Constantin Brancusi a fost sculptorul roman cel mai

cunoscut pe plan international, ale carui sculpturi,

prin simplitatea lor, au deschis drumul sculptorilor
modernisti.
S-a nascut la Hobitza pe 19.02.1876 , sat ce avea o
bogata traditie a sculpturii in lemn. La varsta de
noua ani pleaca de casa sa-si gaseasca de lucru la
Tg. Jiu. La varsta
de treisprezece ani ajunge la Craiova unde lucreaza
cativa ani intr-o macelarie. Patronul este
impresionat de micile lucrari in lemn facute de el si-l
trimite pe cheltuiala lui la Scoala de Meserii, pe care
o termina in 1898.
Ajunge la Bucuresti unde se inscrie la Scoala de
Arte Frumoase unde studiaza sculptura, ca student
al lui Vladimir Hegel.
In 1903 Brancusi ajunge in München si apoi pe jos
la Paris unde lucreaza pentru inceput timp de doi
ani in atelierul lui Antonin Mercié de la École des
Beaux-Arts .

Este invitat apoi sa lucreze in atelierul lui Auguste Rodin. Chiar daca-l admira pe acesta,
Brancusi paraseste atelierul sau numai dupa doua luni spunand ca: Nimic nu creste la
umbra marilor copaci !
1898 – Vitelius – una din
lucrarile lui din timpul studiului
in Bucuresti, lucrare aflata la
Muzeul de Arta din Craiova.

1906 – bustul pictorului 1912 – bustul generalului

Darascu, bronz aflat la Dr. Carol Davila, bronz aflat
Muzeul de Arta -Bucuresti in curtea Spitalului Militar
1906 – Bust de Copil – lucrare din
vremea cand a lucrat la atelierul lui
Antonin Mercié , bronz aflat la
Muzeul Colectiilor

1907 – Rugaciune 1907 - Cumintenia Pamantului

prima lucrare pe comanda, lucrare din piatra aflata la
ce trebuia sa faca parte Muzeul de Arta Buc.
dintr-un ansamblu funerar.
 Sarutul – un subiect foarte prezent in lucrarile sale, reluat ,
actualizat si cu linii din ce in ce mai simple.

1909 – Sarutul 1923 – Sarutul

aflat la Muzeul de Arta Muzeul National de Arta
din Craiova Moderna/Paris

1907 – Sarutul
o prima versiune , lucrare aflata in
cimitirul Montparnasse. Surse
diferite afirma ca ar fi fost pentru
un prieten ce s-a sinucis, altele
pentru o rusoaica, iubita unui
prieten, ce s-ar fi sinucis din
dragoste.
1910 – Muza Adormita

Si seria „muzelor“ a suferit in timp modificari

si simplificari. Prima Muza a fost realizata in
1909 din marmura alba.
Artistul devine din ce in ce mai popular atat
in Franta, dar si in Romania si America.
Totusi, in cei cincizeci si trei cat a trait acolo,
numai trei lucrari s-au vandut in Franta,
restul in America. Expozitiile acolo se
inmultesc, lucrarile sale devenind din ce in ce
mai cautate. John Quinn
este unul dintre achizitorii sai importanti.
Pana la moartea acestuia in 1924 i-a
cumparat lui Brancusi nu mai putin de 24
lucrari. El spunea despre Brancusi ca „este
un tip unic, intotdeauna fericit. Nu ma
asteptam sa intalnesc un astfel de om“.

1918 – Muza Adormita

 1912 – Maiastra
lucrare din care s-a
dezvoltat mai tarziu
lunga serie a
Pasarilor in Spatiu.
1913 - 1931 - Mademoiselle Pogany - si ea devenind o serie, cu
variante, in lemn, marmura alba sau bronz.

1913 – Danaïde
bronz, partial slefuit.
In 2002 aceasta lucrare
s-a vandut cu 18,1 Mil. USD
1914-17 - Madame LR
Lucrare inspirata de arta africana,
„descoperita“ cam in acelasi timp cu Picasso.
In perioada 1913-1922 Brancusi realizeaza un
numar mare de lucrari in lemn folosind acest
izvor de inspiratie.
Pe 23.02.09 casa Christie's a vandut colectia
Yves Saint Laurent / Pierre Bergé, iar aceasta
lucrare s-a vandut cu 37,2 Mil. USD.
1915 - Princess X - variante in marmura si bronz
o lucrare care a facut multa valva la un salon in 1920, Brancusi
chiar retragand-o. Desi el a spus ca este un portret anonim, era
notorie aluzia la printesa Maria Bonaparte ( sotia printzului
George al Greciei, asasinat in Salonik ) lucrarea reprezentand
caricatural obsesia de o viata a acesteia: orgasmul ! Ea isi trata
aceasta obsesie cu ajutorul lui Freud, parintele psihanalizei.

1916 - 1924 – Tors de Barbat Tanar 1918 - Muza

 Prin anii ´20 incepe lunga serie a
Pasarilor in Spatiu, care contine cam
douazeci si opt de lucrari in marmura
sau bronz. Ele au derivat din lucrarea sa
mai veche, Maiastra. Una din
aceste Pasari in Spatiu s-a vandut in
2005 pentru 27,5 Mil USD.
In 1926, un prieten al sau, Edward
Steichen, a cumparat una dintre pasari
si a trimis-o in USA. Vama a considerat-o
ca import de bunuri industiale si a taxat-
o ca atare. A urmat un
proces „al maimutzelor“

1923
1932-1940
 1933 - La Négresse Blonde.
A fost precedata in 1923 de Negresa Alba, o lucrare in marmura.
1920 - 1926 – Léda – existenta atat in 1928 – Pasare Tanara
marmura cat si in bronz
1930 – Peste – atat in piatra cat si in 1943 – Foca II
bronz

1924 - Cocos
1922 - Socrate 1916 – 1922 - Vrajitoarea Mademoiselle Pogany
o varianta in lemn
 Dupa primul razboi mondial, Brancusi este contactat la initiativa Aretiei Tatarescu pentru a
construi ansamblul monumental Calea Eroilor in Targul Jiu.
Exista o marturie a unui medic, Traian Stoicoiu, care l-a cunoscut pe Brancusi atunci cand
venise sa studieze amplasamentul. Acesta spune ca numele celor trei monumente a fost
schimbat de comunisti si, din pacate, nu se intreprinde nimic pentru redobandirea numelor
originale ale lucrarilor ansamblului.

Ansamblul a fost executat intre 1935-1938, Brancusi atunci fiind in varsta de 62 de ani.
Atelierul lui Brancusi in Paris cu machete din lemn ale viitorului ansamblu.
Pozele sunt facute de el insusi, fiind si un pasionat fotograf.
 Ansamblul Calea Eroilor
Considerat un apogeu al creatiei brancusiene.
Ansamblul este desfasurat pe o axa, incepand cu
„Coloana Infinitului“, apoi „Poarta Sarutului“ si „Masa Tacerii“.
Intre ele se gaseste, intamplator sau nu, biserica Sfintii Apostoli.
Am lasat nu intamplator actualele denumiri ale monumentelor, revenind mai pe larg asupra
lor separat.

Calea Eroilor
 „Coloana sacrificiului infinit“ ar fi fost numele adevarat al acesteia si este dedicata jertfei
soldatilor cazuti in luptele de pe Valea Jiului la sfarsitul primului razboi mondial.
Coloana are un nucleu metalic patrat, cu latura de 42 cm. Pe acesta se insira „margelele“ (
cum le spunea Brancusi ) in numar de 17, adica anul terminarii razboiului. „Margelele“ au fost
turnate din fonta la Atelierele Centrale din Petrosani iar alamirea lor s-a facut la fata locului
printr-o tehnologie aplicata atunci pentru prima data in Romania.
În anii '50, guvernul comunist român, sub influenta sovieticilor a plănuit să demoleze coloana,
considerând sculptura lui Brâncuşi ca pe un exemplu de sculptură burgheză.
La Madrid, sculptorul Santiago Calatrava a ridicat un obelisc, executat din oţel şi bronz, cu
înălţimea de 120 m, amplasat în Plaza de Castilla, recunoscand că s-a inspirat din lucrarea
"Coloana Infinită" de la Târgu Jiu a celebrului sculptor român
Traian Stoicoiu afirma, nu fara logica, ca „Poarta Sarutului“ nu este adevaratul nume ( neavand
nimic in comun cu cultul eroilor ) sarutul fiind doar un simbol al unitatii. Cele patru entitati ale
fiecarui pilon, unite de grinda de deasupra ar sugera unirea celor opt regiuni ale Romaniei. De
aceea, el spune ca numele original ar fi fost „Monumentul Intregirii Neamului“
Afirmatia trebuie luata cu skepsis caci, insasi Brancusi nu vorbeste explicit
de o asemenea simbolistica.
Brâncuşi îi mărturisea sculptoriţei Malvina Hoffman : "La început am săpat în piatră grupul celor
două făpturi înlănţuite..., în urmă, după lung timp m-a purtat gândul spre chipul unei porţi prin
care să se poată trece dincolo. Acum am intenţia, să dezvolt siluetele în motivul de deasupra
porţii".
Poarta Sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieţii asupra morţii.
 Mircea Eliade spunea: "Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din
punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făpturi
magice, care veghează la toate actele capitale din viaţa insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă
aproape o intrare în viaţă, în viaţa reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, şi pe sub poartă mortul
e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, şi
poarta rămâne mai departe, cu un om mai puţin, să vegheze alte naşteri, alte nunţi, alte morţi".
 Potrivit lui Stoicoiu, la
celalalt capat al
Caii Eroilor este un
monument, asa cum
l-a conceput Brâncusi,
o masa inconjurata de
12 scaune. Deci nu
“Masa tacerii”, ci
“Masa apostolilor
neamului”,
iar in mijloc s-ar afla
Iisus Christos .
Gasesc explicatia ca
fiind plauzibila.

Astfel ar avea si un sens legatura intre poarta

si masa prin Aleea Scaunelor.
 In Paris Brancusi a continuat sa se imbrace simplu ca un
taran roman. Insasi atelierul sau din strada Ronsin 2 avea
multe lucruri preluate din satul natal: o soba simpla, o
masa simpla de piatra. Ii placea sa gateasca olteneste,
si-si trata oaspetii cu mancaruri oltenesti, completandu-le
cu cantece populare. In afara de sculptura, avea pasiune
pentru muzica, fiind considerat un bun violonist. Desi s-a
considerat intotdeauna taran roman, nu a avut niciodata in
vedere o reintoarcere in Romania. A revenit insa cu
diferite ocazii de opt ori.
Femeile au jucat un rol secundar in viata sa, desi a avut
multe legaturi. In 1966 Valentine Hugo spunea ca Brancusi
ar fi vrut sa se casatoreasca cu ea. Un rol mai importat a
jucat Eileen Lane, o irlandeza, singura femeie pe care a
adus-o in 1922 in Romania, in satul sau natal. In 1930 i-a
facut un bust din onyx insa, l-a pastrat pentru el, caci voia
sa-i fie mai departe aproape. Lane s-a maritat si stabilit in
America.
1922 – fotografie de Edward Steichen
Dupa terminarea ansamblului de la Targul Jiu, Brancusi a mai lucrat destul de putin. In cei
nouasprezece ani pana la moarte a mai facut 15 lucrari, in parte variante ale unor lucrari mai vechi.
Isi colinda atelierul imbracat intr-o pijama alba. In acesti ultimi ani a fost ingrijit de o familie de
refugiati romani. In 1952 devine cetatean francez pentru a-i putea sprijini pe cei ce aveau grija de el.
Spre sfarsitul vietii, batran si suferind, a spus: "Nu mai sunt al lumii acesteia, sunt departe de mine
insumi, desprins de propriul meu trup. Ma aflu printre lucrurile esentiale".
Dupa moartea sa, la 16.Martie 1957, Brancusi lasa in urma 215 de lucrari de sculptura si 1200 de fotografii.
O parte a acestora precum si atelierul sau este lasat statului francez ( pentru prima data interesat de
lucrarile sale ) cu conditia de a fi reconstruit. Pentru acest motiv la constructia Centrului Pompidou i se
cere arhitectului Renzo Piano sa prevada un spatiu pentru reconstructia atelierului lui Brancusi,
vizitat si de mine cu placere in anul 1994.
Centrul Pompidou si atelierul lui Brancusi
 Lucrarile lui Brancusi se gasesc in multe muzee mari ale lumii insa mai cu seama in America.
The Philadelphia Museum of Art contine cea mai bogata colectie Brancusi din America si din lume.
Centrul Pompidou / Paris
Expozitie Brancusi la Washington Bestia Noptii – Piatra de Hotar – Sarutul
Groop of Constantin Brancusi New York MoMa 2006
 muzica:
Jan Garbarek
Tongue Of Secrets mihail d. - 10.03.09