1.

Desenați segmentația ficatului

Segmentarea funcțională (după Couinaud) permite definirea a 8 segmente hepatice

ținând cont de trei planuri verticale ce trec prin cele trei vene suprahepatice și un
plan orizontal, ce trece prin bifurcația portală și separă segmentele superioare ale
ficatului de cele inferioare.

2. Diagnostic ecografic pozitiv și diferențial al unei formațiuni transsonice hepatice

Sunt formatiuni cu continut lichidian ce au origine congenitala sau dobandita.
Cele cu origine congenitala sunt:
• chistul biliar, considerat hamartom biliar, ce apare ca imagine transsonica,
frecvent mica, situata imediat langa o ramificatie biliara intrahepatica;

• chistul hepatic simplu, are ca substrat defecte de evolutie in formarea ductelor

biliare, care se dilata si acumuleaza bila, se intalneste foarte frecvent in populatie,
aspectul ecografic este de formatiune tumorala rotund/ovalara, strict anecogena, cu
intarire posterioara, fara perete propriu, cu contur neregulat, prezinta mici septari
incomplete marginale, cu localizare frecventa in lobul drept, dimensiune aproximativ
3-5 cm;

• boala polichistica hepatica: formatiuni transsonice de dimensiuni variabile.

Diagnostic diferential cu: masele tumorale necrotice, chistul hidatic simplu,
chistadenocarcinomul hepatic, hematomul, abcesul, chist in boala Caroli (boală congenitală
rară caracterizată prin prezenţa de dilataţii non-obstructive ale ductelor biliare), vezicula
biliara in pozitie atipica, chist de canal coledoc.
Cele cu origine dobandita sau secundare sunt:
• formatiuni chistice parazitare;
• hematoame intraparenchimatoase;
• bilioame.
Chiste parazitare: cel mai frecvent intalnit este chistul hidatic, 50% localizat in ficat, ce
evolueaza in 5 stadii, dintre care chiste grad I-III sunt transsonice:
Stadiul I: formațiune transsonica 5-25 cm, rotund/ovalara, net delimitata, continut omogen, in
tensiune, cu intarire posterioara, perete propriu, gros, ecogen, uneori cu dublu. Dg dif cu chist
hepatic simplu care are alte caracteristici: nu prezinta perete, e mai mic, nu prezinta tensiune,
nu se calcifica, nu are detritus.
Stadiul II: chistul este mai mare, cu falduri (membrana proligera).
Stadiul III: imagine transsonica multiseptata simetrica (vezicule fiice). Diagnostic diferential
cu metastazele de chistadenocarcinom ovarian.
Abcesul amoebian: leziune focala, transsonica, frecvent voluminoasa, cu localizare predilecta
in lobul hepatic drept, aspectul e variabil dupa vechime si evolutie, clasic o imagine cu
continut hipoecogen (corespunde HP “pastei de anchoix”). Complicatii: extensie in cavitatea
pleurala.
Hematomul intraparenchimatos: apare secundar unui traumatism si se prezinta ca o colectie
transsonica, la debutul hemoragiei, care isi modifica consistenta prin invechire, se poate
suprainfecta si da reverberatii, se asociaza cu alte leziuni traumatice (lichid intraperitoneal,
solutii de continuitate ale parenchimului, colectii localizate subhepatic/subfrenic, hematom
subcapsular).
Biliomul: colectie de bila extra/intrahepatica, ce apare prin lezarea cailor biliare
posttraumatic sau iatrogen, nu se pot deosebi de hematoame.
3. Diagnostic diferențial ecografic al unei formațiuni solide hepatice
Hiperecogene
Unice:
hemangiom (formatiune tumorala rotunda, bine delimitata, diametru 1-5 cm, ecogenitate
crescuta, frecvent localizat in LHD, semnal Doppler absent sau redus, nu da fenomen de
refractie = diafragmul neîntrerupt),
lipom (dimensiuni mici și medii 1-5 cm, da umbră posterioară si refracție = diafragmul pare
întrerupt),
adenom (slab vascularizat, dimensiuni 4-5 cm, apare la femei, dupa consum
anticonceptionale),
CHH stadiul V,
hematom vechi,
colangiocarcinom (nu da tromboza de vena porta),
hepatocarcinom (semnal Doppler crescut in periferie, tipuri: infiltrativ (nedelimitat, da
intotdeauna tromboza de vena porta, expansiv cu limite nete, mixt, si difuz cu noduli hipo sau
hiperecogeni).
Multiple: hemangiomatoza, hepatocarcinom forma multinodulara, metastaze tub digestiv nu
dau artefacte (umbra posterioară, etc).
Hipoecogene
Unice: abces, carcinom hepatocelular, limfom, metastaza (aspect pluristratificat “ in tinta”),
adenom (slab vascularizat, dimensiuni 4-5 cm, apare la femei, dupa consum
anticonceptionale)
Multiple: metastaze (“in tinta” in neoplasme gastrice/mamare sau mici in neoplasme de
tiroida/san).
4. Colecistite acute
La examenul ecografic apar semne:
-manevra Murphy ecografica pozitiva: la aparitia colecistului in centrul imaginii US se apasa
transductorul cu aparitia durerii, se apasa si stanga/ dreapta.
-parietale: modificari de grosime difuza ce confera aspect de dublu contur cu o banda
hipoecogena centrala data de edemul parietal marginit de 2 linii hiperecogene paralele;
modificari de grosime segmentara cand exista mici abcese intraparietale (imagine transsonica
hipoecogena, neregulata, 2-10 mm)
-modificari de continut: nisip; noroi biliar; calcul; aer in cazul supuratiilor (piocolecist)
-semne pericolecisticie: lichid; edem in patul colecistic ce apare ca imagine
hipoecogena/transonic segmentara /difuza; abces pericolecistic frecvent la nivel de fundus;
mici abcese hepatice in parechimul adiacent VB (segmentele IV si V).
-reactia pancreatica: crestere in volum a capului ancreasului insotita de stergerea contururilor
si aspect neomogem.
5. Icterul mecanic prin tumora de cap de pancreas
Hepatomegalie, CBIH destinse si CBP destinsa cu ingustare progresiva la nivelul
coledocului terminal, colecist destins cu aspect de hidrops, duct Wirsung foarte
dilatat 10-12 mm, tumefactia pancreasului, formatiune tumorala cu localizare cefalica
pancreatica, contur neregulat, frecvent cu prelungiri dendritice, structura
hipoecogena/transsonica.
6. Pancreatita acută necrotică și hemoragică
Dpdv anatomo-patologic este severa (cu necroza extinsa a grasimii peripancreatice si necroza
parenchimului pancreatic localizata sau difuza). Pancreatita acuta complicata se manifesta
prin accentuarea modificarilor din faza de stare a pancreatitei acute cu aparitia de: necroza
peripancreatica, abcese intra/extrapancreatice, ascita, revarsat pleural, complicatii datorita
compresiei mecanice exercitate de pancreasul edematiat cu CBIH destinse si CBP destinsa),
stenoza duodenala.
Necroza peripancreatica ce apare ca o zona hipoecogena, neregulat conturata.
Uneori simuleaza o imagine transsonica. Este mai usor de evidentiat cand avem ca
reper peretele gastric cu cresterea distantei intre el si tesutul pancreatic, cu
pierderea mobilitatii peretelui gastric.
Abcese intra/extrapancreatice. Cele intrapancreatice sunt de dimensiuni mici, cu
contur neregulat, semisolid, cele extrapancreatice greu de diferentiat de
pseudochist.
Pseudochistele sunt chiste false ce provin din cantonarea si inconjurarea ulterioara a
unor colectii sterile fuzate, rezultate din autodigestia/necroza pancreasului. Aspectul
lor este ca o masa transsonica, bine delimitata prezentand in interior mici ecouri
mobile sau situate decliv, dimensiuni mari pana la 15-20 cm, cu septari
complete/incomplete. Se pot dezvolta oriunde in abdomen, fiind localizate fie
retropancreatic, fie in hilul hepatic, radacina mezenterului.
Diagnosticul ecografic diferential al chistului se face cu alte formatiuni trassonice
(ascita cloazonata, abces, hematoame, chist mezenteric).
Pancreatita acuta severa
a-pat necrotico-hemoragica
dimensiuni cresterea de volum
delimitare capsula deformata
ecouri ecogene si hipoecogene

ecostructura profund neomogena

organe invecinate stomac impins anterior
structuri greu de diferentiat
duct Wirsung
colectii -neomogene, transsonice, neregulat delimitate
-fuzee la distanta subfrenic pana in fund de sac Douglas
complicatii Pseudochiste, abcese intra sau extrapancreatice, infectii
ale colectiilor si fuzeelor, revarsate pleurale, ascita,
splenomegalie, tromboza splinei, necroza duodenului,
ischemie hepatica si splenica

7. Pancreatite cronice
Rezultă în urma unor episoade de pancreatită acută ce produc distrugerea continuă
a parenchimului pancreatic. Se asociază frecvent cu alcoolismul cronic și litiaza
biliară.
Modificările ecografice sunt:

• Pancreatice propiu-zise: ​
-Structura: cel mai frecvent aspect heterogen - pătat, uneori cu imagini
micro/macronodulare de ecogenități diferite.
-Contururile sunt neregulate focal/difuz
-Canalul Wirsung prezintă de obicei o dilatație focală/difuză de calibru inegal
(moniliforma), ce se complica frecvent cu litiază. Frecvent pot fi stenoze parțiale cu
dilatații segmentare (etajate).
• Extrapancreatice, ce pot sugera diagnosticul etiologic
-Semne de steatoză hepatică,
-Litiază biliară - veziculară sau coledociană (mai rar).

• Juxtapancreatice - pseudochiste.
8. Ruptura traumatică de splină
Contuzia splenica se exprima ecografic printr-o imagine hiperecogena
intraparenchimatoasa.
Fisura/fractura de parenchim splenic se exprima ecografic prin intreruperea
parenchimului splenic insotit de lichid.
Se formeaza hematomul splenic (in primele ore greu vizibil) cu localizari diferite:
intraparenchimatos, subcapsular, perisplenic sau poate invada in marea cavitate
peritoneala = hemoperitoneul ce poate fi identificat subfrenic stg, in spatiul Douglas
sau in intreaga cavitate peritoneala.
Urmarire intensiva 3-6 ore pana la 12-24 ore: pentru leziuni mici, fara sangerare cu
US; pentru leziuni medii cu CT si angiografie si pentru leziuni mari cu CT.
Semne ecografice de traumatism:
-splenomegalia
-zona transsonica corespunzand unui hematom subcapsular
-ecostructura neomogena datorata prezentei hematoamelor intraparenchimatoase
-hipoecogenitate liniara (laceratie sau fracturi)
-lichid liber intraperitoneal (hemoperitoneu)
-se poate asocia cu fenomene de hematoame parenchimatoase subscapulare sau
perisplenice.
9. Diagnosticul ecografic al bolii polichistice hepato-renale
Boală autosomal dominanta. Poate fi de tip infantil sau de tip adult.
Poate fi izolată (doar renal) sau forma hepatorenală in care pot fi prezente chisturi și în alte
organe cu/fara splină, pancreas.
Ecografic:
Rinichi măriți de volum (diametru 15-18 cm) cu multiple imagini transsonice cu mărimi
inegale. Imaginea rinichiului este boselată. Structura rinichiului este multichistică,
multiloculară cu dimensiuni variate ale chisturilor. Chisturile nu comunică între ele, nu
există chist mai mare care să corespundă unui bazinet dilatat (așa se face diagnosticul
diferențial față de hidronefroză). Chisturile au originea în corticală dar datorită numărului și
mărimii, parenchimul renal și sinusul renal nu mai pot fi recunoscute.
Complicatii frecvente: se evidentiaza greu datorita suprapunerii formatiunilor chistice, nu se
evidentiaza litiaza exact si nici suprainfectarea cand e un bolus? cunoscut si pe un rinichi apar
semne ecografice de infectie. Chisturile cu hemoragie sau infecție vor avea material ecogen
în interior, fără vascularizație interioară. Uneori pot apărea calcificări. (diagnostic
diferențial cu carcinoamele - care vor avea vascularizație în septuri și în interior).
In ficat polichistoza se prezinta cu imagini transsonice de dimensiuni variabile.
10. Gradele hidronefrozei
Ecografic se descriu urmatoarele stadii:

• stadiul 1 – stadiul de pielectazie (dilatatie de bazinet): o singura imagine

transsonica mediorenala, intrasinusala, cand diametrul bazinetului e mai mare de
15-16 milimetri, fara a evidentia dilatatii de ureter jonctional

• stadiul 2: apare separat de imaginea anterioara: unu doua imagini transsonice,

calicele dilatate uniform, de aceleasi dimensiuni

• stadiul 3: aspectul net de hidronefroza, continuitatea imaginilor transsonice intre

ele (in alte cazuri de imagini transsonice exista pereti despartitori), plus scaderea
concomitenta a grosimii parenchimului renal

• stadiul 4: intreaga suprafata renala e inlocuita de o imagine transsonica, cu sau

fara imagini hiperecogene, simetrice, ce converg spre capsula.
11. Tumori solide renale (Grawitz, oncocitom, angiolipom, etc)
Pot fi: 1. imagini hipoecogene din parenchimul renal (tumori primitive sau secundare si
abcesele intrarenale).
 ​2. imagini hiperecogene ce apar in: miom, miolipom, angiomiolipom, zone de infarct,
caverna TBC plina.
Tumorile renale sunt tumori benigne si maligne.
Leziuni benigne renale solide pot fi tumori mezenchimatoase (leiomiomul, lipomul,
angiomiolipomul, hemangiomul) sau tumori epiteliale (adenomul, oncocitomul).
Leiomiomul si lipomul: rare, situate frecvent in corticala, diametru de aproximativ 1 cm,
ecografic apar ca imagine nodulara, hiperecogena, bine delimitata.
Angiomiolipomul: structura omogena, hiperecogena, fara umbra acustica. Se poate insoti de
chiste mici, multiple, bilaterale, patognomonic pentru scleroza tuberoasa. Urmarire la 1-3 luni
ecografic.
Hemangiomul: tumora rara, aspect asemanator leziunilor hepatice/splenice, ca noduli
hiperecogeni sau ca lac sanguin (imagine transsonica neregulata, sau structura heterogena
situata fie in corticala sau medulara, mai usor de evidentiat prin semnal Doppler).
Adenomul: dimensiuni mici, rar diagnostic pozitiv ecografic, leziuni hipoecogene bine
delimitate, 2-3 cm.
Oncocitomul: varietate de adenom, tumora mare < 20 cm, ecografic apare ca o structura
omogena, izo, hipoecogena, bine delimitata, in corticala renala, diagnostic de certitudine este
numai angiografic (aspect de vascularizatie in “spite de roti”).
Tumorile maligne renale sunt: tumora Grawitz, tumora Wilms, tumori uroepiteliale, sarcoame
renale.
Aspectul in tumorile maligne este variabil. Pentru tumorile maligne intrarenale ce nu
depasesc capsula aspectul este de alterari minime focale, ce la ecografie dau intreruperea
conturului/amprentarea sinusului renal, pot aparea plaje de ecogenitate diferita, dilatatie
izolata de grup caliceal, formatiuni inlocuitoare de spatiu intrasinusala.
La astfel de tumori este important de apreciat: extensia tumorii, extensia ganglionara locala,
permeabilitatea venei renale si VCI, aspectul renal contralateral, prezenta de determinari
secundare in suprarenala.
Extensia venoasa este folosita in stadializare (Proca): V0 absenta trombului in vena renala si
VCI; V1 tromboza venei renale; V2a tromb in VCI ±tromb v renala; V2btromb vci extins la
AD.
Tumora Wilms: apare la copii, are forma rotunjita, bine delimitate, hipoecogena, se calcifica
frecvent “in coaja de ou”, cu cat tumora e mai mare pot aparea zone necrotice, dand o
formatiune mixta.
Tumorile uroepiteliale: au punct de plecare in mucoasa cailor excretorii, intra/extrarenale, pot
fi unice, sunt frecvent multicentrice, aspect variabil dupa sediu/starea cailor excretorii.
Localizarea intrarenala, fara dilatarea caii excretorii dand imagini hipoecogene la nivelul
sinusului (semn indirect: conturul este inca pastrat, aparand in plus asimetria renala in raport
cu polul sinusului). Cand calea excretorie este dilatata se deceleaza o formatiune ecogena
frecvent sesila, de la dimensiuni de milimetri la 1-2 cm, pot exista modificari de
transsonicitate ale cailor excretorii cand exista hematurie.
Sarcoamele: tumori voluminoase, cu structura heterogena, frecvent cu necroza multipla.
Tumori secundare renale: aspect este de leziuni focale hipoecogene, ce modifica arhitectura
renala, provin de la cancerul bronhopulmonar, san, stomac, melanom malign, limfoame.
12. Formațiuni tumorale ale vezicii urinare
Tumorile vezicii urinare sunt epiteliale si neepiteliale. Mai gasim: rabdomiom sau
limfoame vezicale, feocromocitom, metastaze.
Clasificarea anatomo-patologica le imparte in: protruzive, sesile/pediculate,
infiltrante/vegetant infiltrante si forme particulare (rabdomiosarcom) ce se dezvolta
extravezical.
Diagnosticul pozitiv de TV este in general usor, ecografic apare ca o formatiune
hiperecogena, sesila sau pediculata. Cu cat creste suprafata tumorii cu atat creste
posibilitatea ca tumora sa fie maligna. Se cauta baza de implantare a tumorii si
modificarile structurii peretului la acest nivel. Este obligatorie stabilirea invaziei
parietale, cautarea ganglionilor locoregionali, precizarea raporturilor tumorii cu
ureterele, starea celor 2 rinichi.
Examinarea transabdominala este mai dificila, mai bine se lucreaza transrectal.
Exista o clasificare Jewitt-Marshall ecografica in 4 stadii. Se foloseste ptentru invazia
straturilor peretului vezical si se face frecvent prin abordare ecografica transrectala.
U1 structura parietala normala
U2 neregularitate perete VU peritumoral/baza de implantare, peretele are aceeasi
structura pe toata circumferinta
U3 pierderea continuitatii parietale ce traduce extensia in musculara profunda
U4 pierderea continuitatii parietale cu aparitia unei imagini hipoecogene ce traduce
extensia extravezicala.
13. Prostata - criterii ecografice ale benignității
Hipertrofia benigna de prostata:
Are punct de plecare frecvent zona tranzitionala si apare frecvent peste 40 ani. Cand
prolifereaza elementele glandulare apare adenom, cand prolifereaza elementele
fibromusculare apare fibromiom.
În functie de localizare se disting mai multe tablouri ecografice:
Hipertrofia globalǎ benignǎ
Prezintǎ ecografic:
-mǎrirea armonioasǎ a volumului prostatic în toate diametrele;
-contur net al prostatei;
-ecostructurǎ omogenǎ, cu densitate variabilǎ;
-asociazǎ frecvent o bombare uniformǎ a planşeului vezical.
Hipertrofia bilobatǎ
Are în general acelaşi aspect ca şi hipertofia globalǎ benignǎ, o mai netǎ subliniere
a celor 2 lobi în sectiune transversalǎ.
Hipertrofia lobului median
Apare ecografic ca imagine hipoecogenǎ, localizatǎ pe linia medianǎ, sub planşeul
vezical pe care îl ridicǎ cu aspect de dop de şampanie.
Hipertrofia nodularǎ izolatǎ
Se prezintǎ ca o plajǎ rotund-ovalarǎ, cu contur regulat, fǎrǎ delimitare (lizereu),
perifericǎ, situatǎ frecvent în portiunea cranialǎ, frecvent cu structurǎ omogenǎ
(poate fi şi neomogenǎ).
14. Prostata - criterii ecografice ale malignității
Dpdv anatomic cel mai frecvent este adenocarcinomul, insa mai exista rabdomiosarcomul,
leiomiosarcomul si sarcoame embrionare.
Punctul de plecare este zona periferica si prezinta frecvent evoluție in trei timpi: -Timpul 1:
nodul hipoecogen, bine delimitat, glanda de dimensiuni normale, simetrica; hiperirigație
arterială exacerbată în periferie.
Timp 2: extinderea nodulului spre centrul glandei, delimitare mai difuza, glanda asimetrica cu
deformare localizata de contur;
Timp 3: extensia in afara capsulei glandulare, lipsa vizualizării unei vezicule seminale sau
asimetria de volum a veziculelor seminale.
Diseminează în lanțurile ganglionare obturatoare, iliace și periaortice și pe cale vasculară cu
metastaze la nivelul plămânului, ficatului și sistemului osos.
Forme:
Forma nodulara: greu de diferentiat de hipertrofia nodulara izolata, e obligatorie
puncționarea;
Forma infiltrativa - creșterea în volum a prostatei, contur neregulat, structură heterogenă,
greu de diferentiat de prostatita cronica, necesita punctie.
15. Criterii de benignitate ale adenopatiilor
16. Criterii de malignitate ale adenopatiilor
Ganglionul are forma ovalara, are in centru mediastin ganglionar, arteriola aferenta, venula
eferenta si vas limfatic aferent si vas limfatic eferent. In mod normal dimensiunile sunt 10-12
mm, lungimea mai mare ca latimea cu un raport L/l 1,5/1 sau 2/1.
Mediastinul ganglionar este mai hiperecogen în mod normal (datorită vaselor
aferente/eferente, vaselor limfatice) +/- semnal vascular (Doppler).
Ganglioni reactivi Ganglioni neoplazici
1 - L≥1,5 cm - L < 1,5 cm
2 raport L/l 1,5/1 (2) → aspect ovalar, dar mai mari -raport L/l 1 → aspect rotunjit si
decat cei normali dimensiuni mai mari
3 - mediastinul ganglionar se păstrează (aspect mai - mediastinul ganglionar nu se mai
hiperecogen) păstrează. Hil hipoecogen datorita
proliferarii de celule tumorale,
uneori tot ganglionul complet
hipoecogen, e nevoie de ex
Doppler. (metastazarea se produce
dinspre mediastin spre restul
ganglionului)
4 - se pastreaza un singur hil - mai multe hiluri. Incepe sa fie
“abordat” de alte vase conform
teoriei angiogenezei
5 - au tendinta de a conflua grupați în lanțuri - au tendinta de a conflua in blocuri
ganglionare (dar nu blocuri). De ex laterocervical adenopatice fără limite de
supraetajati, mariti , in lant de-a lungul jugularei demarcație vizibile
6 - IR normal - IR crescut sau scazut, niciodata
normal
US in explorarea ganglionara este aplicabil pentru cei situati superficial laterocervical,
supraclavicular, axilar, inghinal si retroperitoneal (periaortic, pericav, interaortocav) la
persoanele slabe.
17. Mastopatia fibrochistică
Chiste mamare multiple cu urmatoarele criterii de diagnostic:
1. Anecogenitatea.
2. Forma rotund ovalara.
3. Contur net, regulat

4. Amplificarea acustica posterioara.

5. Sunt prezente septari intrachistice groase, neregulate.
18. Aspecte ecografice în tumorile benigne mamare
Patologia mamara benigna include:
- Leziune lichidiana pura/impura
- Mastoza chistica
- Hematom (posttraumatic).
- Abces.
- Adenofibrom – leziune solida.
Chistele mamare:
- Pot fi unice sau multiple.
- Indiferent de localizarea chistului exista 4 criterii de diagnostic:

6. Anecogenitatea.
7. Forma rotund ovalara.
8. Contur net, regulat

9. Amplificarea acustica posterioara.

Cand gasim formatiuni chistice de aproximativ 2 mm diametru, atunci exploram sistematic
toate cadranele si cautam eventuale semne de malignitate.
Exista chiste cu continut semisolid sau neomogen,
-prin infectarea chistului pierderea netitatii conturului si tonicitatii. Se cauta obligatoriu
vegetatii endochistice care sunt criterii de malignitate.
-chist cu continut hemoragic.
Hematomul: aspect variabil dupa vechime. Hematom recent: aspect transsonic,
forma neregulata, poate prezenta leziuni tegumentare sau traumatice in
antecedente. Hematom vechi: imagine localizata de forma neregulata, frecvent cu un
strat hiperecogen periferic, continut semisolid, uneori cu depuneri hiperecogene
distal.
Abcesul mamar: localizare retroareolar, aspect ecografic de mase multichistice, cu
imagini neregulate, ovale, bine circumscrise, cu ecouri interne de intensitate scazuta
(detritus), cu amplificare acustica posterioara. Poate fi difuz sau colectat.
Adenofibromul: aspectul ecografic este de imagine solida, hipoecogena, cu margini
bine conturate, ce nu modifica tesutul de vecinatate, absenta conturului ecogen
peritumoral, forma frecvent ovalar (cu ax lung paralel cu pielea), nu modifica lama
adipoasa anterioara, nu exista atenuare posterioara, pot exista uneori calcificari
(apanajul tumorilor maligne), uneori prezinta zone de neomogenitate, uneori sunt
lobulate.
Tumora Phyllodes: tumora fibroepiteliala asemanatoare adenofibromului, cu stroma
mai bogata. Ecografic: identic cu adenofibromul, insa dimensiune > 3 cm, in
imaginea solida sunt leziuni transsonice si are creste marcata in dimensiuni in
decurs de luni. Prezinta vascularizatie intensa. Risc de malignizare 10-15%.
19. Aspecte ecografice în tumorile maligne mamare
Aspect ecografic:
-formatiuni/plaje hipoecogene
-contururi imprecis delimitate, neregulate, ce infiltreaza tesutul glandular vecin
-disparitia sau ingustarea importanta a lamei adipoase anterioare
-con de umbra posterioara, datorita elementelor stromale din interiorul leziunii marginile
conului se estompeaza
-apar calcificari
-apar prelungiri ca niste microspiculi spre lama adipoasa anterioara/posterioara chiar daca nu
exista modificari de grosime a lamei adipoase
-diametrul antero-posterior mai mare ca diametrul transversal “taller than wide”
-lobulatii multiple
-la examenul Doppler: vascularizatie anarhica
-se exploreaza regiunile axilare, regiunea mamara contralaterala, ficat.
Benign Malign
NODUL Mobil, deformabil, elastic Aderent, nedeformabil
Contur Regulat, net Neregulat, imprecis
Efect acustic posterior Amplificare, umbră marginală Atenuare, umbră marginală
bilaterală unilaterală
Ecostructură Omogenă, ecogenitate Neomogenă, hipoecogenă
~grăsime
Doppler Absent, vascularizație +/- central, periferic
periferică slabă
ADENOPATIE Heterogenă (inflamatorie) Omogenă, hipoecogenă
BI-RADS
0 – incomplet (fibroză, cicatrice, etc) → monitorizare
1 – normal
2 – benign (chist, fibroadenom, etc) – screening de rutină
3 – probabil benign – control la 6 luni
4 – posibil malign (suspect; de exemplu, calcificări) – biopsie
5 – probabil malign – biopsie
6 – malign confirmat
Importante sunt stadiile 3-4!!!
20. Aspecte ecografice ale torsiunii de testicul
Testicul cu dimensiuni crescute, hipoecogen, epididim gros.
La examenul Doppler color in faza acuta a torsiunii complete se constata absenta
completa a fluxului in parenchimul testicular vizat; se cauta artera spermatica la care
se observa lipsa pulsatiilor. In torsiunea precoce incompleta, fluxul arterial poate fi
prezent si se constata doar lipsa fluxului venos.
In faza tardiva apare necroza testiculara exprimata ecografic prin zona hipoecogena,
difuz delimitata, uneori cu zone transsonice in interior.
21. Criteriile ecografice ale varicocelului
Varicocelul reprezinta dilatarea varicoasa a venelor cordonului spermatic. Cel mai
adesea este idiopatic (la tineri ce fac eforturi si este mai frecvent pe partea stanga)
sau secundar unor tumori renale sau retroperitoneale.
Ecografic: structuri serpiginoase, tubulare, multiple mai ales pe fata posterioara a
testiculului si urca de-a lungul funiculului spermatic in canalul inghinal. Criterii de
diagnostic: diametrul unei vene mai mare de 3 mm sau cresterea cu 1 mm la
manevra valsava si flux incetinit la examinarea Doppler.
22. Aspectul ecografic al anevrismului de aortă abdominală
Formațiune transsonică pulsatilă, cu perete hiperreflectogen, situată înaintea
coloanei vertebrale. În cursul examinării obișnuite pornind din epigastru pana in
mezogastru, pe sectiune transversala si longitudinala se vizualizează de sus în jos
emergența trunchiului celiac, a arterei mezenterice superioare, aa renale și uneori a
arterei mezenterice inferioare. Cel mai frecvent sub emergenta aa renale. Diametrul
normal este de 20-25mm la barbati si 15-20 mm la femei. La dimensiuni peste 30
mm se pune diagnosticul de anevrism de aortă.
Cel mai frecvent, anevrismele aortei sunt secundare aterosclerozei. Anevrismele pot
fi fusiforme sau alungite respectiv saculare sau localizate. Acestea din urma trebuie
diferentiate fata de formatiunile retroperitoneale chistice sau hipoecogene.
Se examineaza:
-grosimea peretelui arterial ​
-diametrul extern si intern al anevrismului
-complicatiile: tromboza (masa hipoecogena sau ecogena endoluminala, lumenul
aortic este redus/dispus excentric in cazul trombilor mari, tromboza uzual este
parietalizata, peretii anevrismali si trombul pot prezenta calcifieri cu umbra
posterioara.); fisurarea anevrismului (colectie transsonica juxtaanevrismala cu
aspect mixt datorita cheagurilor) si rasunetul asupra organelor invecinate
(hidronefroza stanga prin stenozarea extrinseca a ureterului).
23. Ruptura parțială sau totală de cvadriceps femural
Muschiul cavdriceps este localizat pe fata anterioara a coapsei si este alcatuit din
muschii drept femural, vast lateral, vast medial si vast intermediar raspunzator de extensia
genunchiului si flexia copsei.
Ruptura partiala este o ruptura limitata ca intindere a fibrelor musculare (intr-o
anumita zona), cu interesarea unui anumit numar de fibre. Aspectul ecografic este de aparitia
unei solutii de continuitate in structura muschiului, cu sau fara aparitia unui mic hematom sub
forma unei imagini transsonice in vecinatate. La examinarea in dinamica dimensiunile
solutiei de continuitate cresc in timpul contractiei.
Ruptura totala se manifesta clinic prin impotenta functionala (nu se detecteaza
contractii musculare voluntare), cu o zona depresionata in regiunea afectata. Ecografic toate
fasciculele musculare apar intunecate in zona de ruptura, caracteristic fiind clara separare a
capetelor musculare (solutie de continuitate) de catre hematom voluminos (intotdeauna). De
obicei cele 2 extremitati ale fasciculelor rupte au ecogenitate mai mare.
24. Chist Baker (chist popliteu = CP)
Ia nastere prin acumularea de lichid in bursa gastrocnemianului medial si a
semimembranosului.
Colectie anecoica, bine delimitata, cu aspect de semiluna in jurul insertiei gastrocnemianului.
Poate prezenta septe/sinoviala proliferata/calcificari. Poate comunica cu spatiul articular
unidirectional printr-un tunel.
Complicatii:
-se poate rupe si ecografic se deceleaza edem si colectii cu caracter linear, disecante in masa
musculara si lipsa chistului bine delimitat.
-compresiune asupra nv tibial, sciatic popliteu intern, extern, arterei poplitee, venei poplitee
cu aparitia tromboflebitei si risc de TEP.
Poate fi drenat ecoghidat.
25. Ruptura de tendon ahilian
La examenului clinic, se palpeaza defectul anatomic aparut (imposibilitatea pacientului de a
ridica pe varfuri, testul Thompson - care este pozitiv pentru o ruptura completa cand nu se
poate face flexie plantara).
Tendonul lui Ahile este predispus la leziuni în regiunea 2-6 cm proximală de inserția
calcaneului din cauza scăderii relative a vascularizației în acea zonă.
Ruptura partiala: intreruperea fibrelor cu aparitia unui defect anecogen, cresterea
dimensiunilor la acest nivel. Leziunea poate fi limitata sau se poate intinde pe mai multi
centrimetri sub forma unei fisuri intratendinoase.
Ruptura totala: intreruperea completa a continuitatii tendinoase. Cand peritendonul este intact
hematomul este bine delimitat si se observa intre cele 2 capete retractate ale tendonului. Daca
teaca este rupta, hematomul este mai mare si delimitarea nu mai este neta.
26. Evidentierea ecografică a colecțiilor pleurale
Lichidul pleural apare ecografic ca o zona anecoica, situata deasupra diafragmului,
delimitată între cele două foițe ale pleurei. Nu se evidențiată accentuarea posterioară
deoarece interfata pleură-plămân produce o reflexie completa a US. Interfața pleură-
plămân este hiperecogenă chiar și în absența lichidului pleural.
În dreapta colecțiile pleurale bazale se pot vizualiza prin secțiuni abdominale
transversale recurente sau longitudinale în hipocondrul drept. In secțiunea
transversal recurentă: spațiu transsonic posterior de parenchimul hepatic și VCI. În
secțiune longitudinală localizată cranial de cupola diagragmatică între acesta și baza
plămânului.
În stânga cel mai bine secțiuni oblice recurente la nivelul ultimelor spații intercostale-
fereastra ecografică fiind parenchimul splinei.
Examenul colectiei se completeaza prin sectiuni oblice de-a lungul spatiilor
intercostale de la baza toracelui pana la varful colectiei.
Lichidul pleural va apărea ca o imagine transsonică delimitată inferior de cupola
diagragmatică, lateral de peretele toracic, iar superior și medial de imaginea
plămânului.
Colecția in cantitate mare determina colabarea plămânului de partea afectata;
Colecția în cantitate mare și în tensiune determina aplatizare, chiar inversare a
cupolei diafragmatice.
Colectia în cantiate mică se localizeaza decliv, la nivelul sinusului costo-diafragmatic
posterior- examinare în poziție șezândă, în expir forțat, pe secțiune intercostală
paravertebrală (cantitatea minimă de lichid evidentiabila ecografic este 3-5 ml).
Diagnosticul diferential se face cu ascita, pericardita, masele pleurale hipoecogene,
formatiunile chistice, anevrisme aorta. La examinarea Doppler lichidul pleural se va colora
formand o banda color omogena (dg diferential cu masele pleurale hipoecogene).
Formatiunile chistice pulmonare periferice se diferentiaza de o colectie prin faptul ca prezinta
perete propriu si nu realizeaza imagine lichidiana in unghiul costodiafragmatic.
Se studiaza aspectul ecografic al lichidului: transudatul este transsonic, fara septari sau
sediment, exudatele au ecogenitate omogen crescuta cu sau fara separi, prezenta ecourilor
interne (hematii/leucocite/lipide/gaz), prezenta septarilor formate din benzi de fibrina,
ingrosarea pleurala, date despre cauza etiologica a colectiei pleurale (pneumonie, infarct, etc)
Ecografia foloseste deasemenea in estimarea volumului colectiei, in indicatia si ghidajul
toracocentezei, precum si in monitorizarea eficientei si complicatiilor acesteia.
27. Aspectul ecografic al dezlipirii de retina
Dezlipirea retinei de coroida anatomopatologic se clasifica in:
Regmatogena: indusa de aparitia unei discontinuitati in retina
Nonregmatogena: indusa de tractiune asupra retinei sau apartia exudatului subretinian,
continuitatea retinei fiind intacta.
Aspectul ecografic al dezlipirii de retina recente: aparitia in vecinatatea peretelui posterior
al GO a unei interferente puternic ecogene, lineare si paralele cu peretele ocular, structura
ce ramane fixata la discul optic (posterior) si ora serrata (anterior). Anterior de retina
dezlipita se afla corpul vitros si posterior lichid. Dezlipirea de retina poate fi
limitata/partiala/ extinsa. Retina decolata se prezinta ca o membrana ondulanta in
compartimentul ocular posterior. In dezlipirea de retina extinsa, retina decolata are aspectul
literei ‘V”.
28. Aspectul ecografic al melanomului ocular
Este cea mai frecventa tumora oculara a adultului cu incidenta maxima in deceniul al 6-lea
de viata. Poate lua cel mai frecvent nastere din coroida si 15% din corpul ciliar, unifocal,
unilateral.
Ecografic se deceleaza o formatiune parenchimatoasa cu origine in peretele globului
ocular, cu baza larga de implantare si suprafata neregulata si proiemina spre vitros.
FT are ecogenitate medie, frecvent neomogena, hipervascularizata la examinarea
Doppler. Se asociaza frecvent dezlipirea de retina si/sau hemoragie intraoculara.
Rareori contin calcificari sub forma unor focare ecogene cu umbra acustica.
Invadarea orbitei este rar intalnita cu intreruperea continuitatii peretelui si prezenta
unei mase hipoecogene in grasimea retrooculara. Ultrasonografia ofera elemente
importante in stabilirea atitudinii terapeutice (prin relatia cu discul optic, infiltrarea
peretelui si tesuturilor perioculare, dimensiunile tumorii).
29. Aspectul ecografic al lipomului
Lipomul: structura ovoidala, bine delimitata, capsula proprie si continut solid hipo-
/hiperecogen.
Angiomiolipomul este compus in proportii variabile de grasime matura, vase de sange si
muschi neted. Se urmareste bolnavul 1-3 luni deoarece exista forme de adenocarcinom cu
aspect hiperecogen.
Angiolipomul constituie un tesut adipos matur cu proliferare de numeroase vase.
30. Criterii ecografice ale tumorii Krukenberg
Tumora Krukenberg, cunoscută și sub numele de carcinom mucocelular
(celule mucosecretante tip inel cu pecete ), se referă la tumora metastatica la ovar. Stomacul
urmat de colon sunt cele mai frecvente două tumori primare care duc la metastaze ovariene,
urmate de sân, plămân și ovar contralateral. Sunt de obicei observate sonografic urmatoarele
aspecte:
➢ ovar marit asimetric cu contur boselat
➢ formatiune mixta solida hiperecoica neregulata și chistica ”mâncat de molii”
este, de asemenea, considerată o caracteristică

➢ ascita.
31. Aspectul ecografic al endometriozei uterine
Ecografia identifica:
• endometrioamele ovariene (chisturi ovariene cu continut granulat fin care persista
pe mai multe cicluri). Apare la femeia tanara, nulipara, cu localizare frecvent
retrouterina. Este voluminos, cu perete gros, cu continut semisolid - chist hematic.

• adenomioza
• noduli de endometrioza profunda ai ligamentelor uterosacrate, vezicii urinare,
rectului si colonului sigmoid distal

• colectiile pelviene chistice, cum ar fi trompele infundate si dilatate datorita

acumularii de sange menstrual (hematosalpinx), pseudochisturi peritoneale care
apar in urma formarii aderentelor.
Endometrioza apare ecografic la fel indiferent de localizare. Apar ca noduli, uneori
aplatizati, hipoecoici, cu semnal Doppler absent. Foarte rar unele leziuni pot prezenta
vascularizatie la nivelul chisturilor mici. Chisturile endometriozice la nivelul organelor
retroperitoneale sunt rare si pot aparea la pacientii cu antecedente de interventii chirurgicale
pelvine.
32. Aspectul ecografic (tipuri) leiomiom
Tumora benigna, localizata in 95% din cazuri la corpul uterin, mai ales intramural.
Localizari particulare: subseros, submucos.
Aspect: modificare localizata hipoecogena pana la hiperecogena (calcificări) si cu structura
heterogena (asociază un grad de necroză).
Cele mai frecvente complicatii: necroza (plaja transsonica in interior) si calcificari marginale.
33. Aspectul ecografic al sarcinii de trimestru I normale
În primul trimestru (5-12 săptămâni), ecografia are urmatoarele indicații:
➢ Diagnosticul pozitiv de sarcină
➢ Numărul sarcinii (unică/multiplă)
➢ Tipul sarcinii: intra/extrauterină
➢ Aprecierea vârstei sarcinii pentru cele intrauterine (diametrul sacului ovular la
5-7 saptamani de la amenoree si lungimea trunchiului fetal intre extremitatea
polului cefalic si punctul cel mai decliv al pelvisului la 7-15 saptamani)
➢ Elucidarea unor simptome anormale - metroragii în primul trimestru
➢ Discordanțe între data ultimei menstruații și mărimea uterului
➢ Lipsa creșterii uterului la evaluări clinice successive.
Aspectul ecografic este de imagine transsonică de circa 10 mm la 5 săptămâni.
Aceasta reprezinta sacul ovular înconjurat de un inel hiperecogen - inelul
trofoblastic.
Sacul ovular trebuie să fie situat la nivelul corpului sau fundusului uterin. Dacă este
situat caudal, generează frecvent avort spontan în evoluție. Până la 6 săptămâni
imaginea embrionului este inertă.
După 6-7 săptămâni se vizualizează sacul ovular:
• Rotund ovalar
• Conținut transsonic omogen
• Periferie hiperecogenă - trofoblastul
• După săptămâna 6-7 apar bătăile cordului fetal
• După 7 săptămâni apar mișcări (ondulări) ale celor 2 poli
• De la 8-10 saptamani se schiteaza membrele, locul de implantare a placentei si
cordonul ombilical.
! ecografia Doppler color cu durata > 20 secunde poate fi nociva pentru fat!
34. Aspectul ecografic al sarcinii de trimestru II normale
Evaluarea din al doilea trimestru (saptamanile 22-26) este o examinare cu ultrasunete
de rutină, care este utilizată în principal pentru a evalua dezvoltarea intrauterina a fatului,
pentru depistarea eventualelor malformatii congenitale si data probabila a nasterii.
In trimestrul II se urmaresc ca parametri fetali:
Vitalitatea embrio-fetala se bazeaza pe:
- Studiul activitatii cordului fetal (existenta BCF, ritmicitatea BCF si frecventa BCF –
normal intre 100 batai/minut si 180 batai/minut);
- Miscarile fetale active (vizibile de la 6 saptamani, frecventa normala - 3 miscari/5 minute);
- Miscarile respiratorii (dupa 10 saptamani) – se apreciaza prin miscarea toracelui,
abdomenului, diafragmului.
Evaluarea morfologică (optim S20): craniul fetal, fața fetală, abdomenul fetal,
sistemul musculo-scheletic si auxiliar (lungime col, pozitie placenta, LA, CO).
Biometria
a. Cefalometria:
BIP (diametrul biparietal): se masoara intre cele doua tablii externe ale boselor
parietale, pe o sectiune ce cuprinde axul median: coasa creierului, septum pellucidum, cele 2
mase talamice; FO (diametrul fronto-occipital); PC
b. Toracometria: DTT (diametrul transvers al toracelui) in punctele laterale cele mai
proieminente
c. Abdominometria: DAT (diametrul abdominal transvers): anterior vena ombilicala si
posterior coloanal vertebrala, PA (perimetrul abdominal)
d. Lungimea membrelor: LF (lungimea femurului)
e. Biometria viscerala (masoara axul longitudinal al rinichiului fetal) – la 20 saptamani
masoara 22 mm.
35. Aspectul ecografic al sarcinii de trimestru III normale
Examinarea ecografică se realizeaza la 34-38 saptamani in vederea:
➢ Aprecierii prezentatiei fetale/placentei, numarul fetilor, vitalitatii fetale
o prin evidențierea bătăilor cardiace fetale și măsurarea frecvenței lor în
modul M sau Doppler pulsat- utilizat cât mai scurt timp. Într-o sarcină
multiplă trebuie evaluate la fiecare făt
 o Miscarile fetale active (frecventa normala - 3 miscari/5 minute);
o Miscarile respiratorii – se apreciaza prin miscarea toracelui, abdomenului,
diafragmului.
➢ Pentru eventualele modificari in dezvoltare raportate la ecografia anterioara.
Evaluarea morfologică:
• Evaluarea anatomiei sarcinii - din cauza limitării date de poziția și mărimtea
fetală, condițiile materne (obezitate, sindrom de venă cavă inverioară),
evaluarea este redusă la nivel minim- simetria liniei de mijloc a craniului,
ventriculii cerebrali, cord cu patru camere și secțiunea trei vase cu traheea,
diafragm sub care stomac anecogen, rinichi, vezică urinară (în sarcina
multiplă la fiecare făt).
• Anexele fetale - grosimea placentară, punga cea mai mare de lichid amniotic-
sau indexul lichidiului amniotic- placenta - localizare și detaliere (în caz de
anormalitate), prezență de anomalii de structură, semnalarea relației cu
cicatrici uterine și a semnelor de aderență anormală - unde este cazul;
• Colul uterin- de preferință examinare transvaginal- se mășoara lungimea
canalului cervical în milimetri
Biometria
a. Cefalometria:
BIP (diametrul biparietal): se masoara intre cele doua tablii externe ale boselor
parietale, pe o sectiune ce cuprinde axul median: coasa creierului, septum pellucidum, cele 2
mase talamice; FO (diametrul fronto-occipital); PC
b. Toracometria: DTT (diametrul transvers al toracelui) in punctele laterale cele
mai proieminente

c. Abdominometria: DAT (diametrul abdominal transvers): anterior vena

ombilicala si posterior coloanal vertebrala, PA (perimetrul abdominal)

d. Lungimea membrelor: LF (lungimea femurului)

e. Biometria viscerala (masoara axul longitudinal al rinichiului fetal) – la termen
saptamani masoara 45 mm.
36. Semnificația undelor E si A în ecografie
Reprezinta elementul de baza (metoda simpla si exacta) utilizat in evaluarea functiei
diastolice a VS prin studiul fluxului transmitral.
Diastola ventriculara: protodiastola; relaxare izovolumetrica; umplere rapida Vs (70%);
umplere lenta (10%) si sistola atriala (20%).
Fluxul diastolic transmitral se urmareste in sectiunea 4 camere apical, cu Doppler continuu
sau pulsat, prin plasarea eşantionului Doppler între vârfurile cuspelor mitrale în diastolă.
Are forma literei M, cu o unda E, mai inalta, (velocitatea maxima a umplerii diastolice
precoce) ce reprezita umplerea rapida ventriculara si o unda A, mai redusa, (velocitatea
maxima a umplerii diastolice tardive) ce reprezinta sistola atriala. Raportul E/A este
supraunitar.
Unda E = 160-240 ms, Unda A =60-140 ms, E/A = 1,6-2,6.
In disfunctia diastolica incipienta (HVS):
-timpul de relaxare isovolumetric este prelungit, pentru ca scaderea presiunii in VS este
incetinita, ceea ce intarzie deschiderea valvei mitrale
-se reduce umplerea diastolica rapida prin egalizarea rapida a presiunilor AS si VS la
debutul diastolei
-se realizeaza o contractie atriala mai viguroasa, cu cresterea contributiei atriale la sfarsitul
diastolei.
Ca urmare amplitudinea undei E scade, decelaratia undei E creste, amplitudinea undei A
creste si raportul E/A se inverseaza, devenind < 0,75.
In disfunctia diastolica avansata:
-creste rigiditatea VS, creste presiunea in AS, cresc presiunile in vv pulmonare (>18 mmHg)
- cresterea presiunii in AS duce la deschiderea precoce a valvei mitrale, scurtarea timpului de
relaxare izovolumica si producerea unui gradient mare intre VS si AS.
Ca urmare velocitatea undei E creste, in conditiile in care velocitatea undei A se mentine
normala, raportul E/A se pseudonormalizeaza.
Functie diastolica normala E/A = 0,75-1,5
Stadiul I (relaxare alteralata) E/A ≤ 0,75
Stadiul II pseudonormalizare E/A = 0,75-1,5
Stadiul III Restrictiva reversibila E/A ≤ 1,5
Stadiul IV Restrictiva fixa E/A ≤ 1,5
37. Aspectul ecografic al bolii Peyronie
Defineste induratia fibroasa a tunicilor peniene, boală asociată cu alte fibromatoze
(fibromatoza plantară, boala Dupuytren).
Se pot vedea ecografic plăci hiperecogene la suprafata penisului cu dimensiuni variate, care
pot produce con de umbră. Cel mai adesea, însă, se observa doar îngroșare neregulată și
imprecis delimitată a albugineei, fără umbră acustică. Uneori se pot vedea și focare de
fibroză intracavernoasă apărute în urma injecțiilor repetate cu papaverină.
Plăcile sunt localizate pe suprafața dorsală a penisului în general, dar pot să apară și pe
partea ventrală. Uneori apar calcificări.
Ecografic se poate vedea relația plăcilor cu structurile învecinate - de interes fiind
implicarea pachetului neurovascular.
38. Litiaza renala
Imagine hiperecogena, bine delimitata, cu forma ovalară sau de arc, cu dimensiuni
variabile și însoțite de con de umbra acustica, ce se evidentiaza in două incidențe
perpendiculare. Caracteristic calculii renali sunt localizați în sinusul renal sau la limita
dintre medulara si corticala (greu de evidentiat intrucat ecogenitatea lor se apropie
de ecogenitatea sinusului renal). Diagnosticul este mai usor cand este inconjurat de
lichid, cum se intampla in cazul dilatarii sistemului pielocaliceal si o imagine
hiperecogena cu sau fara con de umbra acustica.
Diagnosticul pozitiv impune urmarirea urmatorilor parametri:
-urmarirea calculului
-precizarea numarului
-aspect coraliform
-existenta uni/bilaterala a calculilor
-localizare
-precizarea caracterului obstructiv, neobstructiv al calculului
-precizarea impactului asupra rinichiului: existenta hidronefrozei, rinichi scleroatrofic,
semne de infectie
-aprecierea spatiului perirenal (urinom, supuratie perinefritica) si a aparatului urinar
inferior (VU, ostiumuri ureterale si uretere juxtavezicale).
Diagnostic diferential: calcificari papilare (DZ, abuz fenacetină), calcifieri parenchim
renal (nefrocalcinoză, traumatisme, TBC, post radiații, rinichi în burete), calcifieri
vasculare (DZ, ateroscleroza), vase arciforme (2 imagini paralele), chiste medulare,
dilatatii caliceale (umbra acustica accentuata).
39. Tiroidite cronice
Basedow Graves: forma de tireotoxicoză cu patogenie autoimună (gusa+exoftalmie)
- ecografic: mărire difuză, parenchim hipoecogen, lobulat, fără noduli palpabili,
semnal Doppler color crescut difuz
Hashimoto: tiroidită autoimuna cu incidenta mare
- ecografic: mărire difuză, nedureroasă, contur policiclic, parenchim hipoecogen. La
examinarea Doppler > 6 lumene vasculare/cm. Exista posibilitatea de malignizare.
Riedel: boala rara, predominant la femei, caracterizata prin fibroza ce inlocuieste
parenchimul tiroidian normal
- ecografic: mărire difuză, textura neomogenă generalizata. Treptat dimensiunea scade,
devine hiperecogen, consistență foarte dură, vascularizație foarte redusă.
40. Tumora mixtă de glandă parotida (adenom pleomorf)
Cea mai frecventa tumora benigna a adultului si a 3-a ca incidenta la copil. Origine in tesutul
mioepitelial parotidian. Clinic: masa tumorala cu dezvoltare lenta ce deformeaza regiunea
parotidiana, nedureroasa, insensibila, ferma. Ecografic: formatiune nodulara, rotunda sau
ovalara, incapsulata, frecvent unica, structura solida, relativ omogena, ce poate continue septe
ecogene in interior si microcalcifieri. Aspect global hipoecogen. Diagnostic diferential cu
tumori chistice parotidiene. La palpare cu transductorul se constata disocierea tumorii de
parenchimul inconjurator. Ex Doppler: semnal slab cu dispozitie periferica. Cand atinge
dimensiuni mari poate prezenta necroza, hemoragii si fibroza, ce ii confera ecostructura
neomogena. Evaluare periodica datorita riscului de malignizare (5%).