NORMALIZAREA CONTABILITĂŢII ÎNTREPRINDERII

RECUNOAŞTEREA ȘI EVALUAREA
ELEMENTELOR ÎN SITUAŢIILE
FINANCIARE ANUALE – CURS V
Conceptul de recunoaştere

 Recunoaşterea - procesul de încorporare în SFA

a elementelor de active, datorii, capitaluri
proprii, venituri şi cheltuieli, dacă ele corespund
definiţiei şi îndeplinesc două criterii de
recunoaştere:
- Există probabilitatea ca beneficiile economice
viitoare asociate elementului să intre sau să iasă
din entitate;
- Costul sau valoarea elementului pot fi evaluate în
mod credibil.
Pornind de la aceste criterii de bază, pentru fiecare
element al poziţiei financiare/performanţei pot
exista şi criterii specifice.
Recunoaşterea activelor
 Criterii de recunoaştere:
- probabilitatea realizării de beneficii economice viitoare pentru entitate;
- evaluarea la un cost credibil.
Imobilizări necorporale: identificarea, controlul şi existenţa beneficiilor
economice viitoare.
Imobilizări corporale:
- se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de
recunoaştere, pentru circumstanţe specifice entităţii (identificarea
scopului pentru care sunt deţinute);
- necesită analiza criteriilor de recunoaştere a unui activ în cazul
cheltuielilor ulterioare.
Active circulante: recunoaşterea este determinată de:
- intenţia de deţinere în vederea vânzării/utilizării/consumului în cursul
ciclului normal de exploatare;
- deţinerea în scopul tranzacţionării;
- realizarea în 12 luni de la data bilanţului;
- existenţa numerarului sau echivalentelor de numerar a căror utilizare nu
este restricţionată (acreditive, depozite la termen).
Recunoaşterea datoriilor

 Delimitarea datoriilor, în funcţie de criteriile

de recunoaştere:
- datorii efective
- provizioane
- datorii contingente
 Datoriile sunt recunoscute în bilanţ dacă îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
- este probabilă o ieşire de beneficii economice pentru decontarea
unei obligaţii trecute;
- valoarea poate fi evaluată în mod credibil.

 Provizioanele sunt recunoscute în contabilitate numai dacă

îndeplinesc următoarele trei condiţii:
- este generată o obligaţie curentă ca urmare a producerii unui
eveniment anterior;
- există posibilitatea ca pentru stingerea respectivei obligaţii să fie
necesară o ieşire de active;
- valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil.

!!! Diferenţa esenţială între cele două este dată de estimare/evaluare!

În cazul provizioanelor, există o incertitudine legată de momentul
şi/sau valoarea celtuielilor necesare stingerii obligaţiei.
O datorie contingentă este:
 o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor
evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei
existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia
unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu
pot fi în totalitate sub controlul entităţii;
 o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor evenimente
trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este
recunoscută, deoarece:
- nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru
stingerea acestei datorii;
- sau valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de
credibil.
Exemplu recunoaştere datorii contingente şi provizioane:
Întreprinderea “A” garantează un credit contractat de întreprinderea “B” în
cursul exerciţiului N. Situaţia financiară a întreprinderii B este
considerată bună, având în vedere ultimii ani. În exerciţiul financiar N+1,
situaţia financiară a entităţii “B” se deteriorează, iar de la 30 octombrie
N+1, aceasta nu-şi mai poate rambursa ratele scadente.
Care este situaţia prezentată de întreprinderea A?
La 31.12.N:
 există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: garanţia
care generează o obligaţie legală;
 nu este probabilă vreo ieşire de resurse, deoarece situaţia financiară a
întreprinderii B este bună;
 provizionul nu este recunoscut, garanţia fiind prezentată ca o datorie
eventuală (în notele la situaţiile financiare).
La 31.12.N+1:
 există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: garanţia
care generează o obligaţie legală;
 este probabil că ieşiri de resurse vor fi necesare pentru stingerea
obligaţiei: situaţia firmei debitoare s-a înrăutăţit;
 provizionul va fi recunoscut pentru cea mai bună estimare a obligaţiei.
Recunoaşterea veniturilor

 Recunoaşterea veniturilor presupune ca

acestea :
- să fie înregistrate conform contabilităţii de
angajamente (nu este obligatorie încasarea);
- să fie evaluate fiabil;
- să aibă un grad suficient de certitudine.
În aplicarea criteriilor de recunoaştere avem în
vedere că acestea includ:
- venituri din activitatea curentă;
- câştiguri.
 Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere
atunci când se poate evalua în mod credibil o majorare a
beneficiilor economice viitoare determinate de:
- creşterea valorii unui activ;
Vânzare Producţie Actualizare
creanţe în valută
4111=% 345=711 4111=7651
70x
4427/4428.07

- scăderea unei datorii.

Actualizare datorii Scont de Prescrierea unei
în valută decontare datorii
401=7651 %=767 426=7588
1621=7651 401
4426 – suma în
roşu pentru
corectare rulaj
 Principalele categorii de venituri din
activitatea curentă sunt:
- venituri din vânzări de bunuri;
- venituri din prestări de servicii;
- venituri din cedarea folosinţei activelor
entităţii (dobânzi, redevenţe şi dividende).
Recunoaşterea veniturilor

Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în

momentul în care sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi
avantajele semnificative care decurg din
proprietatea asupra bunurilor;
- situaţia comună: transferul riscurilor şi
avantajelor asociate dreptului de proprietate se
suprapune cu transferul titlului legal de
proprietate (vânzările cu amănuntul);
- păstrarea unui risc nesemnificativ: se recunoaşte
venitul (livrare la decontare sau vânzarea cu
plata în rate).
Exemplu 1 – vânzare mărfuri pe comandă
 La 03.01.N, ALFA facturează mărfuri în valoare de 15.000 lei
clientului GAMA, care solicită ca livrarea să se efectueze pe
27.01.N. La momentul facturării, ALFA nu deţine mărfurile ce
urmează a fi livrate. ALFA nu poate recunoaşte venitul pe
03.01, deşi GAMA este proprietar începând cu această dată.
Momentul recunoaşterii venitului este dat de: probabilitatea
efectuării livrării, confirmarea instrucţiunilor de amânare de
către client, respectarea condiţiilor de plată, la care se
adaugă identificarea clară a bunurilor ce urmează a fi
livrate, precum şi existenţa condiţiilor de livrare.
!!! Cum facem înregistrările dacă ALFA deţine mărfurile?
!!! Cum înregistrează GAMA mărfurile achiziţionate?
 Alfa nu deţine mărfurile în stoc Alfa deţine mărfurile în stoc

- Înregistrare factură (03.01) - Înregistrare factură (03.01)

4111=% 17.850 4111=% 17.850
472* 15.000 707 15.000
4427/4428.07 2.850 4427/4428.07 2.850
*imposibilitatea descărcării din - Înregistrare descărcare de gestiune
gestiune nu permite înregistrarea 607=371 10.000
venitului Debit 8039 10.000
-Achiziţie mărfuri - Înregistrare livrare mărfuri (27.01)
%=401 11.900 Credit 8039 10.000
371 10.000
4426/4428.06 1.900
- Înregistrare livrare mărfuri (27.01)
472=707 15.000
-Înregistrare descărcare din gestiune
607=371 10.000
 Exemplul 2 – ambalaje care circulă pe principiul
restituirii
O societate Alfa vinde unei alte societăţi Beta, în
data de 15.03, 400 buc. produse finite (prăjituri)
la un preţ de vânzare de 5 lei/buc, TVA 9%, în
ambalaje restituibile, evaluate la valoarea de 500
lei, 20 buc (preţ probabil de vânzare). Costul
produselor este de 3.5 lei/buc, iar al ambalajelor
este de 300 lei. Ulterior (18.03), clientul
returnează 6 dintre acestea, restul fiind păstrate.
Pentru client, produsele sunt mărfuri în ambalaje
restituibile.
 Furnizor (Alfa) – recunoaşterea Client (Beta) – recunoaşterea
veniturilor activelor
- Facturare marfă (15.03): - Primire factură (15.03):
4111= % 2.180 % = 401 2.180
7015 2.000 371 2.000
4427 180 4426 180
- Trimitere ambalaje la terţi pe AÎ - Primire ambalaje (15.03):
(15.03): Debit 8033 500
418 = 419 500 (20 buc.) 4091 = 408 500
358 = 381 300
711 = 345 1.400
-Restituire ambalaje 6 buc. (18.03): -Restituire ambalaje 6 buc. (18.03):
419 = 418 150 408 = 4091 150
381 = 358 90 Credit 8033 150
-Facturare ambalaje 14 buc. (18.03): -Primire factură ambalaje 14 buc.
419 = % 350 (18.03):
708 294,12 % = 4091 350
4427 55,88 381/608 294,12
4426 55,88
4111=418 350 408 = 401 350
608 = 358 210 Credit 8033 350
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la
nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul
deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai
deţine controlul efectiv asupra lor;
Exemplul 1 – Vânzările cu posibilitate de retur
 O societate vinde pe internet, în luna martie, saltele
în valoare de 10.000 lei, cu posibilitate de returnare
în 30 zile. Costul lor este 6.500 lei. Se cunoaşte faptul
că în perioada anterioară, procentul returnărilor a
fost de 10 % din vânzări. Care sunt înregistrările
contabile, dacă:
a. Se returnează saltelele vândute;
b. Nu se returnează marfa vândută.
!!! Ce se întâmplă dacă furnizorul nu poate estima
procentul retururilor?
 Furnizorul poate estima procentul Furnizorul nu poate estima procentul
retururilor (10%) retururilor
- Înregistrare vânzare: - Înregistrare vânzare:
4111 = % 11.900 4111 = % 11.900
707 10.000 472 10.000
4427 1.900 4427 1.900
- Descărcare de gestiune: 357 = 371 6.500
607 = 371 6.500
-Încasare creanţă: -Încasare creanţă:
461.Curier = 4111 11.900 461.Curier = 4111 11.900
5121 = 461.Curier 11.900 5121 = 461.Curier 11.900
- Înregistrare provizion: - Nu se poate înregistra provizion
6812 = 1518 1.000
a. Se returnează marfa vândută: a. Se returnează marfa vândută:
4111 = % - 11.900 4111 = % - 11.900
707 - 10.000 472 - 10.000
4427 - 1.900 4427 - 1.900
607 = 371 - 6.500 371 = 357 6.500
1518 = 7812 1.000 (consum) 4111 = 5121 11.900
4111 = 5121 11.900
b. Nu se returnează marfa: b. Nu se returnează marfa:
1518 = 7812 1.000 (anulare) 472 = 707 10.000
607 = 357 6.500
 Exemplul 2 -Tipografii
O tipografie înregistrează producţia de 500 cărţi
la cost de 30 lei/buc (02.06). 200 buc sunt
trimise unei librării cu un preţ de 40 lei/buc
(05.06). La sfârşitul lunii, libraria anunţă
tipografia că a vândut 100 buc (30.06),
solicitând factura de la furnizor. Preţul de
vânzare în librărie este de 50 lei/buc.
Tipografie Librărie
-Înregistrare producţie (02.06):
345 = 711 15.000
-Trimitere cărţi la librărie (05.06): -Primire cărţi în custodie (05.06):
354 = 345 6.000 (200 buc. X 30 lei) Debit 8033 8.000 (200 buc. x 40 lei)
-Vânzare cărţi:
5311 = % 7.500 (150 buc. X 50 lei)
707 7.142,86
4427 357,14
-Înregistrare marfă şi descărcare de
gestiune (30.06):
371 = 408 5.714,28 (150 buc.)
607 = 371 5.714,28
Credit 8033 6.000
-Înregistrare factură vânzare: -Primire factură:
4111 = % 6.000 371 = 408 - 5.714,28
7015 5.714,28 % = 401 6.000
4427 285,72 371 5.714,28
711 = 354 4.500 4426 285,72
5311 = 4111 6.000 401 = 5311 6.000
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod
credibil;
d ) este probabil ca beneficiile economice asociate
tranzacţiei să fie generate către entitate; şi
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod
credibil.
Un venit care nu are în contrapartidă o cheltuială
poate fi înregistrat ca:
 datorie – avansurile;
 venit în avans.
Programe de fidelizare a clienţilor
Există entităţi care pot aplica programe de fidelizare a
clienţilor, acestea presupunând oferirea de puncte
cadou, ce pot fi utilizate pentru achiziţionarea de
bunuri ori servicii în mod gratuit sau cu un preţ
redus.
Pentru contabilizarea unei astfel de activităţi,
reglementările contabile prevăd două situaţii şi
anume:
- situaţia cunoaşterii de către furnizor a unor
informaţii despre aceste tranzacţii (cum ar fi
valoarea punctelor cadou oferite şi a celor care s-au
onorat, datele la care acestea expiră şi altele) - 472;
- situaţia când furnizorul nu are posibilitatea
cunoaşterii acelor informaţii – 1518.
Programe de fidelizare a clienţilor
Exemplu
 Societatea “Alfa” are ca obiect de activitate vânzarea de
obiecte decorative. În cadrul politicii de promovare,
societatea oferă 1 punct cadou la fiecare 10 lei încasaţi din
vânzarea articolelor de porţelan, cu condiţia ca acestea să
fie înregistrate pe un card oferit clienţilor. Fiecare punct de
voucher valorează 0,50 lei.
 În luna martie, societatea are vânzări de 10.000 lei, faţă de
clientul X (cardul permite urmărirea fiecărui client în parte).
Punctele cadou pot fi folosite pentru achiziţii în aceeaşi
unitate. Cota de adaos practicată de societate este de 30%.
 În luna aprilie, se utilizează puncte cadou în valoare de 120
lei (240 puncte), din vânzări de 5.000 lei către clientul X.
 Sumele includ TVA 19%.
Programe de fidelizare – cardurile cu acumulare de puncte
-Vânzare cu amănuntul, conform bon fiscal (martie N):
5311 = % 10.000
707 7.905,36
472.X 500 (1.000 puncte x 0,50 lei)
4427 1.596,64 (10.000 x 19 / 119)

Descărcare de gestiune:
% = 371 10.000
607 6.465,66
378 1.939,70
4428 1.596,64

-Vânzare cu amănuntul, conform bon fiscal (se utilizează puncte – aprilie N):
5311 = % 4.760 (5.000 - 240)
707 3.723,68
472.X 238 (476 puncte x 0,50 lei)
4427 798,32 (5.000 x 19 / 119)
472.X = 707 240

Descărcare de gestiune:
% = 371 5.000
607 3.232,06
378 969,62
4428 798,32
Veniturile din prestarea serviciilor se recunosc în
momentul în care sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod
credibil;
b) este probabil ca beneficiile economice asociate
tranzacţiei să fie generate către entitate;
c) poate fi estimat credibil procentul de execuţie al
lucrării şi
c) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod
credibil.
Exemplu:
 O firmă încheie un contract de prestări servicii în
valoare totală de 224.000 lei, fără TVA, cu o
durată de realizare de 3 ani. Costurile se ridică la
200.000 lei. Prin contract s-a stabilit ca plăţile să
se efectueze astfel: 40% - în anul N; 30% - în anul
N+1; 30% - în anul N+2 (după finalizare).
 Gradul de avansare a prestărilor de servicii este
următorul: 38% - în anul N; 40% - în anul N+1;
22% - în anul N+2 (conform confirmărilor scrise
privind evoluţia lucrărilor).
 Care sunt veniturile recunoscute în fiecare din cei
trei ani şi cum sunt acestea contabilizate, dacă
facturarea are loc la terminarea lucrărilor?
Foaie de calcul valori
Cont N N+1 N+2 Total
5121 106.624 79.968 79.968 266.560
6xx 76.000 80.000 44.000 200.000
704 85.120 89.600 49.280 224.000
(76.000 + 24.000 x 38%) 24.000 x 78% = 18.720 lei 224.000 – 85.120 –
Profit aferent N = 9.120 89.600 = 49.280 lei
lei
[80.000 + (18.720-9.120)]
Prestări servicii – facturare la finalizarea lucrărilor

Anul N
6xx = 3xx/4xx/5xx 76.000 (cf. documente justificative)
5121 = 419 106.624 (cf. extras de cont)
419 = 4427 17.024 (cf. factură)
418 = 704 85.120 (cf. contabilităţii de angajamente)
Anul N+1
6xx = 3xx/4xx/5xx 80.000 (cf. documente justificative)
5121 = 419 79.968 (cf. extras de cont)
419 = 4427 12.768 (cf. factură)
418 = 704 89.600 (cf. contabilităţii de angajamente)
Anul N+2
6xx = 3xx/4xx/5xx 44.000 (cf. documente justificative)
4111 = % 266.560 (cf. factură)
704 49.280
418 174.720
4427 42.560
4111 = % -186.592 (cf. factură ştornare avans)
419 - 156.800
4427 -29.792
5121 = 4111 79.968 (cf. extras de cont)
Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende
trebuie recunoscute pe următoarele baze:
 dobânzile trebuie recunoscute periodic, pe
baza randamentului efectiv al activului, în
mod proporţional;
 redevenţele trebuie recunoscute conform
realităţii economice a contractului, pe baza
contabilităţii de angajamente;
 dividendele se recunosc după stabilirea
dreptului acţionarului la dividende.
Exemplu:
 Pe 1 noiembrie 2016, s-au achiziţionat 15.000
acţiuni la un preţ unitar de 4.2 lei/ acţiune
(reprezentând 52% din capitalul societăţii
emitente Alfa). Pe 1 iunie 2017, societatea Alfa
a hotărât distribuirea dividendelor aferente
exerciţiului din 2016: 2 lei/ acţiune.
Recunoaşterea cheltuielilor
 Cheltuielile se recunosc în contul de profit şi pierdere
atunci când există posibilitatea evaluării credibile a
scăderii avantajelor economice viitoare generate de:
- reducerea valorii unui activ;
Consumuri Amortizare Diminuare creanţe
în valută
60x = 30x 6811 = 280x/281x 6651 = 4111

- majorarea unei datorii.

Datorii, conform Cheltuieli Majorare datorii în
contabilităţii de facturate valută
angajamente
641 = 421 61x/62x = 401 6651 = 401
645x = 43x 6651 = 1621
Recunoaşterea cheltuielilor – alte criterii

 Alocarea sistematică şi raţională – atunci când

veniturile se aşteaptă să fie obţinute pe
parcursul mai multor perioade contabile;
 Conectarea cheltuielilor la venituri – dacă
rezultă din aceleaşi tranzacţii, conform
contabilităţii de angajamente;
 Derecunoaşterea unui activ – când încetează
să mai genereze beneficii economice;
 Când se estimează riscuri viitoare, aferente
unei obligaţii prezente (provizioane).
Recunoaşterea veniturilor şi
cheltuielilor – influenţa principiilor
 Principiul prudenţei
Recunoaşterea se realizează pe o bază prudenţială – nu este
permisă supraevaluarea veniturilor şi nici subevaluarea
cheltuielilor.
 Principiul contabilităţii de angajamente
Cheltuielile şi veniturile se recunosc în contabilitate în
momentul producerii lor, nu în cel al plăţii/încasării.
 Principiul continuităţii activităţii
Impune recunoaşterea cheltuielilor pe o bază sistematică şi
raţională, atunci când beneficiile economice sunt aşteptate
a se realiza pe parcursul mai multor exerciţii.
 Principiul necompensării
Determină recunoaşterea câştigurilor în contul de profit şi
pierdere, ca urmare a schimbului de active imobilizate.
 Principiul permanenţei metodelor
Determină înregistrarea unor cheltuieli comparabile de la o
perioadă la alta.
 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului
(contabilizarea şi prezentarea elementelor situaţiilor
financiare anuale ţinând seama de fondul economic al
tranzacţiei)
- recunoașterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor
din chirii în funcție de fondul economic al contractului și
de eventualele gratuități (stimulente) aferente;
- încadrarea operaţiunilor la vânzare în nume propriu sau
comision, respectiv consignaţie;
- recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de
profit și pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în
avans.
Cadrul general conceptual - Evaluarea
elementelor din SFA

 Evaluarea implică atribuirea unei valori monetare la care

elementele din situaţiile financiare anuale urmează să fie
recunoscute şi raportate.
 Demersul va porni de la un citat din Cadrul general:
„Suma cu care sunt înregistrate capitalurile proprii în
bilanţ depinde de evaluarea activelor şi datoriilor. În
mod normal, suma cumulată a capitalurilor proprii nu
poate corespunde decât din întâmplare cu valoarea de
piaţă a acţiunilor entităţii sau cu suma care ar putea fi
obţinută prin vânzarea pe bucăţi a activului net sau a
entităţii în întregime, presupunând continuitatea
activităţii.”
Cadrul general conceptual - Evaluarea
elementelor din SFA

 Costul istoric este baza de evaluare cel mai frecvent

utilizată, însă ea poate fi combinată cu celelate baze
de evaluare.
 costul istoric - activele sunt înregistrate la
suma plătită în numerar sau în echivalente ale
numerarului sau la valoarea justă din momentul
cumpărării lor; datoriile sînt înregistrate la
valoarea echivalentelor obţinute în schimbul
obligaţiei sau, în anumite împrejurări (de
exemplu, impozitul pe profit), la valoarea ce se
aşteaptă să fie plătită în numerar sau în
echivalente ale numerarului pentru a stinge
datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor;
Cadrul general conceptual - Evaluarea
elementelor din SFA

 Costul intoric are avantajul de a fi cel mai

credibil, este definit şi verificabil.
 Totuşi, contabilitatea evoluează de la
sistemului costului istoric la cel al valorii
actuale!!!
 Exemplu: momentele inflaţioniste –
elementele bilanţiere sunt subevaluate.
Cadrul general conceptual - Evaluarea
elementelor din SFA

 Costul actual (curent) - activele sînt

înregistrate la valoarea în numerar sau în
echivalente ale numerarului, care ar trebui
plătită dacă acelaşi activ sau unul
asemănător ar fi achiziţionat în prezent;
datoriile sînt înregistrate la valoarea
neactualizată în numerar sau în
echivalente ale numerarului, necesară
pentru a deconta în prezent obligaţia;
Cadrul general conceptual - Evaluarea
elementelor din SFA

 Valoarea realizabilă (de decontare) -

activele sînt înregistrate la valoarea în
numerar sau în echivalente ale numerarului,
care poate fi obţinută în prezent prin vînzarea
normală a activelor; datoriile sînt înregistrate
la valoarea lor de decontare; aceasta
reprezintă valoarea neactualizată în numerar
sau în echivalente ale numerarului, care
trebuie plătită pentru a achita datoriile
potrivit cursului normal al afacerilor;
Cadrul general conceptual - Evaluarea
elementelor din SFA

 Valoarea actualizată - activele sînt

înregistrate la valoarea actualizată a
viitoarelor intrări nete de numerar, care
urmează să fie generate în derularea
normală a activităţii întreprinderii; datoriile
sînt înregistrate la valoarea actualizată a
viitoarelor ieşiri de numerar, care se
aşteaptă să fie necesare pentru a deconta
datoriile, potrivit cursului normal al
afacerilor.
Cadrul general conceptual - Evaluarea
elementelor din SFA

 Oricum, cel puţin pentru viitorul apropiat nu

vom asista la un declin al costului istoric ci la
un model mixt de evaluare, caracterizat prin
coabitarea dintre acesta şi celelalte forme de
evaluare prescrise de IASB!!!
Evaluarea elementelor din SFA –
Orientarea spre valoarea justă

 Prin valoare justă se înţelege suma pentru care un

activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi
aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii
cu preţul determinat obiectiv.
 Practic, se constată un rezultat virtual continuu
pentru că nu există o tranzacţie reală, piaţă furnizând
o informaţie care modifică datele în contabilitate, fără
a genera tranzacţii reale (evaluarea la valoarea justă
a titlurilor cotate, reevaluarea).

Evaluarea elementelor din SFA –
Orientarea spre valoarea justă

 Valoarea justă este:

-utilă, permiţând oferirea de informaţii îmbunătăţite în SFA;
-subiectivă, permiţând manipularea de către cei care o estimează şi
distorsiuni în SFA.
Dacă informaţiile privind valoarea justă nu sunt prezentate adecvat în
notele explicative, ea poate fi mai periculoasă decât costul istoric.
Cu toate acestea, din punctul de vedere al exactităţii, ea se află în
aceeaşi zonă cu imaginea fidelă.
Ambele concepte sunt în continuă mişcare, influenţându-
se reciproc.
OMFP nr. 1802/2014 - Evaluarea
elementelor din SFA

 Evaluarea la intrarea în entitate

- Cost de achiziţie;
- Cost de producţie;
- Valoare de aport;
- Valoare justă.
Aici sunt avute în vedere reducerile comerciale
şi cele financiare.
OMFP nr. 1802/2014 - Evaluarea
elementelor din SFA

 Evaluarea la inventariere şi prezentarea

elementelor în bilanţ
În SFA, elementele de active, datorii şi capitaluri
proprii se evaluează la valoarea contabilă,
pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
Ce este valoarea contabilă?
OMFP nr. 1802/2014- Evaluarea elementelor
din SFA

 La stabilirea valorii de inventar se aplică

principiul prudenţei.
 Diferenţele în minus între valoarea de
inventar şi valoarea contabilă se înregistrează
ca ajustări.
OMFP nr. 1802/2014- Evaluarea elementelor
din SFA

Imobilizări corporale şi necorporale:

 Cost, mai puţin amortizări şi ajustări de valoare;
 Valoare reevaluată (pentru IC).
Stocuri – min (cost, VRN);
Creanţe – valoare probabilă de încasat (valoare
nominală – ajustări de valoare pentru creanţele
incerte);
Trezorerie:
 valoare nominală - lei;
 curs BNR 31.12.N – valută.
OMFP nr. 1802/2014- Evaluarea elementelor
din SFA

Titluri pe termen scurt:

 tranzacţionate – cotaţie;
 netranzacţionate – cost, minus ajustări.
Titluri pe termen lung - cost minus ajustări;
Datorii – conform prudenţei:
 certe;
 eventuale.
Capitaluri – valoare din contabilitate
OMFP nr. 1802/2014- Evaluarea elementelor
din SFA

 Evenimentele care apar după data bilanţului,

dar înainte ca situaţiile financiare să fie
aprobate, trebuie înregistrate în scopul de a
ajusta informaţiile din situaţiile financiare
anuale, dacă acele evenimente erau existente
la data bilanţului.
OMFP nr. 1802/2014- Evaluarea elementelor
din SFA

 Evaluarea la data ieşirii din entitate

- Bunurile se scad din gestiune la valoarea
contabilă.
- Se reiau la venituri eventualele ajustări de
valoare.
Situaţii specifice privind evaluarea –
actualizarea provizioanelor

 Cel mai frecvent caz este cel al provizioanelor pentru

dezafectare. Dacă imobilizarea este evaluată utilizându-se
modelul bazat pe cost, modificările provizionului trebuie
adăugate la costul său (21=1513) sau trebuie deduse din costul
acestei în perioada curentă (1513=21).
 Dacă imobilizarea este evaluată utilizându-se modelul reevaluării
modificările datoriei ajustează diferenţa din reevaluare, astfel: o
scădere a datoriei majorează surplusul din reevaluare din
capitalurile proprii (1513=105), cu excepţia cazului în care ea reia
un deficit din reevaluare al aceleiaşi imobilizări care a fost
recunoscut anterior drept cheltuială (şi trebuie recunoscută în
contul de profit şi pierdere); iar o creştere a datoriei trebuie
recunoscută în contul de profit şi pierdere, exceptând cazul în
care reduce surplusul din reevaluare din capitalurile proprii, în
limita oricărui sold creditor existent pentru acea imobilizare
(105=1513).
 Exemplu
 La 31 decembrie N o entitate achiziţionează o sondă
tehnologică, al cărei preţ pe factură este de 1.000.000 lei.
Conducerea estimează că durata de utilitate va fi de 8 ani, iar
la expirarea acestei perioade vor fi angajate cheltuieli cu
dezafectarea echipamentului şi refacerea amplasamentului în
valoare de 20.000 lei. Presupunem că rata de actualizare este
de 9%.
 Cum se schimbă situaţia, dacă la sfârşitul exerciţiului
N+1, cheltuielile cu dezafectarea sunt reestimate la
23.000 lei, iar rata de actualizare se modifică la 10%?
 Care ar fi situaţia, dacă la sfârşitul exerciţiului N+2,
cheltuielile cu dezafectarea sunt reestimate la 100.000 lei,
iar rata de actualizare se modifică la 7%?
Situaţii specifice privind evaluarea –
reevaluarea

 Exemplu la seminar...