Intervenție asupra pieței publice din

orașul Gent
1.Relația spațiului cu orașul

Piața publică din orașul Ghent este cea

mai mare zonă pietonală reprezentând în
același timp centrul istoric al orașului.
Poziționată la intersecția celor mai
importante artere, aceasta se remarcă prin
multitudinea de exemple de arhitetcură
medievală, remarcabil de bine
conservate. Dintre ele se evidențiază două
turnuri gotice ce atestă splendoarea
secolului al XIV-lea din Gent, când era unul
dintre cele mai mari orașe ale Europei.
Amplasate pe același ax și la o distanță de
aproape două sute de metri, cele două
turnuri se află în fața Bisericii Sf. Nicolae și
a Primăriei aceste aflate in vest.
2.Forma arhitectural-urbană

Planul de bază:
Parcul își conturează limitele pe
cele trei laturi prin intermediul
unei rampe ce permite dialogul
prin intermediul celei de-a patra
laturi cu elementul dominant,
catedrala gotică.

Fiind amplasat între cele două

dominante verticale-turnurile,
parcul, reușeste să stabilească
un efect pronunțat de
direcționare prin intermediul
rampei și al axului longitudinal.
Pavilionul se poziționează
paralel cu axul longitudinal al
pieței, fapt ce ii piermite să fie
citite impreună cu ele construite.

Suprafețele verticale ce
delimitează parcul sunt
rezultante ale diferenței de nivel
ce separă suprafața verde de cea
pavată, acestea sunt complet
vitrate permițând dialogul dintre
spațiul interior și exterior.
În cazul pieței acoperite, fațadele
complet deschise la parter ajută
la contopirea spațiului interior cu
cel exterior.
Efecte aferente

Fațadele de pe latura scurtă ale

pieței acoperite au un efect
ascendent gravitațional păstrănd
raportul acoperișurilor ascuțite
specifice acelei zone nordice.
Limitele slabe precum
balustradele, perepute la nivelul
pieței, delimitează parțial pe
aceasta de parc.
Fațadele de pe latura scurtă au un
efect ascendant păstrănd raportul
acoperișurilor ascuțite specifice
acelei zone nordice.

Celelalte două fatade cu o

lungime de 40 metri cu un efect
gravitațional descendent datorită
înălțimii care se ridică doar pana
la cotele celorlalte construcții
învecinate existând o subordonare
intre acestea și turnul clopotniță.

Delimitarea interiorului de exterior

al acestui hol al pieței aproape că
nu se poate distinge datorită
contopirii dintre interior prin unele
mijloace specifice spațiilor
publice, cum ar fi planul de bază
ce păstrează același nivel,
fațadele care la nivelul ochiului se
deschid aprope complet excepție
făcând picioarele masive din cele
patru colțuri.
3.Compoziția ansamblului:

Aflat la întalnirea dintre cele

mai importante artere ale
orasului, obiectul arhitectural se
se impune prin volumul masiv
pe care îl are dar in același timp
sunt prezentate elemente care
ajută la subordonarea acestuia
în fața spațiului urban precum
înălțimea, parterul transparent ,
materialele folosite.

La nivelul pieței, elementul

dominant a rămas, chiar si
după această intervenție,
Catedrala gotică, împreună cu
turnul clopotniță, noul edificiu
integrandu-se datorită functiunii
pe care o are de spatiu acoperit,
de trecere ce capacitează in
partea inferioara functiuni
publice si sociale.

De la nivelul parcului pavilionul

este perceput într-o perspectivă
ascendentă datorată diferenței
de nivel ce impiedică
vizualizarea parterului fapt ce-i
diminuează dominanța.

Întreaga construcție
contrastează prin simplitatea
materialelor și al structurii cu
catedrala gotică ce are specific
sistemul constructiv figurat ce
oferă fațadelor profunzime; dar
în același timp se aliniază
tiparelor contextuale: Regimul
de înălțime – parter + 2 etaje,
geometria acoperișului-pante
abrupte specifice zonei nordice,
material: lemnul –material
modest.
 Întreaga construcție
contrastează prin simplitatea
materialelor și al structurii cu
catedrala gotică ce are specific
sistemul constructiv figurat ce
oferă fațadelor profunzime; dar în
același timp se aliniază tiparelor
contextuale: Regimul de înălțime
– parter + 2 etaje, geometria
acoperișului-pante abrupte
specifice zonei nordice, material:
lemnul –material modest.

În cazul catedralei golurile sunt in

favoarea plinului, pe cand în cazul
pavilionului plinul este cel care
domină.Raportul se pastrează,
catedrala având un număr redus
de suprafețe mari, pe când noua
intervenție are numeroase goluri
de dimensiuni reduse.
Parcul :
-prin coborârea acestuia se
accentuiază și mai mult
importanța catedralei oferindu-i
uniciate, în defavoarea celorlalte
construcții subordonate acesteia.
-prezintă trasee romantice
sinuoase, exprimând un limbaj
contranstant, ce are rol coagulant
cu elemente distincte din piață.
-rol de racord.
-spațiul verde contrastează cu
volumele arhitecturale asigurând
repaosul necesar orașului.
• 5.Reprezenativitae simbolică

Contrastul ce s-ar fi putut observa

între două tipuri de arhitectură ,
una monumentală, de cult,
deschisă trecătorilor foarte puțin
,doar prin golurile ferestrelor,
edificată in secolul XVI , cealaltă
deschisă prin toate direcțiile către
oraș, modestă datorită
materialelor și tonalității pe care
acestea o au, construită 400 de
ani mai tarziu , nu există acest
contrast, această arhitectură se
contopește cu spațiul , făcând
parte din țesutul omogen al
orasului.
 6. Concluzii.

Piata din Gent este un exemplu de urmat in ceea

ce priveste scenografia – prin relatile ce se creeaza intre
elemetele componente si capacitatea de transmitere a unei
informatii percutante, dar totodata clara si usor de inteles.
Interventia asupra pietei – pavilionul- fara sa
cadă in capcana imitatiei, creează prin natura
contemporana a formei un dialog respectuos si sugestiv in
contextul istoric.
Intensitatea vietii stradale este consolidată de
prioritatea oferită bicicletelor si vehiculelor de transport in
comun, cu certitudine, mult mai adecvate pentru un centru
istoric.
Pe scurt, intervintia vede si intelege spatiul public
ca fiind mai mult decat o zona de tranzit sau o simplă
parcare, ci mai degrabă ca pe un popas, un spatiu prin
excelență al dialogului, ce invita oamneii sa ramana si sa se
simta ca acasa.