Curs 5

• Peptide
• Proteine
• Keratină
• Colagen
• Elastină
Peptide
Peptide
• Produşi de policondensare a aa

• Legătura peptidică se formează prin eliminare de H2O între 2

aa

Legãtura peptidicã
O
+ -
H3N CH 2 C N CH 2 COO
H
Glicil-glicinã
• legătura peptidică are caracter parţial de dublă legătură
(Pauling şi Corey)
 C

C N

H

H 
H
N C

C Radicalii aminoacizilor
C

Planul legãturii amidice

O
 Diversitatea peptidelor
☼ dată de modul de combinare a celor 20 aa

• Dipeptide (simple sau mixte)

• Trei aa formează 6 tripeptide
• Polipeptide
Capãtul N-terminal Capãtul C-terminal

+ -
H3 N CH CO NH CH CO NH CH CO HN CH CO NH CH CO NH CH COO

R1 R2 R3 R4 R5 R6

• Peptidele încep cu capătul N-terminal.

• Peptidele sunt derivaţi acilaţi ai aa C-terminal
Glutationul ( g-glutamil-cisteinil-glicină)
  g
HOOC CH CH2 CH2 CO NH CH CO NH CH2 COOH

NH2 CH 2
SH

Roluri:
►tampon redox:
- 2 H+
2 G SH G S S G
forma redusã + 2 H+
forma oxidatã
►agent reducător intracelular

menţine grupările –SH din centrul activ al enzimelor în

forma lor redusă:

Enz-S-S-R + G-SH  Enz-SH + G-S-S-R

 ► descompune H2O2 şi peroxizii lipidici (L-OOH)
protejând membranele celulare de acţiunea oxidantă a
acestora:
L-OOH + 2G-SH  L-OH + HOH + G-S-S-G

►transformă MetHb în Hb:

Met Hb (Fe3+) + 2G-SH  Hb (Fe2+) + G-S-S-G + 2H+
►Inactivează insulina prin desfacerea legăturilor de sulf din
molecula acesteia;
 ►Participă la neutralizarea xenobioticelor:

R + G-SH  R-S-G unde

R=xenobiotic (anumite medicamente şi carcinogene).

►Transportă aminoacizii de-a lungul membranelor, din spaţiul

extracelular în citosol.

• este implicatbin biosinteza prostaglandinelor

• .regleaza ciclul oxidului nitric

• .mentine Vit. C si E in forma redusa

☺Glutationul este un indicator sensibil al
funcţionalităţii celulelor
 Rolul peptidelor
• roluri reglatoare, la nivelul creierului în procesele de:
• Memorie
• Durere
• Somn

Din proopiomelanocortină (POMC), polipeptid cu ~ 285 aa

• sintetizat în lobul anterior şi intermediar al hipofizei

• se formează , , g- endorfine şi Met-encefalină si

ACTH.
precursor PRE Proopiomelanocortinã (~285 aa)
gena se exprimã în lobul anterior si intermediar din adenohipofizã

procesare în adenohipofizã

POMC (1-134)

ACTH (1-39) -LPH (42-134)

-MSH (1-13) CLIP (18-39) g-LPH (42-101) endorfina (104-134)

-MSH (84-101) g-endorfina (104-118)

-endorfina (104-117)
Endorfinele sunt neuropeptide

cu acţiuni asemănătoare cu ale

Morfinei
• principiu activ extras din opiu,
• compus cu acţiune analgezică şi euforică
• Primele opioide descoperite au fost cele două
pentapeptide numite encefaline secretate de celulele
cromafine din medulosuprarenală.

+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Met COO
+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Leu COO
Endorfinele
• se leagă la terminaţiile nervoase din creier care transmit semnalele durerii,
şi blochează activitatea neuronală, alinând durerea.

• Morfina ca şi alte opiacee nu sunt peptide. Structura lor este însă similară
cu a altor opioide care se leagă de terminaţiile nervoase din creier.
OR
R=H R`=H morfinã
H3C N
R=H R`=-CH3 codeinã
O
R=Acetil R`=Acetil heroinã

OR`
•Endorfinele
sunt produse de către creier ca răspuns la o
varietate de stimuli
• reduc stresul

• scad senzaţia de durere

• crează euforie

eliberează hormonii sexuali şi

îmbunătăţesc sistemul imunitar

Care este diferenţa dintre morfină şi codeină şi endorfine ??

endorfinele nu creiază dependenţă

Cine stimulează producerea de endorfine ???
• exercitiile fizice repetate şi prelungite
• stresul şi durerea sunt cei mai întalniţi factori care
duc la eliberarea de endorfine.
• anumite mâncăruri, precum ciocolata şi ardeii iuţi
• acupunctura, terapia prin masaj, sexul
• producerea de endorfine

variaza de la o persoana la alta �

 Peptide cu rol hormonal
• bradikinina  agent hipotensiv

• angiotensina II  stimulează secreţia de aldosteron este

agent hipertensiv.

• Vasopresina este antidiuretic.

• Somatostatina sintetizată în hipotalamus şi în pancreas

reglează eliberarea glucagonului.

• Glucagonul este hormon produs de pancreas cu rol în

reglarea glicemiei.
 OXITOCINA
Se secreta in
momentele in care
ne gandim la cineva
drag si are
numeroase efecte
viscerale.
Poate influenta pana si
stadiile de somn, de
aceea iubitii se
viseaza frecvent
 ADH-VASOPRESINA
Creaza stari de
beatitudine si
extaz, fiind
secretat in
cantitati mai mari
in imbratisari sau
sub influenta
feromonilor.
Importanţa comercială a peptidelor

• aspartamul (L-aspartil L-fenilalanil-1-metil ester) este un îndulcitor artificial de

160 de ori mai dulce ca zaharoza
• Indivizii care nu pot metaboliza fenilalanina au intoleranţă la acest îndulcitor.

-
COO
CH 2 CH 2
+
H3 N CH CO NH CH CO OCH 3
L-aspartil-L-fenilalanin-1-metil ester
Clasificarea proteinelor
 Proteine
Compuşi macromoleculari

Sunt 1010 – 1012 tipuri de proteine în lumea vie

• Clasificarea proteinelor
 ☻ după compoziţia chimică
• proteinele simple formate numai din aa (lizozimul,
ribonucleaza).
• proteinele conjugate conţin grupări adiţionale (prostetice)
• –hem (hemoglobina, mioglobina, citocromii, catalaza);
• –coenzime provenite din vitamine (succinat dehidrogenaza,
transaminazele, lactat dehidrogenaza);
• –metale (feritina, ceruloplasmina);
• –acizi nucleici (ribozomii, nucleozomii);
• –lipide (chilomicroni, VLDL, LDL, HDL);
• –glucide (imunoglobulinele, colagen).
•
Clasificarea proteinelor după mărime şi formă

• Proteine globulare
uşor solubile în apă
intracelulare: hemoglobina, mioglobina, imunoglobulinele,

• Proteine fibrilare
insolubile în apă
extracelulare, cu roluri de susţinere: collagen, cheratină, miozină, elastină.
 Clasificarea proteinelor după rol

• structural: colagenul, elastina, keratina;

• catalitic (enzime): tripsina, chimotripsina, revers transcriptaza;

• apărare: imunoglobulinele , interferonii

• hormonal: insulina, glucagonul, parathormonul;

• transport:

- albuminele serice (transportă cationi, vitamine, metaboliţi)

-hemoglobina (transportă oxigen)

-transferina (transportă fier)

Structura proteinelor

• Organizare structurală:
-structura primară;
-secundară;
-terţiară;
-cuaternară
 Aminoacid
a).Structura
primarã
Legãturã
peptidicã

b).Structurã
secundarã

-foaie pliatã
-helix
Legãturi de hidrogen

c).Structura Lasou
tertiarã

d).Structura
cuaternarã
Structura primară a proteinelor sau structura covalentă

• Structura primară precizează:

-tipul;

-cantitatea;

-secvenţa aa din moleculă

O R2 H O

H3N+ CH C N CH C N CH C

R1 H O R3
• F. Sanger 1953  structura insulinei
• Secvenţa aa din proteine este determinată genetic

-fiecare aa proteinogen este codificat de una sau mai multe

secvenţe de trei nucleotide numite codoni.
• Este important să ştim structura primară a

proteinelor ???
• Determinarea secvenţei de aa este importantă pentru:

a. patologia moleculară

anemia falciformă rezultă din înlocuirea

• Glu din poziţia 6 a lanţului  al Hb cu

Val
b.determinarea structurii tridimensionale
Structura tridimensională a moleculelor proteice

• se realizează structura cu energia minimă

determinată de interacţii necovalente
• Mioglobina şi hemoglobina au fost primele
proteine pentru care s-a stabilit structura
tridimensională prin difracţie cu raze X

• In 1962 Perutz şi Kendrew au primit premiul

Nobel pentru această realizare

• Sunt reprezentate zonele de  helix şi

gruparea prostetică numită Hem
• Cine determină realizarea structurii secundare şi terţiare a
proteinelor ???

-axul catenei polipeptidice şi cele

-20 de tipuri de radicali legaţi la C
STRUCTURA SECUNDARA A PROTEINELOR
☺Structura secundară a proteinelor se referă la
aranjamentul spaţial al axului catenei polipeptidice

O R2 H O
+
H3N CH C N CH C N CH C

R1 H O R3
• Care este conformaţia cea mai stabilă ?

• cea în care se realizează cel mai mare număr de

punţi de hidrogen între grupările –NH- şi –CO-
care aparţin diferitelor grupări peptidice.

N H O C
Paquling şi Corey
au postulat 2 structuri secundare:

-elicea şi

structura 
• Structura -helix
C
lanţul din L-aa se răsuceşte în jurul O

unui ax, la nivelul legăturilor simple; C

C
O
HO
C
grupările –CO- şi –NH- O
N
C N
HO
devin adiacente stereochimic C
H N
şi formeză punţi de hidrogen. C O
O
N H
N

HH
NN
NN
 Caracteristicile helixului
–elice dreaptă;

–distanţa între 2 aa pe verticală este 0,15 nm;

–pasul elicei, este de 0,54 nm şi cuprinde 3,6 aa per

pas;

–diametrul elicei este de 1,01 nm;

–radicalii R ai tuturor aa sunt orientaţi spre

exteriorul -helixului
 a) Atomii Cai resturilor
aminoacidice b)
consecutive
R
R R

R
R
0.54 nm
3,6 aminoacizi R
per tur
R
R
Catena polipeptidicã
 Structura  se află la proteinele fibrilare şi globulare

• Mioglobina, proteină globulară, conţine 75% structură 

• Keratina, proteina fibrilară, conţine aproape 100% structură 

 Structura foaie pliată

• Toate legăturile peptidice componente sunt implicate în legături de hidrogen care

sunt perpendiculare pe axul catenei.
☺Structura , se referă la legăturile de hidrogen dintre punţile peptidice din
cadrul aceluiaşi lanţ polipeptidic

☺Structura  se referă la legăturile de hidrogen dintre punţile peptidice, care

fac parte din lanţuri polipeptidice diferite.
Tipuri de structuri 
• structură  cu lanţuri antiparalele
H R O H R O H
N N N

N N
R O H R O H R O

R H O R H O R H
N N N
N N
O R H O R H O
☻Structură  cu lanţuri paralele

H R O H R O H
N N N

N N
R O H R O H R O

H R O H R O H

N N N

N N

R O H R O H R O
Structura  “ac de păr sau -turn”
• prolina şi glicina sunt aminoacizii cei mai răspîndiţi în cadrul acestei structuri

H2 N

HOOC
• Structura  este în proporţie de ~100% în fibroina din
mătase;

• Structurile  conţin între 2-12 catene polipeptidice;

• Fiecare catenă conţine până la 15 resturi aa.

• Curs 3 27.10.2016
• Proteine fibrilare : colagen , elastina
• Proteine globulare : mioglobina,
hemoglobina,
• Proteine plasmatice: serumalbumine,
imunoglobuline
 Structura proteinelor fibrilare

• keratina, miozina, colagenul, elastina

☺Keratina se află în păr, unghii, piele
La mamifere:
♦ keratinele au structură în proporţie de ~ 100%

♦ se află cca. 30 variante de keratină în funcţie de

ţesut
Structura primară 
-au un conţinut ridicat de Cys

-fiecare lanţ peptidic conţine 7 aa care se repetă

-în poziţiile a şi d predomină resturi nepolare

-pasul elicei în -helix este 0,51 nm

Structura secundară 
dimer protofilament protofibrile microfibrile 
macrofibrile
 a) Dimer b) Protofilament c)Microfibrilã
Capete
N-terminale

~450 A
Capete

Protofibrilã
C-terminale
Proprietăţile keratinelor
• Keratinele pot fi:
- cu conţinut ridicat în sulf “hard”;
- cu conţinut scăzut în sulf “soft”

• Legăturile disulfurice pot fi rupte prin reducere cu

mercaptani.
• Tratarea părului cu un agent oxidant restabileşte legăturile
de sulf într-o conformaţie nouă
 Colagenul.
• este cea mai abundentă proteină fibroasă
(~25-30% din masa proteinelor organismului uman)

• este componentul major al ţesutului conjunctiv din oase, dinţi cartilagii, tendoane,
cornee şi din matricea fibroasă a pielii şi vaselor de sânge.

• reprezintă 90% din matricea organică a osului

• este o glicoproteina multifunctionala cu rezistenţă la tracţiune

• păstrează integritatea ţesuturilor în constituţia cărora intră.

• Structura primară: (Gly-X-Y)n

• glicina (33%)
• prolina (10%)
• hidroxiprolina şi hidroxilizina doi aminoacizi atipici (proporţie mică)
• nu conţine cisteină

• prolilhidroxilaza şi respectiv lizilhidroxilaza în prezenţa

• O2, a ionilor Fe2+ şi a vitaminei C catalizează hidroxilarea prolinei şi lizinei ,
post-traduceree

• Deficienţa vitaminei C afectează hidroxilarea şi, prin urmare, obţinerea

unui colagen normal.
 -
COO -
COO
+
H2 N CH +
-
H2 N CH
H 2 C CH (CH2 ) 2 CH COO
H2 C CH 2 H2 C + +
CH 2 OH H 3 N OH NH3
OH
4-hidroxiprolinã 3-hidroxiprolinã 5-hidroxilizinã

N CH CO Prolil-hidroxilaza N CH CO
H 2C CH2 + cetoglutarat (Fe2+) H 2C CH2 + succinat
C C
H H Vitamina C H OH
rest de prolinã O2 CO2 rest de 4-hidroxiprolinã

NH CH CO Lizil-hidroxilaza NH CH CO
(CH 2 )2 + cetoglutarat (Fe2+) (CH 2 )2 + succinat
CH 2 Vitamina C HC OH
CH 2 O2 CO2 CH 2
NH 2 NH 2
rest de lizinã rest de 5-hidroxilizinã
 Structura secundară

• trei lanţuri polipeptidice ,

fiecare formând câte o elice cu răsucire spre stânga,

se înfăşoară unul în jurul celuilalt

rezultând un triplu helix (tropocolagen)

cu răsucire spre dreapta

• Biosinteza colagenului:

• Etape intracelulare (fibroblastele din tesutul

conjunctiv-condrocite, osteoblaste, pericite)

• Etape extracelulare
 Sinteza polipeptidelor 

Modificãri
post-translationale În RER si aparatul Golgi
din fibroblaste
Formare triplu-helix
(procolagen)

Secretie în spatiul extracelular

Clivarea extensiilor peptidice

din capetele N- si C-terminale În spatiul extracelular
cu formarea tropocolagenului al tesutului conjunctiv

Asamblarea moleculelor de
tropocolagen în microfibrile

Formarea de legãturi covalente

(cross-lincare) în microfibrile
Fibrã maturã de colagen
• pasul elicei din lanţurile este 9,3 Å (din cauza prolinei)

• pasul triplei elice este de ~28 Å

• moleculele de tropocolagen se asociază formând
microfibrile
 Peptidul pro-

-cetoglutarat O2
Hidroxilarea prolinei si lizinei
succinat CO2
OH
RER
OH OH
Glicozilarea hidroxilizinei
OH

Intracelular
OH OH
OH Asocierea celor 3 lanturi pro-
S S
OH OH S
S
S
S S
S
OH OH
Glicozilare suplimentarã
OH
S S Complex
S OH OH S
S Golgi
S S
S OH OH
 OH
S S
S OH OH S
S
S S
S OH OH
Clivarea extensiilor peptidice
din capetele C- si N-terminale
cu formarea tropocolagenului

TTTropocolagen Extracelular
Asocierea moleculelor de tropocolagen

Fibrila de colagen
Cross-linkare intra-
si intermolecularã

Fibra de colagen
 NH O2 NH3+H2O NH O=HC NH
Cu2+
HC (CH2) 3 CH 2 NH 2 HC (CH2) 3 CH=O + CH 2 (CH2) 2 CH
lizin-oxidaza
CO rest de lizinã CO rest de alizinã CO
rest de alizinã
condensare cu un rest de lizinã
condensare crotonicã
-HOH -HOH

NH NH NH CH=O NH
HC (CH2) 3 CH N (CH2) 4 CH HC (CH2) 3 CH C (CH2) 2 CH

CO CO CO produs de condensare CO
bazã Schiff între douã resturi de
alizinã

NH NH
HC (CH2) 3 CH 2 NH (CH2) 4 CH

CO lizinonorleucinã CO
(cross-linkare)
 Secventa de
aminoacizi - Gly - X - Y - Gly - X - Y -Gly - X - Y -

-helix

Triplu helix

Tropocolagen

Fibrila de colagen

Fibra de colagen
• microfibrilele sunt stabilizate prin legături covalente
încrucişate la care participă resturile de Lys şi His

• numărul legăturilor încrucişate creşte cu vârsta

• microfibrilele se dispun în mod deosebit în diverse organe

• La mamifere:

• 28 varietăţi de colagen

• 30 lanţuri , distincte genetic

• cel mai răspândit este colagenul de tip I

[1 (I)]2 . 2(I)

• Colagenul, odată format, este relativ stabil metabolic;

Reinoire 6 luni piele, 2 luni muschi, 1 luna ficat

• Degradarea colagenului este crescută în foame şi în

diferite stări inflamatorii,
enzime  colagenaze

• Producerea excesivă de colagen are loc în ciroza hepatică

• Elastina
• este cea mai importantă proteină din
ţesuturile care necesită elasticitate (plămân,
artere, piele, unele ligamente elastice).
masiv in aorta
• Spre deosebire de colagen:
• nu conţine hidroxilizină; conţine ~30% Glicină, ~10% Prolină,
mulţi aa nepolari şi o proporţie foarte mică de hidroxiprolină
• nu conţine:
• unitatea repetitivă –(Gly-X-Y)-
• triplul helix
• carbohidraţi
• Este o singură varietate genetică de elastină;

• Se sintetizează în fibroblaşti sub formă de

tropoelastină în care câteva resturi de
prolină sunt hidroxilate la hidroxiprolină
• După secreţie în mediul extracelular
formează agregate
• insolubile
• extrem de stabile
• cu un turnover lent (T1/2 – 70 ani)
HOOC CH NH 2 H2 N COOH
(CH 2 )2 CH
H2 N CH COOH COOH
CH 2 (CH 2 )2 CH
H2 N (CH 2 )3 COOH (CH 2 )2 NH 2
CH 2
NH HC (CH 2 )2 (CH 2 )2 CH +
+ N (CH 2 )3
CH 2 HOOC N NH 2 NH 2
(CH 2 )4 CH
CH 2 (CH 2 )4
(CH 2 )2 CH COOH
H2 N CH COOH H2 N COOH
HOOC CH NH 2
lizinnorleucinã desmozina izodesmozina
 (CH 2 )3 (CH 2 )3 CH 2 (CH 2 )3
C H CH 2 CH 2 CH 2
C C
O NH 2 condensãri C N+
H C O O
aldolice
H2 C
C C
H C CH2
(CH 2 )3 (CH 2 )3 (CH 2 )2 CH 2

legãturile covalente stabilite

de desmozinã
• Elasticitatea este determinata de aranjarea

dezordonata a lanturilor polipeptidice care se

ordoneaza la intindere
 comprimare relaxare

monomer de elastinã legãturi

încrucisate
Fragment de aortă. Fibrele de elastină
• O scădere a cantităţii de elastină se
înregistrează în emfizemul pulmonar

• Enzima  elastaza
• Fibronectinele, o familie de glicoproteine care se află în matrixul
extracelular şi în plasmă

• sunt dimeri (250 kDa) uniţi prin punţi disulfurice;

• au rol:
• în interacţiile dintre celule şi membranele bazale sau

între diverşi componenţi ai matricei extracelulare şi celule

• în embriogeneză

• în menţinerea integrităţii ţesuturilor

• în hemostază
• Fibronectinele stabilesc legături cu alte proteine conectând:
• proteine extracelulare (colagen, laminină)

• mucopolizaharide (proteoglicani)

• receptori membranari (integrine)

• proteine intracelulare care formează citoscheletul (actină,

vinculină)
Structuri supersecundare
• In structura proteinelor globulare se combină

elemente de structură secundară

-helix

-foaie pliată

secvenţe nerepetitive

Unitate  Greek key -meander -barell

• Resturile prolil, împiedică răsucirea elicoidală a lanţurilor
polipeptidice

• Resturile glicil, conferă lanţurilor polipeptidice flexibilitate

• structuri de forma literei Ω, formate din 6 până la 16

resturi aminoacidice au rol în procesele biologice de
recunoaştere.