Sunteți pe pagina 1din 10

Colegiul “Mihai Eminescu” din Soroca

Viața și activitatea
literară a lui Marin
Sorescu
Realizat de: ReșitcaValentina
Elevă a grupe 38
Specialitatea “Turism”
Biografie
Marin Sorescu a fost un scriitor, dramaturg, prozator, eseist și traducător roman, care s-a născut în februarie
1936, Bulzești, Dolj, Regatul României și a decedat pe 8 decembrie 1996, București, România. A fost fiul lui Ștefan
Sorescu și al Nicoliței, țărani din Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la
Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova. În continuare a studiat la Școala medie militară din Predeal. Studiile
universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și la Facultatea de Filologie (1955-1960),
licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa -
SUA.

Liceul "Fraţii Buzeşti", Craiova, unde Universitatea Alexandru Ioan Cuza din
și-a făcut studiile Marin Sorescu Iași, unde și-a făcut studiile Marin Sorecu
-Marin Sorescu a fost membru titular
al Academiei Române din 1992.
-S-a făcut remarcat și prin
preocuparea pentru pictură,
deschizând numeroase expoziții în
țară și în străinătate.
-Fără a se înscrie într-un partid
politic, după Revoluția română din
1989, a ocupat funcția de Ministru al
Culturii în cadrul cabinetului Nicolae
Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

-A tradus versuri ale lui Boris


Pasternak.
-În perioada 1978-1990, Marin
Sorescu a fost redactor-șef la revista
craioveană Ramuri, de unde a fost
forțat să plece în 1991, în urma unei
scrisori semnate de mai mulți
redactori ai revistei.
Marin Sorescu debutează în 1964, Activitatea literară
la vârsta de 28 de ani, cu volumul
de parodii "Singur printre
poeți". Pe parcursul vieții sale ai
publică  încă 23 de volume,
devenind o figură marcantă a
poeziei românești contemporane.
Printre volumele cele mai
cunoscute se numără "Tușiți"
(1970), "Suflete, bun la toate"
(1972), precum și ciclul de 4
volume intitulat "La lilieci" (1975,
1977, 1980, 1988), un univers
poetic construit pornind de la un
cimitir ce poartă acest nume. Multe
dintre volumele sale sunt dedicate
celor mici:
"Unde fugim de acasă?" - 1967,
"Cirip-ciorap" – 1993.
Dramaturgie și proză
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în
trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Viziunea
vizuinii și Trei dinți din față sunt doua din cele mai reprezentative opere scrise în proză de Marin
Sorescu.
Marin Sorescu susține că actul poetic
constă în a avea curajul să-ți dezvălui
subiectivitatea, „sufletul până în
cutele lui cele mai întunecoase,
spaimele și năzuințele cele mai
intime” cu aspirația de a ieși din
contingent, asemenea păsării care,
petrecându-și majoritatea timpului
într-un copac, nu cântă numai în și
numai despre copac. Poezia trebuie să
fie clară, nu coborâtă la nivelul comun
de înțelegere, pe cât posibil concisă,
spre a avea parte de o critică lungă și
personală, originală fără ostentație.
Cam toate aceste însușiri se pot
recunoaște în poezia sa, de predilecție
în versuri albe, comunicative, adesea
presărate cu ironii și autoironii, într-un
limbaj care nu ocolește familiaritatea
în sens filistin...
Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Marin Sorescu a fost
cunoscut în timpul vieţii (1936-1996) pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost
traduse în: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franta, Grecia,
Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia,
Macedonia, Bulgaria ş.a., totalizând peste şaizeci de cărţi apărute în străinătate.
Distincţii:
• 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme„
• Premiul Academiei Române (1968, 1977)
• Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
• Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
• "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
• Premiul "Fernando Riello", Madrid 1983;
• Premiul Herder, Viena, 1991;
• Premiul "Felix Romuliana", Belgrad 1994.
Referințe critice
„…Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepţională de a surprinde
fantasticul lucrurilor umile şi latura imensă a temelor comune. Este entuziast şi beat
de univers, copilăros, sensibil şi plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul
existenţei, romantic în excepţia largă a cuvîntului.”
(G. Călinescu)

Casa memorială “Marin Sorescu”


• În concluzie, vreau să menționes faptu că
Marin Sorescu a creat opere de o influență
atât națională, cât și internațională, operele
sle fiind traduse în mai mult de 20 de țări, iar
piesele sale s-au bucurat de o primire
excepţională, fiind traduse şi prezentate pe
scene mondiale.