MIRCEA CEL BĂTRÂN

Mircea cel Bătrân (născut 1355 – decedat 31 ianuarie

1418) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 -
noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 - 31
ianuarie 1418.

A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, căruia i-a urmat la
tron. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu,
binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io
Mircea mare voievod și domn...”. În istoriografia română
apare și sub numele Mircea cel Mare.

În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns

la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Acest fapt
a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în
titulatura pompoasă (care încludea și titlul de despot „al
țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică.
 Lucruri mai puţin cunoscute despre
Mircea cel Bătrân

1. Mircea cel Bătrân dă prima capitală a Ţării

Târgovişte se dezvoltă rapid, în primul rând datorită construirii drumului comercial care făcea legătura
între Braşov şi portul Brăila, situat în extrema estică a statului muntean, iar în cel de-al doilea rând datorită
poziţiei strategice a oraşului, devenit în anii 1368-1369 refugiu al familiei domneşti şi principalul centru de
comandă al operaţiunilor militare din timpul războiului dintre Vladislav Vlaicu şi regele Ungariei, Ludovic
de Anjou, conflict finalizat prin înfrângerea oştilor maghiare pe frontul de luptă de pe valea Ialomiţei.

2. Originea mamei, incertă

Potrivit istoricilor, Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana şi pe Mircea, cu
doamna Calinichia. De doamna Calinichia există mai multe supoziţii. Acestea ar fi că ea este
a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbeşti târzii (sec. al XVII-lea), o
prinţesă bizantină, pentru că numele ei este grecesc sau că provine dintr-o familie boierească
din Oltenia, judecând după întinsele moşii pe care le deţine acolo.
3. “..singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...”
A fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23
septembrie 1386. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos
iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...” . În istoriografia română apare
şi sub numele Mircea cel Mare.

4. Originea supranumelui de „cel Bătrân”

Pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea şi de Mircea Ciobanul, care a domnit în
secolul al XVI-lea, logofeţii vremii, care ţineau hrisoavele importante l-au numit “cel Bătrân”.
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluţia limbii a
ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat.

5. Teritorii stăpânite de Mircea

În timpul domniei sale, graniţele Valahiei au cunoscut întinderea teritorială maximă din Evul
Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier în vest până la Marea Neagră în
est. Mircea a stăpânit Banatul Severinului (din 1388/9), Ducatele Amlaşul şi Făgăraşul, Cetatea
Bran, Cetatea Bologa, Graniţa dinspre Moldova, graniţa dintre Moldova şi Ţara Românească
(sectorul dintre Carpaţi şi Prut) şi Dobrogea.
6. Cel mai lung titlu al lui Mircea
Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârşitul domniei sale, sub forma: „Eu, întru
Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat, Io Mircea mare
voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată
Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului
herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia, încă până la
marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului”.
7. Moneda. Schimburile în natură
În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini şi
negustori. În ţară, tranzacţiile se făceau însă preponderent în natură, iar moneda
Ţării Româneşti era ducatul de argint. În vremea lui Mircea cel Bătrân s-au emis
mari cantităţi de monedă având un număr însemnat de sigle diferite. Pe fiecare
dintre acestea pe lângă legenda obişnuită, era trecută câte o literă, pentru a
putea identifica meşterul monetar care le-a bătut. Ducaţii de tipul I au pe avers
stema dinastică a domnitorului, iar pe revers un coif pe care se află acvila
valahă. Ducaţii de tipul al II-lea au pe avers stema dinastică a lui Mircea, timbrată
cu un coif peste care se află stema ţării, iar pe revers reprezentarea lui Mircea în
costum bizantin, cu lancea în mâna dreaptă şi globul crucifer în mâna stângă. Pe
lângă aceste tipuri de ducaţi, realizaţi din argint, a fost bătută şi o serie redusă din
aramă amestecată cu argint.
8. Ctitoria lui Mircea
Biserica mănăstirii Cozia este ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. Pridvorul cu
stâlpi datează din vremea lui Constantin Brâncoveanu, iar fântâna din timpul
lui Neagoe Basarab. Zidită între 1387-1388 pe locul unui vechi lăcaş de cult,
mănăstirea a rămas, cu toate adăugirile şi prefacerile aduse în veacurile
următoare, cea mai frumoasă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, al
cărui portret şi mormânt se află aici. Lânga mormântul domnului isi doarme
somnul de veci mama a lui Mihai Viteazul, calugarita sub numele de Teofana.
9. Cunoscut datorită lui Eminescu
Mircea a devenit cunoscut după secolul al XIX-lea datorită lui Mihai Eminescu, cel care a scris
“Scrisoarea a III-a”. Mircea a domnit cu ajutorul boierilor, cei care puneau domnitorul cu ajutorul
turcilor, iar într-o lucrare a celui mai important istoric bizantin, Laonic Chalcocondil citim despre un
Mircea uzurpator: “Pe acest Mircea, născut din neamul străbun al conducătorilor lor, chemându-l,
conducător l-au făcut, tăindu-l pe Dan în a cărui putere erau mai înainte lucrurile”, vorbind de
uciderea fratelui său vitreg, căruia i-a luat locul.

10. Politica externă

Domnitorul Mircea cel Bătrân a fost nevoit, ca mulţi alţi urmaşi ai săi, să facă faţă imperiorului
otoman. El a fost nevoit să facă şi o înţelegere cu Poarta. Plătind haraciul a reuşit un lucru esenţial:
şi-a asigurat continuitatea vieţii politice şi a păstrat fiinţa statului muntean.
Domnia lui Mircea

Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. El
găseşte Ţara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înţelepte promovate de
înaintaşii săi şi va continua consolidarea economiei, Armatei, Administraţiei şi Bisericii.
Rezultatele obţinute îi vor permite să reziste tendinţelor de expansiune ale Regatului Ungar şi ale
Poloniei, care urmăreau în special acapararea gurilor Dunării, şi să stăvilească forţele otomane
aflată în plină expansiune în Balcani.

Politica internă
Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă
centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Argeş. Din 1408 îl va asocia
la domnie pe fiul cel mare, Mihail, acesta avându-şi curţile la Târgovişte.
Economia ţării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite şi taxe, prin
emiterea de monedă în cantităţi suficiente şi cu valori potrivite, precum şi prin
stimularea schimburilor comerciale cu ţările vecine cu care încheie tratate şi
privilegii în acest sens. Se înfiinţează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de
aramă, în timp ce producţiile de cereale, animale şi sare cresc.
 Administraţia este organizată centralizat, punându-se accentul pe sfatul boieresc alcătuit în
principal din dregătorii curţii. De asemenea, se înmulţeşte numărul funcţionarilor însărcinaţi cu
adunarea impozitelor şi judecarea pricinilor şi le sunt stabilite clar jurisdicţia precum şi datele pentru
strângerea dărilor.
Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din ţărani, şi oastea cea mică
sau curtea. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite şi se
pare că reactivează această obligaţie pentru ohabele create de domnii anteriori. În paralel,
înzestrează armata cu arme şi întăreşte sau înfiinţează cetăţi în punctele strategice ale ţării.
Mircea ctitoreşte o serie de mănăstiri şi biserici pe întreg cuprinsul ţării, care vor deveni în timp centre
de cultură prin activitatea copiştilor şi caligrafilor, precum şi prin crearea şcolii de pictură religioasă şi
activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Ţării Româneşti primeşte titlul de „exarh al
plaiurilor”, având astfel jurisdicţie şi asupra credincioşilor din Ardeal.

Politica externă
În vederea păstrării independenţei Ţării Româneşti, Mircea a încheiat alianţe cu regele
Sigismund al Ungariei, interesat la rândul său în stăvilirea extinderii Imperiului Otoman. Mircea a
devenit vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraş, şi Amlaş şi Banatul
de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran şi domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că
jurământul de credinţă nu s-a păstrat până în zilele noastre, aluzii la existenţa acestuia se regăsesc
în tratatul militar între cele două ţări, încheiat la Braşov în 1395.
 Domnitorul muntean a stabilit o alianţă cu voievodul Petru Muşatin al Moldovei încă din 1389.
Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a reuşit în 1389 să încheie cu regele Vladislav al II-lea
al Poloniei o alianţă îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în care acesta din
urmă ar fi pornit un război cu una din cele două ţări. Tratatul a fost înnoit în 1404, cu termeni mai
puţini precişi. După întrevederea din 1406 de la Severin, în care regele Sigismund i-ar fi cerut lui
Mircea cetatea Licostomo, relaţiile dintre Ungaria şi Ţara Românească se înrăutăţesc. Pentru a
contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reînoieşte în 1410
tratatul cu Polonia.
În 1400, Mircea îl îndepărtează de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul şi îl impune ca domn pe
Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I. Până la moartea voievodului muntean, relaţiile dintre cele
două ţări vor rămâne cordiale.
Mircea a mai întreţinut relaţii de bună vecinătate şi cu regii/ţarii din sudul Dunării. În
perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona
porturilor dunărene, Mircea preia iniţiativa şi o alipeşte Ţării Româneşti în 1388.

Eforturi diplomatice

Încă de la preluarea domniei, Mircea a încercat să fie în bune relații cu vecinii săi Moldova și
Ungaria, făcând în timp alianțe cu ambele, devenind la un moment dat vasal al regelui maghiar, de
la care primește de-a lungul anilor feudele Amlaș, Făgăraș, Severin, Bologa, Bran.
 Prin medierea domnului moldovean, Mircea încheie un tratat de alianță și cu Polonia, în
decembrie 1389, care prevedea ajutor mutual în cazul unui atac din partea Ungariei. Situația de la
sud de Dunăre a obligat Muntenia și Ungaria să colaboreze pe termen lung, chiar dacă vor exista și
momente tensionate între cele două țări.

Conflictul cu Imperiul Otoman

Bătălia de la Nicopole. Miniatură din cronica lui Jean Froissart, 1398
Mircea a intrat în conflict cu Imperiul Otoman din cauza intervențiilor sale în
sprijinul popoarelor creștine din sudul Dunării. În 1395, Baiazid I (zis și Ildîrîm sau
Fulgerul) a trecut Dunărea în fruntea unei forțe însemnate (aprox. 40.000 de soldați,
după unii autori). Mircea bazându-se pe o armată mai mică (aprox 12.000 de
soldați), neputându-se opune într-o luptă deschisă, a ales o tactică de hărțuire.

În ziua de 17 mai 1395 (după alte surse 10 octombrie 1394), armata Țării Românești înfrânge
avangarda otomană într-un loc mlăștinos și împădurit, numit Rovine. Bătălia nu este decisivă, căci
Mircea cel Bătrân, după o luptă dată lângă Argeș, pierde tronul și se retrage în Transilvania.
Strategia militară abordată de către acesta precum și tactica retragerii îi aduce o oarecare faimă
între conducătorii acelei vremi. În Țara Românească, turcii îl așază în scaun pe un anume Vlad,
care va fi înlăturat de către Mircea abia în 1397, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de
Luxemburg.
 În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-
otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă
teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu
dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din cavalerie ușoară, nefiind
invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în luptă.
Anul următor, în 1397, pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel Bătrân zdrobește
categoric două incursiuni otomane ce se întorceau peste Dunăre din expediții de jaf în Transilvania.
Înfrângerea sultanului Baiazid I de către Timur Lenk (Tamerlane sau Timur cel Șchiop) la Ankara în
vara lui 1402 a deschis perioadă de anarhie în Imperiul Otoman, ca urmare Mircea a organizat
împreună cu regele maghiar o campanie împotriva turcilor. În 1404 Mircea a reușit să se impună din
nou drept conducător peste Dobrogea. Mai mult, el a luat parte la lupta pentru tronul imperiului
otoman și l-a ajutat pe Musa Celebi să devină sultan (pentru o perioadă scurtă), după moartea
căruia a sprijinit și alți pretendenți (Mustafa Celebi, frate al lui Musa, apoi pe șeicul Bedr-ed-Din).
Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reușește să-și înfrângă oponenții și plănuiește o expediție
de pedepsire a voievodului valah.
Sfârșitul domniei
Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârșitul domniei
(1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea
libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur.
Totodată, domnul român a fost obligat să trimită turcilor un fiu ostatic drept
garanție.
Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat
la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie același an. La domnie a urmat fiul său
Mihail I, asociat încă din 1408.
-BIBLIOGRAFIE-

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n
 http://adevarul.ro/locale/targoviste/zece-lucruri-mai-putin-cunoscute-despre-mircea-
batran-originea-mamei-era-incerta-numele-nu-legatura-varsta-inaintata-
1_55476c72cfbe376e35d612de/index.html
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboaiele-lui-mircea-cel-batran
 PROIECT REALIZAT DE:
-LIPICI TEODOR-ȘTEFAN
-CIOCĂNEL NICUȘOR
-CHIRIAC ANDREI-CIPRIAN

CLASA: 9J