Arta greciei

antice
CUPRINS:
 Noțiuni generale
 Sulptura

 Pictura
 Ceramica

 Templele
 Stilurile

 Olărit
Arta din Grecia antică a exercitat o
mare influență asupra culturilor multor
țări, în special în domeniul sculpturii și
arhitecturii. Ea poate fi împărțită din
punct de vedere stilistic în patru
categorii: geometrică, arhaică, clasică,
si elenistică. Spre deosebire de alte
popoare antice, grecii, prin arta lor
magnifică, au glorificat umanitatea.
SCULPTURA
Sculptura fiind o secție importantă
a artei grecești, este formată din
basoreliefuri, altoreliefuri și
realizarea statuilor de mari și mici
dimensiuni. Materialele folosite
pentru sculptură sunt: piatra,
lemnul și metalul(aur;argint). Și
sculptura respectă regulile stricte ,
fiind realizată în așa fel încât să
exprime trăsăturile specifice grecești.
Credința în zei și viața veșnică, au
determinat regulile stricte cum ar
fi: hieratismul, frontalismul și
supradimensionarea.
Hieratismul ne prezintă calmul și liniștea, lipsa de
expresivitate a chipurilor exprimând astfel delimitarea
personajelor de viața pământeană și așteptarea
dreptului la nemurire. Acest canon se realizează prin
încremenirea trupurilor și lipsa de expresivitate a
chipurilor, acestea fiind exectuate în așa fel încât
bărbia să fie ușor ridicată, calota craniană lăsată pe
spate, ochii măriți și privirea ațintită spre orizont.
Frontalismul exprimă vederea frontală, din
față a personajelor realizate. Astfel, o
statuie tridimensională te obligă să o
privești frontal pentru a înțelege
semnificația ei. Astfel de statui înfățișază
personaje(zei,faraoni) în picioare sau stând,
fiind simetrice. Simetria se realizează prin
așezarea formelor anatomice identic de o
parte și pe alta a unei axe de simetrie dusă
ipotetic de la baza nasului la sol. Cu toate
acestea, simetria este relativă pentru că nu
se poate realiza o identitate absolută între
cele două părți. Majoritatea statuilor
realizate reprezentând personaje cu brațele
lipite de corp și cu pumnii strânși prezintă
o asimetrie în cazul piciorului stâng care
face pasul spre înnainte în relația cu
piciorul drept.
Supradimensionarea se
realizează prin
reprezentarea zeilor și a
faraonilor mai mari decât
celelalte personaje pentru
a exprimasacralitatea lor.
Atât statuile cât și relieful
este realizat pentru a
decora pereții
mormintelor, templelor,
sau palatelor regale.
Compozițiile sunt sub
formă de frize, iar tematica
este diversificată.
PICTURA
La începutul artei , pictura se confunda cu relieful,
dar pe parcurs pictura murală devine o secție
importantă, de mare amploare, luând locul
acestuia în decorarea perețiilor de morminte,
temple sau coloane. Tehnica frescei este folosită
des, iar scenele sunt așezate în frize pe tot
peretele,de la sol, la tavan. Tematica e bogată,
variată cu scene din viața coditiană sau ritualuri
de cult și înmormântare. Și în pictură se
folosește legea frontalismului, și uneori a
hieratismului. Personajele sunt statice sau în
mișcare, încadrate în peisaj, sau așezate pe etaje
sugerând adâncimea. Formele din desen sunt
delimitate cu o linie neagră, accentuată, iar
culorile sunt fără nuanțări, uniforme. Atât în
relief cât și în pictură există o diferență între
simplitatea și schematismul reprezentărilor
umane și corectitudinea și mulțimea detaliilor în
realizarea animalelor.
CERAMICA
In epoca homerica erau interbuintate vasele "Diplion", numite
astfel dupa una din portile cetatii Atena, unde au fost
descoperite. Ele sunt superioare vaselor cretane prin
ornamentele pe care le au, de stil mai mult geometric.Aceste
ornamente sunt combinate din linii care formeaza zigzaguri,
patrate, spirale si din figuri de oameni, de cai, ori de pasari
stilizate foarte schematic, aproape abstractizate. Sunt redate
cu multa precizie si scene de lupta ori nave de razboi, dispuse
orzontal, in benzi sau frize.
CERAMICA

Aceste frize sunt despartite intre ele prin

ornamente
geometrice, totul avand un ritm
atragator, echilibrat.Se
cunosc vase de pastrat uleiul, pentru
cultul mortilor, numite
"lecithe", vase pentru ospete, numite si
"amfore", pentru vin
si pentru untdelemn. Pe astfel de vase
erau redate figurile,
reprezentand scene mitologice, banchete
ori jocuri sportive,
la inceput in negru pe fond rosu, apoi in
rosu pe fond negru.
 TEMPLELE
Templele din piatra construite in cinstea
unor zei sau zeite erau cladirile cele mai
reprezentative ale arhitecturii grecesti.
Construite in perioadele arhaica si clasica,
elementele unui templu grecesc erau
remarcabil de simple. Ele prezentau o
structura interioara in forma de
dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de
"cella", inconjurata de coloane si
impodobite cu un acoperis inaltat, in
panta. Statuile de cult stateau de obicei in
spatele acestei sali. Majoritatea templelor
aveau fata indreptata spre est. Templul lui
Hephaistos este un exemplu de templu
care a rezistat pana in zilele noastre.
 STILURILE

Grecii antici au dezvoltat trei stiluri

majore de arhitectura, stiluri care au
influentat aspectele fatadelor
templelor.
Stilul doric era cel mai simplu si mai
sobru. Coloanele dorice nu aveau baza
sprijinindu-se direct pe ultima treapta.
Capitelurile dorice erau alcatuite dintr-
un element numit echinus (de forma
unei pernute) si un dreptunghi
orizontal numit abacus care sustinea
incarcarea cladirii de deasupra.
STILURILE
Stilul ionic aduce cu el coloanele
ionice care erau mai inalte si mai
frumoase decat cele dorice.
Coloanele ionice nu mai stateau
direct pe ultima treapta ci pe o baza
iar capitelurile coloanelor ionice
aveau forma a doua spirale, element
care semana cu un sul partial
desfacut. Acesta statea pe o mica
banda decorata aflata in capatul
stalpului. Coloanele ionice aratau
diferit privite din fata sau din spate si
din lateral.
STILURILE
Stilul corintian a fost cel mai
sofisticat si s-a utilizat in
principal pentru coloane de
interior. Coloanele corintiene
aveau capiteluri inalte in
forma de clopot rasturnat
acoperite cu frunze sculptate.
Prima coloana corintiana se
afla in templul lui Apollo
Epicurius din Bassae.