Leadershipul este un proces prin care o persoana influenteaza un grup de indivizi pentru a atinge un scop comun. Definitia managementului este de a exercita directii executive, administrative si de supraveghere ale unui grup sau unei organizatii. Diferenta intre aceste doua pozitii este sursa de putere: formala (data de organigrama) si informala ( istoricul relatiei dintre sef si oameni). Cel mai usor de castigat este evident puterea formala, printr-o decizie de sus. In timp insa, prin competente si decizii potrivite, prin modul de comportament fata de angajati, prin feed-back-urile pozitive sau negative date oamenilor intr-un mod pertinent, prin cunoasterea acestora si in plan personal se poate consolida aceasta putere informala. Procesul este mai indelungat si necesita rabdare, munca, cunoastere si de multe ori talent. Aceasta insemna ca poti fi lider in business nu numai daca ai aceasta orientare nativa. Tot timpul este ceva de invatat in acest domeniu. Asta inseamna ca nu ajunge talentul ci este nevoie si de experienta si invatare. Este optim pentru o organizatie daca managerul reuseste sa fie si lider. MANAGERUL se remarcă printr-un stil autoritar, impunător, cu o viziune ancorată în prezent. Interesul său nu este schimbarea, ci stabilitatea, iar ca măsură preventivă împotriva situațiilor critice, acesta evită riscurile. Recurge la rațional și folosește logica în realizarea obiectivelor propuse.
El controlează subordonați, le distribuie acestora sarcini și le
monitorizează permanent activitatea. Rezultatul final este ceea ce îl interesează, iar acesta trebuie să fie întotdeauna optim, încât să se ridice la nivelul standardelor trasate. LIDERUL este cel care setează misiunea echipei și inițiază schimbarea. Caută întotdeauna noul, neobișnuitul, nemulțumindu- se cu ceea ce are deja în fața ochilor. Spiritul său inovativ uimește prin originalitate, pasiunea este revelatoare în fiecare decizie asumată, iar riscul nu implică frică, ci curajul de a încălca limitele pentru binele comun al organizației.
El seamănă în cei care îl urmează încredere, curaj în forțele
proprii, energie și determinare, voință și loialitate. În alte cuvinte, liderul inspiră și motivează. Sunt câteva expresii care direct sau subtil transmit o separare între manager şi subordonat, o treaptă pe care unii vor să o sublinieze ca semn al autorităţii lor într-o organizaţie. În general aceste expresii trag o linie între manager şi echipă, managerul fiind văzut ca cel ce are cerinţele iar echipa constituită din cei ce execută cu stricteţe. Expresii de genul: "Tu trebuie să îţi vezi de treaba ta", "Deocamdată eu sunt la conducere aşă că faci cum îţi spun eu“ exemplifică această ruptură între manager şi echipă. Liderul prezintă un proiect ca o muncă comună, în care fiecare îşi are rolul său, şi încurajează sugestiile şi exprimarea opiniilor faţă de munca oricăruia din echipă, inclusiv a sa. Liderul se supune aceluiaşi tratament ca toţi ceilalţi. Un lider ascultă atent şi îşi notează dorinţele tale, viziunea ta, pune întrebări cerând clarificări şi împreună cu tine face un plan de dezvoltare. Tot el, în mod proactiv, din dorinţa de a-şi dezvolta echipa, te intreabă regulat de progresul angajamentului luat de tine, şi îţi oferă timpul şi resursele de care dispune să te ajute. Un simplu manager dă din cap când tu povesteşti, aşteptând doar pauza când să îţi spună părerea lui. La orice abordare a problemelor pe care o vede greşită la tine te corectează spunând: "Dar nu trebuie să privesti aşa…", " dar tu eşti de vină…", "dar tu trebuie să îţi dai interesul, să fii proactiv". Deşi sunt sugestii bune în sine, aceasta este o abordare reactivă, care te inhibă, te face să te simţi acuzat mai degrabă decât încurajat. Liderul spune "dă-mi nişte exemple ca să înţeleg mai bine" şi "hai să facem împreună un plan", managerul spune "fă o listă cu ce crezi că trebuie schimbat la tine şi hai apoi la mine". Liderul este empatic, luându- te de la nivelul la care eşti, aşa cum eşti. Managerului îi place să se audă pe sine şi să arunce soluţiile ca pe nişte pastile. Un manager poate să ceară în mod oficial executarea unor activităţi, fără a avea nicio relaţie cu echipa. Însă un lider ştie că persoanele pe care le conduce au nevoie de o motivaţie, iar conform lui Maslow, în partea superioară a piramidei ierarhiei nevoilor personale se află imaginea de sine, şi chiar în vârf edificarea personală. Cu alte cuvinte liderul este văzut în mod constant interesat de înţelegerea şi satisfacerea nevoilor individuale, oferă sprijin şi ascultă înainte de a cere dedicare şi executare din partea echipei. Cea mai evidentă modalitate prin care poţi recunoaşte un lider este că echipa sa îl urmează de bunăvoie. Îl citează, îi confirmă ideile şi principiile în discuţii chiar şi când acesta nu este prezent. Un simplu manager menţine o atmosferă încordată, rece, în care ceilalţi vorbesc doar forţaţi, şi în particular vorbesc cel mai des denigrator despre manager. Bineînţeles că urmezi cu entuziasm o viziune pe care ţi-ai însuşit-o, care te împlineşte şi în procesul căreia şi tu te dezvolţi. Însă doar un lider poate insufla asta echipei sale. Liderul are o imagine de sine şi stimă de sine realistă şi solidă. Nu se identifică prin poziţia sa, ci prin abilităţile sale şi prin cât de eficient le practică. De aceea nu evită să facă o "munca de jos", de executant când asta ar creşte eficienţa proiectului la un moment dat. Ba chiar o consideră cheia în influenţa sa ca lider: a veni alături de echipă în munca de zi cu zi, şi a creşte abilităţile de conducere în cei din echipă care doresc asta ( sau care au abilităţi dar nu sunt poate conştienţi de ele). Liderul încurajează creşterea vizibilităţii tale în organizaţie, nu se pune ca şi graniţă între tine şi potenţialul tău succes. Managerii sunt des speriaţi că dezvoltându- te le vei "fura" locul, dar liderul ştie că particularităţile lui îşi vor găsi mereu locul potrivit, şi se implică proactiv în dezvoltarea ta de dragul creşterii organizaţiei. După criteriul scopului, liderii manifestă atitudini personale, active, pe când managerul manifestă atitudini impersonale, pasive. După concepția despre muncă, liderii stimulează munca, oferă și creează posibilități de alegere a ei, pe când managerii coordonează, echilibrează munca și recurg la compromisuri valorice. Relațiile cu alții: liderii sunt empatici, acordă atenție semnificației acțiunilor și evenimentelor, pe când managerii se implică emoțional puțin în relațiile cu alții. Percepția de sine: liderii au o identitate de sine mai slabă, fiind orientați spre schimbare, pe când managerii se identifică cu nevoia de a menține ordinea actuală, fiind mai conservatori. Ca si concluzie putem spune ca: leadershipul și managementul reprezintă două concepte diferite, care delimitează domenii diferite și autonome, dar care interacționează destul de mult între ele, având un spațiu sau o serie de mai multe elemente comune. Alan Mulally s-a nascut in Oakland , California. Mulally a absolvit Universitatea din Kansas cu diploma de licenta in anul 1968 si master in stiinte aeronautice si astronautice in 1969. El a obtinut o diploma de masterat in Management in calitate de Sloan Fellow de al MIT’s Sloan School of Management in 1982. Mulally a fost angajat de Boeing imediat din colegiu in 1968 ca inginer. Dupa o cariera de 37 de ani la Boeing in care a ocupat pe rand functiile: inginer de proiect, vicepresedinte de inginerie pentru grupul de avioane, vicepresedinte senior al dezvoltarii avioanelor, presedinte al Boeing Commercial Airplanes, ajunge in 2006 in industria auto. Există un motiv bun pentru care Bill Ford Jr. a sărbătorit cu șampanie când i-a propus lui Alan Mulally - fostul președinte și CEO al companiei Boeing Commercial Airplanes și acum un membru al consiliului Google - să ia frâiele Ford Motor Company. Compania a fost în mod vădit ruptă: prețul acțiunilor a scăzut drastic iar anul 2006 ar fi fost cel mai grav din istoria sa, cu o pierdere de 12,7 miliarde de dolari. Toti se asteptau ca Ford sa declare falimentul. Ford a reușit să facă o revoluție triumfătoare, o revitalizare a istoriei, pe care au mai încercat-o dar numai Mulally a obținut-o. El și-a dat seama imediat care au fost problemele, a construit o bază de sprijin, aliniată la o nouă viziune a ceea ce putea fi Ford și a condus execuția. Sună simplu ,dar nimeni înaintea lui nu a reușit să treacă prin luptele politice, cultura înrădăcinată și calitatea slabă. Punctul central al soluției lui Mulally a fost ,, o întâlnire săptămânală’’. Când Mulally s-a mutat de la Boeing la Ford, a trebuit să înțeleagă rapid dinamica industriei auto, o companie falimentară, o economie în schimbare și schimbarea preferințelor consumatorilor. El s-a bazat pe echipa sa, și împreună au muncit să recunoască realitatea, să înțeleagă și să se ocupe de ceea ce era cu adevărat important. Mulally a explicat: "În fiecare săptămână, ne-am întâlnit și am mers în jurul lumii. Am analizat toate riscurile și oportunitățile și mediul de afaceri. Ne-am uitat la strategia noastră. "Încă mai are sens? Există schimbări pe care trebuie să le facem? "Apoi ne-am uitat la detaliile planului nostru ... Actualizand în mod constant sentimentul realității, dar nu numai eu, ci întreaga echipă". Comunicarea între echipa sa a fost crucială, dar a fost și prioritizarea. Mulally a instituit un sistem de semafor pentru a-i păstra concentrati - lumină verde, totul este bine; galben, este necesară o atenție deosebită; roșu, situație critică. Consiliul Ford, acționarii, furnizorii, clienții, echipa de management - nici unul nu a fost mulțumit de modul în care aflau lucrurile. Mulally a intrat cu noțiunea de a lucra împreună ca o echipă cu transparență și onestitate. Cu o atitudine pozitivă și un sprijin continuu, el s-a conectat cu ceilalți cu ușurință. Dar avea nevoie și de ceilalți să se conecteze. Întâlnirea sa săptămânală a oferit forumul ideal, unde Mulally a creat un mediu sigur, deschis, încurajator și respectuos. "În fiecare săptămână, am lucrat împreună (strategia și planul), ajutându-ne reciproc să transformăm roșul în galben si apoi în verde". Mulally a introdus conceptul One Ford și, a trebuit să schimbe mentalitatea oamenilor pentru a crede cu adevărat că o schimbare este posibilă și că un Ford nou va fi un pas înainte. Mulally a considerat că adevăratul avantaj competitiv este crearea unei societăți sănătoase în care toată lumea este pe deplin angajată, contribuind cu inima și mintea lor și crezând că într-adevăr contribuie la ceva mai mare decât să faci doar un salariu. "De fapt, contribuie la realizarea unei catedrale, ceva important pentru toată lumea" Compania a devenit profitabilă. Pentru a face posibilă întoarcerea, Mulally a folosit un instrument simplu - o întâlnire săptămânală - pentru a sublinia importanța înțelegerii realității actuale; să încurajeze și să prezinte colaborarea în comun și asumarea de către aceștia a problemelor; pentru a reaminti oamenilor viziunea care îi îndrumă către un viitor mai bun; și necesitatea de a lucra întotdeauna planul indiferent de ce se întâmplă. Allan Mulally a declarat : "La cel mai fundamental nivel, este o onoare să slujești - indiferent de tipul sau dimensiunea organizației pe care ai privilegiul de a o conduce, fie că e vorba de un profit sau de nonprofit. Este o onoare să servești, este important să aveți o viziune convingătoare și un plan cuprinzător. Conducerea pozitivă - care exprimă ideea că există întotdeauna o cale de urmat - este foarte importantă, deoarece sunteți aici pentru- să vă dați seama cum să mutați organizația înainte. Toată lumea face parte din echipă și contribuția fiecăruia este respectată, astfel încât toată lumea ar trebui să participe. " Până la sfârșitul timpului său la Ford în calitate de președinte și CEO, prețul acțiunilor companiei a fost în creștere, consiliul și angajații au fost fericiți, iar Mulally a fost numit al treilea pe lista “Cei mai mari lideri din lume" în 2013.