Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lipide
Lipide
STRUCTURA CHIMICĂ;
PROPRIETĂŢI.
MEMBRANELE
BIOLOGICE.
OBIECTIVELE:
Funcţiile biologice ale lipidelor.
Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-
chimice).
Lipidele de rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura, proprietăţile
fizico-chimice, rolul biologic.
Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele, glicolipidele,
colesterolul- structura, proprietăţilefizico-chimice, rolul biologic.
Membranele biologice: funcţiile şi structura – modelul S.G.Sînger şi
G.L.Nicolson;
Proprietăţile fundamentale – fluiditatea, molilitatea, permeabilitatea selectivă,
asimetria, autoasamblarea şi autorapararea;
Diversitatea şi specificitatea structurilor şi funcţiilor diferitor membrane
biologice.
Importanţa lipidelor în alimentaţie.
Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul gastrointestinal.
Acizii biliari – clasificarea, structura, funcţiile lor. Metabolismul acizilor biliari
( noţiuni generale).
Resintaza lipidelor în enterocite. Soarta lipidelor resintetizate.
LIPIDE
b. Glicolipidele:
cerebrozidele;
gangliozidele;
sulfatidele, etc.
CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
III. Steroizii
1. Colesterolul şi colesteridele
2. Hormonii steroizi
3. Acizii biliari
CLASIFICAREA LIPIDELOR
2. DUPĂ PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE:
C15H29COOH CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH
C17H33COOH CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
AG POLINESATURAŢI
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH
CH3-CH2CH=CH=CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH
AG POLINESATURAŢI
C O O H
A r a c h id o n ic a c id
PROPRIETĂŢILE AG
1. AG saturaţi până la C10 – sunt lichizi; mai sus de
C10- solizi. AG nesaturaţi – sunt lichizi
2. În cristale catenele hidrocarburilor saturate au
configuraţia de zig-zag
3. AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans însă
formele naturale ale acestor – sunt izomerii cis
4. AG – puţin solubili în apă, solubilitatea scăzând
odată cu lungimea catenei
5. AG nu se află în stare liberă în celule şi ţesuturi ci
sunt legaţi covalent
6. AG nesaturaţi au t de topire mai joasă comparativ
cu cei saturaţi--- lungimea mică şi prezenţa
legăturilor duble amplifică fluiditatea
PROPRIETĂŢILE CHIMICE
AG saturaţi şi nesaturaţi pot forma:
1. Esteri (gliceride, fosfogliceride)
2. Săruri (săpunuri cu proprietăţi
tensioactive)
3. Amide (sfingolipide)
AG nesaturaţi adiţionează la nivelul dublei
legături – hidrogen, halogeni (Br2; Cl2),
tiocianatul (SCN)2, gruparea hidroxil
AG nesaturaţi reacţionează cu oxigenul
formând peroxizi (substanţe toxice la
care se alterează gustul şi mirosul
(râncezire)
ROLUL AG:
Sursă de energie pentru miocard si pentru
mușchii striați
Sinteza TAG în celula adipoasă ( ca
rezervă energetică)
AG sunt insolubili in apa si de aceea circula
in plasma legați cu albuminele, formă
cunoscută sub denumirea de acizi grasi
liberi (AGL)
GLICERIDE
( ACILGLICEROLII, GRĂSIMI
NEUTRE)
Sunt esteri ai glicerolului cu AG
După nr grupărilor alcoolice esterificate din
glicerol deosebim:
monogliceride;
digliceride;
trigliceride
GLICERIDE -
MONOGLICERIDE- MAG
DIGLICERIDE - DAG
TRIGLICERIDE - TAG
ROLUL TAG
1. Constituie grăsimea de rezervă din
ţesuturi - rol energetic
2. Izolator
TAG din ţesutul uman cuprind următorii
AG:
Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%,
palmitooleic – 7%, stearic- 7% şi alţii -7%
Sunt:
simpli R1=R2=R3
micşti
PROPRIETĂŢILE TAG
1. Sunt determinate de natura şi numărul de AG
constituienţi
2. Insolubile în apă, solubile în solvenţi organici
3. TAG ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)- de
origine animală
4. TAG ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă
(uleiurile vegetale)
5. Prin hidroliza enzimatică (se produce în intestin sub
acţiunea lipazei) se scindează în glicerol şi 3AG
6. Prin hidroliza alcalină (KOH, NaOH) –glicerol+săpunuri
7. Prezenţa AG nesaturaţi – proprietatea de a adiţiona
halogenii la dublele legături
8. Sub acţiunea luminii, căldurii – se autooxidează
Proprietățile chimice ale
trigliceridelor
1. hidroliză chimică, atât în mediu acid, cât și în
mediu bazic.
Proprietățile chimice ale
trigliceridelor
2. reacția de hidrogenizare, folosită în
conversia uleiurilor lichide în grăsime solidă:
GLICEROFOSFOLIPIDELE
(FOSDOGLICERIDE)
Derivaţi ai acidului
fosfatidic
Reprezentanţii:
1. fosfatidilcolina (lecitina)
2. Fosfatidiletanolamina
(cefalina)
3. Fosfatidilserina
4. Fosfatidilinozitol
FOSFATIDILSERINA
FOSFATIDILETANOLAM
INA (CEFALINELE)
FOSFATIDILCOLINA
(LECITINA)
FOSFATIDILINOZITOLUL
FOSFATIDILINOZITOLU
L
ROLUL
FOSFOGLICERIDELOR
Rolul:
1. Structural
2. Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este
componentul principal al surfactantului pulmonar, ce
acoperă alveolele şi împedică colapsul la expiraţie
3. Fosfatidiletanolamina – sunt abundente în ţesutul
nervos
4. Fosfatidilinozitolul- rol în procesul de transmitere a
semnalelor extracelulare
PROPRIETĂŢILE FL
Caracter amfipatic (lecitinile şi cefalinele au structură
bipolară: prezenţa resturilor acil – hidrofobe şi a sarcinilor
electrice: sarcina negativă – restul a fosforic; sarcină
pozitivă – gr alcool)
O H 2C O C R2
R1 C O CH O CH3
+
H 2C O P O CH2 CH2 N CH3
O CH3
Rolul:
1. Componente ale membranei celulare (nervoasă)
SFINGOLIPIDELE
sfingomielina şi
glicosfingolipidele
SFINGOZINA
fosforilcolină
= sfingomielina
OH OH OH OH
H H
H2C C CH H2C C CH
H3N+ CH NH CH
HC O C HC
Rol:
1. structural
steroidici (provitaminei D, O
acizilor biliari, hormonilor R C O
steroizi)
2 forme: esterificat şi neesterificat
STRUCTURA CHIMICĂ A
COLESTEROLULUI LIBER
STRUCTURA CHIMICĂ A COL
ESTERIFICAT
C holesteryl E ster
R C O
ACIZII BILIARI
Se sintetizează în ficat din colesterol
Structură: steroizi C24 cu 2 sau 3
grupări OH şi la sfârşitul catenei
laterale au gr carboxil
AB primari:
colic,
chenodezoxicolic
Structura chimică a AB
НО
12
3 7
НО ОН
Acidul colanic Acid colic
(3,7,12-trihidroxicolanic)
CARACTERISTICI:
Grupele ce conţin
P şi N
Glicerol
Acid gras
Grupele fosfat hidrofile
Acizii graşi
hidrofobi
MEMBRANELE CELULELOR EUCARIOTE
CONŢIN COLESTEROL
HO HO
CH3 CH3
CH3 CH3
H H
C CH3 C CH3
CH2 CH
CH2 CH
CH2 CH CH3
H3C C CH3
H H3 C C CH3
H
colesterol ergosterol
celule animale celule vegetale
Membrana celulei este formată de
un dublu strat de fosflipide
asociată cu alte molecule.
ROLUL LIPIDELOR
STRUCTURALE:
Fosfolipidele şi glicolipidele –
constituienţii cheie ai membranelor –
1. formează spontan şi rapid
bistraturile lipidice stabilizate prin
legături hidrofobe între părţile nepolare
ale moleculelor lor (sunt necovalente
şi cooperative)
2. îndeplinesc funcţia de barieră a
permeabilităţii şi asigură crearea
compartimentelor unice
PROTEINELE MEMBRANARE
După localizare:
- periferice (extrinseci) - sunt ataşate la exteriorul
stratului dublu lipidic, unde interacţionează în
principal cu grupurile polare ale lipidelor sau altor
proteine.
- integrale (intrinseci) - ce trec prin stratul lipidic;
aceste proteine penetrează parţial sau total stratul
dublu de lipide. Proteinele care străbat bistratul
lipidic de la o faţă la altă se numesc proteine
transmembranare.
PROTEINELE MEMBRANARE
Proteinele periferice sunt legate de membrane prin
forţe electrostatice şi de hidrogen
Proteinele integrate - amfipatice, conţin AA nepolari
– formează cu lipidele membranei legături hidrofobe
ROLUL PROTEINELOR
MEMBRANARE
asigură transportul,
participă în transmiterea informaţiei,
rol în transformările de energie.
GLUCIDELE MEMBRANARE
Sunt sub formă de glicolipide şi glicoproteine
Sunt situate pe suprafaţa membranei, dar nu
în faza hidrocarbonată
Rolul:
1. asigură recunoaşterea şi adeziunea intercelulară –
servesc în calitate de receptori moleculari;
2. favorizează menţinerea asimetriei membranelor
biologice
3. au funcţia de identificare intercelulară, de detectare a
celulelor străine sistemului imun
4. determină transportul proteinelor membranare în
locusurile necesare
Lanţul de glucide ataşat pe lipide
(glicolipide) sau pe proteine (glicoproteine)
Glicoproteinele sunt
foarte variate. Nu
există doi indivizi (cu
excepţia gemenilor
identici) care posedă
aceleaşi glicoproteine.
Modelul mozaic- fluid:
Propus în1972 de către Sanger şi Nicolson
• Bistratul de
fosfolipide
• Proteinele periferice
şi integrale
• Polizaharidele
ataşate pe lipide sau
proteine
• Colesterolul între
fosfolipide
exterior interior
Fosfatidilserine 0 100
Fosfatidietanola 10 90
mina 90 10
Fosfatidilcolina 100 0
PROPRIETĂŢILE
MEMBRANELOR BIOLOGICE.
Mobilitatea
Moleculele lipidelor membranei se află în mişcare continuă.
Sunt posibile câteva tipuri de mişcare a moleculelor: difuzie de
rotaţie , transversală şi difuzie laterală.
Proteinele membranare tot posedă mobilitate. Ele parcă plutesc
în pătura lipidică, deplasându–se în procesul difuziunii laterale.
F lip F lo p
L ate ra l M o b ility
Proprietăţile membranelor biologice
Permeabilitatea selectivă
Dublu strat de lipide este permeabil:
• Pentru molecule foarte mici
(H2O, CO2, O2)
• Pentru molecule liposolubile
(hidrofobe, nepolare)
se realizează:
La micşorarea permeabilităţii
membranei (are mai puţine canale)
Difuzia simplă
Se realizeaza:
prin dublul strat lipidic: pentru moleculele
puternic liposolubile (acizi grasi, alcool) si a
moleculelor de gaz (O2, CO2), dar si apei si a
moleculele hidrofobe mici care pot traversa
bariera lipidica din cauza dimensiunilor
reduse.
Prin canale ionice si, respectiv, a apei
prin canale de apa (acvaporine).
Difuzia facilitată
1. pompa Na+/K+ (Na+/K+-ATP-aza) -
transportă 3Na+ spre exterior si
2K+ spre interior, pentru fiecare
moleculă de ATP hidrolizată
2. pompa H+/K+ (H+/K+ - ATP-aza) - este
prezentă în celula parietală gastrică
unde are rol în formarea HCl, scoate
din celula 1H+ și introduce 1K+,
Transport activ primar
● Variante:
– simport (transportul ambelor specii in acelasi sens, relativ la membrana)
– antiport (transportul celor doua specii in sens opus, relativ la membrana)
● Exemple:
– simport Na+ /glucoza din lumenul intestinal in celulele epiteliale
– Antiport 2Na+ /Ca2+ in celulele musculare cardiace (Ca2+ transportat din
interiorul spre exteriorul celulei)
Transport activ secundar
MACROTRANSPORT:
• Formând canale
transmembranare
ori
• Proteinele
transportor se
asociază cu ele
traversindu-le prin
membrană
Canalele sunt foarte specifice:
o singură substanţă bine
precizată se poate traversa şi
nici una alta.
Proteinele ce
Canal închis formează canal Canal deschis
Membrana
VITAMINLE
LIPOSOLUBILE
VITAMINELE LIPOSOLUBILE
A, D, E, K:
Vitamine cu molecule apolare, hidrofobe,
solubile în grăsimi
Sunt derivaţi izoprenici
(DERM ŞI EPIDERM)
Synthesis of vitamin D3
(cholecalciferol):
Formarea vitaminei D2
(ergocalciferolului):
CALCITRIOLUL
În ficat vit D3 suferă o hidroxilare – 25- hidroxi-
colecalciferol (E- colecalciferol-hidroxilază) - forma
cea mai abundentă de vit D în circulaţia sanguină
ţi ficat.
În rinichi 25- hidroxicolecalciferol suferă o nouă
hidroxilare – 1,25-dihidroxicolecalciferol -
calcitriol (E- 1α-hidroxilază) – transportat la
ţesuturile ţintă: intestin şi oase. Are rol important
în menţinerea nivelului Ca seric.
Reglarea – PTH şi nivelul de Ca în sânge.
EFECTELE VITAMINEI D
La nivel de intestin: măresc absorbţia Ca şi
fosfatului (stimulează sinteza unei proteine ce
facilitează transportul Ca prin mucoasa intestinală)
La nivelul tubilor renali: favorizează reabsorbţia
fosfaţilor (contracarând eliminarea lor stimulată de
PTH)
La nivelul osului: stimulează mobilizarea Ca şi
fosfatului din os care necesită prezenţa PTH.
intervine în mineralizarea oaselor prin mărirea
formării de hidroxiapatită.
VITAMINA D
(ANTIRAHITICĂ)
Carenţa - apariţia şi dezvoltarea rahitismului la copii
din cauza dereglării metabolismului calciului şi
fosforului – mineralizarea întîrziată a oaselor.
este afectat scheletul: oasele sunt mai moi,
picioarele se deformează sub greutatea corpului;
fontanelele se închid cu întârziere, se reţine
dezvoltarea dinţilor; tonusul muscular este redus
etc.
În sânge scade conţinutul calciului şi fosfatului.
SURSE DE VITAMINA D