Mulţumiri - Allan G.

Farman
Surse de eroare
radiologică
 Geometrie
 Expunere
 Procesare
 Manipulare
Proiecţia geometrică

 Mărire
 Alungire şi scurtare
 Suprapunere proximală
 Distorsionare (îndoirea
receptorului)
 Plasare inadecvată a filmului
(“tăierea conului”)
Plasarea filmului
 Plasare verticală incorectă –
tăierea apexului sau a coroanei
 Plasare orizontală incorectă –
radiografierea altor dinţi
 Combinarea celor două – foarte
frecventă
Erorile de plasare
verticală – frecvent
apar din cauza
disconfortului
resimţit de pacient
prin apăsarea
mucoasei de către
film; “tăierea”
apexurilor
Mai rar,
receptorul este
plasat prea
profund;
“tăierea”
coroanelor
Erorile de plasare orizontală a filmului duc la
radiografierea altor dinţi decât a celor indicaţi
Bitewing – nu se observă nici ambii premolari şi nici
ambii molari (pacient prea tânăr pentru a prezenta
molarii III)
Erori combinate de plasare orizontală şi verticală a
receptorului apar destul de frecvent.
Radiografie periapicală: “curbă descendentă” –
pierderea detaliilor privind apexurile şi suprafaţa
mezială a primului premolar.
Suprapunere proximală
 Suprapunerea suprafeţelor
proximale de smalţ din cauza
angulaţiei orizontale greşite a
razei centrale
 Uneori, un oarecare grad de
suprapunere este inevitabil
 Unghiul adecvat de angulare
orizontală este determinat de
forma arcadelor dentare şi de
alinierea dinţilor
 Radiografie bitewing

Angulaţia
orizontală tangentă
la suprafeţele de
contact proximale
ale dinţilor
minimizează
suprapunerea
 Incisiv
Canin

Premolar

Molar

Suprapunerea proximală este

minimizată prin folosirea unei
înclinări corecte pe orizontală a
razei X
Suprapunerea proximală rezultă din angularea
orizontală greşită.
În acest caz, suprapunerea este din ca în ce mai
accentuată de la premolari la molari – angulaţie
orizontală prea mică
 Angulaţie orizontală corectă
pentru bitewing de molari. Raza
centrală este tangentă la
suprafeţele de contact proximale
ale dinţilor

Angulaţie orizontală incorectă. Un

unghi orizontal prea mare produce
o suprapunere din ce în ce mai
accentuată dinspre M spre PM

Angulaţie orizontală incorectă.

Un unghi orizontal prea mic
produce o suprapunere din ce
în ce mai accentuată dinspre PM
spre M
Elongarea şi scurtarea
 Mai frecvente la tehnica
bisectoarei
 Elongarea: unghi vertical prea mic
 Scurtarea: unghi vertical prea
mare
 Remember: când soarele este sus,
umbra este scurtă; când soarele
este jos, umbra este lungă
Tehnica bisectoarei se bazează pe principiul
izometriei
A
bisector

receptor

C
 bisectoare AC = BC
A B

Tehnica bisectoarei se
bazează pe “principiul
izometriei”. Dacă raza
centrală este perpen-
diculară pe bisectoarea
imaginară dintre axul
dintelui şi receptor,
apare o mărire minimă a
dintelui C
! Dinţi multiradiculari !
 Pentru tehnica
paralelismului,
angulaţia verticală
trebuie să ducă la
perpendicularitatea
dintre RC şi axul
lung al dintelui

Spre deosebire de tehnica bisectoarei,

alungirea sau scurtarea imaginii sunt
improbabile când se foloseşte tehnica
paralelismului
Scurtarea dinţilor este cauzată de un
unghi vertical prea mare (tehnica
bisectoarei)
 Scurtarea – înclinare verticală prea mare

Odată cu scurtarea dintelui şi apexul

dentar devine neclar (vezi vârful
monumentului din dreapta)
“Apexul”
monumentului este
pierdut prin scurtarea
imaginii
Elongarea proporţională
apare când gradul de
distorsionare a imaginii este
egal pe toată imaginea; unghi
vertical prea mic.
Radiografia trebuie repetată
(radiografie periapicală fără
apexuri)
 Combinarea erorilor de angulare a RC

Angulare incorectă verticală (prea mare)

şi orizontală (prea distală): scurtare şi
suprapunerea suprafeţelor proximale
Îndoirea receptorului

 Orizontală – alungire
disproporţionată
 Verticală – dinte “gras”
 Combinată – efectul de
“sală a oglinzilor”
Alungire disproporţionată
Îndoirea orizontală a filmului
duce la mărirea disproporţio-
nată a imaginilor. Cel mai
frecvent, coroanele dentare
sunt relativ nedistorsionate şi
rădăcinile sunt progresiv
alungite, cu cea mai mare
distorsiune prezentă la nivelul
apexurilor
Alungirea disproporţionată din cauza îndoirii orizontale
a filmului este destul de comună pentru regiunile
molare maxilare prin îndoirea receptorului pe un palat
coborât; poate apărea în cazul utilizării tehnicii parale-
lismului pentru radiografiile periapicale pentru M
Îndoirea verticală a
filmului (frecventă când
degetele pacientului
sunt dispozitivul de
poziţionare); rezultatul
este o lărgire aparentă a
dinţilor, ca în radiografia
prezentată (canin!)
 Dinte “ce
execută un
dans hula” din
cauza îndoirii
orizontale şi
verticale a
filmului

Distorsiunea poate fi atât orizontală, cât şi

verticală dacă receptorul este îndoit în
ambele direcţii în acelaşi timp
Imagine “în ceaţă”

 Vibrarea tubului
 Mişcarea
pacientului
 Mişcarea
receptorului
Artefacte de mişcare: înceţoşarea
imaginii este cauzată de mişcarea în
timpul expunerii a tubului, pacientului
sau receptorului. Se recomandă
scurtarea timpilor de expunere
 Artefacte de mişcare
combinate cu alungire
disproporţionată (îndoirea
orizontală a filmului),
probabil din cauza mişcării
tubului sau a pacientului

Artefacte de mişcare
combinate cu poziţionare
verticală incorectă a
filmului – semn că
mişcarea a fost cauzată
de deplasarea filmului în
cursul expunerii
Instabilitatea tubului este principala
cauză de artefacte de mişcare – păstraţi
aparatul în poziţie de repaus între
examinări pentru a reduce tensiunea în
braţul aparatului
Film alb (fără imagine)
 Developat fără expunere,
 Fixat înainte de a fi developat
 Fixare excesivă
 Pierderea emulsiei prin
spălare excesivă
Film “alb”
Film negru (fără
imagine)
 Expunere la lumină albă
 Revelare excesivă
 Expunere excesivă
Film negru
Imagine Imagine
slabă densă

Imagine corectă
Imaginea slabă

 Subexpunere
 Eroare de procesare:
concentraţia
soluţiilor, timpul sau
temperatura
Imaginile slabe au densitate scăzută
şi pot fi atribuite erorile de
expunere sau procesare
Senzitometrie.

Schimbarea
soluţiilor.
Imagine subexpusă
 kV prea mic
 mA prea mic
 Timp de expunere prea mic
 Viteza receptorului prea mică
pentru parametrii de
expunere selectaţi.
 Distanţa sursă – receptor prea
mare
 Plasarea inversă a filmului
 Model în “anvelopă”

Model în “oase de hering” sau “epoleţi”

Plasarea inversă a filmului duce la
expunere prin foiţa de plumb. Imaginea
este slabă (luminoasă) şi se vede modelul
foiţei de plumb
Plasarea inversă a filmului
Timp de expunere prea
scurt
 Setare greşită
 Eliberare prematură a
butonului de declanşare
Imagine slabă
(procesare)
 Revelator rece
 Timp de revelare prea scurt
 Revelator slab sau consumat
 Fixare excesivă
Imaginile slabe sunt
frecvent rezultatul lipsei de
împrospătare a soluţiilor
chimice.
Imagini dense

 Factori de expunere
 Procesare
 Înceţoşare
Imagine densă: uneori acestea pot fi
interpretate folosind o lumină intensă –
cauza nu este înceţoşarea sau dubla
expunere
Imaginea densă (expunere)
 kV prea mare
 mA prea mare
 Expunere îndelungată
 Receptor prea rapid pentru
parametrii selectaţi
 Distanţa sursă – receptor
prea mică
 Expunere dublă
Expunerea dublă:

Filmul este mai dens /

întunecat decât de obicei.
Se pot observa incisivii
suprapuşi, cu direcţii opuse
2 orientări diferite pe acelaşi film cu
dublă expunere
Dublă expunere: s-a folosit acelaşi film
pentru o radiografie periapicală M la nivel
maxilar atât pe partea dreaptă, cât şi pe
partea stângă
Imagine densă
(procesare)
 Revelator fierbinte
 Timp prea mare de revelare
 Revelator prea puternic sau
prea mult
Imagine densă
(înceţoşare)
 Vechime şi depozitare
 Lumină albă sau de
siguranţă
 Radiaţie difuzată
 Căldură
 Factori chimici
 Înceţoşare: chiar şi
radiopacitatea
obturaţiilor apare gri

Înceţoşarea a
dat o tentă de
gri întregii
imagini;
pierderea
contrastului
smalţului
Monezile sunt plasate pe un film Rezultat pozitiv al testului
despachetat în condiţiile monezilor. La un rezultat
obişnuite din camera obscură negativ nu s-ar vedea
timp de 5 minute şi apoi procesat unde au fost monezile

Condiţiile din camera obscură pot fi testate folosind

testul monezilor
Pentru radiologia
clasică (cu film),
condiţiile din
camera obscură
sunt importante
pentru preveni-
rea înceţoşării
Filtrul folosit
pentru lumina
roşie trebuie să
corespundă
celui mai
sensibil film
utilizat
Înceţoşarea (vechime şi
depozitare)
 Film expirat
 Căldură (> 21oC).
 Radiaţia X dispersată /
difuzată
Înceţoşarea
(lumina vizibilă)
 Lumină albă în camera
obscură
 Lumina roşie: timp, distanţă,
putere, filtru inadecvat, filtru
fisurat sau şters
 Verificare: “testul monezilor”
Imaginea incompletă
 “tăierea conului” (alinierea
greşită a conului şi a
receptorului).
 Scufundare incompletă în
revelator în timpul procesării
manuale.
 Parte luminoasă a filmului
prin revelare corectă, dar
fixare doar a unei părţi din
film: o parte a emulsiei este
parţial nedevelopată
“Tăierea conului”: erorile
minore pot fi ignorate dacă
nu se pierd informaţii
diagnostice

Erorile majore necesită

repetarea filmului.
“Tăierea conului”
poate apărea şi în
cazul folosirii
conurilor colimate
rectangular
Testarea alinierii conului
(n.b. dimensiunile maxime ale
diametrului razei la nivelul suprafeţei
de intrare – piele este de 7 cm pentru
radiografiile intraorale
Pete sau linii albe
 Picături de fixator înaintea
revelării
 Bule de aer în revelator
 Emulsie zgâriată
 acestea afectează de obicei
o parte a emulsiei şi sunt
mai degrabă “luminoase”
decât “albe”.
Zonă luminoasă (“albă”)
datorată contactului
filmelor în revelator în
cursul procesării manuale.
La aparatele de developat
automate, acest efect este
foarte rar.
Zone luminoase (“albe”) din
cauza picăturilor de fixator
ajunse pe o parte a emulsiei
duble înainte de procesare
Zonă albă din cauza scufundării
insuficiente în revelator în cursul
procesării manuale. Valurile şi bulele de
la suprafaţă sunt evidente.
Agitarea excesivă sau
prea redusă în revelator
pot cauza apariţia unor
zone luminoase prin
formarea unor bule de
aer între suprafaţa
filmului şi substanţele
chimice.
Contaminarea filmului înaintea procesării.
Grăsimea a împiedicat contactul unei părţi a
filmului cu revelatorul.
Cutarea filmului
Zgârierea emulsiei:

Emulsia este moale

înainte de uscare şi
poate fi uşor zgâriată în
cursul developării
manuale.
Filmele se pot lipi între
ele şi după uscare
încercarea de dezlipire
poate duce la
înlăturarea emulsiei
(jos)
Lucrările protetice ar Protezele
trebui scose radiotranspa-
deoarece pot masca rente pot fi
imagini diagnostice lăsate dacă
importante astfel se pot
obţine
imaginile
dorite.
Ochelari
Dispozitive de
poziţionare a
filmelor
Semne negre
 Contaminare chimică
(ex. soluţii de fluorură).
 Contaminare cu salivă (însoţită
frecvent de aderenţa hârtiei
negre din pachet).
 Picături de revelator înainte de
procesare
 Expunere parţială la lumina albă
Contaminare:
Aspect pătat din cauza
revelatorului rămas pe film
la fixare.
Acid + Bază = Sare + Apă.
S-a format un precipitat pe
suprafaţa filmului
Amprentă neagră apărută din cauza
contaminării filmului radiologic
înaintea procesării cu soluţie de
fluorură de pe mâna operatorului
Contaminare:

dacă se foloseşte un film şi

se produce o contaminare cu
salivă din cauza imposibilită-
ţii de procesare imediată,
hârtia neagră poate să adere
la filmul radiologic
Contaminarea filmului înaintea
procesării
Linii negre
 Tamburi murdari în
developatorul automat
 Descărcări de
electricitate statică (de
obicei în timpul
perioadelor cu umiditate
scăzută)
Lipsa unei curăţări regulate a
developatorului automat poate duce la
apariţia unor linii negre drepte pe
radiografie
Bandă verticală de la rolele murdare ale
maşinii de developare automată
Semne negre prin îndoirea
filmului în jurul unghiei. Dinte fracturat după
Artefactele se extind un traumatism. Linia
dincolo de limitele de fractură se opreşte
anatomice la marginile rădăcinii
Semne negre prin
îndoirea filmului în
jurul unghiei.
Semne negre făcute de
operator pentru a plasa filmul
mai uşor

Îndoire
verticală
a filmului
Descărcări electrice statice –
perioade cu umiditate scăzută
Descărcări electrice statice –
perioade cu umiditate scăzută
Imagine cafenie
 “Sepia” imediat după
procesare: revelator vechi
 “cafeniu-galben” după
câteva săptămâni sau luni:
spălare sau fixare
inadecvate
Lipsa unei spălări
adecvate a filmelor după
fixare duce la o
îmbătrânire rapidă în
cursul arhivării, devenind
de neinterpretat.

“testul hypo”
Imagine cafenie prin lipsa unei spălări
corespunzătoare a filmului după fixare
Imagine verde

 Fixare incompletă, de
obicei prin lipirea
filmelor în cursul
procesării
 Imagine verde prin
persistenţa emulsiei
radiosensibile (verde).
(sus) filmul a fost ataşat
de un alt film în cursul
procesării automate – o
parte a filmului nu a fost
curăţată

(jos) filmul a fost parţial în

contact cu alt film în
cursul procesării
automate
 Diverse
 Aspect “muşcat de molii”:
expunere inadecvată
 Aspect reticular: crăparea
emulsiei prin diferenţe mari de
temperatură între revelator,
fixator şi / sau apă
 “falangiom” – deget plasat în
faţa receptorului; alte corpuri
străine
 Aspect reticular:
crăparea emulsiei
prin diferenţe mari
de temperatură între
revelator, fixator şi /
sau apă

Aspectul “mâncat de
molii” este atribuit
expunerii excesiv de mici.
“falangiom” –
degetul pacientului
interpus între tub şi
film
Studentul a uitat pe ce parte a dintelui
trebuie plasat filmul
! Film plasat vestibular !
Imaginea colţului gurii
Bibliografie
obligatorie
pentru examen