Tuberculoza renală

 Tuberculoza extrapulmonară reprezintă

20% cazuri
 Tuberculoza urogenitală– 5% cazuri.
 Ea ocupă al 5-lea loc după tuberculoza
pulmonară, adenopatiilor, osasă, tubului
digestiv.
 Este o localizare secundară
 Vârsta medie de afectare este de 40 de
ani
 Rar afectează până la 20 de ani şi
excepţional copii.
 Germenele responsabil – bacilul lui Koch.
 Tuberculoza renală poate fi exclusă dacă
rezultatul bacteriologic a urinei este negativ
timp de 8 săptămâni.
 Focarul urinar se evidenţiază după 5-20 de
ani după contaminarea pacientului bacilul lui
Koch.
 TBC aparatului renal apare prin diseminare
hematogenă, excepţional prin calea limfatică
sau de la un focar vezical.
 Bacilii se răspândesc prin
capilare periglomerulare,
formând granuloame în
corticală şi pot rămâne în stare
latentă mult timp. ( )
 Leziunile apar în medulară fie
sub forma unor ulceraţii
superficiale ( ) la nivelul
papilei, fie sub forma unor
focare inflamatorii
intrapiramidale ce fistulează în
calice şi, prin evacuare, dau
naştere la caverne.
 Leziunile medulare constituie eroziuni caliceale,
deschizând cavităţi excentrice (2, ), dând naştere
cavernelor (3, )
 Evoluţia anatomopatologică este
rezultatul intricării în proporţie variabilă a
două procese:

 Un proces distructiv, mai ales parenchimatos,

dar care poate cuprinde şi caliciile formând
caverne ce duc în final la pionefroza
tuberculoasă.
 Un proces de scleroză reacţională nespecifică.
La nivelul parenchimului, scleroza tinde să
limiteze procesul de necroză, iar la nivelul
căilor urinare duce la stenoze cu obstrurarea
lumenului şi la excluderea teritoriului
dependent. Prin sistemul colector bacilul Koch
coboară până la vezică.
 Radiografia standard
 Este în limita normei în 78% cazuri.
Permite de a vizualiza:
 Mult sau mai puţin îngroşarea
rinichiului.
 Contururi iregulate.
 Uneori pol atrofiat.
 Radiografia standard
 Calcifierile sunt prezente în 10-40% cazuri.
 Calcifierile parenchimatoase sunt puţin dense, amorfe, cu
contur estompat, interesând o parte ori integral , realizând
astfel imagine clasică de rinichi mastic.
Rinichi mastic cu
trecerea
calcifieriloe în
ureter
 Calcificări parenchimatoase de densitate ( )
variabilă asociate cu litiază caliceală inferioară ( )
 Calcifierile dense se prezintă grupate sau ca
opacităţi nodulare.
Calcifieri parietale – curbelinii, acceforme,
subliniid bazinetul, peretele uriteral

 Calcifierile renale
sunt asociate cu cele
ureterale.
Litiaza căilor excretorii se
asociază cu tbc
 Litiază renală
stângă, rinichi
mastic pe
dreapta
 Urografia i/v
 Urografia i/v prezintă metoda de
referinţă
 Urografia dă rezultate fals negative în
10% cazuri.
 Vizualizează afectări multifocale în 80%
cazuri.
Modificări funcţionale
Modificări ale nefrogramei
 Retardă în caz de obstacol
 Intensitate diminuată în funcţie de
cantitatea parenchimului renal distrus.
 Neomogenă cu imagini locunare, care
corespund calicelor dilatate în amant cu
stenozarea tijelor ori unei caverne
parenchimatoase.
 Rinichi mut corespunde:

 Distrucţiei complete a rinichiului

 Obstrucţiei căilor excretorii printr-un
obstacol tuberculos ori litiazic.
Modificări morfologice
Rinichiul mic este responsabil
de:
 Tbc – prin distrugerea lui şi scleroza
retractilă localizată cu ancoşe corticale
 Rinichi dishormonal – scleroză difuză.
Tuberculomul invizibil de obicei la
UIV se caracterizează ca masă
tumorală
 Sindromul de masă
a polului inferior -
tuberculom
 Ulceraţii laterale a
fornixului.
 Eroziunile papilare – sunt primul semn de
afectare a căilor excretorii, corespunzând
extensiei leziunii parenchimatoase în papilă.
 Ele sunt responsabile de pierderea
regularităţii fonului calicial
 Evidenţierea lor este uneori dificilă,
necesitând o umplere şi contrastare bună. Cel
mai frecvent sunt vizualizate în proiecţia de
profil.
 Calicele sunt in interiorul liniei Hompson, pe
când cavernele in afara ei, cu retracţia pielică
asociată.
 Caverna tbc
 Ea corespunde formei ulcero-cazeoase.
 Umplerea cavernei este mai lentă în comparaţie cu
contrastarea sistemului calice-bazinet sănătos.
 Ea este legată alăturată de calice, având formă şi
contur neregulate, structura inomogenă şi
intensitate mai mică decât a calicelor. Caverna este
situată la distanţă mică de calice. După evacuarea
caliciilor, caverna rămâne, de obicei, plină cu
substanţa de contrast. O astfel de cavernă este
considerată parenchimatoasă.
 Sunt vizibile deasupra calicelor în proecţia de
profil.
Caverna parenchimatocaliceală
 Caverna parenchimatocaliceală – când
apar ca opacităţi mari, cuprizând un
calice cu zona de parenchim adiacentă
şi o parte din tija caliceală. Acest tip de
cavernă este bine vizibil plin umplerea
retrogradă, prin pielografie ascendentă
sau prin CT.
 Cavernă parenchimatocaliceală cu contur flu, neregulat a polului
superior ( )
 Stenoza calicelor mari cu imagine adiţională eterogenă, corespunţînd
unei caverne parenchimatocaliceale ( ). În polul inferior se
vizualizează sindromul de masă.
Modificările pielocaliceale
 Stenoza – un element fundamental în
diagnosticul precoce al tbc
 Ea poate fi regulată, neregulată,
unghiulară sau segmentară.
 Unică sau multiplă.
 Infundibulară – hidrocalice (imaginea ce
urmează)
 Stenoza tijei caliceale cu dilatare suprastenotică
 Stenoza tijei caliceale este responsabilă
de dilatarea micelor calice descrisă sub
formă de “margaretă” (imaginea ce
urmează)
 Stenoza marelui
calice superior cu
dilataţii caliceale şi
cu elemente
retractile clasice ( )
 Stenoza bazinetului creează impresia
comunicării directe a calicelor cu
ureterul. (imaginea ce urmează)
Retracţie pielică
majoră, asociată
cu cavernă
pielocaliceală
 Convergenţele
 Stenoza în apropierea calicelor vecine şi
bazinet este responsabilă de fenomenul
unghiulării. Această convergenţă este
patognomică tbc: imaginea clasică de
şa de cal. (imaginea ce urmează)
Fenomenul de
retracţie
vizualizat la
nivelul grupului
caliceal
superior şi la
nivelul
bazinetului –
cu angulare
clasică tipică
Dilatările în formă de diamant
 Ele înglobează una sau un grup de
cavităţi.
 Dacă este prezentă dilatarea calicelui şi
a ureterului şi absenţa bazinetului pe
urogramă se formează triada clasică a
simptoamelor tbc. (imaginea ce
urmează)
Triada clasică:
Cavitate
dilatată
Absenţa
bazinetului
Ureter dilatat
 Amputarea
 Este consecinţa stenozei de tijă
caliceală, are limite regulare, creând
impresia unui calice supradiacent
fantom *** (imaginea ce urmează)
Amputarea grupului calicealsuperior, evaluat prin
stenoza tijei caliceale. Cavernă anexată la grupul
caliceal mediu.
Amputarea calicelui
superior malignă lipsa
semnului de retracţie.
Retracţie
pielică pe
stânga ( ),
rinichi parţial
mastic pe
dreapta ( ),
stenoză
uretrală iliacă
( )
Alterarea reliefului papilar
cu aspect nodular al tijelor
caliceale a pielonului şi
ureterului: pieloureterită
nodulară ( )
Aspect estompat caliceal
cu diverticul caliceal pe
stânga ( )
Stenoza tijei caliceale
superioare ( )
Ulceraţii papilare ( )
Retracţia pielică ( )
 Tuberculoză
renală -
modificări "în
margaretă" la
nivelul grupelor
caliceale
 Modificări tbc
caliceale superior
stânga
 Modificările ureterale

Forma iniţială:
 Ureterele tbc se
manifestă prin contur
flu, ulceraţii fine,
hipotonie cu pierderea
peristaltismului,
vizibilitatea permanentă
a ureterului pe tot
parcursul.
Stenoză etajată a
ureterului, dând aspect
moliniform asociat cu
ulceraţii parietale
Stenoză ureterală de etiologie tumarală
Aspect de dublu contur şi
reducere considerabilă de
volum vezical asociate cu
stenoza ureterale miatală
stângă, rinichi mut drept –
aspect parognomic Tbc.
Reducerea extremă a
capacităţii vezicii urinare cu
stenoză miatală ureterală
bilaterală
Opacităţi vizualizate în timpul
cistografiei prin micţiune:
numeroase caverne prostatice.