 Munca este activitatea conştientă (specifică

omului) îndreptată spre un anumit scop, în

procesul căreia omul efectuează,
reglementează şi controlează prin acţiunea sa
schimbul de materii dintre el şi natură pentru
satisfacerea trebuinţelor sale.
 Chemări diverse: slujirea în biserică sau în
afara bisericii.
 Dumnezeu a pus resurse în pământ
 Nu munca ci pământul a fost blestemat
 Trecerea de la munca manuală la cea
intelectuală.
 Motivații pentru muncă: salariu, împlinire
personală, evidențierea talentului. Perspectiva
creștină: reprezentarea lui Dumnezeu,
„vizibilitatea chipului divin”.
 Direcții oferite de credința creștină:
1. Echilibru lăuntric (domeniul spiritual – viața
socială).
2. Demnitate în muncă. Luther: dacă ești
creștin, indiferent de munca ce o faci, trebuie
s-o faci bine.
3. Direcție morală, fără de care munca îl
corupe pe om. (pericol evaziune, lăcomie etc.)
 Perspectiva giganților antici, Homer, Platon,
Aristotel, Cicero: munca o îndeletnicire doar
pentru sclavi , munca înjosește omul.
 Herodot – originea repulsiei față de muncă
transmisă de la castele preoțești egiptene
 Mitologia greacă: muncile lui Hercule,
Hefaistos (zeul fierarilor) uriaș cu piept mare
și cu picioare slăbănoage
Socrate – munca te face inapt pentru relații
sociale și pentru viața statului.
Sclavia - o condiţie naturală a existenţei
cetăţii, pentru a asigura producţia materială şi
eliberarea cetăţenilor de munca manuală
productivă, pentru a se ocupa de conducerea
cetăţii, de război, de filozofie
 Platon – trei categorii distincte în Stat: 1.
filosofii (atributul înțelepciunii), 2.
conducătorii (atributul curajului), 3. masele
populare (lumea simțurilor). Nu este permisă
nicio fuziune între clase.
 Muncitorul - nu este decât un om cu mintea
mărginită, lipsit de libertate, care-şi vinde
puterile pe simbrie (Politica II, 371), în timp
ce omul educat trebuie să dispreţuiască
munca fizică pe care o consideră inferioară
din punct de vedere moral
 Aristotel (mai vehement împotriva muncii
decât Socrate, Platon). Sclavul este o unealtă
vorbitoare destinată să muncească și are
menirea de a exista pentru a asigura
existenţa cetăţeanului ca membru al polisului
şi chiar existenţa polisului. Munca fizică este
asemenea muncii animalelor. Munca și
educația se exclud, din muncă nu poate
înflori virtutea: „în cetatea model piaţa
publică nu va fi niciodată murdărită de
mărfuri.”
 Excepții: sec VII – VI Legislația lui Solon –
încuraja dezvoltarea și practicarea meseriilor.
 Pericle (sec. V) – este rușine să nu muncești.
 Filosofi romani:
1.Cicero - îndeletnicirile celor ce-şi
câştigă mijloacele de existenţă prin muncă
fizică sunt înjositoare şi nedemne de un om
liber.
2. Seneca – a militat pentru atenuarea
sclaviei, dar a disprețuit munca.
 Comerciantul – nu se bucura de stimă, avea
reputația că e necinstit, dar oamenii apelau
la el (împrumuturi, mărfuri). Agricultura
acceptată mai bine decât comerțul. (Homer).
Socrate apreciază agricultura, Platon –
agricultura e doar pentru sclavi, Aristotel –
agricultorii excluși de la conducerea statului.
 În Roma munca agricolă nu era disprețuită.
Perspectiva evreilor total diferită de cea a
grecilor privind munca. Munca apreciată, toţi
bărbaţii din Israel trebuia să înveţe o meserie,
inclusiv cei care se pregăteau să devină rabini
sau învăţători
 Munca şi proprietatea în timpul şi în
învăţătura lui Isus Hristos
- agricultura: in, măslini, viță-de-vie, grâu,
orz. Pilde cu exemple din agricultură. Iosif
Flavius: Galileea o zonă mănoasă. Semănarea
(nov. dec.). Irodienii – proprietari funciari.
- schimburi comerciale: produse agricole,
ceramice, pește. Numeroase descoperiri de
monede în Israel, drumurile romane –
transport anevoios, pericolul tâlhăriilor,
alterarea alimentelor.
- pescuitul cu undița, năvodul, era profitabil,
export la Roma. Patru ucenici pescari.
- păstoritul: carne, brânză, lână, oi, miei,
capre pentru jertfe. Păstorii disprețuiți de
farisei, apreciați de Isus (simbol al vitejiei),
Isus, Păstorul cel Bun.
- industria textilă, olărit (Ieremia în atelierul
olarului, la Ierusalim era poarta olarilor)
tâmplărie, prelucrarea metalelor (fier, cupru,
metale prețioase, fierarii făureau și arme)
cărămidării, construcții (bogații aveau case de
piatră, zidul templului de piatră), tâmplăria și
dulgheria (pluguri, juguri, mobilier, căruțe,
bărci). Isus cunoscut ca tâmplar (Marc. 6:3)
 Învățătura lui Isus despre bunurile materiale:
- prioritate pentru Împărăție (Mat. 6:33).
- nu a promovat reforme sociale
- nu a ignorat nevoile materiale: pâinea
noastră cea de toate zilele (Mat. 6:11).
- accent pe nevoia dătătorului
- instabilitatea bogățiilor, compasiune pentru
săraci. Luca – cel mai interesat evanghelist
despre aspecte economico-sociale. Isus
sărac, condamnă lăcomia, avea prieteni
bogați (Mat. 27:57 – Nicodim)
 Monede folosite în Israel în sec. I
- asarionul roman (sau leul, moneda romană
cea mai folosită); leptala (bănuțul, a opta
parte dintr-un asarion); dinarul din argint (16
asarioni); aureus (25 dinari). Dinarul – plata
pentru o zi de muncă.
- drahma de argint (moneda cea mai
folosită). Existența schimbătorilor de bani.
 Munca şi proprietatea în viaţa Bisericii primului
secol
- Fapte. Ap. 2:42-47 și 4:32-35. Dărnicia lui
Barnaba (4:36-37) și fățărnicia lui Anania și Safira
(Fapte. Ap. 5).
- koinonia – părtășia spirituală și sprijin
material cu dragoste. Koinonia – punerea
lucrurilor în comun, participarea la viața
duhovnicească. Disponibilitatea, actul benevol al
dărniciei (Fapte. Ap. 2:42-47; 4:32-35). Obs.
Lucrarea Duhului Sfânt. Viziune teologică, nu
sociologică.
 Aspecte privind proprietatea și caritatea
- donațiile nu erau impuse, erau acte benevole.
- dreptul la proprietate trebuia respectat.
- faze ale dezvoltării solidarității sociale: 1.
spontană; 2. apostolică; 3. diaconală (Fapte. Ap.
6:1-7); 4. prezbiteriană (Fapte. Ap. 11:30).
- caritatea din Fapte nu a fost o utopie
- generozitatea – un răspuns la darul Duhului.
Accentul lui Luca nu pe domeniul economic ci pe
koinonia bisericii primare.
 Interpretări privind caritatea din Faptele. Ap.
1. Ernst Troeltsch – un comunism religios al
dragostei – un fenomen trecător bazat pe
porunca dragostei.
2. Degenhardt – din valoarea spirituală a derivat
disponibilitatea socială, generozitate nu
comunism.
3. Kirsopp Lake – un fond al solidarității (viața
trăită în comun). Motive ale dispariției sistemului:
disensiuni iudei și eleniști, persecuția care i-a
alungat pe creștini. Baza – învățătura lui Isus.
 Martin Hengel. Luca (Fapte. Ap. 2:44; 4:32) a
idealizat comunitatea primară după modelul
filosofiei populare. Avem de-a face cu o
comunitate harismatică și nu cu una
economică.
 Ernst Bloch. Comunitatea era eshatologică,
acțiunea a fost spontană și baza era
învățătura lui Isus Hristos.
 Comunitatea de la Qumran
- practica abstinența, simplitatea, viața
comunitară (cf. Iosif Flavius).
- umilință, ascultare de Dumnezeu;
- „săracii turmei” – cei fideli, dependenți de
Dumnezeu.
- idealuri secesioniste și naționaliste.
 Munca și proprietatea în învățătura ap. Pavel
și Iacov
- Pavel confecționa corturi, a lucrat cu mâinile
sale (Fapte. Ap. 20:34-35). Posibil să se fi
susținut financiar și să fi achitat chiria lui
Iason (II Tes. 3:8).
- Indiferența tesalonicenilor fie datorită
așteptării parusiei, fie datorită influenței
grecești privind munca (doar sclavii
muncesc). II Tes. 3:6.
 - strângerea de ajutoare (Rom. 15:25-27; I
Cor. 16:1-4; II Cor. 8-9).
- experiența personală – deprins în belșug și
lipsuri (Fil. 4:11-12; I Cor. 7:30-31). I Tim
6:7-10.
Sfaturi etice în epistola lui Iacov:
- riscul cinstirii celui bogat și disprețuirea
săracilor (2:2-9), condamnarea stăpânilor
incorecți (5:4)
 Exploatarea sclavilor
- aprox. 60.000. 000 sclavi în primul secol în
Imperiul Roman.
- Sclavia – o clasă de bază a societății. Regimul
dur al sclavilor (vânduți, lăsați moștenire, nu
avea acces la tribunale, căsătoria fără valoare
juridică).
- Meserii multiple de la medici la pedagogi, la
agricultori, lucrători casnici.
- Procurarea sclavilor: prizonieri, cumpărați,
moșteniți
 Baza filosofică: Aristotel nu concepea
prietenia dintre un sclav și un om liber, ca un
sclav să delibereze, era predestinat pentru
sclavie prin constituția fizică robustă.
 Dreptul roman – sclavul asociat cu alte
elemente patrimoniale. Pater familias –
control deplin.
 Pedepse: biciuire, puși în lanțuri, dinții scoși,
crucificați.
 Seneca – îndemn spre umanitatea stăpânilor.
 Pedepse diferite pentru sclavi și pentru
oameni liberi.
 Viaţa sclavului de la ţară (familia rustica) era
mult mai grea decât a celui de la oraş (familia
urbana). Spartacus, cu 90.000 sclavi – revolta
doi ani. Înfrângerea – 6000 crucificați.
 Munca în ateliere ceramice.
 Standardizarea produselor și organizarea
muncii sf. sec. I.
 Decretul silanian (9 AD). Statul capătă puteri
sporite asupra sclavilor.
 J. Stott: Creștinii nu au eradicat sclavia sec. I, pt
că ei erau scoși în afara legii, n-aveau putere
politică, sclavii ajungeau muritori de foame.
Începuse o formă de îndulcire a sclaviei (drept la
căsătorie, la posedarea bunurilor materiale).
Claudiu – eliberarea sclavilor abandonați;
Vespasian – eliberarea sclavelor violate de
stăpân, Domițian a refuzat vânzarea sclavilor
pentru a fi gladiatori. I Cor 7:21 eliberarea
posibilă
 Sclavii insulari – administratori ai caselor
luate în arendă; Institutores – gestiona munca
în atelier și vânzarea produselor.
 Sec. II – posibilitatea plății pentru eliberare.
Sclavul eliberat putea poseda sclavi.
 Femei libere căsătorite cu sclavi bogați.
 Evoluția sclaviei de la forma aspră la cea
blândă a durat aprox. 400 de ani (sec. II în. Hr
– sec. II d. Hr.)
 Sclavia în învățătura apostolului Pavel
- Efes. 6:5-9. Accent pe relația cu Hristos
- Col. 3:22-4:1 Motivația lăuntrică: „curăția
de inimă” (v.22), „din toată inima” (v.23), „ca
pentru Domnul” (v.23)
- Filimon: înfrățirea sclavului cu stăpânul
(v.16). Dreptatea, egalitatea și fraternitatea.
În Hristos dispar diferențele de clasă
Gal.3:26,28.
Calvin a atribuit sclavia păcatului originar.
 Învățătura despre muncă la Ioan Gură de Aur
- Munca:
* element de apropiere și solidaritate,
omul a devenit ființă socială. Cine nu
muncește se păgubește pe sine și pe alții.
Îndemn la muncă cinstită și ajutor pentru
săraci.
* unește oamenii
* munca în familie: bărbatului la câmp,
femeia cu fusul acasă
 * săracii au nevoie de bogați și invers.
Hristos identificat cu săracii. Dumnezeu este
proprietarul iar oamenii administratori.
• Valoarea muncii – serviciul adus celorlalți
Peste 100 predici despre muncă și milostenie
din evanghelia după Matei. Critici la adresa
celor lacomi. A încurajat folosirea cutiei milei.
Pavel care strângea milostenie, superior lui
Iov care făcea dărnicie din prisos. Asceții care
făceau milostenie erau lăudați.
 Reforma sec. XVI - un punct de referinţă
pentru dezvoltarea religioasă, socială,
economică şi chiar politică a Europei.
 Luther, Calvin sau Zwingli au avut meritul de
a transfera conceptele teologice dintre
zidurile bisericilor în spaţiul public, la viaţa
practică a societăţii.
 Comercianții evitau implicarea bisericii în
sfera economică.
 Relansări economice în sec. al XVI-lea – piața
câștigă în fața ogoarelor.
 Negustorii – mobili, independenți, bunăstarea
materială nu exclude mântuirea.
 Crize economice la sfârșitul Evului Mediu.
Inflația datorită aurului adus din „lumea nouă”
 Relația dintre Reformă și dezvoltarea
principilor capitaliste.
 Calvin și Luther împotriva penitențelor și
închinării la sfinți.
 Elemente dezvoltate: competenţa, conştiinţa
participativă şi responsabilitatea socială
 Dezvoltarea conștiinței în muncă, eticii
economice, a comerțului. Acumulări de
capital în industria minieră și textilă.
 Antwerp – capitala economică a noii lumi
civilizate.
 Mișcarea anti-capitalism
 Calvin mai informat despre dezvoltarea
economică decât Luther.
 Grimm, sau Bainton, interpretează Reforma ca
pe o mişcare religioasă care tindea spre
refacerea creştinismului primului secol.
 Istoricii romano-catolici, interpretează
Reforma ca pe o erezie iniţiată de Luther.
 Istoricii politici, văd în Reformă rezultatul
opoziţiei statelor naţionale faţă de încercarea
papalităţii de a exploata economic Germania.
 Factori majori:
- Inventarea tiparului (Reforma „fiica tiparului”)
- Dezvoltarea conștiinței individuale
- Motive privind creșterea atitudinii anticlericale:
scutirea clerului de taxe,slaba pregătire a
clerului, viața de lux, construcții bisericești
extravagante.
- Criza autorității bisericești
- Independența oamenilor față de cler și interes
pentru scrierile lui Augustin și ale ap. Pavel.
- Înmulțirea universităților
- Accent pe religia personală.
 Personalitatea lui Martin Luther şi conceptele
sale teologice
Vitalitate (mai ales în predicare), spontaneitate,
pioșenie, „nici monstru nici sfânt” (L. Hertling)
Ideile despre schimbare lăuntrică nu erau
influențate de transformările socio-
economice. Luther l-a numit pe Aristotel
drept „acel bufon care a indus biserica în
eroare.”
 Intențiile lui Luther în teologia sa conform lui
Troeltsch: 1. reformarea conceptului de har
și de răscumpărare. 2. reformarea preoției;
3. reformarea conceptelor sacramentale, din
„substanță a harului” în „mijloc al harului”
 Conceptul de justificare prin credință.
 Indignarea asupra vinderii indulgențelor
 Publicarea celor 95 teze în 1517.
 Concepte economice asemănătoare cu cele de
sfârșit de Ev Mediu. Împotriva dobânzii.
 În Cuvântări despre faptele bune și în lucrarea
Despre libertatea creştinului ,expune
implicaţiile etice ale justificării prin credinţă.
 În Dacă și soldații pot fi mântuiți, slujirea în
armată devine o vocație când este pentru o
cauză dreaptă. Munca spre gloria lui
Dumnezeu
 Munca în viziunea lui Martin Luther
Munca – o datorie sfântă pentru creștin. Creștinul
să fie harnic, bun și sensibil față de nevoiași.
Munca – prețuită pentru sentimentul de identitate
socială, pentru efectele principale (dezvoltarea
economică, bunăstarea personală) secundare
(mulțumirea de sine, armonia, unitatea familiei).
Clase sociale indispensabile: feudalii, țăranii,
soldații, muncitorii, comercianții.
Etica – nu direcționată spre sfârșitul lumii ci spre
menținerea lumii.
Biserica nu trebuie să direcționeze sfera economică
Venitul să fie proporțional cu munca prestată.
 Abordarea Decalogului în concepţia lui Martin
Luther
În 1520 Luther a publicat Tratatul despre
faptele bune alături de Cele zece Porunci.
Greșit: diferență între faptele bisericești
(superioare) și diferite meserii (inferioare).
Porunca I: Să nu ai alți Dumnezei. Cea mai
înaltă, baza credinței. Categorii de oameni:1.
au credință (harnici); 2. falsă credință (leneși);
3 cei răi (trebuie înfrânați); 4. infantilii
(pofticioși, îndrumați spre Cuvânt)
Porunca II. Să nu iei în deșert numele Domnului
Cinstirea lui Dumnezeu – cea mai înaltă
lucrare. Interdicția etică de a înjura, blestema,
minți sau înșela. Evitarea onorurilor și faimei.
Porunca III Sfințește ziua de odihnă. Duminica
zi de odihnă pentru trup și suflet (în Biserică
pentru ascultarea Cuvântului, pentru Cină și
rugăciune). Preoții n-au nevoie de zi de
odihnă (ei se roagă zilnic și citesc Cuvântul).
Porunca a patra – cinstirea părinților.
Importanța supunerii față de autorități care să
cârmuiască drept. Responsabilitățile
angajatorilor și ai angajaților. Mai importantă
hărnicia decât pelerinajele.
Porunca a cincea - interzicerea crimei.
Guvernul să nu tolereze nedreptatea.
Porunca a șasea – interzicerea adulterului.
Imoralitatea afectează întreaga ființă.
Poruncă a șaptea - interzicerea furtului
(camăta, înșelarea la cântar). Grija pt săraci.
A opta poruncă - condamnarea necinstei în
depunerea mărturiei. Creștinii nu se tem de
tirani, disprețuiesc onorurile oamenilor.
A noua şi a zecea poruncă – interzic poftele
cărnii și lăcomia după bunurile materiale.
Luther și mișcările sociale. Nu a încurajat
revolta sau nesupunerea. În „Despre
guvernarea pământească” (1523).
Conducătorii au primit autoritatea de la
Dumnezeu. „Împotriva cetelor de ţărani hoţi
şi criminale” (1525)
Personalitatea lui Calvin: nu a fost un personaj
popular, datorită exigenţelor sale, era iubit
doar de un grup restrâns de prieteni. Era
auster, inflexibil, dormea puţine ore şi trăia o
viaţă modestă.
În Geneva a prezentat în fața Consiliului un set
de reforme economice și sociale. I-a
îndemnat și pe țărani și pe nobili să
muncească. Consistoriul se exprima privind
rata bancară, alte aspecte comerciale.
Calvin:
- a transpus conceptele teologice în aplicaţii
practice.
- s-a implicat în aspecte sociale.
- a îndemnat la perseverenţa în muncă, ce
ducea implicit la o creştere economică
evidentă, la simplitate şi la autocontrol.
- a contribuit la dezvoltarea conceptului
capitalist.
- a îndemnat la transformarea lumii „spre gloria
lui Dumnezeu”
- A legat conceptul de muncă de conceptul
teologic de predestinare.
- A susținut practica dobânzii (Luther era
împotrivă).
- Profitul este un semn al binecuvântării lui
Dumnezeu.
- Investitorul capitalist are datoria să-și
sporească veniturile, capitalul, să trăiască
simplu.
 Rolul creştinului în societate conform gândirii lui
Jean Calvin
Implicarea creștinului în toate aspectele vieții:
social, economic, politic, - spre gloria lui
Dumnezeu.
Calvin a înțeles importanța capitalului, comerțului
și industriei. Totul aparține lui Dumnezeu și
trebuie folosit pentru Dumnezeu.
Gândirea lui Calvin progresistă (accent pe
industrie) față de Luther (accent pe agricultură)
 Calea de mijloc - recunoaşte utilitatea
bunurilor materiale, dar nici nu face din
bunăstarea materială un scop al vieţii.
 Credința – nu faptele – mijloc de îndreptățire
înaintea lui Dumnezeu. Faptele – rezultatul
credinței.
 Vocația – o înzestrare din partea lui
Dumnezeu pentru ca omul să desfășoare
anumite activități, de care va da socoteală.
Critica: chemarea are de-a face cu mântuirea
nu cu munca (R. Somerville)
 Conceptul de predestinare ca suport pentru o
etică a muncii
Predestinarea - alegerea pe care o face
Dumnezeu oamenilor, fie pentru viaţă eternă
fie pentru moarte eternă (M. Erickson).
Augustin – corupția naturii umane și a voinței.
Mântuirea act al harului divin.
Calvin – scopul principal al lui Dumnezeu nu
este fericirea omului ci gloria lui Dumnezeu.
El este drept în tot ce face. Conceptul de
predestinare duce la hărnicie și moralitate.
Max Weber: prin doctrina predestinării s-a
introdus o stare de anxietate a credincioşilor
privind siguranţa mântuirii, iar această
„panică soteriologică” a determinat o
responsabilitate mai mare în toate activităţile
economice, şi o practicare metodică a
faptelor bune.
Conceptul de Lege morală în teologia lui Calvin

Legea morală – regula universală a dreptății

Două porunci majore: prima, să ne închinăm lui
Dumnezeu cu credinţă şi pietate curată, iar a
doua, să îi acceptăm pe oameni cu afecţiune
sinceră.
Funcțiile legii morale: 1. evidențiază dreptatea
lui Dumnezeu; 2. urmărește stoparea răului;
3. credincioșii învață legea lui Dumnezeu și
sunt predispuși la ascultare.
 Promovarea dreptăţii în viaţa creştinului conform
lui Calvin
Obiectivul regenerării: armonia și acordul cu
dreptatea lui Dumnezeu (dreptatea să fie iubită,
omul să nu rătăcească în căutarea dreptății). I
Pet. 1:15-16.
Motiv pentru promovarea dreptății: omul este
purtător al chipului divin. Hristos exemplul.
Filosofii nu s-au ridicat deasupra demnității
naturale umane.

Realismul lui Calvin: viața are greutăți dar să avem

mereu înainte ținta Împărăției lui Dumnezeu.
Lepădarea de sine pentru gloria lui Dumnezeu
conform învățăturii lui Calvin

Lepădarea de sine este esența vieții de credință

Tot ce facem să fie spre gloria lui Dumnezeu.
În mod recurent apare formularea Nu ne
aparținem nouă… aparținem lui Dumnezeu.
Toate acțiunile vieții limitate la: cumpătare,
dreptate și evlavie (Tit. 2:11-14).
Lepădarea de sine afectează relațiile cu semenii
Posesiunile trebuie folosite liber și amabil și cu
alții. Să ajutăm pe toți care sunt în nevoi.
Nu contează doar fapta exterioară ci și
motivația.
Fraudele, furturile şi vicleniile îndepărtează
binecuvântările Domnului.
Principiul pietăţii conform căruia Mâna lui
Dumnezeu este cea care judecă şi stăpâneşte
asupra sorţii.
Prin purtarea crucii ne identificăm cu Domnul.
 Utilitatea lucrurilor şi viaţa viitoare din
perspectiva lui Calvin
Bogățiile întunecă viața viitoare. Chiar și
lucrurile bune sunt trecătoare.
Viața e ca fumul, ca umbra, dar totuși rămâne
prețioasă. Viața terestră – o trăire în exil, dar
cu sens; o călătorie spre viața eternă.
Excesele și viața austeră trebuie evitate.
Filosofia care recunoaşte numai utilitatea, nu
şi plăcerea sau bucuria folosirii lucrurilor,
este o filosofie inumană.
Cele trei reguli privitoare la posesiunile
materiale:
1. Să fim detașați de lucrurile pe care le
folosim
2. Să fim împăcați și liniștiți cu starea în care
ne aflăm.
3. Suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu
de modul în care folosim lucrurile.
 Poziţia reformatorilor privind perceperea
dobânzii
Ieronim (340-420) – Scripturile nu oferă motive
pentru perceperea dobânzii.
Ambrozie (340 – 397) – dobânda aplicată doar
în caz de război de la vrăjmaș.
Decretul Graţian (cca.1140) creştinilor le-a fost
permis să obţină dobândă şi profit de la
musulmani.
Consiliul al doilea Lateran din 1139 a
condamnat cămătăria
Toma d’Aquino - a lua dobândă este rău
pentru că trebuie să tratăm pe fiecare om ca
pe aproapele nostru, ca pe un frate.
Biserica medievală nu a dezvoltat o teologie a
comerţului sau a capitalismului.
Confreriile – organizații de întrajutorare.
Textul biblic despre dobândă: Deut. 23:19-20
Luther nu a fost de acord cu practicarea
dobânzii (Despre comerț și cămătărie din
1520). Milă pentru săraci. Reforma să
pornească de la prinți, nu de la țărani.
 Perspectiva lui Calvin asupra practicării
dobânzii:
- Despre dobândă – Nu există pasaje biblice
care să interzică practica dobânzii.
- A legitimizat practicarea dobânzii ca rentă
plătită pe capital. Deut. 23:19 se aplică în
exclusivitate evreilor (neevreii cu care evreii
făceau afaceri nu erau canaaniții din VT).
- A fost împotriva dobânzii împovărătoare
(prietenă cu cruzimea și cu înșelarea).
Cazurile din VT nu sunt relevante astazi.
Principii economice în lucrarea Despre dobândă
(1) Neperceprea dobânzii de la săraci sau
neajutorați; (2) Acordarea împrumuturilor să nu
conducă la neglijarea datoriei; (3) Principiu de
urmărit „Tot ceea ce doriți să vă facă vouă
oamenii, faceți-le voi mai întâi”; (4) Cine ia cu
împrumut să caute să producă cel puţin atât
încât să-şi acopere dobânda; (5) trebuie să ne
bazăm pe principiile derivate din Cuvântul lui
Dumnezeu. (6) Să ne gândim la binele tuturor; (7)
Nimeni nu trebuie să perceapă o dobândă mai mare
decât cea permisă de legea publică.
 Poziţia reformatorilor faţă de sărăcie şi
cerşetorie
Francis de Assisi, Bernard de Clairvaux sau
Thomas de Kempis - sărăcia era parte a
strădaniei morale, o dovadă a evlaviei
personale. Savonarola, Luther a condamnat
luxul papal. Ulterior s-a schimbat perspectiva
– oamenii educați nu aclamau sărăcia.
Luther – Calvin au condamnat cerșetoria și
sărăcia; au încurajat filantropia. Sărăcia nu e
un semn al sfințeniei.
 Etica economică la Calvin şi Luther – asemănări şi
deosebiri
Asemănări
- Încurajarea spre muncă, hărnicia lăudată, critică a
vieții monahale și a cerșetoriei.
Deosebiri:
- Luther perspectivă rurală, Calvin perspectivă
urbană,
- Luther în „Despre comerț și camătă” critică
comercianții.
- Calvin a cunoscut valoarea capitalului, a
producției, a divizării muncii. Predestinarea
legată de hărnicie.
 Concluzii privind etica economică la Luther şi
Calvin
- Au influențat filosofia eticii economice.
Concepte dezvoltate: - obligaţia universală la
muncă, înlocuirea actelor caritabile cu o
politică socială seculară şi cu un sistem
filantropic susţinut atât de către biserică cât
şi de către stat, care să aibă în vedere pe cei
nevoiaşi, bătrâni şi bolnavi.
Nu au exclus binecuvântarea în muncă și
conceptul de „glorie a lui Dumnezeu”
Conceptul predestinării, specific teologiei
promovate de Calvin, a jucat un rol important
în dezvoltarea eticii economice.
Conceptul vocaţiei, împletit cu o atitudine
foarte serioasă faţă de muncă, a avut drept
rezultat o creştere economică.
Conceptul puritan de lucru „ca pentru Domnul”
își are rădăcina în teologia reformatorilor.
Calvinismul a devenit o mișcare burgheză. S-a
ajuns la acumulare de capital ce a dus la
dezv. industriei și la progresul civilizației
Ernst Troeltsch: teolog și filosof al religiei, a
pus bazele sociologiei religiei.
Lucrarea fundamentală: Etica Socială a
Bisericilor Creştine:
- Modul în care forțele sociale au interacționat
cu comunitățile creștine.
- Relația stabilită între biserică, stat, familie,
ordine socială. Cultura spirituală depinde de
baza economică. Biserica catolică a urmărit să
domine statul, cea Protestantă, libertatea față
de stat.
Obiectivul lui Troeltsch: înţelegerea doctrinelor
sociale, în succesiune cronologică, începând
cu cele ale Evangheliei, ale Bisericii Primare,
ale Evului Mediu ale mărturisirilor post-
Reformă, şi până la formarea noii situaţii din
lumea modernă.
Tipologia lui Troeltsch este prima sistematizare
sociologică a formelor temporale în care se
încadrează orice religie.
Etica Evangheliei – din relația credinciosului cu
Dumnezeu rezultă setul de valori creștine.
Isus a promovat o etică a dragostei.
Comunitățile tip studiate (vezi tabel curs p.88):
- biserica: înzestrată cu har, influențată de
sfera politică, cultura spirituală dependentă
de baza economică.
- secta: grupuri restrânse, retrase din sfera
lumească;
- Grupurile mistice: accent pe experiențe
personale lăuntrice.
Două etape de dezvoltare socială a
creștinismului: 1. faza primară când
componența era formată din săraci; 2. Faza
ulterioară când au devenit creștini oameni din
pătura de mijloc, oameni culți, filosofi.
Biserica primară a promovat etica lui Isus -
etica dragoste. Accent pe conduita morală
înaltă, un nou ideal, valoarea infinită a
sufletului. Perspectiva lui Isus – nu vă
îngrijorați, nu reforme sociale ci Împărăția lui
Dumnezeu.
Biserica primară – a promovat un „comunism
religios al dragostei”. Nu era obligat nimeni
să contribuie la bugetul comun. Părinții
Bisericii au promovat „Comunismul religios al
dragostei”, sistemul promovat în monasticism
Biserica – accepta mase largi de oameni din
toate păturile sociale. Ideea de egalitate – în
păcat, răscumpărare și închinare – nu în sfera
economică. A dezvoltat o linie social-
conservatoare (cf epistolelor pauline).
Calvin a văzut viața politică și forma economică
de industrie ca având un rol important în
dezvoltarea socială. Teoriile și politicile
sociale au urmat calea deschisă de Calvin.
Clerul – a apărut datorită nevoii păstrării
tradiției creștine. Diaconatul – dovadă că
filantropia derivă din ideile religioase.
Deficiențe: Troletsch nu a putut face o
recomandare strategică clară de urmat în
integrarea biserică – societate;

Aspecte pozitive:
- Există legătură între filosofia socială a
bisericii și transformările istorice ale societății
- Etosul creștin * este singura bază pentru un
socialism care nu se clatină; * observă
diferențele sociale, nu caută egalitarismul ci
responsabilitatea.
 CARITATEA * este rezultatul etosului creștin;
* este o roadă a Duhului Sfânt (numai El o
poate ține activă).
 Viața din spatele acestei lumi este inspirația
pentru viața trăită acum. Viața bisericii
trebuie să rămână separată de Stat.
 Organizarea tip BISERICĂ: - păstrează intacte
elementele harului și răscumpărării; face
diferența între harul divin și efortul uman;
include cel mai mare număr de participanți și
poate influența cel mai mult societatea.
Biserica catolică – a sacrificat individualitatea
pentru comunitate.
Protestantismul – a căutat să facă ideea de biserică
mai subiectivă (transformarea creștinului prin
Cuvânt).
Obs. Biserica, sectele și organizațiile mistice nu pot
căuta coeziunea în doctrină ci în sfera socială.
Două tipuri de filosofii sociale au avut influență
1. Catolicismul medieval – accent pe relații de
familie și forme economice
2. Protestantismul ascetic – a dezvoltat
utilitarismul (conceptul de „chemare”),
raționalismul, ideea de grup social.
 Concluzia lui Troeltsch: întreaga lucrare
social-creștină se află în impas.
 Critica la adresa lucrării lui Troeltsch.
- Nu oferă soluții pentru ieșirea din impasul
social-creștin;
- Este discutabil dacă „doar o bază exclusiv
biblică are sau nu efect pentru soluționarea
nevoilor”
- Troeltsch neagă că natura umană ar putea fi
schimbată.
 Etica protestantă și spiritul capitalismului (1904)
- tema originii capitalismului influențat de
mișcarea protestantă a sec. al XVI-lea.
 Obiectiv major: Weber a căutat să înțeleagă
dezvoltarea economică prin prisma religiei, (etica
religioasă are un impact major asupra dezvoltării
economice).
 Studiul sociologic al lui Weber în zona Baden:
oamenii de afaceri, cu calificare mai bună sunt
protestanții (minoritari) nu catolicii (majoritari).
 Offenbacher – catolicii gândesc la lucrurile
spirituale, protestanții la cele pământești;
„protestantul preferă să mănânce bine iar
catolicul să doarmă netulburat.”
 Teza majoră a lui Weber: Etica protestantă a
dezvoltat spiritul capitalismului.
 Capitalismul definiție: o organizare economică de
tip rațional care cuprinde întreprinderi bazate pe
investițiile pe termen lung, pe libertatea juridică
a forței de muncă, pe diviziunea planificată a
muncii în cadrul întreprinderii și pe alocarea
factorilor de producție în funcție de cerințele
pieții
 Comportamentul tradițional economic:
- Muncă mai puțină pentru venit mai mic,
investiție mică în dezvoltarea afacerii, caută
evitarea legii, evită implicarea caritabilă
 Comportamentul capitalist:
- Muncă mai multă pentru venit mai mare,
investiții mari în afaceri, respectă legea, se
implică în acțiuni caritabile.
Sec. al XVI-lea a cunoscut o dezvoltare
economică și o intensificare a sentimentului
religios.
 Accente diferite despre Dumnezeu:
- În catolicism: Dumnezeu e bun și îndurător
- În protestantism: Dumnezeu e drept, suveran.
Alegerea divină (spre mântuire sau damnare), o
taină, creează inconfort spiritual/psihic.
Soluția lui Calvin: munca spre gloria lui
Dumnezeu – certitudinea pentru obținerea
harului divin. Munca prețuită pentru că era
poruncită de Dumnezeu. Profitul – o
binecuvântare, bogăția – un câștig pentru
comunitate.
Weber: Luther a dezvoltat conceptul de vocație,
chemare, munca a căpătat sens religios.
Dezvoltarea capitalismului, etica muncii – au
fost consecințe indirecte ale teologiei
reformatorilor (nu acestea s-au aflat în
centrul preocupărilor reformatorilor).
Grupuri religioase studiate de Weber:
calvinismul, pietismul, metodismul și
mișcarea baptistă.
1. Calvinism: doctrina centrală a predestinării
(dezvoltată după moartea lui Calvin).
2. Pietismul german (fondator Jacob Spener)
accent mare pe trăirea creștină și pe fapte,
mai puțin pe doctrină. Zinzendorf – creștinul
trebuie să fie activ d.p.d.v. misionar și
profesional.
3. Metodismul (fondator John Wesley) –
echivalent anglo-american al pietismului
german. Accent asupra caracterului metodic,
sistematic al conduitei pentru obținerea
mântuirii. Accent pe emoția căinței, pe
sfințire ca a doua lucrare a harului
Faptele bune - rezultate ale harului (nu căi de
obținere a harului). Nu a adăugat nimic ideii de
vocație.
4. Sectele baptiste (quakerii, menoniții), nu
recunoșteau instituția și ierarhia bisericii, accent
asupra comunității creștinilor născuți din nou și
regenerați prin Duhul Sfânt. Trăsături: evitarea
lumii, bibliocația strictă, regenerarea spirituală,
apolitici, nu puneau mâna pe armă. Benjamin
Franklin: „munca e cea mai bună politică.”
Această maximă a impulsionat dezv. capitalism.
 Richard Baxter, lider puritan: - avuția
reprezintă o mare primejdie; - socializarea,
lenea, desfătarea sunt păcătoase; - munca e
scopul vieții, rânduită de Dumnezeu; -
cerșetoria trebuie condamnată (în rândul
puritanilor nu existau cerșetori); grija pentru
bunurile materiale „o mana care poate fi
azvârlită oricând”; Activități fără valoare
religioasă (sport, cultură, distracții) trebuiau
respinse. Banii cheltuiți cu grijă. Viziunea
puritană a dezvoltat economia de tip burghez
Declarația Oxford (D.O.), 1990, reprezintă o
perspectivă evanghelică despre libertatea şi
justiţia economică.
 Scopul D. O. - identificarea căilor prin care
oamenii implicaţi în afaceri să îşi poată
dezvolta chemarea şi vocaţia conform
principiilor biblice și responsabilizarea
factorilor economici în prezervarea naturii și
reducerea poluării precum și în exploatarea
rațională a resurselor naturale
Cele patru capitole ale D. O. cuprind următoarele
teme: (A). Creaţia şi administrarea; (B). Munca şi
odihna; (C). Sărăcia şi justiţia; (D). Libertatea,
guvernarea şi economia.
1. Creația și administrarea. Lumea creată de
Dumnezeu, depinde de El, nu este divină, are
scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu. Omul –
administratorul creației, responsabil înaintea lui
Dumnezeu. Căderea a afectat creația care
așteaptă răscumpărarea. Stăpânirea (Gen.2:15)
înseamnă lucrare și păzire (efect productiv-
protectiv)
Administrarea și producția economică.
Materialismul, injustiția și lăcomia sunt în
conflict fundamental cu învățătura întregii
Scripturi. Producerea bunurilor pentru
susținerea vieții, să facă viața mai ușoară și
plăcută, să dezvolte creativitatea.
Tehnologia și limitările sale
Tehnologia a eliberat omul de un anumit gen
de muncă burtă. Corporațiile tind să domine
națiunile sărace prin tehnologie.
Patru criterii de evaluare creștină a tehnologiei:
1. Tehnologia nu trebuie să dezintegreze
familia sau societate ca instrument de
dominare socială;
2. Persoanele – purtătoare a chipului divin – n-
ar trebui să devină accesorii unor mașini;
3. Nu trebuie să permitem tehnologiei să
abuzeze de creație;
4. Nu trebuie să ne închinăm tehnologiei
2. Munca și odihna. Dumnezeu este glorificat
prin muncă, munca e un scop originar. Sensul
identității noastre cu Dumnezeu nu constă în
muncă ci în a deveni copiii Lui.
- Scopul muncii. Prin muncă se realizează
lucrarea lui Dumnezeu în lume. Oamenii
rămân mereu dependenți de Dumnezeu
(Ps.127:1a). Prin muncă se anticipează
transformarea eshatologică a lumii. Prin
muncă strălucește gloria ființei umane.
- Înstrăinarea în muncă. Păcatul a adus moarte și
frustrare. Oamenii nu trebuie tratați ca simple
mijloace de producție. Interesul personal și cel al
comunității sunt complementare. Discriminarea
pe bază de sex, religie, etnie trebuie exclusă.
Dumnezeu condamnă exploatarea, comunitatea
trebuie să ofere oportunități de angajare.
- Odihna și relaxarea. Dumnezeu a instituit sabatul
pentru odihnă (Gen 2:2-3), pentru eliberarea de
robia muncii, pentru protejarea mediului.
3. Sărăcia și dreptatea
- Dumnezeu și săracii. Sărăcia – rezultatul
căderii în păcat, Dumnezeu e apărătorul
săracilor, neglijarea săracilor izvorăște din
lăcomie.
- Cauze ale sărăciei: - nedreptăți sociale,
politice; datorită unor probleme ale
persoanelor legate de vârstă, statut social,
probleme de sănătate; datorită unor
cataclisme naturale, a distribuirii inechitabile
a bogăției sau lipsei mijloacelor de producție
- Justiția și sărăcia. Acordarea fiecăruia ce
merită conform standardelor legii morale a
lui Dumnezeu. Accent asupra drepturilor
(asigurării nevoilor fundamentale)săracilor,
văduvelor, străinilor, sclavilor. Justiția umană
să urmărească standardele divine.
- Câteva chestiuni contemporane urgente.
Relațiile economice inechitabile agravează
sărăcia în țările sărace. Căutarea metodelor
de reducere a datoriilor țărilor sărace.
Combaterea inflației și a traficului de droguri
4. Libertatea, guvernarea și economia
- Limbajul drepturilor omului – stipulat în
Declarația Drepturilor Omului a ONU.
- Distinctive creștine. Drepturile omului sunt
drepturi apriori , nu sunt conferite de stat,
trebuie recunoscute, baza creștină:
răscumpărarea. Dreptul la viață și la libertate este
drept fundamental.
- Democrația – caracteristici: divizarea puterilor în
stat, pluralism politic, domnia legii, drepturi și
libertăți civile, alegeri politice libere, proprietate
privată.
Biblia nu impune nici un sistem economic.
Distribuirea echitabilă a mijloacelor de
producție este o componentă semnificativă a
democrației. Monopolul exercitat de către
stat, oligarhi sau corporații este periculos.
- Concentrația puterii economice
În economia de piață puterea economică este
distribuită mai mult decât în orice alt sistem.
Economia centralizată – decizii luate din
rațiuni politice, opțiunile cetățenilor anulate,
economia subminată, dezvoltarea corupției.
- Capitalism și cultură – capitalismul încurajează
consumerismul (care nu e o atitudine creștină),
tratează uneori pe muncitori ca pe mașini de
producție.
- Rolul guvernului: să protejeze comunitatea, să
asigure dezvoltarea economică, viața, libertatea
și securitatea cetățenilor.
- Structuri de mediere între sectoarele publice și
cele private. Creșterea rolului ONG-urilor.
- Concluzii: societatea a modelat viziunea
creștinilor, creștinii au eșuat în aplicarea
învățăturilor biblice în acest domeniu.
Glorificarea lui Dumnezeu prin închinare, viață
familială și socială. Omul înzestrat cu creativitate.
1. Proprietatea: - nu este interzisă de Biblie;
- Porunca „să nu furi” protejează proprietatea;
- Dumnezeu ne-a creat cu dorința de a stăpâni
(nu trebuie să se transforme în lăcomie), este o
asemănare cu Dumnezeu, omul un
administrator. Nu e greșit să economisim.
Resursele materiale conțin ispite (lăcomie,
exploatare). Comunismul greșit – a desființat
proprietatea particulară.
2. Productivitatea: omul în Eden „să lucreze și să
păzească grădina” (Gen. 2:15). Munca nu e un
blestem (poruncită înainte de cădere). Kabash
(ebr) – a stăpâni, transforma resursele naturale, a
dezvolta agricultura, meșteșugurile. Procesul de
producție dezvoltă relațiile dintre producători –
vânzători – beneficiari. Capcana materialismului,
a mândriei, a răcirii în credință, insensibilitatea,
lăcomia (producerea unor lucruri
dăunătoare:tutun, alcool, pornografie, droguri
3. Angajarea. Este permisă în Biblie (vezi
pildele Domnului). Munca – un produs care se
vinde pe un preț echitabil.
Lucrul în echipă: dezvoltă relațiile, încrederea.
Importanța serviciilor în sănătate, învățământ.
Greșeli ale patronului: atitudine brutală, salariu
foarte mic.
Ispite ale angajatului: neglijența, lenea, furtul.
4. Tranzacțiile comerciale. Onestitate în afaceri
(ex, unitățile de măsură drepte Lev. 19:35-
36)
Comerțul: - activitate specifică omului; -
ajută dezvoltarea economică; - creșterea
nivelului de trai.
Avantaj vânzător/cumpărător. Expunerea
caracteristicilor divine: înțelepciune, dreptate
Tranzacțiile: stabilitate socială,
interdependență. Tentații spre păcat (I Tim.
6:9-10). Rolul pastorului:sfătuire, mustrare.
5. Profitul - reflectă calificarea producătorului
sau a furnizorului de servicii, tipul folosit,
precum și riscurile asumate de producător.
Exemple biblice: pilda talanților (Mat. 25:14-
30); femeia întreprinzătoare (Prov. 31:28-29).
Tentație spre păcat: înșelarea,creșterea
artificială a prețurilor.
6. Banii. Nu banii sunt rădăcina relelor, ci iubirea
de bani. Utilitatea banilor: ușurează cumpărarea
produselor/serviciilor (mediu de schimb); -
reflectă valoarea unui produs (măsură); - oferă
independență; ajută la extinderea Împărăției lui
Dumnezeu (milostenii, susținere misionari)
Posesorul tuturor lucrurilor este Dumnezeu (Hag.
2:8). Planificarea, investirea, evaluarea lucrurilor
– o caracteristică divină cu care este înzestrat
omul. Pericole: lăcomia, insensibilitatea. Isus: nu
vă strângeți comori, nu slujiți la doi stăpâni
(M.6:24)
7. Inegalitatea posesiunilor – este condamnată de
regimurile comuniste, nu este condamnată de
Biblie. Dumnezeu răsplătește diferit,
responsabilitățile sunt diferite; VT anul jubiliar –
se returnau terenurile proprietarilor (Lev. 25:29-
30).
Ap. Pavel nu a promovat egalitarismul, a îndemnat
la ajutorul săracilor (II Cor. 8:2)
În Faptele Ap. nu este impus „comunismul
timpuriu” ci dragostea primilor creștini. Dărnicia
era voluntară. Dumnezeu trebuie glorificat. Biblia
nu promovează „evanghelia prosperității”.
Pericole pt. bogați (mândria) / pt săraci (invidia)
8. Competiția - este un sistem de testare a
abilităților, este un mecanism de selecție prin
care cei mai potriviți ocupă locurile vacante
într-un anumit cadru economic (ex. sport,
școală, loc de muncă);
- Duce la dezvoltare, la bunăstarea populației,
la scăderea prețului produselor. Ecles 4:4
„orice iscusință își are temeiul în competiție..”
Glorificarea lui Dumnezeu. Pericole:
necinstea, mândria, munca excesivă.
9 Împrumuturile – transferarea pentru moment
a controlului asupra lucrului împrumutat.
Dumnezeu nu interzice împrumutul ci
lăcomia în a-i nedreptăți pe cei care iau cu
împrumut (Exod. 22:25; Lev. 25:35-37), este
lăudat omul care împrumută pe sărac (Ps.
37:26; 112:5). Creștinul trebuie să fie un bun
platnic. Împrumutul din bancă: clientul
cumpără lucrul dorit mai repede, banca
primește dobândă. Banul este o marfă. Ispita
împrumuturilor pentru lucruri minore.
10 Atitudinea inimii: să nu poftești (Ex.20:17).
Inima predată lui Dumnezeu, El este sursa
binecuvântărilor. Ps. 62:10; 73:25.
11. Atitudinea față de săraci. Grija pentru
săraci a fost poruncită de Domnul și amintită
de apostoli (Mat. 25:39-40; Rom 12:13). Mai
mult decât a dona hrană & îmbrăcăminte,
săracii să fie ajutați să muncească. Țări sărace
– guverne corupte, legislație complicată.
Afacerile corecte sunt aprobate de Dumnezeu
1. Dumnezeu creatorul și restauratorul tuturor
lucrurilor (Gen. 1, 2; Is. 65; Apoc. 21:1 -
22:5)
 2. Munca, în orice domeniu s-ar desfășura
are repercusiuni pe pământ și în veșnicie
(Gen. 1:27; 2:5, 15; Is. 65:21-23; Efes. 2:10;
Apoc. 21:24-27).
 3. Chemarea și vocația pentru muncă sunt
înzestrări din partea lui Dumnezeu (Exod.
31:1-5; Rom. 12:6-8; I Cor. 12:28; Efes
4:11-16; Matei 25:14-30).
 4. Omul este responsabil de credincioșia, de
calitatea și etica muncii înaintea lui
Dumnezeu (Mat. 25:21; Col. 3:23-24; I Cor.
3:10-15 & 15:58; Ieremia 17:10; Ezec. 36:30;
Mat. 16:27; Apoc. 22:12; II Tes. 1:11).
 5. Responsabilitatea creștinului este să
respecte perceptele morale, având o atitudine
onestă și plină de dragoste față de semeni
(Exod. 20:2-17; Ps. 89:14; Mat. 11:29-30;
25:35-36; Marc. 12:31; II Cor. 6:14-15;
 6. Munca trebuie să cuprindă slujirea altora,
indiferent care ar fi această muncă ( Mat.
5:13-14; 7:12; 28:19-20; Marcu 12:31; Rom.
12:16; II Cor. 5:16-21; Gal. 5:13; Filip. 2:3-4;
I Tes. 4:11-12; I Pet. 3:15; 4:10).
 7. Odihna este rânduită de Dumnezeu pentru
refacere fizică și relație cu Hristos (Exod.
20:8-11; Ioan 15:4; Evr. 4:10; I Ioan 3:19).
 8. Trebuie să-i permitem lui Dumnezeu să
direcționeze înzestrările oferite: talent, timp,
bani și influență (Is. 58:10; Fapte 2:45; Rom.
12:13; I Cor. 4:7; Filip. 4:15-19; I Tim. 6:17-
19; Evr. 13:16).
 9. Nevoia relațiilor frățești pentru sprijin și
dare de socoteală ( Deut. 6:4-9; Prov. 27:17; I
Tes. 2:8; I Tim. 3:15; I Cor. 12:27; Efes. 4:12-
13; Fapte 2:42-47; 11:26; Tit. 2:3-8).
 9.

1. Rolul muncii din perspectivă biblică

2. Meșteri din Israel folosiți în realizarea unor proiecte
majore (ex. Uneltele de la templu, cortul întâlnirii, templul
din Ierusalim).
3. Responsabilitatea patronului și a angajatului creștin
din perspectivă biblică.
4. Onestitatea în tranzacții conform scrierilor biblice.
5. Rolul muncii pentru muncitor și pentru societate.
6. Pericolul bogățiilor conform învățăturii biblice.
7. Importanța odihnei conform învățăturii biblice.
8. Grija față de nevoiași în învățătura Bibliei.
9. Modalități de promovare a Evangheliei prin
activitățile zilnice.
10. Rolul virtuților creștine (credința, nădejdea,
dragostea) pentru omul de afaceri creștin.
11. Pericolul lăcomiei de avere conform învățăturii
biblice.
12. Riscuri și avantaje privind împrumuturile financiare.
13. Învățătura Domnului Isus privind bogățiile materiale.
14. Pericole actuale pentru oamenii de afaceri creștini.
15. Responsabilitatea creștinului în achitarea datoriilor, a
taxelor și impozitelor.
16. Pericole și satisfacții pentru omul de afaceri creștin.
17. Importanța echilibrului între muncă și odihnă din
perspectivă biblică.
18. Importanța binecuvântării divine în muncă și afaceri.
19. Profilul capitalistului conform lui Max Weber
20. Flagelul corupției - realitatea și combaterea acestuia.
21. Importanța muncii și a hărniciei în cartea Proverbelor
22. Profilul etic al muncitorului creștin în perioada
contemporană