SALTUL PESTE FIRE AL LUI

FĂT-FRUMOS

Realizat de: Rotarciuc Cristina

Glutnic Alexandra
Profesor: Lungu Angela
DESCRIEREA LUI FĂT-FRUMOS
inteligent ,,toate învățăturile pe care alți copii le învăța
într-un an, el le învăța într-o lună’’
responsabil ,,să mă îngrijești cu însuți mâna ta șase
săptămâni și orzul să mi-l dai fiert în lapte’’
curajos ,,Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata’’
încăpățânat
 DRUMUL LUI
FĂT-FRUMOS
-
DEPĂȘIREA CONDIȚIEI
UMANE
NAȘTEREA
 DEZVOLTAREA
• ”un împărat înţelept şi
procopsit ca Solomon
împărat” • ” toate învăţăturile p
care alţi copii le învăţ
într-un an, el le învăţ
într-o lună”

• ”era tot galeş, trist şi

dus pe gânduri” • ”se făcea mai isteţ
şi mai îndrăzneţ”
• ”răpciugos şi bubos şi slab”

• ”paloşul, suliţa, arcul,

tolba cu săgeţile şi hainele
ce le purta el când era
flăcău”

ALEGEREA CALULUI
 MOȘIA GHEONOAIEI
• ”moşia unei Gheonoaie,
care e atât de rea, încât
nimeni nu calcă pe
moşia ei, fără să fie
omorât”

• ”rugă pe Făt-Frumos să-şi aleagă de

soţie pe una din cele trei fete ce avea,
frumoase ca nişte zâne”
 MOȘIA SCORPIEI
• ”Scorpia, cu o falcă
în cer şi cu alta în
pământ şi vărsând
flăcări, se apropia
ca vântul de iute”

• ”moşia unei Scorpii, soră cu

Gheonoaia; de rele ce sunt, nu
pot să trăiască la un loc”
 PĂDUREA
• ”o pădure deasă şi
înaltă, unde stau
toate fiarele cele mai
sălbatice din lume”

• ”d-abia atinse cu piciorul vârful unui copaci şi dodată

toată pădurea se puse în mişcare”
 TĂRÂMUL

• ” rămăsese tot aşa de tânăr, ca şi când venise”

• ”nu după multă vreme se şi însoţi cu

fata cea mai mică”
 VALEA PLÂNGERII

• ”numai pe o vale, pe care i-o şi arătară, îi ziseră să nu meargă, căci nu va vi bine de el”
 • ”mă topesc d-a-n picioarele de dorul părinţilor mei”

PLECAREA LUI
FĂT-FRUMOS

• ”Nu ne părăsi, iubitule; părinţii tăi nu mai trăiesc de sute de ani”

 MOARTEA

• ”palaturile dărămate şi cu buruieni crescute pe dânsele”.

• ”cu barba albă până la genunchi, ridicându-şi pleoapele ochilor cu

mâinile şi abia umblând”
„Aspiraţia omului către veşnicie, în basmul lui Ispirescu,
trebuie văzută ca aspiraţie către perfecţiune, către purificarea
individului fie şi numai în sens moral, iar neputinţa păstrării ei,
după ce a fost obţinută, nu este mărturia unui eşec, ci
acceptarea destinului, a condiţiei umane, o dată ce această
purificare simbolică a fost realizată”.
(Mircea Anghelescu)