspuns!
 Tehnologia de crestere a vierilor de reproductie

• Vierusii ce urmeaza a fi utilizati pentru monta sau insamantare trebuie sa corespunda din punct de
vedere al originii, al conformatiei si al constitutiei, dar si al capacitatii de reproductie. Varsta optima
pentru inceperea activitatii vierilor la reproductie este cuprinsa intre 8-10 luni, la o greutate de 115-
125 kg.
Se recomanda cazarea vierilor de reproductie in boxe individuale, asigurandu-se conditii de hranire
diferentiate in functie de varsta si de greutatea corporala a animalului. Suprafata boxei individuale
variaza intre 3-6 m2 si trebuie sa asigure spatiu suficient de odihna, precum si posibilitati de miscare.
Hranirea vierilor se face cu ajutorul unor hranitoare automate, distribuirea nutretului efectuandu-se
automat, cu distribuitoare de diferite tipuri. Hrana trebuie sa contina toate substantele nutritive
(proteine, aminoacizi, minerale si vitamine) si energia metabolizabila necesara organismului, iar sub
aspect cantitativ sa fie asigurata la nivelul a 2,5-3,5 kg/zi, in functie de dezvoltarea corporala, starea
de intretinere si intensitatea de folosire la reproductie.
Adaparea vierilor se face cu ajutorul adapatorilor automate. Apa va fi administrata la discretie,
necesarul zilnic fiind de 10-15 litri. Pentru monta naturala, in unitatile de producere a porcului
comercial destinat abatorizarii, se calculeaza 1 vier la 25-30 de scroafe, iar in unitatile de selectie 1
vier la 5 scroafe. Utilizarea vierilor pentru insamantari artificiale este mult mai avantajoasa, deoarece
un vier produce anual 1500-2000 de doze de sperma, cu care pot fi insamantate 800-1000 de scroafe.
In plus, la recoltare fiecare ejaculat este supus examenului de laborator, fiind utilizate pentru
insamantare numai cele de buna calitate.
Tehnologia de crestere a scroafelor gestante

• Pentru unitatile cu numar mic de scroafe se recomanda sistemul de intretinere in care scroafa
ramane in aceeasi boxa de la insamantare pana la fatare. In acest fel se poate stabili o conduita
adaptata fiecarei scroafe si se pot preveni accidentele si avorturile mecanice.
Pentru inlaturarea pierderilor de purcei in timpul perioadei de gestatie se va acorda o atentie
deosebita hranirii rationale a scroafelor si a scrofitelor gestante. Gestatia la scroafa dureaza, in
medie, 114 zile (106-121). In prima parte a perioadei de gestatie, corespunzatoare primelor doua
luni, purceii cresc foarte putin, in timp ce in ultima parte, de la doua luni pana la fatare, ei se
dezvolta intr-un ritm accelerat, mai ales in ultimele trei saptamani, cand purceii isi dubleaza
greutatea. Se recomanda, astfel, o hranire stimulativa in prima luna de gestatie, in vederea refacerii
organismului scroafei si asigurarii unei bune nidatii, precum si in ultima luna de gestatie, cand
intensitatea de crestere a fetusilor este foarte ridicata.
Pentru scroafele gestante se utilizeaza furajul combinat 0-5, la care proteina bruta este 14-15% si
energia metabolizabila 2800-2900 kcal/kg. Hrana se administreaza in unul sau doua tainuri pe zi,
respectandu-se orele de distribuire si asigurandu-se pentru fiecare scroafa un front de furajare de
40-50 cm.
Este recomandat ca scroafele sa aiba in permanenta apa pentru adapare, la discretie, prin adapatori
automate. Consumul de apa este, in medie, de 9,2 l/scroafa/zi. Apa administrata trebuie sa fie la
temperatura adapostului.
 Tehnologia de crestere a scroafelor in perioada
de lactatie
• Adaposturile trebuie sa asigure in permanenta un microclimat optim, temperatura in adaposturi, la nivelul scroafei, va fi de
17-200C, iar la nivelul purceilor, in primele sapte zile, de 30-320C, umiditatea relativa a aerului de 55-60%. In sezonul cald,
in compartimentele dotate cu sisteme de incalzire in pardoseala, in zona de crestere a purceilor, dupa 15 zile de la fatare
caldura se va intrerupe. In acest caz, temperatura optima este de 24-280C. In cazul boxelor cu pardoseala de beton se va
asigura asternut (rumegus, paie curate si uscate etc.) in grosime de 6-7 cm.

In ziua fatarii, scroafa poate primi numai apa (la temperatura adapostului, in timp de iarna) sau cel mult un barbotaj ca si
inainte de fatare, format din amestecuri de uruieli cu o treime tarate de grau, care inlatura constipatia la care sunt predispuse
scroafele dupa fatare.

Pentru hranirea scroafelor in lactatie se recomanda administarea unui nutret combinat, in structura caruia pot intra cereale
(porumb, orz, grau) in proportie de 70-80%, nutreturi proteice de origine vegetala (srot de soia, srot de floarea-soarelui,
mazare furajera) 20-25%, saruri minerale (sare, fosfat mono sau dicalcic) 2,5-3% si premix mineralo-vitaminic 0,5-1%.
Nutreturile combinate utilizate in alimentatia scroafelor cu purcei pot avea o caloricitate cuprinsa intre 2900-3000 kcal
EM/kg, un nivel proteic de 15%, cu o valoare biologica buna, asigurand toti aminoacizii esentiali la nivel optim (0,55-0,6%
lizina si 0,45-0,5% metionina si cistina). Un rol deosebit in productia de lapte il au si substantele minerale, recomandandu-se
ca nivelul de calciu sa fie de circa 8%, iar cel de fosfor de circa 0,5-0,6%.

Furajarea scroafelor in perioada de lactatie este influentata de productia de lapte, deci implicit de numarul de purcei alaptati.
Avand in vedere acest lucru se recomanda ca nutretul combinat sa se administreze in urmatoarele cantitati: 1 kg pentru
fiecare 100 kg greutate vie (necesarul pentru intretinere) si 0,4-0,5 kg pentru fiecare purcel alaptat. In varf de lactatie
(saptamana 4-5) se poate ajunge la un consum zilnic de 6-7 kg nutret combinat/cap, in functie de numarul de purcei alaptati,
varsta si greutatea corporala a scroafei.

O atentie deosebita trebuie acordata si consumului de apa, care este foarte ridicat in aceasta perioada, cand se poate ajunge la
25-30 litri/cap/zi (4-4,5 litri/kg substanta uscata ingerata). In general, apa se asigura la discretie.
 Tehnologia de crestere a purceilor, de la
nastere la intarcare
•

• Perioada de timp in care purcelul este considerat sugar dureaza de la fatare pana la
intarcare, deci pana la 4-8 saptamani, in functie de sistemul de exploatare, perioada
pe care purcelul o petrece in maternitate, alaturi de scroafa.
In prima saptamana de viata, purceii consuma doar laptele matern. Dupa varsta de
7-8 zile, purceilor trebuie sa li se puna la dispozitie hrana suplimentara, in special
saruri minerale (in special fier), care sunt insuficiente in laptele scroafei. Se
recomanda sa se dea purceilor, la discretie, graunte de orz, mazare sau porumb,
prajite in prealabil, pentru a mari palatabilitatea.
La varsta de 10-12 zile se incepe hranirea suplimentara a purceilor cu nutret
combinat din reteta 0-1, sub forma uscata, calculand la inceput circa 50 g/cap/zi, si
apoi marind treptat ratia, astfel incat la intarcare sa ajunga pana la 500 g/cap/zi.
Adaparea purceilor sugari este absolut necesara, incepand cu a patra zi de viata.
Adaparea se face la discretie, cu apa proaspata, prin adapatori automate, de tip pipa.
 Tehnologia de crestere a tineretului porcin
•

• Categoria tineret porcin incepe de la intarcare pana la varsta de trei luni (greutatea maxima 30
kg). Incepand cu momentul intarcarii si inca 6-10 zile dupa acesta, purceii trec printr-o
perioada dificila de viata, numita „criza de intarcare”. Aceasta perioada de criza poate fi
atenuata daca purceii, dupa intarcare, nu se scot imediat din adapostul in care au crescut pana
atunci si se mentin in aceleasi boxe cateva zile, administrandu-li-se si un furaj de cea mai
buna calitate.
Dupa 10-14 zile de la intarcare, cand organismul purceilor s-a obisnuit cu lipsa laptelui
matern, se formeaza loturile, in functie de greutatea corporala a acestora, recomandandu-se ca
diferenta de greutate dintre purceii unui lot sa nu fie mai mare de 2-3 kg.
Marimea unui lot de purcei din aceasta categorie este diferita in functie de sistemul de
exploatare, dar se recomanda ca, pentru fiecare purcel, sa se asigure 0,30-0,40 m2 din
suprafata boxei.
Pe langa conditiile de intretinere, hranirea rationala a purceilor intarcati este un factor
important, care asigura cresterea si dezvoltarea normala a acestora, astfel incat, la varsta de
trei luni, cand tineretul porcin va fi transferat in sectorul crestere-ingrasare sau testare, sa
inregistreze o greutate de 28-30 kg. Se recomanda ca furajarea purceilor intarcati sa se faca, in
primele 10 zile dupa intarcare, tot cu reteta de nutret combinat 0-1, pentru ca apoi, treptat, in
4-5 zile, sa se treaca la reteta de furajare 0-2.
•
 RASE DE PORCINE RASA MARELE ALB
•ORIGINE ŞI FORMARE:

•RASA MARELE ALB

•RASA LANDRACE
•RASA YORKHIRE
•RASA DUROC A fost obţinut în Anglia.
•RASA HAMPSIRE Este o rasă cosmopolită, fiecare
• Petrain ţară putând descrie un Marele Alb
• moldovenesc propriu.
A participat la ameliorarea sub
aspect productiv a multor rase.

•CARACTERE MORFOLOGICE:
•Animalele din această rasă au roba albăuneori ondulat. Pielea este albă-roz, fină, fără cute cu părul fin
•Este o rasă de talie mare, cu o constituţie robustă şi o conformaţie
armonioasă
•Corpul are formă paralelipipedică
•.Prezintă 12 – 16 sfârcuri din care productive 14.
•Crupa este lungă, largă, cu şunci bine dezvoltate.
•Membrele sunt groase, puternice, cu aplomburi corecte.
•CARACTERE PRODUCTIVE:
•Este o rasă tipică de carne.
•Carcasele sunt apreciate datorită procentului redus de ţesut gras
•Prolificitatea medie este de 11 purcei şi 42 – 45 kg. capacitate de
alăptare.
•Precocitatea rasei este foarte bună, tineretul realizând un spor mediu
zinic de 620 – 660 g cu un consum specific de 2, 9 – 3, 2 kg. concentrate.
•Rasa Marele Alb este folosită pe linie maternă împreună cu rasa Landrace pe linie paternă, pentru obţinerea scrofiţelor
metise, din fermele de producţie.
 RASA LANDRACE
( anexa 3- prezentare Power Point)

ORIGINE ŞI FORMARE:

S-a format în Danemarca din încrucişarea

rasei Marele Alb cu rase de tip celtic. La
formarea ei, pe lângă încrucişare şi selecţie, un
rol deosebit l-a avut alimentaţia pe bază de
lapte ecremat şi nutreţuri concentrate, în
cadrul cărora a predominat orzul.

•CARACTERE MORFOLOGICE:
•Porcii din această rasă se caracterizează printr-o talie mijlocie spre mare.Au un corp lung cu un format trapezoidal.
•Constituţia este fină sau robustă spre fină. Pielea şi părul sunt de culoare albă
•Capul este mic cu profil larg, cu o frunte largă,
•Urechile sunt lungi, subţiri şi aplecate înainte, apropiate de discul râtului.
•Trunchiul este lung (1 – 2 vertebre dorsale în plus), puţin adânc la nivelul părţii anterioare.
•Crupa este orizontală, lungă şi largă, cu şunci bine dezvoltate.
•Abdomenul este lung, larg, cu 12 – 16 sfârcuri simetrice.
•Membrele sunt de mărime mijlocie, puternice, cu articulaţii largi, dar cu unghii slabe care nu rezistă la pardoseli dure.
•CARACTERE PRODUCTIVE:
•Este o rasă specializată pentru producţia de carne
•Se pretează pentru producţia de bacon, deoarece carcasele obţinute au o lungime bună şi un procent bun de carne.
•Prolificitatea medie a acestei rase este de 10 purcei şi 40 – 45 capacitate de alăptare
•Pe timpul vieţii rasa înregistrează sporuri medii zilnice foarte bune (635 – 670 g.), cu un consum specific redus. Rasa
Landrace este folosită pe linie paternă, împreună cu rasa Marele Alb pe linie maternă pentru obţinerea scrofiţelor metise, din
fermele de producţie.
 RASA YORKSHIRE
( anexa 4- prezentare Power Point)

•ORIGINE ŞI FORMARE:

Este o rasă americană, care are la

origine rasa Marele alb.

•CARACTERE MORFOLOGICE:
•Este o rasă de talie mijlocie spre mare
•Constituţia fină spre robustă
•Părul şi pielea de culoare albă
•Capul este scurt, larg cu un profil uşor concav
•Urechile sunt purtate în sus şi înainte
•Trunchiul este potrivit de lung, cu spinarea dreaptă sau uşor convexă, de formă aproape cilindrică.
•Abdomenul este drept, cu 12 – 14 sfârcuri, bine evidenţiate şi simetrice.
•Membrele sunt potrivit de lungi, solide cu aplomburi corecte.
•CARACTERE PRODUCTIVE:
•Prolificitatea de 10 – 12 purcei, din care se înţarcă în medie 7 – 8 purcei.
•Tineretul înregistrează un spor mediu zilnic de 650 – 700 g. Cu un consum specific de 2,7 – 2, 9 U. N.
Rasa Yorkshire este folosită pe linie maternă, împreună cu rasa Marele Alb sau Landrace pe linie paternă pentru obţinerea
scrofiţelor metise
 RASA DUROC

•CARACTERE MORFOLOGICE:
•Are o talie mare, cu un corp lung
•Constituţia robustă
•Culoarea este roşcată, cu nuanţe de la auriu până la cărămiziu închis.
•Capul este de mărime mijlocie, cu un profil drept
•Urechile sunt de mărime mijlocie, purtate înainte, cu vârfurile răsfrânte.
•Trunchiul este cilindric,lung cu linia spinării convexă. abdomenul copiază linia spinării şi prezintă în jur de 10 – 12 sfârcuri bine
evidenţiate.
•Crupa este teşită, cu şunci foarte bine dezvoltate
•Membrele sunt scurte, puternice.
•CARACTERE PRODUCTIVE:
•Prolificitatea este bună, de 8 – 9 purcei, din care înţarcă 7 – 8 purcei
•Este o rasă paternă şi participă în schemele de încrucişare pentru obţinerea porcului de abator împreună cu scrofiţele metise
Marele alb X Landrace.
•Tipul morfo – productiv de carne
•Carcasele sunt de calitate, cu puţin ţesut gras
•Are o evoluţie ponderală foarte bună , cu un consum specific redus.
 RASA HAMPSHIRE

•ORIGINE ŞI FORMARE:

S-a format în S. U. A. probabil din rasele

Essex şi Wessex din Anglia.
Calitatea foarte bună a carcaselor a
determinat pe producătorii europeni să o
importe.

•CARACTERE MORFOLOGICE:
•Este o rasă de talie mijlocie spre mare
•Pielea şi părul de culoare neagră, cu excepţia unui brâu de culoare albă ce înconjoară regiunea grebănului, spatelui şi a
membrelor anterioare.
•Corpul este lung, cilindric, cu o constituţie robustă.
•Capul este relativ mare, osos cu râtul alungit şi profil drept.
•Trunchiul este lung, larg şi cu spinarea convexă.
•Prezintă un abdomen supt, ce copie linia spinării
•Crupa este oblică, cu şuncile foarte bine dezvoltate
•Membrele posterioare mai mult ca cele anterioare, sunt sensibile la pardoselile dure.
•CARACTERE PRODUCTIVE:
•Faţă de rasa Duroc, rasa Hampshire are o prolificitate mai redusă, iar în ceea ce priveşte numărul de purcei înţărcaţi şi mai
puţin (în jur de 7,3)
•Tineretul supus îngrăşării realizează un spor mediu zinic de 600 – 650 g. cu un consum specific de 2, 7 – 2, 8 U.N.
•Ritmul de creştere şi calitatea carcasei se plasează deasupra rasei Duroc.
•Are slabe calităţi reproductive
 PARTICULARITĂŢILE REPRODUCŢIEI LA PORCINE

SE POT ÎNMULŢI PE TOT APARIŢIA

PARCURSUL ANULUI MATURITĂŢII
SEXUALE
TIMPURIU: 4 – 6
LUNI

PARTICULARITĂŢILE REPRODUCŢIEI
LA PORCINE

PROLIFICITATE
RIDICATĂ:
DURATA GESTAŢIE SCURTĂ:
10 – 14 PRODUŞI /
3 LUNI, 3 SĂPTAMÂNI, 3 ZILE
FĂTARE

DIFERENŢE DOAR DE CÂTEVA

LUNI ÎNTRE MATURITATEA
SEXUALĂ ŞI MATURITATEA
CORPORALĂ