Politici sportive şi legislaţie în sport

Curs 12.5.

Organizaţii internaţionale
active în domeniul educaţiei
fizice şi sportului
UNIUNEA EUROPEANĂ

1
Uniunea Europeană

2
 Compunere
 Uniunea Europeană este o entitate
politică, socială şi economică, dezvoltată
în Europa, ce este compusă din 27
state.
 Este considerată a fi o construcţie sui
generis, situându-se între federaţie şi
confederaţie.

3
 Instituţii
 Sub prevederile articolului 7 al
Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, revizuit ulterior
prin tratatele integrării europene, principalele instituţii
comunitare sunt:
 Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii Uniunii
Europene, şi care este ales prin vot direct de către aceştia
 Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), care reprezintă
fiecare stat membru
 Comisia Europeană, care reprezintă interesele generale ale UE
 Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, care se îngrijeşte
de respectarea legilor europene
 Curtea Europeană de Conturi, care verifică finanţarea
activităţilor UE

4
 Sistem politic

 Sistemul politic al Uniunii Europene este definit într-o

serie de tratate care stabilesc pentru politica Uniunii
Europene o serie de instituţii. Sistemul politic rezultat
din aceste acte reflectă prin structura sa principiul
democratic al separării puterilor în stat în puterea
legislativă, executivă şi juridică, iar în ce priveşte
procesul legislativ urmăreşte principiile subsidiarităţii
şi proporţionalităţii.

5
 Membri
 În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre
care şase membri fondatori din 1958:
 Belgia
 Franţa
 Germania
 Italia
 Luxemburg
 Olanda
6
 Alte 21 state au aderat succesiv:
 1973: Danemarca, Irlanda, Regatul Unit
 1981: Grecia
 1986: Portugalia, Spania
 1995: Austria, Finlanda, Suedia
 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia,
Ungaria
 2007: Bulgaria,  România
7
 Candidate
 Sunt oficial candidate la
aderarea la Uniunea Europeană: Albania
, Islanda, Macedonia, Muntenegru,
Serbia și Turcia.

8
 Retragere
 Marea Britanie a părăsit Uniunea
Europeană la 31.01.2020.

9
 România
 România şi Bulgaria au devenit state membre
cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007. Cele
două state au îndeplinit criteriile de aderare iar
Tratatul de aderare a Republicii Bulgare şi Rom
âniei
, semnat de reprezentanţii statelor membre UE
şi de cei ai României şi Bulgariei la Abaţia
Neumünster din Luxemburg la 25 aprilie 2005,
a fost ratificat de parlamentele naţionale ale
tuturor statelor membre ale UE.
10
 Centre Politice
 Bruxelles (executiv şi legislativ)
Strasbourg (legislativ)
Luxemburg (curtea supremă)
 Frankfurt (banca centrală)

11
 Parlament
 Strasbourg (sediu oficial), Bruxelles,
Luxembourg
 Limbi oficiale: 23 de limbi oficiale

12
 Creare


Ca CEE Tratatul de la Roma

 - Semnat - 25 martie 1957
 - Intrat în vigoare - 1 ianuarie 1958
 Ca UE Tratatul de la Maastricht

 - Semnat - 7 februarie 1992

  - Intrat în vigoare - 1 noiembrie 1993

13
 Istorie
 Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat
încă dinaintea apariţiei statelor naţionale moderne.
 Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar
mai târziu a fost cucerită şi condusă de
Imperiul Roman, centrat în Mediterană. Aceste uniuni
timpurii au fost create cu forţa.
 Imperiul Franc al lui Carol cel Mare şi
Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o
singură administraţie pentru sute de ani.
 Uniunea vamală a lui Napoleon şi mai recentele
cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut
doar o existenţă tranzitorie.

14
 1952
 Una dintre primele propuneri pentru o unificare paşnică prin
cooperare şi egalitatea statutului de membru a fost făcută de
Victor Hugo în 1851.
 În urma catastrofelor provocate de primul şi
al doilea război mondial, necesitatea formării unei (ce a devenit
mai târziu) Uniuni Europene a crescut, din cauza voinţei de a
reconstrui Europa şi de a elimina posibilitatea unui nou război.
 Acest sentiment a dus în cele din urmă la formarea
Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către
Germania (de vest), Franţa, Italia şi ţările din Benelux. Acest
lucru a fost posibil prin semnarea în aprilie 1951 a
Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.

15
 Istoria, structura şi
tratatele Uniunii Europene
  Comunităţile Europene: CECO, CEE, Euratom 
 1952 Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO) Tratatul de la Paris
   1958 Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA
sau Euratom
 Comunitatea Economică Europeană (CEE)
Tratatele de la Roma
 1967 Comunitatea Europeană (CE)    Tratatul de fuziune
 1993 Tratatul de la Maastricht Justiţie şi afaceri interne (JAI),
Politica externă şi de securitate comună (PESC)
 1999  Tratatul de la Amsterdam
Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală
(CPJMP),
 2003 Tratatul de la Nisa
 Tratatul de la Lisabona Constituţia Europeană

16
 Prima uniune vamală totală, denumită iniţial drept
Comunitatea Economică Europeană (informal
chiar şi Piaţa Comună), a fost creată prin
Tratatul de la Roma în 1957 şi implementată la
1 ianuarie 1958. Aceasta din urmă s-a transformat în
Comunitatea Europeană, care este, în prezent,
"primul pilon" al Uniunii Europene. UE a evoluat dintr-
un organ comercial într-un parteneriat economic şi
politic. Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut prin
ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale
Comunităţii Europene a Tratatului de la Maastricht (
Olanda), pe 7 februarie 1993.

17
 Consiliul European
 Funcţional şi juridic este supraordonat
organelor UE, nefiind un organ UE.
 Ia decizii fundamentale;
 Stabileşte liniile şi obiectivele generale

18
 Comisia Europeană

 Propune legi
 Aplică planul bugetar
 Veghează la aplicarea legilor europene,
a bugetului şi a programelor uniunii

19
Consiliul Uniunii Europene
(Consiliul de Miniştri)
 Decide asupra proiectelor de lege ale
Comisiei
 Stabileşte bugetul
 Încheie tratate internaţionale

20
 Parlamentul European
 Votează asupra legilor privind bugetul, în cazul respingerii apare
procesul de negociere cu Consiliul de Miniştri
 Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea
reprezentativă a celor 460 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene,
urmând ca după extinderea din 2007 să reprezinte aproape 490 de
milioane de europeni. În mare, tendinţele europene din statele membre
se reflectă în fracţiunile politice de pe scena europeană.
 Parlamentul are trei puteri importante:
 Puterea legislativă reprezintă adoptarea legilor europene (foi de
parcurs, ordonanţe, decizii).
 Puterea bugetară, deci poate să exercite o influenţă asupra cheltuielilor
comunităţii.
 Puterea de supraveghere democratică se exercită asupra Comisiei
Europene. PE îşi spune părerea despre numirea membrilor comisiei şi
poate să depună o moţiune împotriva acesteia.

21
 Însemnele Uniunii
Europene
 Simbolurile Uniunii Europene se referă la drapelul,
imnul, deviza şi moneda acesteia, conform Articolului
IV-1 din proiectul de constituţie europeană.
 Drapelul Uniunii Europene este un cerc format din
douasprezece stele, pe fond albastru,
 Imnul Uniunii Europene este extras din Simfonia a
9-a, Odă Bucuriei de Ludwig van Beethoven,
 Deviza este Uniţi în diversitate (deviza actuală este
Unitate în diversitate), iar
 Moneda acesteia este euro.

22
23
 Carta Albă
 Reprezintă contribuţia Comisiei la dezbaterea europeană privind importanţa sportului în
viaţa noastră de zi cu zi.
 Uniunea Europeană are o mare responsabilitate în ceea ce priveşte sprijinul acordat
sportului. Acest lucru a fost recunoscut la cel mai înalt nivel politic european în cadrul
diferitelor declaraţii politice, cum ar fi Declaraţia de la Amsterdam din 1997 şi Declaraţia de
la Nisa din 2000.
 Comisia Europeană a iniţiat dialogul concret cu organizaţiile sportive odată cu lansarea
forumului sportului european în 1991. De atunci, apelurile adresate Comisiei s-au
intensificat în sensul implicării mai profunde a acesteia în acest domeniu la nivel european.
În 2005, Comisia a stabilit un cadru de consultare cu mişcarea sportivă şi statele membre,
numit „UE & sportul: răspunsul la aşteptări”. Părţile interesate guvernamentale şi
neguvernamentale au cerut Comisiei să intensifice promovarea sportului european şi a
caracteristicilor acestuia în procesul de decizie al UE, precum şi să asigure claritatea
juridică.
 Comisia a prezentat un document strategic privind sportul în vederea definirii orientărilor
politice în acest domeniu. Au avut loc mai multe conferinţe şi întâlniri la nivel ministerial.
Astfel, cartea albă este rezultatul unui îndelungat proces de consultare cu organizaţiile din
lumea sportului.
 Scopul principal al cărţii albe este de a integra sportul în celelalte politici ale UE şi de a-l
susţine, precum şi de a stabili condiţiile pentru o mai bună guvernare în domeniul sportului
european privind aplicarea normelor comunitare.

24
 Prezenta Carte albă nu porneşte de la zero. Sportul
se înscrie în sfera de aplicare a acquis-ului comunitar,
iar politicile europene deja au avut un impact
considerabil şi din ce în ce mai puternic asupra
sportului, într-o serie de domenii diferite.
 Rolul important al sportului în societatea europeană
şi caracterul său specific au fost recunoscute în
decembrie 2000 prin intermediul declaraţiei
Consiliului European privind caracteristicile specifice
ale sportului şi funcţia sa socială în Europa, acestea
fiind elemente care trebuie luate în considerare în
punerea în aplicare a politicilor comune („declaraţia
de la Nisa”).

25
 Parlamentul European a urmărit cu interes diversele
provocări cu care sportul se confruntă la nivel
european şi pe parcursul ultimilor ani s-a ocupat în
mod regulat de aspecte referitoare la domeniul
sportiv.
 În pregătirea prezentei Cărţi albe, Comisia a
organizat numeroase consultări cu părţile interesate
din domeniul sportiv, cu privire la probleme de
interes comun şi la consultarea on-line. Aceste
consultări au demonstrat faptul că există un nivel
considerabil de aşteptări cu privire la acţiunile ce
trebuie întreprinse în acest domeniu la nivel
european şi la nivelul UE.

26
 Prezenta Carte albă se axează pe rolul social al sportului, pe
dimensiunea economică a acestuia şi pe modul în care este
organizat în Europa, precum şi pe acţiunile de continuare a
acestei iniţiative.
 Propunerile concrete de acţiuni viitoare ale UE sunt reunite într-
un plan de acţiune ce poartă numele lui Pierre de Coubertin şi
care conţine activităţile ce urmează a fi puse în aplicare sau a fi
sprijinite de către Comisie.
 Un document de lucru al Comisiei conţine cadrul şi contextul
propunerilor, inclusiv anexele referitoare la sport şi normele UE
privind concurenţa, la sport şi libertăţile pe piaţa internă,
precum şi la consultarea factorilor implicaţi.

27
 Rolul social al sportului
 2.1 Îmbunătăţirea sănătăţii publice prin intermediul
activităţilor fizice;
 (1) Comisia propune elaborarea în cooperare cu
 statele membre, până la sfârşitul anului 2008, a
 unor noi orientări referitoare la activităţile fizice.
 (2) Comisia va sprijini o reţea pentru Activităţile
 Fizice de Îmbunătăţire a Sănătăţii (HEPA) la nivelul
 UE şi dacă este cazul, mai multe reţele specializate,
 de dimensiuni mai mici, care să se ocupe de
 aspecte specifice legate de acest subiect.
 (3) Comisia va transforma activităţile menite să
 îmbunătăţească sănătatea într-un element cheie
 al activităţilor sale legate de sport

28
 2.2 Unirea forţelor în lupta împotriva dopajului
 (4) Se pot dezvolta parteneriate între agenţiile
 de aplicare a legii din statele membre (poliţia de
 frontieră, cea de la nivel naţional şi local, vămile
 etc.), laboratoarele acreditate de Agenţia Mondială
 Antidoping (WADA) şi INTERPOL în vederea asigurării,
 într-un cadru de siguranţă, a unui schimb
 oportun de informaţii referitoare la substanţele şi
 la practicile de dopaj.

29
 2.3 Sporirea rolului deţinut de sport în educaţie şi formare
 (6) Sportul şi activitatea fizică pot fi sprijinite prin intermediul
programului pentru Învăţarea Continuă. Promovarea participării la
oportunităţile educaţionale prin intermediul sportului reprezintă în acest
sens o prioritate pentru parteneriatele între şcoli, sprijinite prin
programul Comenius, pentru acţiunile structurate în domeniul
învăţământului şi formării profesionale sprijinite prin programul
Leonardo da Vinci, pentru reţelele tematice şi mobilitatea din domeniul
învăţământului superior, sprijinite prin programul Erasmus, precum şi
pentru proiectele multilaterale din domeniul formării adulţilor, sprijinite
prin programul Grundtvig.
 (8) Comisia va introduce acordarea etichetei europene acelor şcoli care
sunt implicate în mod activ în sprijinirea şi promovarea activităţilor
fizice în mediul şcolar.

30
 (9) Regulile prin care se solicită
echipelor să includă o anumită cotă de
sportivi care au fost formaţi la nivel
local ar putea fi acceptate, ele fiind
compatibile cu dispoziţiile Tratatului
referitoare la libera circulaţie a
persoanelor.


31
 2.4 Promovarea voluntariatului şi a cetăţeniei active prin
intermediul sportului
 (10) Împreună cu statele membre, Comisia va identifica provocările
cheie cu care se confruntă organizaţiile sportive nonprofit, precum şi
principalele caracteristici ale serviciilor asigurate de aceste organizaţii.
 (11) Comisia va sprijini sportul practicat la nivel începător prin
intermediul programului „Europa pentru cetăţeni”.
 (12) Comisia va propune încurajarea tinerilor să se implice în activităţi
sportive prin intermediul programului „Tineretul în acţiune”, în domenii
precum schimburile de tineri şi oferirea de asistenţă pe bază de
voluntariat în cursul evenimentelor sportive.
 (13) Comisia va dezvolta în continuare schimbul de informaţii şi bune
practici cu privire la voluntariat în sport.
 (14) Pentru a înţelege mai bine cerinţele şi necesităţile specifice ale
sectorului sportiv pe bază de voluntariat în cadrul elaborării de politici
la nivel european şi naţional, Comisia va lansa un studiu european
privind voluntariatul în sport.

32
 2.5 Utilizarea potenţialului sportului cu privire la
incluziunea socială, integrarea şi şansele egale
 2.6 Consolidarea activităţilor de prevenire şi
combatere a rasismului şi violenţei
 (18) Cu privire la atitudinea rasistă şi xenofobă,
Comisia va continua să promoveze dialogul şi
schimbul de bune practici în cadrul reţelelor de
cooperare existente, precum „Fotbal Împotriva
Rasismului în Europa” (FARE).

33
 Comisia:
 (19) Va promova schimbul de informaţii operaţionale şi de cunoştinţe
practice şi experienţă în prevenirea incidentelor de violenţă şi rasism
între forţele de aplicare a legii, inclusiv cu organizaţiile sportive.
 (20) Va analiza posibilităţile de elaborare a unor instrumente legislative
şi a altor standarde cu aplicare la nivelul UE în vederea prevenirii
dezordinii publice în timpul evenimentelor sportive.
 (21) Va promova o abordare multidisciplinară de prevenire a
comportamentului antisocial, precum pregătirea suporterilor (activitate
de dezvoltare a unei atitudini pozitive şi nonviolente în rândul
suporterilor);
 (23) Va încuraja utilizarea următoarelor programe în vederea
contribuirii la prevenirea şi combaterea violenţei şi a rasismului în
sport: „Tineretul în acţiune”, „Europa pentru cetăţeni”, DAPHNE III,
„Drepturi fundamentale şi cetăţenie” şi „Prevenirea şi combaterea
criminalităţii”.

34
 2.7 Difuzarea valorilor noastre în întreaga lume
 (25) Comisia va promova utilizarea sportului ca instrument în
cadrul politicii sale de dezvoltare. În special, aceasta va:
 • Promova sportul şi educaţia fizică drept elemente esenţiale
pentru o educaţie de calitate şi ca modalităţi de a spori gradul
de atractivitate şi de frecventare a şcolilor.
 • Direcţiona acţiunile întreprinse către îmbunătăţirea accesului
fetelor şi femeilor la educaţie fizică şi sport, cu obiectivul de a le
ajuta să câştige încredere, de a îmbunătăţi gradul de integrare
socială, a depăşi prejudecăţile şi a promova un stil de viaţă
sănătos, precum şi accesul femeilor la educaţie;
 • Sprijini promovarea sănătăţii, precum şi campaniile de
sensibilizare prin intermediul sportului.

35
 2.8 Sprijinirea dezvoltării durabile
 Comisia:
 (29) Va utiliza dialogul structurat pe care îl poartă cu
organizaţiile internaţionale şi europene pentru a-i încuraja,
împreună cu membrii acestora, să participe la Schema de eco-
management şi audit (EMAS) şi la cea de acordare a etichetei
ecologice comunitare şi să promoveze aceste scheme voluntare
în timpul principalelor evenimente sportive;
 (30) Va promova achiziţiile ecologice în cadrul dialogului său
politic cu statele membre şi cu alte părţi interesate;
 (31) Va sensibiliza cu privire la necesitatea de a conlucra în
cadrul unor parteneriate stabilite la nivel regional, în vederea
organizării durabile a evenimentelor sportive;
 (32) Va considera sportul ca o parte integrantă a componentei
„Informare şi comunicare” din cadrul noului program LIFE+.

36
3. Dimensiunea economică
a sportului
 3.1 Orientarea către politici în domeniul
sportului care să fie sprijinite cu date
 (33) Comisia va face demersurile necesare pentru a
dezvolta o metodă statistică europeană de măsurare
 a impactului economic al sportului ca bază a conturilor
naţionale statistice aferente sportului.
 (35) Comisia va lansa un studiu de evaluare a
contribuţiei directe a sectorului sportiv (din punct de
vedere al PIB-ului, al creşterii economice şi al ocupării
forţelor de muncă) şi a celei indirecte (prin
intermediul educaţiei, al dezvoltării regionale şi al unui
grad sporit de atractivitate al UE) cu privire la
obiectivele incluse în Agenda de la Lisabona.

37
 3.2 Crearea unei cadru mai sigur pentru
subvenţiile publice acordate sectorului sportiv
 (37) Pentru a contribui la elaborarea modelului de
finanţare a sportului, Comisia va efectua un studiu
independent referitor la finanţarea, atât din partea
sectorului public cât şi a celui privat, a sportului
practicat la nivel începător şi a activităţilor sportive
deschise participării tuturor în statele membre şi la
impactul schimbărilor actuale din acest domeniu.

38
 (38) Având în vedere rolul important pe
care sportul îl are în societate, precum
şi ancorarea acestuia în mediul local,
Comisia va susţine menţinerea
posibilităţii actuale de practicare a unor
rate reduse ale TVA în cazul sportului.

39
 4. Organizarea sportului
 4.1 Specificitatea sportului
 4.2 Libera circulaţie şi naţionalitatea
 4.3 Transferurile
 4.4 Agenţii de jucători
 (41) Comisia va efectua o evaluare a impactului în
vederea furnizării unei imagini clare a activităţilor
desfăşurate de agenţii de jucători în UE, precum şi o
evaluare a necesităţii adoptării de acţiuni la nivelul
UE, în acest fel analizându-se diferitele opţiuni
posibile.

40
 4.5 Protecţia minorilor
 (42) Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare a
legislaţiei UE, în special a Directivei privind protecţia tinerilor la locul de
muncă.
 (43) Comisia va propune statelor membre şi organizaţiilor sportive să
coopereze în domeniul protecţiei integrităţii morale şi fizice a tinerilor.
 4.6 Corupţia, spălarea banilor şi alte forme de criminalitate
financiară
 (44) Comisia va sprijini parteneriatele între sectorul public şi cel privat
atunci când acestea sunt în favoarea sportului, precum şi activitatea
autorităţilor din domeniul combaterii corupţiei. Aceasta va oferi, de
asemenea, asistenţă în privinţa elaborării de strategii eficace de
prevenire şi de combatere a corupţiei.
 (45) Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare a
legislaţiei UE de combatere a spălării banilor în statele membre, cu
privire la sectorul sportiv.

41
 4.7 Sisteme de acordare a licenţelor pentru
cluburi
 (46) Comisia va promova dialogul cu organizaţiile
sportive în vederea abordării aspectului punerii în
aplicare şi al consolidării sistemelor autonome de
acordare a licenţelor.
 (47) Începând cu domeniul fotbalului, Comisia
intenţionează să organizeze o conferinţă cu UEFA,
EPFL (Liga profesionistă europeană de fotbal), Fifpro,
asociaţiile naţionale şi ligile naţionale pe tema
sistemelor de acordare a licenţelor precum şi a celor
mai bune practici în acest domeniu.

42
 4.8 Mijloace de comunicare
 (48) Comisia recomandă organizatorilor de
evenimente sportive să acorde atenţia cuvenită
creării şi menţinerii mecanismelor de solidaritate. În
domeniul drepturilor de difuzare a evenimentelor
sportive prin mijloacele de comunicare în masă,
aceste mecanisme pot apărea sub forma unui sistem
de vânzare colectivă a drepturilor de difuzare sau, în
mod alternativ, a unui sistem de vânzare individuală
de către cluburi, în ambele cazuri aceste sisteme fiind
legate de un mecanism de solidaritate corespunzător.

43
 5. Continuare
 5.1 Dialogul structurat
 (49) Comisia intenţionează să organizeze dialogul
 structurat după cum urmează:
• Forumul sportiv UE: o reuniune anuală a tuturor părţilor
interesate din domeniul sportiv;
• Discuţii tematice purtate cu un număr limitat de participanţi.
 (50) Comisia va avea în vedere, de asemenea, promovarea unui
grad mai înalt de vizibilitate în cadrul evenimentelor sportive.
Comisia sprijină dezvoltarea continuă a iniţiativei privind
Capitalele europene ale sportului.
 5.2 Cooperarea cu statele membre
 (52) Comisia va raporta, prin intermediul mecanismului ordinii
de zi recurente, cu privire la punerea în aplicare a planului de
acţiune „Pierre de Coubertin”.

44
 5.3 Dialogul social
 (53) Comisia încurajează toate eforturile care
pot contribui la instituirea unui Comitet
sectorial pentru dialog social în sectorul
sportului. Aceasta va continua să acorde
sprijin atât angajatorilor cât şi angajaţilor şi
va purta un dialog deschis pe această temă
cu toate organizaţiile sportive.

45
 6. Concluzie
 Actualul cadru legislativ nu conferă Uniunii Europene
competenţe juridice specifice în domeniul sportului. Cu toate
acestea, sportul este un domeniu în care se aplică numeroase
dispoziţii ale Tratatului CE şi care, în consecinţă, face, de
asemenea, obiectul hotărârilor instanţelor europene şi al
deciziilor Comisiei. Dotat cu multiple faţete, peisajul sportiv
complex al Europei interacţionează cu un număr considerabil de
politici comunitare şi se confruntă cu noi realităţi economice şi
sociale, precum şi cu provocări, o situaţie care nu a fost încă
abordată în mod global de către o iniţiativă la nivel UE.
 Astfel, orice iniţiativă UE care vizează să răspundă aşteptărilor
părţilor interesate trebuie să se bazeze pe o strategie holistică
care să ţină seama de contextul judiciar de bază, pe de o parte,
şi de necesitatea de a respecta autonomia sportului şi regulile
subsidiarităţii, pe de altă parte.

46
 Şase probleme prioritare sunt identificate în scopul evaluării impactului:
 a) Lipsa unei siguranţe juridice în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei
comunitare în
 domeniul sportului;
 b) Aspecte de guvernare legate mai ales de sportul profesionist, în special
practicile ilegale care par să fie larg răspândite printre agenţii de jucători, slaba
protecţie a sportivilor minori, ca de asemenea şi efectele devastatoare ale
dopajului, rasismului şi violenţei în sport;
 c) Finanţarea sportului şi dificultăţile cu care se confruntă metodele tradiţionale
de
 finanţare a sportului la nivel de bază;
 d) Lipsa de date relative la domeniul sportului, ca bază a elaborării de politici;
 e) Problema tot mai frecventă a excesului de greutate, a obezităţii, a bolilor
cardiovasculare şi a osteoartritei care reprezintă, într-o mare măsură, rezultatul
lipsei activităţii fizice;
 f) Integrarea limitată a aspectelor legate de sport în politicile educaţionale şi de
 formare.

47
 Evaluarea impactului pune în evidenţă patru posibilităţi diferite în
vederea abordării rolului sportului în Europa în contextul juridic şi politic
actual:
 – prima posibilitate constă în a nu lua iniţiative şi, prin urmare, în a
menţine situaţia actuală în domeniul sportului;
 – a doua posibilitate constă în a lansa noi consultări privind necesitatea
unei iniţiative europene în domeniul sportului, prin intermediul unei
cărţi verzi;
 – a treia posibilitate constă în a aborda problema sportului prin
intermediul unei
 iniţiative globale şi generale care să ia forma unui instrument fără forţă
juridică obligatorie, cum ar fi o carte albă sau o comunicare;
 – a patra posibilitate implică adoptarea unor măsuri de reglementare
pentru probleme specifice, combinate cu o mai bună integrare a
sportului în politicile şi programele comunitare.

48
 Raportul concluzionează că prima posibilitate (absenţa unei
iniţiative comunitare) nu ar răspunde aşteptărilor părţilor
interesate şi ar putea avea drept rezultat pierderea unor ocazii
de a aborda provocările actuale din domeniul sportului.
 În lumina consultărilor ample care au avut deja loc în ultimii ani,
raportul consideră că o continuare a procesului de consultare (a
doua posibilitate) nu ar aduce o valoare adăugată. Raportul
indică faptul că, în caz de elaborare a unor propuneri
reglementare sau legislative într-o serie de domenii (a patra
posibilitate), s-ar risca nerespectarea principiului subsidiarităţii şi
a autonomiei sportului şi nu s-ar lua în considerare multiplele
faţete ale sportului.

49