MANAGEMENTUL CALITATII PRODUSELOR ALIMENTARE

Economia de piaţă este o competiţie complexă şi dificilă, uneori chiar

dură, între agenţii economici pentru a-şi promova şi impune propriile
standarde şi produse, pentru a avea cât mai mulţi clienţi şi a vinde cât
mai mult fiecăruia.

Organizaţiile industriale sau comerciale, private sau guvernamentale,

furnizează produse destinate să satisfacă necesităţile şi / sau cerinţele
clienţilor.

Pentru a fi competitivi şi pentru a menţine o bună performanţă

economică, organizaţiile / furnizorii trebuie să utilizeze sisteme cât mai
eficiente pentru a realiza produse şi servicii la un înalt standard de
calitate.

Aceste sisteme trebuie să aibă ca rezultat îmbunătăţirea continuă a

calităţii, creşterea satisfacţiei clienţilor şi a celorlalţi parteneri ai
organizaţiei (angajaţi, proprietari, subfurnizori).
Consumatorii sunt cei care decid ce şi cât se poate produce, la ce preţuri şi
la ce termene se poate vinde.

Fiind educaţi, instruiţi şi protejaţi, consumatorii achiziţionează doar

produse cu raport calitate / preţ maxime.

Pe plan european au fost elaborate standardele din familia ISO 9000

destinate să asigure un nucleu generic de reglementare referitoare la
sistemele calităţii aplicabile unor sectoare industriale sau economice
diverse.
Calitatea economică a unui stat, exprimată prin evoluţia raportului
calitate / preţ al principalelor sale produse / servicii depinde în mare
măsură de gradul de implementare în economie a instrumentelor,
metodelor şi tehnicilor de management al calităţii.

Există corelaţii directe între gradul de implementare a instrumentelor,

metodelor şi tehnicilor managementului calităţii şi gradul de satisfacţie a
clienţilor / motivarea producătorului cu implicaţii directe asupra
prosperităţii economice a întreprinderii.
 Conceptul de calitate a cunoscut evoluţii importante, determinate de orientările:

- spre produsul propriu-zis cu caracteristici conforme sau neconforme cu un

anumit referenţial:

- spre procesul tehnologic de realizare a produsului care reprezintă o sursă de

neconformităţi posibile, trasabile şi identificabile;

- spre sistemul de procese tehnologice şi administrative parcurse de resursele

procesate pentru a fi transformate în produse finite;

- spre personalul care lucrează în cadrul acestor procese;

- spre societate, care are anumite interese referitoare la protecţia mediului,

sănătatea oamenilor, securitatea muncii;

- spre costurile de obţinere a calităţii, în scopul optimizării lor şi al eficientizării

funcţionării proceselor;

- spre clientul intern sau extern ale cărui necesităţi exprimate şi implicite trebuie să
fie cunoscute şi satisfăcute pentru a obţine calitatea;

- spre piaţă, care trebuie informată şi cultivată pentru a permite îmbinarea

armonioasă a intereselor producătorilor cu cele ale consumatorilor
Validarea calităţii poate avea următoarele abordări:

- inspecţia orientată către produse (care în urma procedurilor specifice

sunt clasificate ca produse conforme / admise sau produse neconforme
/ respinse);

- controlul calităţii orientat spre procesele tehnologice din care provin

produsele;

- asigurarea calităţii, care se referă la ansamblul de procese tehnologice

sau administrative prin care trece un produs / serviciu, vizând
dezvoltarea încrederii în acesta şi furnizorul său.

- managementul total al calităţii implică concomitent întreprinderea,

personalul, clienţii, subfurnizorii, societatea în care întreprinderea îşi
desfăşoară activitatea, mediul natural sau antropic şi vizează axarea pe
calitate a întregii organizaţii cu tot personalul şi toate structurile sale.
Managementul total al calităţii (TQM - Total Quality Management ) reprezintă un
mod de management al unei organizaţii axat pe calitate, bazat pe implicarea tuturor
membrilor organizaţiei, vizând succesul acesteia pe termen lung.

La managementul total al calităţii participă întreg personalul organizaţiei, din toate

structurile acesteia, în timp ce la asigurarea calităţii participă doar salariaţii implicaţi
în procesele tehnologice şi administrative aferente unui produs / serviciu; la controlul
calităţii participă numai inginerii şi specialiştii în calitate, aferenţi unui proces
tehnologic, iar la inspecţie, personalul instruit să execute aceste operaţii (maiştrii
tehnicieni).

In managementul total al calităţii conceptul de bază este excelenţa. Este vorba de

excelenţă, superioară altor organizaţii similare prin performanţele manageriale şi
financiare aferente producţiei, poziţia de lider pe piaţă, calitatăţii net superioare a
produselor sale, cât şi ansamblul factorilor datorită cărora organizaţia respectivă a
ajuns să exceleze.

Un asemenea statut generează un nivel maxim de încredere privind viitorul

comportament al organizaţiei pe piaţă, generând deosebita satisfacţie a clienţilor.
 După ISO, Calitatea reprezintă totalitatea performanţelor şi caracteristicilor unui

produs sau serviciu care determină capabilitatea acestuia de a satisface cerinţele

directe sau implicite ale consumatorului.

Mai sunt şi alte definiţii date de diferiţi autori :

  1. Potrivirea pentru un scop sau o utilizare (Juran)

  1. Suma totală a caracteristicilor unui produs sau serviciu referitoare
  Conceptul de calitate. Definiţii.
Calitatea: la tehnologia de fabricaţie, producţie, mentenanţă, servicii de
piaţă prin care produsul sau serviciul utilizat va corespunde
aşteptărilor clientului (Feigenbaum)

  1. Conformitatea cu cerinţele (Crosby)

 
1. Calitatea trebuie sa aibă în obiectiv nevoile consumatorului
prezent şi viitor (Deming)
Donald E. Peterson, părintele companiei
Ford Motor, spune:
a oferi o calitate de nivel mondial înseamnă
a furniza produse şi servicii care satisfac
nevoile şi aşteptările clienţilor la un cost
reprezentând valoarea pe care aceştia sunt
dispuşi să o plătească.
 
 Termeni referitori la sistemul calităţii:

  obiective şi orientări generale ale unei organizaţii (definită ca şi

corporaţie, companie, întreprindere sau instituţie, publică sau
 
privată, în ceea ce priveşte calitatea, aşa cum sunt exprimate de
managementul la nivelul cel mai înalt.
Politica în domeniul
calităţii:
  ansamblul activităţilor funcţiei generale de management care
determină politica în domeniul calităţii, cum ar fi: planificarea
Management-ul
calităţii, controlul, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.
calităţii:
Sistemul calităţii: structuri organizatorice, proceduri, procese şi resurse necesare
pentru implementarea managementului calităţii
Planificarea calităţii: activităţi care stabilesc obiectivele şi condiţiile referitoare la calitate,
precum şi aplicarea elementelor sistemului calităţii.
Obiectivele şi strategia calităţii
 
Obiectivul major al tuturor activităţilor în scopul asigurării calităţii produselor îl
constituie creşterea competitivităţii acestora, menţinerea şi eventual extinderea
pieţei şi a locului ocupat pe piaţă.

Realizarea acestui deziderat se face:

- din punct de vedere al produsului, prin satisfacerea nevoilor reale ale
consumatorului; prin aceasta, se va determina poziţia produsului pe piaţă în
raport cu alte produse similare concurente;

- din punct de vedere al fabricaţiei, prin realizarea de prima dată şi mereu apoi a
specificaţiilor referitoare la calitate, performanţe şi economicitate a fabricaţiei;

- prin asigurarea tehnologizării proiectelor şi a capabilităţii proceselor

(productivitatea şi folosirea judicioasă a resurselor), condiţionând pe această cale
beneficiile pe care le realizează producătorul;
Costul calităţii
 
Există o legătură directă între calitatea unui produs şi costurile aferente realizării
acestuia. Cu cât condiţiile de calitate, sunt mai severe, cu atât costurile sunt mai
ridicate.

Fiecare producător alocă fonduri pentru realizarea ansamblului de cerinţe care fac ca
un produs să fie nu numai corespunzător pentru utilizare, ci şi să fie competitiv pe
piaţă.

Principalele activităţi şi costurile implicate aferente acestora sunt:

- costurile pentru studiul pieţei pentru identificării cerinţelor cumpărătorilor;
- costurile activităţii de cercetare - dezvoltare;
- costurile legate de activitatea de proiectare;
- costurile procesului de asimilare în fabricaţie a produsului: prototip, serie zero;
- costurile asigurării proceselor tehnologice apte să conducă la realizarea calităţii
impuse;
- costurile de fabricaţie;
- costurile de întreţinere a fluxurilor tehnologice, precum şi a utilajelor din flux;
- costurile pentru evaluarea şi certificarea produsului;
- costul prevenirii defectelor;
- costuri legate de pierderile datorate nereuşitelor în realizarea calităţii;
- costul activităţii de informare a personalului ;
- costurile legate de infrastructura tehnică şi de service pentru asigurarea bunei
Costul non-calitatii

S-a considerat, în consecinţă, că expresia costul non-calităţii este mai potrivită şi mai
accesibilă pentru a analiza pierderile datorate unor abateri de la conformitate ale
produselor sau cele generate de insatisfacţia clienţilor. Ideea potrivit careia există un
cost al non-calităţii adeseori mai mare decât costurile necesare pentru a face lucrurile
bine, pare mai productivă atunci când se analizează performanţele economice ale unei
intreprinderi.

Într-un sistem ideal de producţie, costul non-calităţii este nul.

În realitate, oamenii comit erori, echipamentele nu funcţionează fără pene, este nevoie
în permanenţă de experimentatori, inspectori, reparatori, servicii de asistenţă,
activitate de service. Diferenţele dintre un produs ideal şi un produs real care apar într-
un proces de producţie, în posesia, exploatarea şi mentenanţa acestuia exprimată prin
costuri, reprezintă costul non-calităţii.
Elementele costului non-calităţii sunt:

A. Costuri controlabile; sunt costurile asupra cărora intreprinderea are un

control direct şi au ca obiect garantarea faptului că produsele nu sunt
livrate clienţilor decât dacă sunt acceptabile pentru aceştia.

B. Costuri rezultante (pierderi); includ costurile suportate de organizaţie

ca o consecinţă a erorilor sau, altfel zis, banii consumaţi pentru că lucrurile
nu au fost bine făcute de la început.

C. Costurile echipamentelor - respectiv costurile investiţiilor în materiale

şi echipamente utilizate pentru măsurarea produselor, inspecţia, acceptarea,
gestiunea şi prelucrarea datelor, precum şi a echipamentelor de control de
mediu.