Stalinismul economic

Stalinismul este o ideologie și un sistem

politico-social și economic introdus de
Iosif Vissarionovici Stalin în Uniunea
Sovietică. Lev Troțki a descris acest sistem
ca fiind totalitar și această caracterizare a
ajuns să fie folosită în mod curent de
criticii stalinismului.

Stalinismul este interpretarea lui

Iosif Vissarionovici Stalin
a doctrinei marxist-lenininste.
 Stalinismul nu este o doctrină marxistă ci este o doctrină marxianist-
comunistă,stalinismul nu interpretează marxism-leninismul din punctul de vedere al lui
Marx,Engels și Lenin ci strict din punctul de vedere al lui Stalin care a apreciat după
propria opinie principiile marxism-leninismului pe care le-a brevetat după considerentul
său.
În Raportul politic al Comitetului Central, prezentat la Congresul de unificare a P.C.R. cu
P.S.D., în februarie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej ținea să sublinieze că „la baza
Partidului Muncitoresc Român noi am pus ideologia de clasă a proletariatului – ideologia
marxist - leninistă”, adică „învățătura lui Marx, Engels, Lenin și Stalin”
• Petru Groza, lider al Partidului Naţional Român la Marea Unire din 1918, de trei ori
doctor în drept, administraţie şi economie, cunoscut pentru apetitul său de
petrecăreţ, dar şi fiind mare amorez, era speculatorul perfect.
• Nu a reuşit mai nimic în politica interbelică şi, deşi era putred de bogat şi ar fi
vândut orice pentru a ajunge într-o poziţie de putere în România.
• Petru Groza şi partidul său de buzunar, Frontul Plugarilor, a fost ales de sovietici şi
impus nu pentru a conduce România, ci pentru a masca precum un paravan din
funcţia de premier al României, jaful la care ţara noastră a fost supusă după al
Doilea Război Mondial.
• Astfel, dacă în 1945 celelalte ţări europene, capitaliste şi comuniste au reînceput
construcţia, reconstrucţia, în România nici nu a putut fi vorba de aşa ceva, încă
cinci ani după război.
 PLAN ECONOMIC
In plan economic: Modelul stalinist în plan economic era axat pe
lichidarea proprietatii private, industrializare fortata si cooperativizarea
agriculturii. La 11 iunie 1948 a fost dată legea nationalizarii principalelor
mijloace de productie, potrivit careia peste 1000 de intreprinderi miniere,
bancare, industriale si de comert treceau in proprietatea statului. Astfel, se
puneau bazele economiei dirijate. Nationalizarea a fost primul pas in
procesul de centralizare economica. Politica de industrializare: Impunerea
modelului sovietic a avut drept efect centralizarea economica si
planificarea cincinala. In 1950 s-a elaborat primul plan economic anual,
iar intre 1951-1955 s-a impus primul plan cincinal. In 1951 s-a introdus
distinctia "Erou al muncii socialiste"
 Colectivizarea agriculturii: decizia oficiala s-a luat in 1949,
taranimea fiind fortata sa cedeze proprietatile funciare in favoarea statului.
Dupa modelul sovietic al colhozurilor, s-au infintat gospodariile agricole
colective, transformate mai tarziu in CAP (Cooperativa Agricola de
Productie) si GAS (Gospodariile Agricole de Stat), care s-au transformat
in IAS (Intreprinderea Agricola de Stat). Colectivizarea s-a produs in
majoritatea cazurilor pe cale violenta, datorita refuzului taranimii de a
ceda pamantul. Comunistii au apelat la organele de represiune, justitie,
administratie si la un urias sistem de propaganda pentru a convinge
taranii. La 27 aprilie 1962 Gh. Gheorghiu Dej anunta oficial incheierea
procesului de colectivizare.
Planul cincinal
În România, primul plan cincinal a avut loc în perioada 1951-1955.  După
ce în anii precedenţi, 1949 şi 1950, economia Republicii Populare Române
a fost dezvoltată pe baza planurilor economice anuale, s-a decis ca în
perioada 1951-1955, economia să fie planificată pentru prima dată în
limitele unui plan cincinal. Ministerele, instituţiile şi organizaţiile
economice centrale defalcau obiectivele/sarcinile cincinalului pe unităţile
componente din structura lor. În baza acestor date, întreprinderile
întocmeau propriile planuri pentru realizarea acestora care reveneau la
ministere, instituţii şi organizaţii economice centrale. Ele îşi alcătuiau la
rândul lor propriul plan în baza consultării realizate şi îl trimiteau către
Comisia de Stat a Planificării pentru centralizare. Aceeaşi procedură se
realiza şi pentru fiecare an din cadrul planului cincinal.
Canalul Dunăre – Marea Neagră, eşecul primului plan cincinal  

Canalul Dunăre-Marea Neagră a fost un proiect gigant al Partidului Muncitoresc

Român (PMR), care îl stabilise drept principalul obiectiv al primului plan cincinal. Acest
şantier menit să scurteze accesul fluvial spre Marea Neagră, nu trebuia să resimtă nicio
clipă lipsa forţei de muncă. Construirea era menită să fie o realizare excepţională a
partidului. Însă, s-a dovedit că diferenţa dintre teorie şi realitate este extrem de mare.
Lucrările pentru construcţia Canalului începeau în urma acordului dat de Biroul Politic al
PMR în mai 1949.   Prin salariile tentante ce se acordau celor care se angajau de
bunăvoie, au fost atraşi meseriaşi de calitate (13.200 de muncitori, la finele lui 1950,
dintr-un total de 33.000 printre care se afla şi numărul deţinuţilor şi al soldaţilor). Pe
şantier au fost aduşi soldaţi, din rândul celor trimişi pe baza unor probleme de „origine
nesănătoasă” (fii de foşti preoţi, chiaburi, etc.) la „armata specială Construcţii”. Canalul
a fost gândit de la bun început ca un şantier-lagăr de exterminare pentru cei pe care
noul regim dorea să-i elimine. Astfel, cei consideraţi „duşmani ai poporului” au ispăşit o
pedeapsă dublă: pe lângă închisoare, munca forţată în slujba partidului.   În ciuda
folosirii forţei de muncă a deţinuţilor, a numărului mare de muncitori civili sau soldaţi,
şi a ajutorului tehnic oferit de Uniunea Sovietică, ritmul lucrărilor a rămas constant în
urma planului cincinal. Meseriaşii români care veniseră pe şantier nu erau specialişti,
directorii erau improvizaţi, cu o legitimare politică, nu tehnică. Utilajele importate din
URSS nu erau suficiente şi nu existau oamenii în măsură să le folosească la parametri
optimi. S-a dovedit astfel că nivelul economiei şi industriei româneşti nu era unul care
să permită finalizarea proiectului. Numărul celor morţi pe şantier este de ordinul miilor;
în unele colonii poate fi reconstituit cu aproximaţie, în altele nu. 
1950 (Muzeul P.C.R.) - Congresul I al
Cooperaţiei de consum
16 mai 1972 - Imagine de la inaugurarea Sistemului
Hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier
1972 - Sectorul zootehnic de la CAP Cobadin
1972 - Sistemul de irigații Sadova – Corabia
1972 - Consiliul de conducere al
CAP Bucov – Ploiești
1973 - Incubatorul de la Întreprinderea
avicolă din Piatra Neamț
21-23 februarie 1972 - Congresul II al
UNCAP
1971 - Stațiunea experimentală Valea
Călugărească
1971 - Recoltarea grâului la CAP
Scânteiești – județul Galați
1971 - Hotel România construit la Bratislava
de firma ARCOM
1971 - Lan de porumb la IAS Buftea
România comunistă: aspecte ale vieţii cotidiene

• La scurt timp după 23 august 1944, Gheorghiu Dej îi zugrăvea

principesei Ileana, tabloul României comuniste: o lume modernă,
industrializată, cu ştiinţă de carte, având parte de toate binefacerile
lumii moderne dar fără nedreptăţile acesteia.