Reţele de calculatoare

Lucrare ştiinţifico-metodică pentru

obţinerea gradului didactic I
Coordonator ştiinţific, Candidat,
Prof. Dr. ION VĂDUVA Prof. Nina Dondera
 Structura lucrării

Introducere

Capitolul I:
Elemente de bază ale reţelelor de c
alculatoare
Capitolul II : Local area networking-
LANs
Capitolul III:
Descrierea straturilor modelului OS
I/ TCP/IP
Capitolul IV: Exemple de reţele
Capitolul V :
Securitatea reţelelor de
calculatoare
Consideraţii metodice
 Introducere

De ce reţele de calculatoare?

Fiecare din ultime trei secole a fost dominat de o anumită

tehnologie:
• Sec.18 – al sistemelor mecanice
• Sec. 19 – al maşinilor cu abur
• Sec. 20 – colectare, prelucrare & distribuirea informaţiei
- centru de calcul mamut (IBM ‘60)
- PC-uri (‘80)
- reţele mondiale (‘90)
- reţele fără fir – wirelles (prezent)
Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Noţiuni generale
Hardware-ul reţelei
Software-ul reţelei
Arhitecturi de reţea
Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Ce sunt reţelele de calculatoare?

Reţea de calculatoare = colecţie interconectată de

calculatoare autonome.

Scop & utilizări:

Asigurarea unui mediu de comunicare puternic
Accesul la informaţii de la distanţă
Comunicaţiile interpersonale
Facilitatea partajării resurselor
Alegerea unei fiabilităţi mari
Economia banilor
Scalabilitatea (abilitatea unui sistem de calcul paralel de
creşte viteza de execuţie proporţional cu adăugarea de noi
procesoare. )
Divertismentul interactiv
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Noţiuni de bază

Legătură: conexiune realizată între membrii reţelei

Nod: calculator al unei reţele, avînd asociată o adresă
Resursă: programe, echipamente, date
Comunicaţie: modul de a schimba informaţii între
calculatoarele unei reţele (via canale)
Protocol: regulile prin care se realizează comunicaţia
Difuzare: trimiterea de informaţii la mai multe
calculatoare (multicast) sau la toate (broadcast)
Pachet: modalitate de stocarea datelor
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Hardware-ul reţelei

Clasificarea reţelelor
Conform transmisiei:
Reţele cu difuzare (cu un singur canal de comunicaţie)
reţele peer-to-peer - punct-la-punct (conexiuni
multiple între perechi de maşini)
După dispunerea spaţială:
Multicalculator
LAN (Local Area Network) –la nivelul unei clădiri sau
al unui grup de cladiri avînd distanţa între staţiile de
lucru de 10-1000 m;
MAN (Metropolitan Area Network) –la nivelul unui
oraş având distanţa între staţiile de lucru de ordinul
kilometrilor;
WAN (Wide Area Network) –la nivelul unei regiuni
sau la nivelul mondial având distanţa între staţiile de
lucru de ordinul miilor de Km
Internet –planeta
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Topologii (structuri de reţele locale, clasificare în funcţie de

configuraţia reţelei)
Topologia (structura) unei reţele de calculatoare = modul de
interconectare a calculatoarelor în reţea.
Influienţează : vitezei de transmitere a datelor, costul de
interconectare şi fiabilitatea reţelei
Determină traseul pe care va circula informaţia in reţea
Reprezentarea sub formă de grafuri a modelelor topologice :
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Componente

Elementele de calcul conectate

server
staţii de lucru
Resursele partajate
Mediul de transmisie
Echipamente pentru extinderea limitei impuse de mediul
de transmisie:
repetor
hub
bridge
router
gateway
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Componente
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Protocol
Protocol = ansamblu de convenţii şi reguli pe baza cărora se
realizează transmiterea datelor.
Probleme ale comunicării în reţea:
- probleme hardware (maşini sau cabluri);
- congestia datelor;
- întârzieri mari sau pierderi de informaţie;
- corupere de date;
- duplicarea datelor.
Reţelele de calculatoare sunt organizate pe mai multe nivele
(straturi), în sensul împărţirii stricte a sarcinilor: fiecare nivel
este proiectat să ofere anumite servicii, bazându -se pe
serviciile oferite de nivelurile anterioare rezultatul fiind o
ierarhie de niveluri.
Interfaţa – asigură comunicarea între două niveluri consecutive.
Serviciul – furnizează funcţionalitatea unui nivel.
Principiul de bază : ceea ce se primeste la destinatar la nivelul
n este exact ceea ce se transmite la emitător la nivelul n.
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Legătura între protocoale,servicii

şi interfeţe: o analogie ce poate
ajuta la explicarea ideii de
comunicare multinivel.

Entităţile egale
comunică folsind
protocolul.
Datele nu sunt
transferate pe
orizontală.
Fiecare nivel realizează
prelucrările specifice
asupra datelor şi le
transmit nivelului
inferior, până la ultimul
nivel unde se realizeaza
schimbul efectiv de
date.
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

Arhitectura de reţea = mulţimea de niveluri şi de protocoale.

Stiva de protocoale = mulţimea protocoalelor (pe toate nivelurile).

Modele de arhitecturi de de retea

ISO/OSI
(International
Standard Organization
Open System
Interconnection)
TCP/IP (Transmission
Control Protocol/
Internet Protocol)
 Elemente de bază ale reţelelor de calculatoare

ISO/OSI vs. TCP/IP

Asemănări:
Ambele se bazează pe o stivă de protocoale.
Funcţionalitatea straturilor este oarecum asemanătoare.
Ambele au nivelul aplicaţie ca nivel superior.
Se bazează(direct sau indirect) pe nivelul transport.

Deosebiri:
ISO/OSI face distincţia clară între serviciu, interfaţă si
protocol, pe cînd TCP/IP nu.
ISO/OSI este indicat ca model teoretic.
TCP/IP este eficient la implementare.
ISO/OSI pune la dispoziţie protocoale care asigură o
comunicare fiabilă (detectare& tratare erori la fiecare
nivel).
TCP/IP este mai puţin fiabil, verificarea comunicării fiind
doar în responsabilitatea nivelului transport.
la ISO/OSI controlul şi decizia sunt centralizate.
la TCP/IP sunt distribuite.
 Local area netwoking

LAN conectează staţiile de

lucru, periferice, terminale si
alte dispozitive dintr-o
singură clădire sau alte arii
geografice restrânse.
Echipamente LAN de bază :
Plăcile de reţea (adaptore de
reţea).
Medii de transmisie -
(transporta fluxul de
informatii).
Repeater-ii- interconectarea
segmentelor de reţea bazate
pe cabluri diferite
Hub-urile- acelaşi rol cu
repeaterii; diferenţa constă
în numărul de cabluri care se
conectează la acesta.
 Local area netwoking

Bridge-urile (poduri) – optimizează

traficul din reţea prin filtarea
selectivă a datelor transmise.

Switch-urile (comutatoarele) –
împart o reţea în mai multe
subreţele.

Router-ele- conectează mai multe

reţele , eventual bazate pe
protocoale diferite,
optimizează traficul şi
transmisia de date.

Cloud-erele -nu reprezintă un

singur echipament, ci mai
degraba o colecţie de
echipamente care operează la
toate nivelele modelului OSI.
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Nivelul fizic
Se referă la mediul de transmisie a datelor (transportă o
secvenţă de biţi de la o maşină la alta; se garantează recepţia
biţilor).
– medii de transmisie:
cu fir (cablu torsadat, cablu coaxial, fibre optice);
fără fir (spectru electromagnetic, radio, microunde,
infraroşii, unde luminoase (laser).

– se caracterizează prin latenţă (întârziere) şi lărgime de bandă.

 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

- transmiterea datelor poate fi realizată analogic (valori continue)

sau digital (valori discrete);

- echipamente de strat 1: repetoare (amplificatoare de semnal) şi

huburile ;
- problemele principale sunt legate de:
atenuarea semnalului (pierdere din amplitudine);
zgomotul (interferenţa );
distorsiunea semnalului (apare când semnalul se
amplifică).
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Nivelul legatură de date

Oferă servicii nivelului reţea,

unitatea de date fiind cadrul
(frame);
- frame = plic digital în care se
încapsulează datele.
Divizat în două subniveluri:
Controlul accesului la mediu
(MAC –Medium Access Control) şi
Controlul logic al legăturii (LLC –
Logical Link Control).
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Accesul la mediu (MAC –Medium Access Control)

Folosit pentru a determina cine urmează să transmită într-un canal
multiacces
Protocoalele
• ALOHA : prima metoda de rezolvare problemei alocarii canalului–
“transmite oricind doresti”
CSMA (Carrier Sense Multiple Access) :“vezi daca e liber canalul,
inainte de a transmite”.
CSMA/CD (CSMA with Collision Detection): “vezi daca e liber
canalul, in timp ce transmiti”.
MACA (Multiple Access with Collision Avoidance )

accesul multiplu: vs CSMA/CD

transmite oricând doreşti vezi dacă e liber canalul, în timp ce transmiţi
Conform “Data Link Control”, de Raj Jain (Ohio State University)
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Nivelul reţea
Responsabil de transmiterea datelor prin mai multe reţele
(interretele-internetworks). Funcţia stratului de reţea este de a
găsi cea mai bună cale prin reţea.
Protocolul IP este protocolul folosit de Internet.
Adresele IP
identifică în mod unic echipamentele de calcul din cadrul reţelei
includ un identificator de retea (NetID) si un identificator de
gazdă (HostID);
toate echipamentele de calcul (gazdele) din cadrul aceleiaşi
reţele au aceeaşi adresă de reţea – adresă network (NetID);
o interfaţă (placă) de reţea are asignată o unică adresă IP-
numită adresa host;
o gazdă poate avea mai multe plăci de reţea, deci mai multe
adrese host (IP);
adresele IP sunt asignatede o autoritate centrala (NIC –
Network Information Center);
sunt divizate in clase de adrese: A, B, C, D.
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

O adresă IP poate fi
reprezentată în două moduri:
1. Format binar: o
succesiune de 4 octeţi :
11000000.011010101.0000
1111.00001001.
2. Format zecimal cu
puncte: 192.106.15.9
• NetID-ul este asignat
unei organizaţii de o
autoritate centrală.
• HostID-ul e asignat local
de administratorul reţelei.

Clasa A: 128 reţele posibile,

peste 4 milioane de
gazde/reţea.
Clasa B: 16K retele posibile,
64K gazde/reţea.
Clasa C: peste2 mil.ioanede
reţele, 256 gazde/reţea.
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Nivelul transport
Este responsabil de calitatea serviciilor.

Asigură transportul datelor de la sursă la destinaţie.

Oferă servicii mult mai sigure decât nivelul reţea-
pachetele pierdute/incorecte la nivelul reţea pot fi
detectate/corectate la nivelul transport.
Protocoale :UDP şi TCP.
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Nivelul aplicaţiei
Este cel mai apropiat de utilizator.
Domain Name System
Adresele IP sunt dificil de memorat şi de “ghicit” .
Se utilizează un sistem al numelor de domenii pentru a translata
adresele IP în nume de domenii şi invers.
Numele de domenii se organizează în ierarhii: maxim 255 de caractere
Primare
-Generice: org, .net, .mil, .gov, .int, .edu, .com, .ws, .biz, .info
-State: .uk, .us, .fr, .ro, .jp, .am, .to,. f
Sub-domenii: maxim 63 de caractere
Nume de calculatoare (gazde)
Exemplu
 Nivelurile modelului OSI / TCP/IP

Aplicaţiile Internet

World Wide Web foloseşte protocolul HTTP.

Programele de acces la distanţă folosesc protocolul
Telnet pentru conectarea directă la resurse la distanţă.
 Programele de e-mail folosesc protocolul de strat 7
POP3 .
Managerele de fişiere folosesc protocolul FTP pentru a
copia şi a transfera fişiere între situri îndepărtate.
Colectarea şi monitorizarea datelor din reţea foloseşte
protocolul SNMP.
 Exemple de reţele
Internet
= colecţie de reţele separate fizic, interconectate pentru
a forma o singură reţea logică.
= este reţeaua mondială ce interconectează reţelele din
diferitele părţi ale planetei într-o singură reţea logică.
 Exemple de reţele

Reţele fără fir

asigură posibilitatea utilizatorilor de a comunica şi de a avea

acces la informaţii, fără folosirea cablurilor;
folosesc atât unde radio cât şi unde infraroşii ca mediu de
comunicare între utilizatori ;
schimbul de informaţii se realizează între dispozitive de
calcul ce includ : asistenţi digitali personali (prsonal digital
assistent - PDA), laptopuri, calculatoare personale (PC-uri),
servere şi imprimante.
 Exemple de reţele

Componentele sistemului reţelei fără fir

1. Utilizatorii :
orice persoană sau dispozitiv care foloseşte o reţea fără
fir:
operează pe un dispozitiv de calcul;
2. Dispozitive de calcul (clienţi) : telefon mobil, laptop, PC,
imprimantă, asistent personal didital (PDA), telefon de
birou, sisteme finale (servere, baze de date, site-uri Web).
3. Plăci interfaţă de reţea (plăci de reţea-NIC-uri).
4. Mediul aerian :aerul.
5. Infrastructura : staţii de bază, controale de acces, software
pentru conectivitatea aplicaţiilor, sistemul de distribuţie
(inclde cabluri ce leagă pnctele de acces, controalele de
acces şi serverele , o reţea fără fir este rareori lipsită de
fire !).
6. Sistemul de administrare : personalul şi instrumentele
software.
 Securitatea reţelelor de calculatoare

Ameninţări majore la securitatea unei reţele de calculatoare:

Accesul neautorizat.
Alterarea electronică a datelor.
Furtul de date.
Daune accidentale sau intenţionate.

Cerinte fundamentale privind securitatea informaţiilor care se transferă:

Asigurarea urmăririi activităţilor în sistem astfel încât să se poată afla
cine a făcut o anumită activitate. Aceasta presupune un sistem de
autentificare pentru identificarea utilizatorilor (authentification
system)
Disponibilitatea (availability), este cerinţa ca informaţiile şi/sau serviciile
să fie disponibile utilizatorilor autorizaţi la cerere.
Confidenţialitatea, este cerinţa ca numai utilizatorii autorizaţi să aibă
acces la informaţii.
Integritatea. Are ca scop protejarea datelor şi resurselor de modificări
neautorizate.

Criptografia reprezintă o ramurǎ a matematicii care se ocupă cu

securizarea informaţiei precum şi cu autentificarea şi restricţionarea
accesului într-un sistem informatic.
Resurse didactice utile în predarea reţelelor de
calculatoare

Puncte cheie ale proiectării

– Operaţionalizarea obiectivelor
– Alegerea conţinuturilor
– Modalităţi de captare a atenţiei
– Resurse metodologice şi materiale
– Evaluare
Modele de proiectare didactică
– Planificarea calendaristică
– Proiectul unităţii de învăţare “Crearea paginilor Web”
– Proiect de lecţie “Elemente de formatare a textului”
Culegere de exerciţii “Noţiuni generale despre reţele
/reţeaua Internet
 Partea aplicativă

Noţiuni introductive
Elementele unei reţele
Clasificarea reţelelor
Topologii
Internet