Tratamentul

antibacterian al ITU.
Alegerea optima a
preparatului
antibacterian
Grosu Mihail
 Infecţiile tractului urinar sunt considerate cele mai
frecvente infecţii bacteriene care agresează
organismul uman de toate vârstele, constituind o
serioasă problemă de sănătate peste tot în lume.
 Statisticele ( la nivel mondial ) pozitioneaza
infectiile urinare pe primul loc in topul celor
mai raspindite infectii din lume, fiind mai
frecvente chiar si decit infectiile respiratorii.

Urinary tract infections: epidemiology, mechanisms of infection and treatment options

Nat Rev Microbiol. 2015 May; 13(5): 269–284.
 In mod normal, urina pe parcursul tractului urinar este
sterilă, datorită simbiozei dintre organism şi unele
microorganisme saprofite.
 Excepţie face uretra distală, care la bărbaţi este
colonizată de germeni saprofiţi, precum St.
epidermididis, St. saproficticus, difteroizi etc, iar la
femeie meatul uretral poate fi colonizat cu E. coli.
Infecţia urinară (IU) reprezintă starea patologică
provocată de prezenţa activă a germenilor nespecifici
în urină, însoţită de simptomatologia clinică
corespunzătoare.
INFECȚIILE TRACTULUI URINAR.
A. Oprea (Indicații metodice )
 Infecţiile urinare survin pe o stare de
dezechilibru între invazia microbiană a
aparatului urinar şi mijloacele de apărare
a organismului gazdă
Mecanismele de apărare ale organismului

 care includ fluxul urinar normal şi evacuarea vezicii

urinare.
 compoziţia urinei (pH-ul acid poate inhiba creşterea
bacteriilor).
 la bărbat se adaugă efectul bactericid al secreţiei prostatei.
 apărarea urotelială datorată în primul rând integrităţii
uroteliului.
 mucina de la suprafaţa uroteliului previne aderarea
microorganismelor.
 sistemul antireflux al joncţiunii uretero-vezicale.
 muşchii fornicali
 ETIOLOGIA INFECŢIILOR URINARE

 Infecţia tractului urinar cel mai

frecvent este determinată de
germenii Gram negativi de origine
intestinală. Predomină E.coli cu o
pondere de 85-90% (se cunosc
peste 150 specii de E.coli,
patogenici fiind numai 7). Alţi
germeni provoacă restul 10 -15%
de cazuri.

INFECȚIILE TRACTULUI URINAR.

A. Oprea (Indicații metodice )
 Microorganisme care provoacă infecţiile tractului
urinar
Germeni Gr. Negativi Germeni Gr. Pozitivi Alţi germeni

 E. coli Cilmbacter  Staphilococcus-

• Germeni
 Proteus mirrabilis aureus
aerobi
 Proteus vulgaris  Staphilococcus
Chlamidia -
 Proteus morgani saprophiticus
Trachomatis
  St. epidermididis
Pseudomonas - aeruginosa • Mycoplasmas-
 Klebsiella  Streptococcusfaecalis hominis
 Serrata marcesens  Srteptococcus- • Ureaplasma-
 Enterobacter  (grupa B, D) urealiticum
• Fungi Viruşi
INFECȚIILE TRACTULUI URINAR. A.
Oprea (Indicații metodice)
 Tratamentul infecţiilor urinare
1. Principii generale
- Diagnostic corect a infecţiei urinare
- Stabilirea localizării infecţiei
- Identificarea agentului cauzal
- Testarea sensibilităţii sale faţă de chimioterapice şi antibiotice
2. Medicaţia aleasă
- Antibiotice – care realizează concentraţii mari în parenchimul renal,
alături de concentraţii urinare mari
- Chimioterapice urinare, care realizează concentraţii urinare mari
3. Alegerea medicaţiei
- Germenul cauzal şi sensibilitatea sa teoretică la agenţi
- Toxicitatea
 Tratamentul infecţiilor urinare
 Tratamentul infecţiilor urinare este unul complex, indiferent de forma
clinică şi localizarea lor. Se vor respecta obligatoriu următoarele
compartimente: tratamentul antimicrobian, tratamentul cauzelor
favorizante, tratamentul simptomatic, tratamentul igieno-dietetic.
Utilizarea substanţelor antimicrobiene este placa turnantă în
tratamentul unei infecţii urinare. In situaţiile când infecţia urinară nu
este determinată de stază, tratamentul antimicrobian va fi situat pe
prim plan.
 In infecţiile secundare unei obstrucţii a tractului urinar, scopul
esenţial va fi înlăturarea factorului obstructiv sau restabilirea
permeabilităţii căilor urinare în asociere cu terapie
antimicrobiană.

Diagnosis, Prevention, and Treatment of CatheterAssociated Urinary Tract Infection in Adults: 2009 International Clinical Practice
Guidelines from the Infectious Diseases Society of America
 Tratamentul infecţiilor urinare
 In primul rând, pentru realizarea unui spectru antimicrobian
adecvat, terapia antimicrobiană trebuie să fie ţintită şi va începe
după recoltarea uroculturii şi efectuarea antibiogramei, criteriul
suprem al terapiei.
 Doar în situaţii extreme se admite tratamentul empiric al infecţiei cu
indicarea unui preparat de spectru larg şi eficienţă recunoscută.
Preparatul indicat trebuie să realizeze concentraţii urinare înalte sub
formă activă. Concentraţia pe care o atinge antibioticul în urină este
cu mult mai importantă decât concentraţia plasmatică a acestuia.
Până la concentraţia creatininei serice de 150 mmoli/1 toate
preparatele antimicrobiene pot fi administrate în doze normale. In
insuficienţa renală se va ţine cont de nivelul creatininei şi de
eliminarea urinară a lor.

Drug and Vaccine Development for the Treatment and Prevention of Urinary Tract
Infections Microbiol Spectr. 2016 Feb; 4(1): 10.1128/microbiolspec.UTI-0013-2012.
 Tratamentul infecţiilor urinare
 Nefrotoxicitate şi toxicitate generală cât mai redusă. In mod ideal, un
preparat antimicrobian utilizat în 1TU trebuie să fie lipsit complet de
nefrotoxicitate. Din acest motiv o serie de antibiotice se vor administra cu
precauţie sau deloc (Kanamicina, Gentamicina etc.)
1. Nu în ultimul rând, antibioticul va fi indicat conform activităţii optime
în funcţie de pH-ul urinar. Adeseori neglijarea corectării pH-ului urinar în
funcţie de medicamentul administrat, chiar şi conform antibiogramei,
reprezintă una din cauzele de eşec. Efectul antibacterian este optim la
următoarele valori ale
pH-ului urinar:
— active la pH foarte acid: Negramul, Furadonina
— active la pH acid: Ampicilina, Amoxiclavul, Biseptolul
- active la pH neutru: Cefalosporinele, Rifampicina, Levomicetina,
Fluorkinolonele
- active la pH alcalin: Eritromicina. Doxiciclina, Aminoglicoidele.
Acidifierea urinei se realizează respectându-se un regim alimentar
corespunzător, prin administrarea de Metionină, Acid fosforic etc, iar
alcalinizarea se va face cu bicarbonat de sodium, Blemarean, Uralit
 Cistita necomplicata
 Cistita necomplicată este definită drept cistită acută sau recurentă
limitată, la femeile care nu sunt gravide, aflate în premenopauză, fără
anomalii anatomice și funcționale relevante, cunoscute ale tractul
urinar.
 Terapia antimicrobiană este recomandată deoarece succesul clinic
este semnificativ mai probabil la femeile tratate cu antimicrobiene în
comparație cu placebo. Alegerea terapiei antimicrobiene ar trebui să
fie ghidată de:
 spectrul de sensibilitate a agentului patogen;
 toleranta și reacțiile adverse;
 cheltuieli;
 disponibilitate.
1. EAU Guidelines on Urological Infections
2. Wagenlehner, F.M., et al. Uncomplicated urinary tract infections. Dtsch Arztebl Int, 2011.
108: 415. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21776311
 Conform acestor principii și spectrului de sensibilitate se reomanda:
- Fosfomicină trometamol 3 g doză unică
- Pivmecillinam 200 mg de trei ori pe zi timp de trei până la cinci
zile
- Nitrofurantoin 100 mg de două ori pe zi timp de 5 zile, sunt
considerate medicamente de primă alegere.
Antimicrobiene alternative include:
- Trimetoprimul singur sau combinat cu o sulfonamidă.
- Co-trimoxazol (160/800 mg de două ori pe zi timp de trei zile) sau
- Trimetoprim (200 mg de două ori pe zi timp de cinci zile)
ar trebui să fie considerate doar medicamente de primă alegere în
zone cu rate de rezistență cunoscute pentru E. coli <20%. [1,2].
1. EAU Guidelines on Urological Infections
2. Gupta, K., et al. Short-course nitrofurantoin for the treatment of acute uncomplicated
cystitis in women. Arch Intern Med, 2007. 167: 2207.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17998493
 Cistita în sarcină
 Cursuri scurte de terapie antimicrobiană pot fi, de
asemenea, luate în considerare pentru tratamentul cistitei
în sarcină. Dar nu toate antimicrobiene sunt potrivite în
timpul sarcinii.
 În general, peniciline, cefalosporine, fosfomicină,
nitrofurantoin (nu în cazul deficitului de glucoză-6-fosfat
dehidrogenază și în timpul sfârșitului sarcinii),
trimetoprim (nu în primul trimestru) și sulfonamide (nu în
ultimul trimestru), pot fi luate în considerare [ 1,2 ].

1. EAU Guidelines on Urological Infections

2. Vazquez, J.C., et al. Treatments for symptomatic urinary tract infections during
pregnancy. Cochrane Database Syst Rev, 2000: Cd002256
 Cistita la barbati
 Cistita necomplicată fără implicarea prostatei este
neobișnuită și, prin urmare, tratamentul cu antimicrobiene
care pătrund în țesutul prostatei sunt necesare la bărbații
cu simptome de UTI.
 Un tratament durata de cel puțin șapte zile este
recomandat, de preferință cu trimetoprim sulfaxetoxazol
sau o fluoroquinolonă, în conformitate cu testarea
sensibilității

 1. EAU Guidelines on Urological Infections

 2. Wagenlehner, F.M., et al. Antimicrobials in urogenital infections. Int J Antimicrob
Agents, 2011. 38 Suppl: 3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22019184
 Insuficiență renală
 La pacienții cu insuficiență renală, alegerea terapiei antimicrobiene
poate fi influențată de excretia renală scăzuta.
 Cu toate acestea, cele mai multe antimicrobiene, au un indice terapeutic
larg. Nu este necesară ajustarea dozei
 până când viteza de filtrare glomerulară (GFR) este <20 ml / min, cu
excepția antimicrobianelor cu potențial nefrotoxic, de exemplu:
aminoglicozidele.
 Combinația diureticelor (de exemplu, furosemidă) și o cefalosporină
este nefrotoxică. Nitrofurantoina și tetraciclinele sunt contraindicate, cu
excepția doxiciclinei

1. EAU Guidelines on Urological Infections

2. Wagenlehner, F.M., et al. Antimicrobials in urogenital infections. Int J
Antimicrob Agents, 2011. 38 Suppl: 3.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22019184.
 Recurrent UTI
Infectiile recurente (rUTI) sunt recidive necomplicate și /
sau complicate, cu o frecvență de la cel puțin trei episoade
de UTI pe an, sau două UTI în ultimele șase luni. Deși rUTI
include atât infecția tractului urinar inferior (cistita) și
infecția tractului superior (pielonefrita), pielonefrita repetată
trebuie să determine o analiză etiologie complicată.

1. EAU Guidelines on Urological Infections

Antimicrobiene pentru prevenirea rUTI
 Profilaxia antimicrobiană cu doză mică continuă și profilaxia post-
coitala
 Antimicrobiene pot fi administrate ca profilaxie continuă cu doze scăzute
pentru perioade mai lungi (trei până la șase luni), sau ca profilaxie post-
coitala, deoarece ambele regimuri reduc rata de rUTI. Este obligatoriu să se
ofere atât după consiliere, cit si atunci când modificările comportamentale și
măsurile neantimicrobiene au fost nereuşite. Schemele include:
- Nitrofurantoină 50 mg sau 100 mg o dată pe zi.
- Fosfomycin trometamol 3 g în fiecare 10 zile, iar în timpul sarcinii
- Cefalexin 125 mg sau 250 mg sau cefaclor 250 mg o dată pe zi.
- Profilaxia postcoitala trebuie avută în vedere la femeile gravide cu
antecedente de UTI frecvente înainte de debutul sarcinii, pentru a reduce
riscul de UTI.
Hooton, T.M. Recurrent urinary tract infection in women. Int J Antimicrob Agents,
2001. 17: 259
Pfau, A., et al. Effective prophylaxis for recurrent urinary tract infections during
pregnancy. Clin Infect Dis, 1992. 14: 810.
Pielonefrită necomplicată
 Pielonefrita necomplicată este definită ca pielonefrită
limitată la femeile care nu sunt gravide, pre-menopauza
fără anomalii urologice relevante sau comorbidități
cunoscute

 EAU Guidelines on Urological Infections 2018

 Tratament ambulatoriu
 Fluorochinolone și cefalosporinele sunt singurele medicamente
antimicrobiene care pot fi recomandate pentru tratamentul
empiric al pielonefritei necomplicate. Cu toate acestea,
cefalosporinele orale ating concentrații mai mici decât
cefalosporinele intravenoase. Rezistența locală la
fluorochinolone trebuie să fie < 10%.
 Alți agenți precum Nitrofurantoina, fosfomicina și
pivmecillinam trebuie evitați deoarece aceste medicamente nu
ating niveluri adecvate la nivel de țesutului renal.

Gupta, K., et al. International clinical practice guidelines for the treatment of acute uncomplicated
cystitis and pyelonephritis in women: A 2010 update by the Infectious Diseases Society of
America and the European Society for Microbiology and Infectious Diseases. Clin Infect Dis,
2011. 52: e103.
 Tratament in ambulator
Pacienții cu pielonefrită necomplicată care necesită
spitalizare trebuie initial de administrat intravenos, o
fluorochinolona, o aminoglicozida (cu sau fără ampicilină)
sau o cefalosporină cu spectru larg sau penicilină.
Carbapenememele se indica numai la pacienții cu cultură
timpurie.
Alegerea între aceste preparate ar trebui să se bazeze pe
modele de rezistență locală și optimizate pe baza rezultatelor
de sensibilitate la medicament.

Hooton, T.M. Clinical practice. Uncomplicated urinary tract infection. N Engl J Med,
2012. 366: 1028
  EAU Guidelines on Urological Infections

EAU Guidelines on Urological Infections

EAU Guidelines on Urological Infections
 Infectiile complicate ale
tractului urinar
Un UTI complicata (cUTI) apare la o persoană la care sunt
prezenti factorii legati de gazdă (de exemplu - diabet
zaharat sau imunosupresie) sau anomalii anatomice sau
funcționale specifice legate de tractul urinar (de exemplu -
obstrucție, golire incompletă din cauza disfuncției
musculare a detrusorului) toate acestea duc la o infecție
care va fi mai dificil de eradicat decât o infecție
necomplicată.

1. Reyner, K., et al. Urinary obstruction is an important complicating factor in patients with septic
shock due to urinary infection. Am J Emerg Med, 2016. 34: 694
2. Spoorenberg, V., et al. [Better antibiotic use in complicated urinary tract infections; multicentre
cluster randomised trial of 2 improvement strategies]. Ned Tijdschr Geneeskd, 2016. 160: D460.
 Infectiile complicate ale
tractului urinar
1. UTI-uri asociate cateterismului
• Se referă la infectii care apar la o persoană a cărei cale urinară
este în prezent cateterizata sau a fost cateterizata în ultimele 48 de
ore.
• Urocultură trebuie obținuta înainte de inițierea terapiei
antimicrobiene pentru presupusa infectie urinare asociate
cateterismului datorită spectrului larg de potențiale organisme
infectante și a probabilității crescute de antimicrobiene rezistente.
Cultura urinei trebuie obținută din cateterul proaspăt plasat înainte
de inițierea terapie antimicrobiane.

• Hooton, T.M., et al. Diagnosis, prevention, and treatment of catheter-associated urinary tract
infection in adults: 2009 International Clinical Practice Guidelines from the Infectious
Diseases Society of America. Clin Infect Dis, 2010. 50: 625
UTI-uri asociate cateterismului
 Șapte zile este durata recomandată a tratamentului
antimicrobian pentru pacienții cu CA-UTI care au o
rezoluție promptă a simptomelor.
 Până la paisprezece zile de tratament sunt recomandate
pentru pacientii cu răspuns întârziat, indiferent dacă
pacientul rămâne cateterizat sau nu.
 Un regim de cinci zile de Levofloxacina poate fi luată în
considerare la pacienții cu CA-UTI care nu sunt grav
bolnavi. Datele sunt insuficiente pentru a face o astfel de
recomandare cu privire la alte fluoroquinolone.

 Hooton, T.M., et al. Diagnosis, prevention, and treatment of catheter-associated urinary tract infection in
adults: 2009 International Clinical Practice Guidelines from the Infectious Diseases Society of America. Clin
Infect Dis, 2010. 50: 625
UTI-uri asociate cateterismului
 Un regim antimicrobian de trei zile poate fi luat în
considerare pentru femeile cu vârsta ≤ 65 ani care dezvoltă
CA-UTI fără simptome ale tractului urinar superior după
ce a fost îndepărtat un cateter urinar.
 În cazul în care pacientul s-a aflat pe cateter urinar timp
de două săptămâni la debutul CA-UTI și este încă indicata
aflarea pe sonda, cateterul trebuie să fie se fie înlocuit
pentru a grăbi rezoluția simptomelor și pentru a reduce
riscul de Bacteriuria și CA-UTI ulterioare.
1. Saint, S., et al. Preventing Catheter-Associated Urinary Tract Infections. N Engl J Med, 2016. 375: 1298.
2. Saint, S., et al. A Program to Prevent Catheter-Associated Urinary Tract Infection in Acute Care. N Engl J
Med, 2016. 374: 2111.
 Urosepsis
 Pacienții cu urosepsis trebuie diagnosticați într-un stadiu
incipient, în special în cazul unui cUTI. Sistemul de răspuns
inflamator sistemic (SIRS), caracterizat prin febră sau
hipotermie, leucocitoză sau leucopenie, tahicardie și
tachypnoea, a fost recunoscută ca un set de simptome de
alertare, cu toate acestea, SIRS nu mai este inclusă în recenta
terminologie a sepsisului.
 Tratamentul urosepsisului implică îngrijirea adecvată a vieții,
terapie antimicrobiană, măsuri adjuvente și gestionarea optimă
a tulburărilor tractului urinar.
1. Bone, R.C., et al. Definitions for sepsis and organ failure and guidelines for the use of innovative therapies in
sepsis. The ACCP/SCCM Consensus Conference Committee. American College of Chest Physicians/Society of
Critical Care Medicine. Chest, 1992. 101: 1644.
2. Levy, M.M., et al. 2001 SCCM/ESICM/ACCP/ATS/SIS International Sepsis Definitions Conference. Crit

Care Med, 2003. 31: 1250 .

 Urosepsis
Terapie antimicrobiană:
 Tratamentul antimicrobian empiric inițial trebuie să ofere
o acoperire antimicrobiană amplă împotriva tuturor
agenților patogeni și ar trebui să fie adaptate pe baza
rezultatelor culturii, o dată disponibile. Doza de substanțe
antimicrobiene este de o importanță capitală la pacienții cu
septicemie și, în general, mare, cu excepția pacienților în
insuficiență renală. Antimicrobienele trebuie administrate
nu mai târziu de o la o oră după ipoteza clinică a
sepsisului

1. Dellinger, R.P., et al. Surviving Sepsis Campaign: international guidelines for management of severe
sepsis and septic shock, 2012. Intensive Care Med, 2013. 39: 165.
2. Howell, M.D., et al. Management of Sepsis and Septic Shock. JAMA, 2017. 317: 847
EAU Guidelines on Urological Infections 2018
 Uretritits
 Terapia cu antibiotice empirice cu spectru larg poate fi
începută la prezentare, urmată de tratament cu antibiotice
conform rezultatelor investigațiilor microbiologice.

1. Kirkcaldy, R.D., et al. Neisseria gonorrhoeae Antimicrobial Susceptibility Surveillance – The

Gonococcal Isolate Surveillance Project, 27 Sites, United States, 2014. MMWR Surveill Summ,
2016. 65: 1.
2. Yuan, Z., et al. Randomized controlled clinical trial on the efficacy of fosfomycin trometamol
for uncomplicated gonococcal urethritis in men. Clin Microbiol Infect, 2016. 22: 507
 Urethritis

EAU Guidelines on Urological Infections 2018

 Bacterial Prostatitis
 Antimicrobienele economisesc viață în Prostatita bacterian acuta (
ABP ) și sunt recomandate în Prostatita bacteriana cronica ( CBP ).
Tratamentele cu antibiotice ghidate prin cultură sunt standard optim,
totuși, terapiile empirice trebuie luate în considerare la toți pacienții
cu ABP.
 În ABP, se recomandă administrarea parenterală de doze mari de
antimicrobiene bactericide, cum ar fi penicilinele cu spectru de larg,
o cefalosporină de a treia generație sau fluorochinolone. Pentru
terapia initiala, oricare dintre aceste antimicrobiene poate fi
combinată cu un aminoglicozid. Auxiliar măsurile includ aportul
adecvat de lichide și drenarea urinei. După normalizarea parametrilor
infecției, terapia orală poate fi înlocuită și continuată timp de două
până la patru săptămâni.
1. Schneider, H., et al. The 2001 Giessen Cohort Study on patients with prostatitis syndrome—an evaluation
of inflammatory status and search for microorganisms 10 years after a first analysis. Andrologia, 2003. 35:
258
2. 2. Wagenlehner, F.M., et al. Bacterial prostatitis. World J Urol, 2013. 31: 711.
 Bacterial Prostatitis
 Fluoroquinolonele, în ciuda ratelor de rezistență ridicate
ale uropatogenilor, sunt recomandate ca agenți de primă
linie în tratamentul empiric al CBP, datorită proprietăților
lor farmacocinetice favorabile, profilul lor de siguranță în
general bun și activitatea antibacteriană împotriva
agenților patogeni Gram-negativi, inclusiv Infecții cu P.
aeruginosa și C. trachomatis.

1. Skerk, V., et al. Comparative analysis of azithromycin and ciprofloxacin in the treatment of
chronic prostatitis caused by Chlamydia trachomatis. Int J Antimicrob Agents, 2003. 21: 457
2. Vickovic, N., et al. Metronidazole 1.5 gram dose for 7 or 14 days in the treatment of patients
with
chronic prostatitis caused by Trichomonas vaginalis: A randomized study. J Chemother, 2010. 22:
364.
 Bacterial Prostatitis
 Azitromicina și doxiciclina sunt active împotriva agenților
patogeni atipici precum Chlamidia trachomatis și
micoplasma genitalis
 Levofloxacina nu a demonstrat clearance semnificativ
pentru Chlamidia trachomatis la pacienți cu CBP.
 Tratamentul cu metronidazol este indicat la pacienții cu
infecții cu T. vaginalis.
 Durata tratamentului cu fluorochinolonă trebuie să fie de
cel puțin paisprezece zile în timp ce azitromicina și
tratamentele cu doxiciclina trebuie extinse la cel puțin trei-
patru săptămâni.
Skerk, V., et al. The role of unusual pathogens in prostatitis syndrome. Int J Antimicrob Agents,
2004. 24 Suppl 1: S53
 Bacterial Prostatitis
 In CBP preparatele antimicrobiene trebuie administrate
timp de patru până la șase săptămâni după diagnosticul
inițial. Dacă au fost detectate bacterii intracelulare sau
sunt suspectate, trebuie administrate macrolide sau
tetracicline
Injecție intraprostatică de antimicrobiene
 Acest tratament nu a fost evaluat în studiile controlate și
nu trebuie luat în considerare

1. Lipsky, B.A., et al. Treatment of bacterial prostatitis. Clin Infect Dis, 2010. 50: 1641
2. Bjerklund Johansen, T.E., et al. The role of antibiotics in the treatment of chronic
prostatitis: a consensus statement. Eur Urol, 1998. 34: 457
 Bacterial Prostatitis
Tratamente combinate
 O combinație de fluorochinolone cu diferite extracte din
plante poate atenua simptomele clinice fără creșterea ratei
evenimentelor adverse. O combinație de fluorochinolone
cu vardenafil nu îmbunătățește simptomatica si rata de
eradicare microbiologică și nu atenuează durerea sau
simptomele de golire.

Aliaev Iu, G., et al. [Wardenafil in combined treatment of patients with chronic
bacterial prostatitis].
Urologiia, 2008: 52
EAU Guidelines on Urological Infections 2018