Richard Wagner

Nicolaiev Paul
Clasa a VIII-a A
• Richard Wagner s-a născut la Lipsca (azi Leipzig) într-o
familie de actori. A studiat la Dresda și la Lipsca, luând lecții
de compoziție cu Christian Theodor Weinling.
Între 1833 și 1839 Wagner a lucrat pentru teatrele de operă
din Würzburg, Magdeburg, Königsberg și Riga, a compus
primele sale opere Die Feen („Zânele", 1834), Das
Liebesverbot („Dragoste interzisă", 1836) și mai multe
piese orchestrale.
• În 1836 se căsătorește cu actrița Minna Planner.
Călătorește mult, cunoscând principalele centre muzicale
europene. În timpul unei agitate călătorii pe mare
spre Anglia elaborează planul pentru opera „Olandezul
zburător". După o scurtă ședere în Londra, pleacă la Paris,
unde este profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz.
• În continuare, geniul său muzical s-a format și s-a relevat
sub influența muzicii lui Carl Maria von Weber, Wolfgang
Amadeus Mozart și în special a simfonismului lui Ludwig
van Beethoven. Primele sale opere de un răsunet
deosebit, Rienzi (1840 - premieră la 20
octombrie 1842 la Dresda), Der fliegende
Holländer („Olandezul zburător" sau „Vasul
fantomă", 1841 - prezentată în premieră la 2
ianuarie 1843 la Dresda), l-au impus în viața artistică.
În 1843 se stabilește în Dresda, unde
devine Kapellmeister la curtea regelui din Sachsen.
Următoarele sale opere Tannhäuser (1845)
și Lohengrin (1848) sunt mai greu acceptate de public,
datorită elementelor inovatoare în structura dramatică și
muzicală. Cu sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai
târziu cu succes la Weimar.
• Fire orgolioasă, Wagner a avut o existență agitată. Sub
influența scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile
republicane ale mișcării Jungen Deutschland („Tânăra
Germanie"), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, este
nevoit să se refugieze la Zürich în Elveția, unde rămâne 10
ani, până în anul 1858. Aici o cunoaște pe
scriitoarea Mathilde Wesendonck, pentru care nutrește o
adevărată pasiune și pe ale cărei versuri compune un ciclu
de lied-uri. În aceste împrejurări se desparte de soția sa,
Minna; mai târziu se va căsători cu Cosima, fiica lui Franz
Liszt. Începând cu anul 1864 devine protejatul regelui
Ludwig II al Bavariei, un pasionat admirator al muzicii
wagneriene. Regele îl susține financiar, Wagner putând
astfel să se consacre numai creației artistice. Cu ajutorul
protectorului construiește Teatrul de la Bayreuth, special
pentru punerea în scenă a operelor sale, unde - până în
zilele noastre - în fiecare vară (iulie-august), au loc
renumitele festivaluri muzicale „Richard Wagner".
• Richard Wagner s-a mutat la Bayreuth la data de 24 aprilie 1872.
A locuit în primele 3 zile pe strada Bahnhofstr.14, într-o casă
închiriată la intervenția sorei sale, Ottilie Brockhaus, pe lângă
rudele soțului ei din Bayreuth. La data de 27 aprilie 1872 R.
Wagner s-a mutat provizoriu la hotelul „Fantaisie” din Donndorf
(comună la 4 km vest de Bayreuth), nu departe de castelul
„Fantaisie”. Spre sfârșitul lunii sept.1872, familia Wagner s-a
mutat din Donndorf, în casa de pe strada Dammallee nr.7 din
Bayreuth. Aici a început penultima sa operă „Götterdämmerung”
(„Amurgul Zeilor”), terminată în „Haus Wahnfried”, casă în care s-
a mutat în toamna anului 1874. Cu „Amurgul Zeilor” a încheiat -
după 26 ani - tetralogia „Inelul Nibelungilor”. În Bayreuth a
compus și cea din urmă operă a vieții sale, „Parsifal”. A murit la
Veneția (în Palatul Vendradim), în ziua de 13 februarie 1883, la
vârsta de 70 ani, în urma unei afecțiuni cardiace. Soția. Cosima
(fiica compozitorului Franz Liszt). a preluat după decesul soțului
conducerea Festivalului Wagner, supraviețuind încă 47 de ani. Au
avut 3 copii: Isolde (1865-1919), Eva (1867-1942, căsătorită cu
H.S.Chamberlain) și Siegfried (1869-1930, căsătorit cu Winifred
Williams-Klindworth).
Motivele care l-au îndemnat pe Richard Wagner să aleagă ca
reședință orașul Bayreuth au fost următoarele:

• orașul era situat în Bavaria, țara ocrotitorului său, regele bavarez

Ludwig II (1845-1886), față de care s-a simțit profund îndatorat și
legat.
• Bayreuthul era amplasat geografic în inima Imperiului German,
relativ ușor accesibil din toate direcțiile.
• avea o clădire de operă (puțin folosită), în care el spera să
prezinte în exclusivitate operele sale (ulterior scena operei s-a
dovedit a fi neîncăpătoare punerilor în scenă wagneriene, ceea ce
l-a determinat să construiasca - cu sprijinul financiar al regelui
bavarez Ludwig II - clădirea „Festspielh
• nu existau alte teatre în oraș care să-i facă concurență (nu
admitea - din orgoliu - concurența). aus” de pe dealul Grüner
Hügel).
• se afla în vecinătatea masivului muntos Fichtelgebirge, leagănul
legendar al unor grupuri etnice germane.
• Scrierile lui Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche, precum și
schimbarea condiției sale sociale ca favorit al regelui Ludwig II al
Bavariei l-au făcut să adere la ideile naționaliste pangermanice.
Ideile sale sunt cuprinse în numeroase eseuri
despre muzică, teatru, politică și religie ca Kunst und
Revolution („Arta și revoluția", 1848), Das Kunstwerk der
Zukunft („Opera de artă a viitorului", 1850), Oper und
Drama („Opera și drama", 1851). Wagner s-a considerat pontiful
unui cult artistic înrădăcinat în cultura germană, inspirată din
vechile legende nordice, cu personaje eroice, care se mișcă într-o
lume supranaturală. Această artă, gravitând în jurul dramei
muzicale, trebuia să dea naștere acelei opere naționale, care să fie
pentru germani ceea ce tragedia clasică fusese pentru grecii antici.
Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului operei
tradiționale, bazându-se pe o acțiune sacră, alegorie a dramei
interioare, printr-o unitate indisolubilă cu textul, scris de Wagner
însuși pentru majoritatea partiturilor sale. Wagner introduce ca
inovații „melodia infinită" și „motivul conducător" (das Leitmotiv),
procedeu simbolic de sugerare și evocare a unor teme psihologice,
a unor momente-cheie în desfășurarea dramatică.
• Această concepție și-a găsit întruchiparea în monumentala
sa tetralogie Der Ring des Nibelungen ("Inelul
Nibelungilor"), compusǎ din operele Das Rheingold („Aurul
Rinului", 1854), Die
Walküre(„Walkiria", 1856), Siegfried (1970)
și Götterdämmerung („Amurgul zeilor", 1874), care
configurează, într-o lume de eroi și mituri, conflictul între
violența primitivă a omului și natura sa spirituală. Calitatea
excepțională a artei lui Wagner se reflectă și în
capodoperele sale Tristan und Isolde (1859), triumf al
dragostei asupra morții, Die Meistersinger von
Nürnberg („Maeștrii cântăreți din
Nürnberg", 1867), Parsifal (1882), în care reia legenda
„Sfântului Graal", dramatică încleștare a evlaviei cu
sentimentul păcatului.
• Creația wagneriană a avut o influență
covârșitoare asupra evoluției ulterioare a muzicii.
Compozitori ca Anton Bruckner, Gustav
Mahler, Claude Debussy (la începutul activității
sale), Arnold Schönberg, Richard Strauss s-au
dezvoltat sub influența muzicii lui Richard
Wagner.