APARATE DE PROTECȚIE

RELEE TERMICE
 Elev : GHIAȚĂ F. CIPRIAN FLORIN

LICEUL “REGINA MARIA”

DOROHOI
2020

Îndr: Ing. TOTOLICIU DAN

CAP. I: Siguranțe fuzibile
CAP. ll: Generalități, clasificarea și caracteristicile releelor
CAP. ll: Tipuri de relee
CAP.IV: Principii de funcționare ale releelor
CAP. V: Sisteme de protecție prin relee
CAP.VI: Relee termice
 Siguranțele fuzibile sunt
aparate pentru protecție atât la
suprasarcină, cât și la
Capitolul l :Siguranțe fuzibile
scurtcircuit. Au în construcția
lor un fuzibil străbătut de
curentul supravegheat și care
întrerupe circuitul prin topire.
Legătura dintre curentul
electric și timpul în care are
loc topirea fuzibilului se
numește caracteristica
siguranței fuzibile .

Siguranțele fuzibile de joasă tensiune se

execută în 2 variante constructive:
· cu filet (până la 100 A) ;
· cu mare putere de rupere (de la 100 la
630 A).
Siguranțele cu filet sunt formate din 3
elemente principale:
· soclul;
· patronul;
· capacul.
 Siguranțele cu mare putere de rupere se
mai numesc și siguranțe cu mâner datorită
mânerului cu care se poate monta fuzibilul
în soclul siguranței. Aceste siguranțe, încă
mult răspândite, constau dintr-un corp de
ceramică, format din cilindri de diametre
diferite.

La ambele capete se găsesc contacte metalice,

legate printr-un fir amplasat într-o cămașă de
nisip cuarțos. La o anumită depăsire a
curentului nominal (suprasarcină), acest fir se
topește și se întrerupe circuitul, înainte să
apară defecțiuni în rețea. Timpul de reacție
variază - după intensitatea curentului - între
câteva fracțiuni de secundă și mai multe
secunde.
 La exterior se recunoaște o siguranță
arsă după pastila de identificare cazută
sau topită. Aceasta este o placuță mică
metalică amplasată pe centrul capacului
de contact exterior. Capacele soclurilor
sunt prevăzute cu un vizor de sticlă
pentru observarea stării siguranțelor
dintr-o privire. Pentru o verificare
precisă trebuie demontat elementul de
siguranță, deoarece se poate întampla
ca și după topirea firului, pastila să
adere în continuare la corpul ceramic.
 CAP.II: GENERALITĂȚI, CLASIFICAREA ȘI
CARACTISTICILE RELEELOR

 Releul este un aparat care comută,

sub acțiunea mărimii de intrare, unul
sau mai multe elemente de
comutație de mică putere în scopul
comenzii altor elemente. Releele de
protecție pot realiza contacte
electrice ducând la întreruperea
instalației cu energie electrică, deci la
protecția acesteia.

Cele mai simple relee se

compun dintr-un element de
intrare I, denumit uneori și
element sensibil, un element
comparator K și un element
de execuție E cu una sau mai
multe ieșiri.
 1.1.Clasificarea releelor

Releele folosite în sistemele electrice

funcționează după aceleași principii ca și
aparatele de măsurat; de aceea ele pot fi
clasificate, în general, după aceleași criterii.
După principiul de funcționare, releele pot
fi: electromagnetice (magnetoelectrice, de
inducție, magnetice, electrodinamice,
termice) și electronice.
După felul parametrului la care acționează,
releele pot fi: de curent, de tensiune, de
putere, de temperatură, etc.
 Releele primare sunt conectate direct în circuitul elementului protejat. De
aceea ele trebuie să aibă o constucție robustă, pentru a suporta supracurenții
sau supratensiunile care apar în exploatare. Releele secundare sunt conectate în
circuitele secundare ale transformatoarelor de măsură și au o construcție mai
puțin robustă.
 Releele directe acționează asupra clichetului de declanșare al
întrerupătoarelor, adică ele joacă rolul bobinei de declanșare. De aceea
mecanismul lor trebuie să efectueze un lucru mecanic relativ mare. Releele
indirecte efectuează un lucru mecanic redus, deoarece ele acționează numai
asupra unor contacte intermediare, prin care se închid circuitele bobinelor de
declanșare ale întrerupătoarelor.
 1.2.Caracteristicile releelor
 Principalele caracteristici
ale releelor sunt:
caracteristica intrare-ieșire
și caracteristica de timp.
 Ca pentru orice dispozitiv,
prin caracteristica intrare-
ieșire se înțelege funcția
x=f(x), unde x este
mărimea de intrare, iar
x mărimea de ieșire.
Caracteristica intrare-ieșire a releelor este o
caracteristica discontinuă până la o anumită
valoare a mărimii de intrare numită valoare de
acționare x, valoarea mărimii de ieșire este egală
cu zero în cazul releelor cu contacte și cu x=0
în cazul releelor fără contacte. Pentru x = x,
valoarea mărimii de ieșire se modifică brusc la
valoarea x și rămâne practic constantă dacă
mărimea de intrare continuă să crească.
  Se definește factorul de revenire, prin raportul dintre valoarea de revenire și
valoarea de acționare:
 Valoarea acestuia este subunitară la releele maximale și supraunitară la cele
minimale. Calitatea releelor este cu atât mai bună cu cat valoarea factorului
de revenire este mai apropiată de unitate.

Un alt parametru important al releelor

este factorul de comandă definit prin raportul:
Pc/Pa unde Pc este puterea comandată de
contactele releului (puterea de rupere,
capacitatea de rupere), iar Pa este puterea de
acționare (puterea consumată).
 CAPITOLUL III:TIPURI DE RELEE

 2.1.Relee electromecanice
 Sfera de aplicabilitate a acestor relee a început să se reducă substanțial, ca
urmare a progreselor realizate în domeniul releelor statice.
 Cele mai simple relee electromecanice constau dintr-un dispozitiv care
produce forța sau cuplul activ, un element care produce cuplul rezistent și
unul sau mai multe elemente de execuție (contacte electrice). După natura
dispozitivului pentru producerea forței sau a cuplului activ, deosebim: relee
electromagnetice, magnetoelectrice, de inducție, electrodinamice, termice,
cu contact reed. În continuare se prezintă câteva dintre cele mai utilizate.
 Releele electromagnetice sunt aparate de protecție care asigură
protecția la curenți de scurtcircuit sau la scăderea tensiunii cu acțiune
instantanee sau temporizată.
 Releele electromagnetice pot funcționa atât în curent continuu cât și în
curent alternativ.
 Releele electromagnetice mai pot fi:
 Releul electromagnetic de curent maxim (RC) este constituit dintr-un
electromagnet, pe care sunt dispuse bobinele de curent și dintr-un sistem mobil
format din armătura de fier, fixată pe un ax prevăzut cu un resort spiral, care
asigură cuplul antagonist.
 Releul electromagnetic de timp (RT) este constituit dintr-un electromagnet și
un miez de fier, solidar cu șurubul melcat.
 Releul electromagnetic de semnalizare (RdS) are drept scop să semnalizeze
dacă protecția unui anumit circuit a acționat.
 Releul electromagnetic intermediar (RI) este folosit pentru a se evita trecerea
curenților mari prin contactele sensibile ale releelor obișnuite(cum sunt curenții
bobinelor de anclanșare a întrerupătoarelor) .
 Releele electromagnetice sunt constituite din electromagneți la care atunci când
curentul prin bobină depășește o anumită valoare este atrasă armătura mobilă
aceasta acționând asupra unor contacte electrice, deci funcționarea releelor
electromagnetice se bazează pe forța de atracție a elecromagnetului, fig 3.).
  Releele termice
 La baza funcționării releelor termice stă modificarea proprietăților
fizice ale corpurilor datorită încălzirii. Cel mai simplu releu termic
constă dintr-un tub de sticlă închis, prevăzut cu doi electrozi, în
interiorul tubului găsindu-se mercur. Închiderea contactului are loc
ca urmare a dilatației mercurului, în momentul în care nivelul
mercurului aduce în contact electric cei doi electrozi.
 Cele mai răspândite relee termice sunt releele cu bimetal. După
modul în care se realizează încălzirea bimetalului se deosebesc relee
cu încălzire:
 directă, indirectă și mixtă. La cele cu încălzire directă curentul
electric trece prin bimetal, iar la cele cu încălzire indirectă bimetalul
este încălzit de la un rezistor, prin care trece curentul electric.
Releele termice sunt utilizate, în special, la protecția motoarelor
electrice împotriva supracurenților de durată.
  Releele reed
 Constau dintr-un tub de sticlă închis în care se găsesc două lamele elastice;
în zona contactului, pe suprafața lamelelor este dispus un strat de iridiu,
platină sau aliaje ale acestora .Tubul de sticlă este vidat sau este umplut cu
un gaz inert. Acționarea contactului se face cu ajutorul unui câmp magnetic
creat de o bobină parcursă de curent. Aceste relee se realizează sub forma
de elemente capsulate paralelipipedice, din mase rășinoase în care se
introduc tubul și bobina releului, la exterior aflându-se doar terminalele
metalice pentru conexiuni. Releele reed au consum neglijabil, timp de
acționare mic (1- 2 msec), frecvența de comutare mare (500 comutări/sec),
durata de viață ridicată.
 2.2. Relee electronice
 Frecvent utilizate în prezent, se realizează într-o mare diversitate de tipuri
constructive, a căror structură rezultă din combinarea unui număr relativ
restrâns de circuite electronice de bază: detectoare de nivel, detectoare de
fază, comparatoare de amplitudine, convertoare, amplificatoare, elemente
de timp și de memorare.
 CAPITOLUL IV.:
PRINCIPII DE FUNCȚIONARE ALE RELEELOR.

 Funcționarea releelor electromagnetice de curent.

 La trecerea unui curent prin bobina electromagnetică aceasta
dă naștere la un câmp magnetic care produce o forță de
atracție asupra armăturii astfel armătura oscilează în jurul
punctului 0 împreună cu contactul mobil care la sfârșitul cursei
atinge un contact fix și închide astfel circuitul de declanșare.
 Deoarece releul trebuie să funcționeze numai atunci când este
depășită o anumită valoare a curentului, armătura este ținută
într-o poziție de repaus cu ajutorul arcului, care produce o
forță de atracție opusă forței de atracție a electromagnetului.
Îndată ce forța electromagnetului depășește forța arcului
armătura este atrasă și cele două contacte se ating.
  Releul electromagnetic de
semnalizare (RdS).

 Releele de protecție sunt prevăzute cu

contacte auxiliare, care se închid în
momentul acționării, astfel încât
bobina releului de semnalizare este
parcursă de curent, iar armătura este atrasă,
învingând rezistența resortului și eliberând
stegulețul, care se rotește 90. Odată cu
căderea stegulețului, lama de contact ajunge
în dreptul contactelor, prin care se închide
circuitul de semnalizare acustică sau
luminoasă.

Releul electromagnetic intermediar (RI).

Releul intermediar se introduce în circuitul
operativ al releelor obișnuite și are timpul de
acționare de ordinul sutimilor de secundă,
astfel încat el nu influențează decât foarte puțin
timpul total de acționare a protecției.
 CAPITOLUL IV.
SISTEME DE PROTECTIE PRIN RELEE
PROTECȚIA DE CURENT

 Se folosește în general ca protecție PROTECȚIA DE TENSIUNE

maximală de curent. Acționează la
apariția unui supracurent în circuitul
protejat ca urmare a unei suprasarcini
sau a unui scurtcircuit. Se realizează cu Protecțiile minimale de tensiune acționează în
relee de curent care acționează atunci cazul scăderii tensiunii, care poate avea loc la
când curentul din circuitul protejat un scurtcircuit sau la întreruperea alimentării.
depășește o anumită valoare de prag Releele minimale de tensiune acționează când
stabilită, numită curent de pornire (de valoarea eficace a tensiunii U din circuitul
acționare) al protecției. Aceste protecții protejat scade sub valoarea tensiunii de
se pot echipa cu relee primare, montate pornire a protecției .
în serie pe circuitul protejat, la care
curentul de acționare al releului sau cu
relee secundare în montaj indirect,
montate în secundarul
transformatoarelor de curent.
 PROTECȚIA DIFERENȚIALĂ

 Protecția diferențială lucrează

atunci când apare o diferență
fazorială între curenții de la
capetele zonei protejate.
 La apariția unui defect în afara
zonei protejate (scurtcircuit în
punctul K) valoarea curenților
va crește proporțional,
diferența lor rămânând tot
zero. PROTECȚIA DE DISTANȚĂ

Protecțiile de distanță se realizează cu relee de

impedanță, care acționează la micșorarea
impedanței circuitului protejat. Releele de
impedanță funcționează pe principiul balanței,
măsurând impedanța Z ca raportul U/I de la sursă
la consumatori. În caz de scurtcircuit, tensiunea
scade, curentul crește, deci Z scade.
 CAP.VII. RELEE TERMICE
 Sunt aparate destinate protecţiei împotriva suprasarcinilor de
durată. Principiul lor de funcţionare se bazează pe proprietatea
bimetalelor de a se deforma atunci când temperatura acestora
se modifică (în figura de mai jos). Bimetalul este o bandă
realizată din 2 plăci metalice îmbinate prin sudare, lipire sau
nituire. Cele 2 bimetale au coeficienţi de dilatare termică
diferiţi. La încălzire, bimetalul se curbează și întrerupe circuitul
de alimentare a instalaţiei protejate. Întreruperea se realizează
prin cuplarea releului termic cu un echipament de întrerupere
- de exemplu, un contactor. Astfel, releul termic întrerupe
circuitul bobinei contactorului (sau al altui echipament de
întrerupere) care la rândul său întrerupe circuitul de
alimentare a receptorului pe care îl protejează, în acest fel
bimetalul releului termic întrerupe curenţi de valoare mică, ce
trec prin bobina echipamentului de întrerupere.
 Încălzirea bimetalului se face treptat, în timp, în funcţie de sarcina și suprasarcina
circuitului supravegheat. Pentru ca depărtarea contactului mobil, de cel fix (în figură)
să nu se facă lent, pentru a nu se produce arc electric ce ar putea duce la sudarea
contactelor, releele termice sunt echipate cu dispozitive de acţionare în salt.
Releele termice pot fi cu sau fără rearmare, adică prevăzute sau lipsite de
dispozitivul de blocare a reanclanșării. În cazul lipsei dispozitivului de blocare,
instalaţia protejată funcţionează nestabil, fiind succesiv conectată și deconectată.
Reanclanșarea se realizează manual sau automat.
Releele termice pot fi prevăzute cu o bandă metalică de compensare termică ce
permite declanşarea la valoarea impusă a intensităţii din circuit, independent de
temperatura ambiantă. Aceasta este eficace între -20 şi + 50 °C.
Instalaţiile trifazate sunt protejate prin intermediul unui bloc de relee termice, adică
al unui dispozitiv compus din 3 bimetale, montate fiecare pe câte una dintre faze
care, prin intermediul unei tije comune, acţionează un sistem de contacte unic.
Blocurile de relee termice trifazate se execută cu sau fără dispozitiv de acţionare la
mersul în două faze. Dispozitivul constă în aceea că, la lipsa deformării bimetalului
după una din faze, săgeata rezultată din deformarea celorlalte două bimetale este
mult amplificată, astfel încât circuitul de comandă să fie acţionat într-un timp mult
mai scurt. Releele termice cu astfel de dispozitive sunt utilizate, în special, la
protecţia la suprasarcină a motoarelor trifazate asincrone, pentru a se evita
funcţionarea în 2 faze a acestora.
 Încălzirea bimetalelor unui releu termic se poate face:

- direct, atunci când benzile bimetalice se află în circuitul de supravegheat și

sunt parcurse de întreg curentul sau de o parte a acestuia atunci când se utilizează
un şunt;
- indirect, atunci când benzile bimetalice sunt încălzite prin conducție și/sau
radiaţie de curentul supravegheat;
- semidirect (mixt), atunci când benzile bimetalice sunt încălzite simultan prin
procedeele de mai sus; bimetalele se află în serie sau în paralel cu o rezistenţă de
încălzire;
- cu reductor de curent, atunci când curenţii de supravegheat au valori mari
și nici una din metodele de mai sus nu satisface. Benzile bimetalice se conectează
în secundarele reductorului de curent.
Bimetalul ce intră în alcătuirea releului termic se încălzește datorită căldurii
dezvoltate în rezistențe și se încovoaie întrucât cele două metale au coeficienti de
dilatare termică diferiți acționând prin intermediul unui mecanism asupra unor
contacte electrice auxiliare de comandă și de valorile anterioare ale acestuia.
Curentul de comandă poate fi același cu curentul din instalația protejată.
Astfel temperatura bimetalului este egală cu temperatura instalației protejate.
Pentru fiecare valoare a temperaturii bimetalului corespunde o săgeată bine
determinată a acestuia, contactul auxiliar deschizându-se în momentul în care
temperatura în instalația protejată depășește valoarea admisibilă.
 Releele termice sunt temporizate în funcție de curenți astfel încât, cu cât
valorile anterioare ale curentului sunt mai mari cu atât acționarea lor va fi mai rapidă
și invers.
Dacă valoarea curentului în perioda imediat următoare a fost nulă sau de
intensitate redusă, metalul are nevoie de un timp mai lung să se încălzească, să
acționeze.
Releele termice se grupează în blocuri tripolare și se utilizează atât individual
cât și cuprins în construcția contactoarelor cu relee.
În țară se fabrică blocuri de relee tip TSA de cinci mărimi. Astfel ele
sunt: TSA 10, TSA 32, TSA63, TSA-W400 și TSA-W(63-630)A.
Fiecare din cele cinci blocuri se pot livra cu relee termice la diferiți curenți
nominali In :
TSA 10: 0.4; 0.55; 0.75; 1; 1.3; 1.8; 2.4; 3,3; 4,5; 6,8; 11A.
TSA 32: 0,4; 0,55; 0,75; 1; 1,3; 1,8; 2,4; 3,3; 4,5; 6,8; 11; 15; 20; 25; 32A.
TSA 63: 40; 63A.
TSA-W 400: 80; 100; 125; 160; 200; 250; 400A.
TSA-W(63-630): 63; 80; 125; 160; 200; 250; 315; 400; 500; 630A.
 Curentul de acționare al releului termic, numit curent reglat se poate stabili cu
ajutorul relației:
Int = K θ (0,67+1) In relație în care :
Kθ - factor de corecție în funcție de temperatura mediului ambiant care se aplică
numai în afara domeniului de temperatură de +10o până la +37o C. Între aceste limite
influența temperaturii mediului ambiant fiind contracarată de momentul T cu care este
prevăzut releul.
TEMP. [˚C] -20 -10 0 15 35 40 45 50
MED.
AMBI
ANT

FACT Kθ 0,27 0,9 0,93 0,96 1,07 1,1 1,13 1,15

OR DE
CORE
CTIE
 Încălzirea directă a bimetalelor: Încălzirea indirectă a bimetalelor:
a-lamela dreptunghiulară; a-cu înfășurare;
b-lamela în formă de U. b-prin radiație.

Încălzirea mixtă a bimetalelor:

a-cu înfășurare;
b-prin radiație.

Pentru a evita necesitatea revizuirii continue a reglajelor releelor în exploatare, releele

termice moderne se construiesc cu o lamelă compensatoare, care are rolul de a elimina influența
temperaturii ambiante.
Întreținerea și repararea relelor – releele sunt caracterizate printr-o întreținere simplă și
reparare relativ ușor de executat, făcându-se prin înlocuirea bimetalului acestora,
schimbarea elementului de încălzit, ștergerea contactelor de la bornele bimetalului cu o pilă fină,
ca și verificarea mecanismului de acționare.
 Releu termic TSA.
Releu termic Siemens.

Relee electronice.
Releul termic este un dispozitiv de protecție la suprasarcină a circuitelor de alimentare a
motoarelor electrice. Adesea el poate fi găsit în combinație cu contactoare sub formă de demaroare
sau startere pentru motoare electrice.
Ca principiu de funcționare, se bazează pe curbura unor lamele termobimetalice ce deplasează o
pârghie. Aceasta, la rândul ei, modifică poziția unui contact. Există relee cu rearmare manuală sau
automată.

Cele două benzi metalice sunt lipite/sudate împreună. Curbura apare datorită dilatării diferite a
celor două benzi.
Din schemă se observă că releul declanșează indiferent pe care din cele trei faze survine
suprasarcina, nefiind necesar ca aceasta să apară pe toate trei faze simultan. F este forța care
apare ca urmare a curbării lamelei termobimetalice. La releul din figură curentul de suprasarcină
străbate înfășurările suprapuse peste lamelele bimetalice active, între bornele de legătură notate cu
R – U, S – V, respectiv T – W. Cu A, B, C, sunt notate bornele de legătură ale contactului releului
termic: la apariția suprasarcinii se deschide A – C și se închide A – B. A – C este înseriat cu bobina
contactorului prin contactele căruia se alimentează motorul. Deplasarea Δs apare ca urmare a
creșterii temperaturi ambiante și afectează toate cele 4 bimetale (cele trei active și cel de
compensație notat cu 3).