13.

SONDA ULTRASON
13.1. Principiul măsurării adâncimilor cu sonda
ultrason
• Măsurarea adâncimilor cu sonda ultrason se bazează pe
determinarea intervalului de timp necesar undelor acustice pentru
a parcurge spaţiul dintre emiţător, fundul mării şi receptor.
• Se consideră emiţătorul şi receptorul de unde ultrason (fig.13.1.)
dispuse pe carena navei la distanţa L unul de altul.
• Se notează:
- H1 - adâncimea apei de la linia de plutire;
- H - adâncimea apei sub vibratori;
- h - adâncimea vibratorilor sub linia de plutire (pescajul navei).
• Deci adâncimea apei va fi: H1 = H + h
• Valoarea lui h este cunoscută.
1
H1 - adâncimea apei de la linia de plutire;
H - adâncimea apei sub vibratori;
h - adâncimea vibratorilor sub linia de plutire (pescajul navei).

Fig. 13.1. Principiul măsurării adâncimilor

2
 2
L
H  EA   
2
• Din triunghiul AED rezultă:
2
- EA - este jumătate din distanţa parcursă de oscilaţii cu viteza c în
ct
timpul t. EA 
2
- t - timpul scurs între momentul emisiei şi momentul recepţiei;
- L - distanţa dintre vibratori;
- c - viteza ultrasunetelor în apa de mare.
1 2 2
• Rezultă: H  c  t  L2
2
• Dar distanţa dintre vibratori fiind mică în raport cu adâncimea
măsurată (L << H), rezultă: H 
ct
2
• Mai mult, la sondele moderne se foloseşte un singur vibrator atât
ca emiţător cât şi ca receptor, deci L = 0.
• Sondele ultrason nu măsoară direct timpul t ci o funcţie a lui,
care poate fi măsurată cu uşurinţă şi precizie.

3
 13.2. Elemente caracteristice din compunerea sondelor
ultrason
• Pentru a măsura adâncimea apei este necesar să se emită oscilaţii
ultrasonice, să fie recepţionate şi să se măsoare intervalul de timp
scurs din momentul emisiei până în momentul recepţiei.
13.2.1 Schema bloc a sondei ultrason
• Elementele caracteristice ale sondei ultrason sunt reprezentate
în schema bloc din fig.13.2.
• Indicatorul de adâncime (I) are rolul de a indica adâncimea
măsurată şi de a comanda generatorul de impulsuri pentru
declanşarea emisiei impulsurilor de ultrasunete.
• Înregistratorul de adâncime (Ig.) are rolul de a înregistra
adâncimea măsurată şi de a comanda generatorul de impulsuri
pentru declanşarea emisiei impulsurilor de ultrasunete.
• Generatorul de impulsuri (G.I.) are rolul de a produce impulsuri
electrice de înaltă frecvenţă necesare excitării vibratorului de
emisie.
4
I - indicatorul de adâncime; V.E - vibratorul de emisie;
Ig. - înregistratorul de adâncime; V.R - vibratorul de recepţie;
G.I - generatorul de impulsuri; A - amplificatorul.

Fig. 13.2. Schema bloc a sondei ultrason

5
• Vibratorul de emisie (V.E.) are rolul de a transforma impulsurile
electrice de înaltă frecvenţă, primite de la generatorul de
impulsuri, în oscilaţii acustice ( de a transforma energia electrică
în energie acustică).
• Vibratorul de recepţie (V.R.) are rolul de a transforma oscilaţiile
acustice reflectate în semnal electric (de a transforma energia
acustică în energie electrică).
• Amplificatorul (A) are rolul de a amplifica semnalul electric,
primit de la vibratorul de recepţie, la valoarea necesară
indicatorului sau înregistratorului.
13.2.2 Vibratoare
• A. Vibratoare magnetostrictive
• Vibratoarele de emisie şi recepţie au în general aceeaşi
construcţie. Acestea se construiesc cu miez din tole de nichel sau
miez din ferită. După modul de construcţie pot fi: de bandă şi
inelari. 6
 a) Vibratorul bandă
• Este realizat dintr-un miez din tole de nichel (ferită) de formă
specială şi o înfăşurare dispusă în ferestrele miezului (fig.13.3).
Miezul cu înfăşurarea sunt introduse într-o carcasă specială din
bronz astfel încât una dintre suprafeţele frontale se pune la acelaşi
nivel cu bordajul navei, iar a doua suprafaţă frontală se izolează
de corp printr-un strat din cauciuc spongios.
• Cauciucul se interpune de asemenea între părţile laterale ale
pachetului şi interiorul corpului vibratorului.
b) Vibratorul inelar
• Este confecţionat din miez de tole de nichel (ferită), în formă de
inele cu orificii pentru conductorii înfăşurării. Miezul magnetic
are formă cilindrică, şi este introdus într-o carcasă de formă
conică cu rol de ecran (fig. 13.4).
• Ca suprafaţă emiţătoare a pachetului este folosită suprafaţa
cilindrică exterioară. Suprafaţa cilindrică interioară se acoperă cu7
1-tolă 6-dop purjare
2-garnitură cauciuc 7- presetupă
3-carcasă 8-capac
4-miez magnetic 9-şurub fixare în bordajul navei
5-înfăşurare de excitaţie
Fig.13.3. Vibrator tip bandă
8
 cauciuc.Vibratorul inelar emite oscilaţii acustice în direcţie
orizontală. Reflectorul acustic schimbă direcţia oscilaţilor
ultrasonice cu aproximativ 90o şi le trimite vertical în jos, într-un
fascicol concentrat.
• Vibratorul inelar împreună cu reflectorul sunt fixaţi în interiorul
unui recipient (denumit tanc), cu ajutorul suportului axial.
Tancul se umple cu apă, astfel că oscilaţiile produse în interior
sunt transmise spre fundul mării străbătând bordajul navei.
B. Vibratoare piezoelectrice
• Aceste vibratoare au o serie de dezavantaje care fac să fie folosite
pe scară redusă:
- au o tehnologie de fabricare greoaie şi deci un preţ de cost
ridicat;
- au o rezistenţă mecanică mică, datorită prezenţei stratului de
adeziv.

9
 a) –înfăşurare b) - secţiune prin vibrator

1-cutie de legături 7-bordajul navei

2-recipient 8-suport axial
3-capac 9- apă
4-oscilaţii acustice 10-reflector cu pereţi dubli
5-cauciuc 11- dop umplere cu apă
6-miez magnetic cilindric
Fig. 13.4. Vibrator inelar 10
 13.2.3. Indicatoare de adâncime
• Indicatoarele servesc la măsurarea intervalului de timp scurs între
momentele emisiei şi recepţiei, afişarea adâncimii şi comanda
emisiei impulsurilor.
• Cele mai folosite indicatoare sunt indicatoarele analogice cu disc
rotativ, cu tub catodic şi digitale cu afişaj numeric.
a) Indicatorul cu disc rotativ
• Discul (1) este acţionat prin intermediul reductorului (2) de către
motorul electric (3).
• Regulatorul automat (4) serveşte la menţinerea unei turaţii
constante a electromotorului(3).
• Comanda emiterii impulsurilor ultrasonice se realizează prin
deschiderea şi închiderea contactelor (6) de către camele (7)
solidare cu axul discului. La fiecare trecere a becului cu neon (8)
prin dreptul gradaţiei zero de pe scală (5), se emite un impuls şi se
aprinde becul cu neon, prin aplicarea tensiunii de alimentare a 11
• becului prin intermediul secundarului (9) cuplat electromagnetic
cu primarul (10) al transformatorului rotitor, indicând trecerea
prin zero. După un anumit interval de timp, proporţional cu
adâncimea, impulsul recepţionat comandă aprinderea becului cu
neon. În acest timp discul s-a rotit faţă de zero de pe scală cu un
unghi proporţional cu timpul dintre momentele emiterii şi
recepţionării semnalului.
• Valoarea acestei deplasări unghiulare, corespunde adâncimii
măsurate şi este indicată pe scală de către semnalul luminos al
becului cu neon.
• Pentru fiecare scală a domeniului de măsurare, trebuie să existe o
anumită viteză de rotaţie a discului, care se reglează prin
modificarea turaţiei motorului electric, sau prin modificarea
raportului de transmisie.

12
1 – disc 6 – contacte
2 – reductor 7 – came
3 – motorul electric 8 – bec cu neon
4 – regulatorul automat 9 – secundarul transformatorului
rotitor
5 – scală 10 – primarul transformatorului rotitor

Fig. 13.5 Construcţia indicatorului analogic

13
 b) Indicatorul cu tub catodic
• Construcţia tubului catodic cu focalizare şi deviaţie magnetică
este prezentată în fig. 13.6.a, unde sunt reprezentate: 1.-
termocatodul (K); 2. - electrodul modulator (W); 3 . - anodul
accelerator (A1); 4.- bobina de focalizare (B); 5.- bobinele de
deviaţie XX şi YY; 6. - ecranul luminescent (E); 7. - stratul de
grafit (G).
• Indicatorul cu tub catodic are rolul de a reproduce vizual pe ecran
impulsurile de emisie şi ale semnalelor reflectate succesiv în timp
de fundul mării sau bancurile de peşte, în acelaşi timp de a
comanda emisia impulsurilor.
c) Indicatorul digital
• Indicatorul digital al sondei este în fapt un numărător universal
(frecvenţmetru) (fig.13.7).

14
1- termocatodul (K)
2 - electrodul modulator (W)
3 - anodul accelerator (A1)
4 - bobina de focalizare (B)
5 - bobinele de deviaţie XX şi YY
6 - ecranul luminescent (E)
7 - stratul de grafit (G).

Fig. 13.6 Elementele tubului catodic

15
OP - oscilator pilot;
DF - divizor de frecventă;
FI - formator de impulsuri;
CP - circuit poartă;
NZ - numărător zecimal;
DA - dispozitiv afişare;
BC - bloc de comandă;
A - amplificator;
GI - generator de impulsuri;
T - traductor.

Fig.13.7 Schema bloc a indicatorului digital

16
 13.2.4. Înregistratoare de adâncime
• Înregistratorul de adâncime foloseşte la imprimarea automată a
ecoului de adâncime (banc de peşte) pe o bandă de hârtie specială
numită ecogramă şi pentru a comanda generatorului de impulsuri.
• În fig. 13.8 sunt reprezentate: 1-sensul de deplasare al
echogramei; 2-placă metalică; 3-echogramă; 4-sensul de deplasare
al peniţei; 5-riglă metalică; 6-peniţa de înregistrare; 7-rolă; 8-
curea de antrenare.
• În principiu, se folosesc trei procedee de înregistrare automată a
adâncimilor, electromecanic, electrochimic şi electrotermic
a) Procedeul electromecanic
• Foloseşte o hârtie colorată, de obicei în roşu, acoperită pe una din
feţe cu un strat de parafină.
b) Procedeul electrochimic
• Se bazează pe folosirea electrolizei soluţiei de amidon şi iodurii
de potasiu, cu care este impregnată banda. Peniţa se deplasează cu
o viteza constanta transversal pe banda. În momentul emisiei şi
17
 recepţiei la peniţă se aplică un impuls electric ce produce un arc,
sub acţiunea căruia se descompune soluţia de iodura de potasiu
din care se separă iodul, ce colorează banda albă în culoare
cafenie închisă.
c) Procedeul electrotermic
• Se bazează pe înregistrarea pe o banda specială, compusă din trei
straturi:
- stratul inferior format dintr-o peliculă de aluminiu;
- stratul de mijloc (stratul suport ) format din hârtie impregnată cu
grafit;
- stratul superior din sulfat sau oxid de plumb.
d) Înregistratoare cu înscriere circulară
• Înscrierea circulară se obţine prin deplasarea peniţei pe un cerc al
cărui centru corespunde cu centrul discului pe care este fixată
peniţa şi cu raza egală cu braţul peniţei (fig.13.9).
18
1-sensul de deplasare al echogramei 5-riglă metalică
2-placă metalică 6-peniţa de înregistrare
3-echogramă 7-rolă
4-sensul de deplasare al peniţei 8-curea de antrenare

Fig. 13.8 Sensurile de deplasare ale peniţei şi ecogramei19

 A
a

1-electromotorul de acţionare; 5 -dispozitivul de înscriere;

2 - regulatorul automat de turaţii;
3 -reductorul de turaţii;
4 - dispozitivul de comandă a
emisiei;
6- mecanismul de antrenare a
ecogramei;
A - amplificator;
G.I. generator de impulsuri.

Fig.13.9 Înregistratorul de adâncime cu înscriere circulară

20
 e) Dispozitivul de înscriere cu tambur
• Mişcarea liniară a peniţei se realizează cu un tambur acoperit cu
un material izolant din punct de vedere electric pe care se găseşte
o spiră elicoidală care parcurge odată circumferinţa tamburului,
având capetele pe aceiaşi generatoare (fig. 13.10).
• Tamburul de înscriere (8) şi ecograma (5) sunt acţionate de către
motorul de acţionare (2), comanda emisiei este dată de camele (3),
prin acţionarea contactelor de emisie (11) ce se găsesc în circuitul
generatorului de impulsuri (4). Ecograma este antrenată prin
intermediul tamburelor de antrenare (10) şi se strânge pe tamburul
colector (9), ecograma neînregistrată este dispusă pe tamburul
debitor (6). Semnalul de recepţie este amplificat de amplificatorul
(1). Peste tamburul (8) se găseşte o riglă de înregistrare din metal
(7), ce constituie peniţa de înregistrare, la care se aplică semnalul
de înscriere. Ecograma (5) trece printre tamburul (8) şi riglă, astfel
că în orice moment există un singur punct de contact între spiră,
ecogramă şi riglă, punctul de tangenţă. 21
1 – amplificator 7 - riglă de înregistrare
2 - motorul de acţionare 8 - tambur de scriere
3 – came 9 - tambur colector
4 - generatorul de impulsuri 10 - tambur de antrenare şi strângere
5 – ecograma 11 - contacte de emisie
6 – tambur debitor
Fig. 13.10 Înregistrator cu tambur cu spiră 22
 f) Dispozitivul de înscriere cu bandă fără sfârşit
• În acest caz mişcarea liniară a peniţei este realizată cu ajutorul
unei curele dispusă pe două role din care una este antrenoare (fig.
13.11 ), de curea este fixată peniţa. Peniţa (5) se deplasează în faţa
ecogramei (l) şi calcă cu un capăt pe rigla metalică (2) şi cu
celălalt pe ecogramă care se găseşte în contact cu placa metalică
(8) legată de masă.
• În momentul când una dintre peniţe (5) intră pe ecogramă, unul
din magneţii (4) acţionează micro contactul (9) din circuitul
generatorului de impulsuri(6) şi se comandă emisia, în acelaşi
timp la peniţă se aplică un impuls electric pentru înscrierea liniei
zero.
• Ecoul reflectat de fundul mării, după ce este amplificat se aplică la
peniţa de înregistrare, astfel se înscrie un nou punct, care
reprezintă fundul mării. La o scară oarecare între linia de zero şi
linia ce reprezintă fundul se citeşte adâncimea.
23
1 – ecogramă 6 – generatorul de impulsuri
2 – riglă metalică 7 – sursa de alimentare peniţă
3 – rolă de antrenare 8 – placă metalică
4 – magneţii 9 - micro contact
5 – peniţă

Fig. 13.11 Înregistrator cu bandă 24