KINETOTERAPIA ÎN
AFECȚIUNILE
REUMATOLOGICE

Conf.Dr. Irina-Camelia
Haranguș
  

ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
• Pune în legătură trei oase:
– femurul,
– tibia și
– patela.
• Femurul se articulează cu patela (articulația femuropatelară) și
cu tibia (articulația tibiofemurala).
• Patela nu se articulează cu tibia.
• Corpul femural este triunghiular pe secțiune.
• În partea inferioară marginea posterioară se bifurcă, secțiunea
devenind patrulateră pentru ca la nivelul bazei femurului să
apară ca un tunchi de piramidă.
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
• Porțiunea superioară a tibiei prezintă aceeași
secțiune, capul tibiei este triunghiular pe secțiune.
• Marginea sa anterioară se bifurcă superior astfel încat
porțiunea superioară a tibiei are forma unui trunchi de
con răsturnat.
• Astfel cele două oase prezintă în regiunea articulară
un volum masiv ceea ce asigură o mare rezistență la
presiuni.
• Structura spongioasă arată travee dispuse în evantai
sau verticale și linii de întărire orizontală.
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
Genunchiul nu este o articulatie extrem de stabilă din
punct de vedere osos.
• Pentru stabilitatea sa un rol important il joacă
LIGAMENTELE.
• ANTERIOR se găsesc două tipuri de ligamente:
– ligamente mici legand patela de meniscuri și patela de
condili;
– tendoanele cvadricepsului se încrucișează la nivelul patelei
formand apoi un tendon mic numit ligamentul patelei ce
include patela și structura sa (patela devine astfel un os
sesamoid).
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
 Posterior capsula genunchiului urmeaza forma
condililor. Este mai densă la acest nivel fiind întărită
de două calote fibroase care se mulează pe
condilii femurali. Aceștia pot fi considerați ca un
plan ligamentar posterior foarte puternic ce
impiedică hiperextensia genunchiului și asigură
stabilitatea posterioară în stațiune bipedă.
• Articulația genunchiului este menținută și prin
ligamentele încrucișate. Acestea sunt numite
astfel deoarece se încrucișează pe traseul lor
aproape de centrul articulației (fiind însă externe
capsulei).
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
• Ligamentul încrucișat antero-lateral se atașeză
inferior pe suprafața prespinoasă și superior pe
condilul extern; împiedică tibia să alunece
anterior.
• Ligamentul încrucișat postero-medial se inseră
inferior pe retrospinoasa și superior pe condilul
intern (pe fața medială a fiecărui condil cea care se
găsește spre fosa intercondiliană); impiedică tibia
să alunece posterior.
• Rolul lor principal: evită miscarea antero-posterioară
numită ″în sertar″.
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
• Ligamentele încrucișate sunt practic permanent
tensionate; indiferent de poziția genunchiului. În flexie
ca și în extensie în mod normal nu există mișcări de
tip ″sertar″.
• În rotație externă ligamentele încrucișate sunt ușor
destinse.
• În rotație internă se torsionează unul în jurul celuilalt;
sunt deci tensionate.
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
• LATERAL CAPSULA este întărită prin ligamentele
laterale (colaterale):
• Ligamentul colateral intern se inseră superior pe
epicondilul medial femural iar inferior pe fața
medială a tibiei. Are o direcție oblică în jos și
anterior.
• Rolul sau principal: stabilizează lateral genunchiul
pe partea internă împiedicand deschiderea medială și
mișcările de lateralitate externă ce pot apare în condiții
anormale indicand o leziune a acestui ligament.
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
• Ligamentul colateral extern: se inseră superior pe
fața epicondilului lateral al femurului iar inferior pe
varful capului fibulei. Direcția sa este oblică
inferior și posterior.
• Rolul sau principal: stabilitatea laterală a genunchiului
pe partea externă împedicand mișcarea de lateralitate
interna ce apare în cazul leziunilor acestui ligament.
 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
• Ligamentul colateral intern este mai puternic decat
cel colateral extern aceasta se datorează existenței
valgusului normal de 3° de unde tendinta genunchiului
de proiecție medială. Pentru contracararea acesteia
sunt necesari stabilizatori cu atat mai puternici cu cat
valgusul este mai important.
• Ligamentele laterale sunt tensionate în extensie și
destinse în flexie, destinse în rotatie interna si
torsionate în rotatie externă. Împiedică deci rotația
externa a tibiei.
 MIȘCĂRILE GLOBALE ALE GENUNCHIULUI
• Genunchiul, articulația intermediară a membrului
inferior are o mobilitate mai puțin importantă.
• Stabilitatea sa labilă din punct de vedere osos este
ajutată în principal de sistemele ligamentare și
musculare.
• Situat între picior și coapsă, genunchiul suferă
frecvent repercursiunile celor două regiuni în
funcționalitatea sa.
• Principalele mișcări ale genunchiului se realizează în
plan sagital.
 MIȘCĂRILE GLOBALE ALE GENUNCHIULUI
• Plecand din poziția anatomică, o mișcare ce apropie
fețele posterioare ale gambei și coapsei se numește
flexia gambei.
• În cadrul flexiei active mușchii flexori contractandu-se
formează o masă posterior de oasele gambei și
coapsei și limitează flexia.
• Flexia pasivă este mai amplă (mușchii flexori sunt
destinși și permit comprimarea).
 MIȘCĂRILE GLOBALE ALE GENUNCHIULUI
• Amplitudinea flexiei crește dacă coapsa este și ea
flectată și este mai limitată dacă coapsa este în
extensie.
• Aceste poziții ale coapsei modifică tensiunea
mușchiului drept femural.
• Extensia gambei reprezintă mișcarea opusă flexiei
cu revenire la poziția anatomică. Nu există mișcări
de extensie care să o depăsească pe aceasta cu
excepția ″genului recurvatum″ la persoanele
hiperlaxe.
 MIȘCĂRILE GLOBALE ALE GENUNCHIULUI
• Amplitudinea extensiei crește cu extensia coapsei
și scade dacă coapsa este în flexie. În aceste
poziții ale coapsei se modifică tensiunea
mușchilor ischiogambieri.
• Genunchiul poate realiza parțial și mișcări de
rotație. Presupunand tibia punct mobil și
observand genunchiul flectat, rotația internă duce
tuberozitatea anterioară a tibiei spre interior.
Rotația externă duce tuberozitatea anterioară a
tibiei spre exterior.
 MIȘCĂRILE GLOBALE ALE GENUNCHIULUI
• Aceste mișcări pot fi confundate cu mișcările de
abducție și adducție ale piciorului.
• De aceea nu vom lua în considerare mișcările
piciorului ci pe cele ale tuberozității anterioare a tibiei.
Trebuie notat ca aceste rotații au loc în mod automat
în timpul mișcării de flexie, extensie ale
genunchiului.
 MUȘCHII
Mușchii coapsei :
• anteriori (extensori) :
– cvadriceps;
– croitor;
• mediali (adductori):
– adductor lung (superficial);
– adductor scurt;
– adductor mare (profund);
– pectineu
– gracilis
• Posteriori (flexori sau ischiocrurali) :
– biceps femural;
– semitendinos;
– semimembranos;
 MUȘCHII
Muschi ai gambei:
• anteriori :
– tibialul anterior;
– extensor lung al halucelui;
– extensor lung al degetelor;
– peronierul al III -lea;
• laterali :
– lungul și scurtul peronier;
 MUȘCHII
Muschi ai gambei:
• posteriori :
– tibialul posterior
– flexorul lung al halucelui plan
– flexorul lung al degetelor profund
– popliteul
– triceps sural (gastrocumenian solear)
– plantar.
  

RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN
GONARTROZĂ
 GONATROZA- DEFINIȚIE
este cea mai frecventă artropatie
cauzatoare de dizabilitate la persoanele
vârstnice;
se caracterizează printr-o deteriorare
(pierdere) progresivă a cartilajului
articular asociată de o reacție a osului
subcondral (scleroză subcondrală) și a
osului marginal (formare de osteofite).
 GONATROZA

ETIOLOGIE - factori de risc:

a. vârsta: frecventă la persoanele vârstnice;
b. sex: mai frecventă la sexul feminin;
c. factori genetici: afcțiuni ale colagenului;
d. factori traumatici: fracturi, leziuni de menisc,
meniscectomie, etc.;
e. obezitatea;
f. factori biomecanici: malaliniere genu
varum/valgus (factor de risc și/sau marker de
severitate).
 GENU VARUM
= deformări spre linia mediană,
Genu Varum reprezintă deformarea
picioarelor, caracterizată prin arcuirea către
exterior (femur + tibie), luând aspectul de
paranteze.
GENU VARUM
 GENU VALGUM
= îndepărtarea de linia mediană,
Genu Valgum reprezintă deformarea
picioarelor, caracterizată prin deviația
gambei spre interiorul axei membrului
inferior, cu proeminența genunchiului spre
exterior
denumită și  „picioare în paranteză”.
Consecutiv, are loc compromiterea
biomecanicii articulației genunchiului și
implicit a mersului, cu deformarea articulară
angulară și durere.
GENU VALGUM
 GONATROZA

• Erodare/subțiere
cartilaj
• Remodelare os
subcondral
• Formare de
osteofite marginale
(osificare patologică care se
manifestă prin proliferarea
anormală a țesutului osos, în
apropierea unei articulații).
 GONATROZA- CRITERII CLINICE

• Durere articulară cu caracter mecanic

• Cracmente articulare la mobilizare ROM

(range of motion= reducerea mobilizării
articulare)
• Redoare matinală ≤ 30 minute

• Vârsta ≥ 38 ani

• Creștere în volum a articulației (osoasă).

 GONATROZA- CRITERII CLINICE

• Durere articulară cu caracter mecanic:

• debut brusc, de obicei după un efort fizic sau
ridicarea unei greutăți,
• apare și este accentuată la efort și

• este ameliorată de repaus.

 GONATROZA- CRITERII CLINICE

PARTICULARITĂȚILE DURERII ÎN GONARTROZE

 Între puseurile inflamatorii, gonalgiile sunt de tip
mecanic (calmate de repaus și exacerbate la
ridicarea de pe scaun, la urcatul-coborâtul scărilor,
la genuflexii și la mers).
 În puseul acut gonalgiile sunt de tip inflamator
(persistente și în repaus).
 Pe măsura avansării leziunilor artrozice gonalgiile
devin persistente.
 GONATROZA- CRITERII CLINICE
• Absența gonalgiilor în asemenea cazuri s-ar datora
faptului că atât cartilajul articular cât și osul subcondral
nu au terminații nervoase.
• Totuși, începând din faza de „condromalacie
deschisă", când se produc fisuri și eroziuni în cartilaj,
pot apărea episoade dureroase inflamatorii și
hidartrozice, în anumite condiții (suprasolicitare
funcțională, frig, umezeală, traumatisme, viroze,
infecții de focar).
 GONATROZA- CRITERII CLINICE
• Această „activare" a artrozei, comună și pentru alte
articulații artrozice, se datorește eliberării produșilor
de degradare ai componentelor matricei osoase și
enzimelor proteolitice condrocitare, consecutivă
eroziunii cartilajului, care acționând asupra sinovialei
produc o sinovită acută secundară cu interesarea
capsulei articulare și inserțiilor tendinoase (toate
aceste structuri având terminații nervoase bogate).
 GONATROZA- CRITERII CLINICE

• Cracmente articulare la mobilizare=

sunete ca niște pocnituri la nivelul
articulației genunchiului care se aud în
timpul mobilizării genunchiului afectat.
 GONATROZA- CRITERII CLINICE
REDOAREA MATINALĂ
 Senzaţie subiectivă neplăcută de rezistenţă
la mişcări (probabil reflectă distensia
fluidului în limitele ţesutului inflamat,
pierderea elasticităţii tendoanelor şi
capsulei).
 Este maximă dimineaţa la trezire şi după
repaus prelungit.
 GONATROZA- CRITERII CLINICE
• Limitarea mobilității genunchiului artrozic este
progresivă. Afectarea frecventă a rotulei prin
procesul artrozic diminuează forța
cvadricepsului, încă de la debutul artrozei
femuropatelare, cu extensia incompletă a
genunchiului.
• De asemenea, în gonartrozele incipiente se
reduce progresiv și flexia, astfel încât tentativa
de a lipi (activ sau pasiv) prin flexie talonul de
zona fesieră, cât și genuflexiile sunt dificile și
dureroase.
 GONATROZA- CRITERII CLINICE
• Gonartrozele se însoțesc, pe de altă parte, de
reducerea forței și amplitudinii rotației axiale a
gambei (la balerini, dansatori se reduce, prin
aceste limitări de mobilitate, abilitatea
profesională și rezistența la efort).
 GONATROZA- CRITERII RADIOLOGICE

• îngustare asimetrică a spațiului

articular,
• scleroza osului subcondral,

• osteofite.
Compartimentul femuro-tibial:
a. spațiul articular normal
b. îngustare spațiu articular
(asimetrică).

Compartiment femuro-patelar:
a. osteofite (alb)
b. îngustare spațiu articular (roșu)
c. calcifieri intraarticulare (albastru).
a. reducerea spațiului
articular (medial >
lateral),

b. osteofitoză,

c. scleroza
subcondrală,

d. Genu varum.
 GONATROZA- INDICAȚII DE TRATAMENT

• durere (moderată/severă),

• reducerea ROM (range of motion),

• dizabilitate funcțională,

• alterarea mersului,

• alterarea echilibrului.
 GONATROZA- CONTRAINDICAȚII
(PRECAUȚII)
• !!!mobilizarea articulară:
contraindicată la pacienții cu
artroză și poliartrită
(reumatoidă) în puseu de
activitate.
 GONATROZA- EVALUARE: ANAMNEZĂ
• Co-morbidități:
patologie cardiovasculară,
 patologie metabolică: diabet zaharat,
patologie inflamatorie (poliartrită rematoidă), etc.
• Istoric de:
a.traumatism articular/periarticular,
b.fractură articulară/periarticulară,
c.Intervenție chirugicală
articulară/periarticulară, etc.
 GONATROZA- EVALUARE: ANAMNEZĂ

• Istoric social:
– activități la locul de muncă, acasă, în timpul liber
• mai ales:
– activități cu “încărcare” excesivă,
– poziție ghemuită,
– mers excesiv,
– alergat,
– ortostatism prelungit,
– purtare/ridicare de greutăți etc.)
 GONATROZA- EVALUARE: ANAMNEZĂ

• Istoric medicamentos:
– acetaminofen (paracetamol),

– AINS (efecte secundare importante),

– Glucozamină (suplimente),

– injecții intraarticulare, etc.

 GONATROZA- EVALUARE: ANAMNEZĂ

• Istoric bolii actuale:

• durere articulară (“profundă”),

• redoare matinală (de scurtă durată),

• durere și redoare după poziție șezândă de

durată, ortostatism prelungit, etc.
• dificultăți în poziție ghemuită, aplecare,
urcatul/coborâtul scărilor etc.
 GONATROZA- EVALUARE: EXAMENUL
OBIECTIV
• Durere: scară vizuală analogă (inițial și în evoluție)
 GONATROZA- EVALUARE: EXAMENUL
OBIECTIV
• palpare,
• ROM,
• forța musculară,
• sensibilitate,
• postură/aliniere,
• funcțională,
• teste funcționale,
• teste de echilibru și proprioceptive.
GONATROZA- DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

• osteonecroza/fractura de femur, tibie, patelă;

• gonartrita;

• bursita (bursita genunchiului este o inflamație a

unui mic sac umplut cu lichid numit bursă, situat
în apropierea articulației genunchiului;

• leziuni de menisc;

• tumori;
GONATROZA- DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

• radiculopatie (lombară medie);

• artrita septică;

• tendinita patelară;

• Patologie de șold/gleznă.
 GONATROZA- Identificarea alterării
(deprecierii)
• ROM,

• forței musculare,

• mersului,

• echilibrului,

• propriocepției,

• mobilității articulare,

• funcției.
 WOMAC (Western and McMaster
Univeristies Osteoarthritis Index)
• Evaluare: durere, redoare, funcție
DURERE (5):
– în mers
– urcatul scărilor
– nocturnă
– în repaus
– purtare de greutăți.
REDOARE (2):
– după primii pași
– spre sfârșitul zile.
 WOMAC (Western and McMaster
Univeristies Osteoarthritis Index)
FUNCȚIE (17):
- coborât scări
- urcat scări
- ridicare din poziție șezândă
- ortostatism
- aplecare (spre podea)
- mers (pe suprafață plană)
- mașina (→/←)
- shopping
- ciorapi (←/→)
- ridicarea din pat
- întindere în pat
- cadă (→/←)
- poziție șezândă
- toaletă (→/←)
- treburi casnice ușoare
- treburi casince grele .
WOMAC (Western and McMaster Univeristies
Osteoarthritis Index)
Răspunsurile: scală de la 0 la 4:
– fără dificultate = 0
– dificultate minimă = 1
– dificultate medie = 2
– dificultate mare (severă) = 3
– dificultate extremă = 4

Scorizare și interpretare a valorii numerice

- inițial și
- în evoluție (sub tratament/eficiența tratamentului).
 GONATROZA- OBIECTIVE TERAPEUTICE

• reducerea durerii (VAS),

• creșterea ROM (în toate planurile),

• creșterea forței musculare (pe grupuri musculare),

• îmbunătățirea mersului (cantitativ și calitativ)

± dispozitive ajutătoare sau ortezare (dacă este necesar)

• îmbunătățirea propriocepției/echilibrului

• independența (activitate cotidiană și efectuarea programului de

exerciții la domiciliu).
 GONATROZA- OBIECTIVE TERAPEUTICE
Cele mai frecvente intervenții:
– hidroterapie,

– ortezare,

– exerciții de tonifiere musculară,

– stretching (normalizarea dezechilibrului muscular),

– antrenamentul mersului,

– condiționare (low-impact): înot, bicicletă, etc.,

– + TENS, US, termoterapie etc.,

– educația pacientului (activități la domiciliu), etc.

 STIMULARE ELECTRICĂ (PENTRU DURERE)
• h-TENS = high-frequency trans-cutaneous electric nerve
stimulation,
• l-TENS = low-frequency trans-cutaneous electric nerve
stimulation,
• NMES = Neuro- muscular electrical stimulation,

• IFC = Interferential current,

• PES = Pulsed electrical stimulation,

• NIN = Non-invasive interactive neuro-stimulation.

Eficiente: IFC și h-TENS

1. Stretching-ul menține flexibilitatea/amplifică
unghiurile de mișcare într-o articulație. O bună
flexibilitate/mobilitate articulară reduce riscul
leziunilor și durerilor articulare.
 Înainte de orice exercițiu se începe cu o încălzire
 5 minute de mers.
 După, pacientul stă întins la orizontală, având la
îndemână banda de întindere/o fâșie de
material.
 Banda va fi ținută în jurul piciorului.
 Trăgând de bandă pentru a se ajuta, pacientul
va ridica piciorul la aproximativ 45 grade, având
grijă ca acesta să rămână drept.
 Membrul inferior va fi menținut la 45 grade
aproximativ 20 secunde, după care va coborî
încet. Se repetă de două ori.
Stretching pentru musculatura gambei

Pentru echilbru, pacientul se va sprijini cu

mâinile de spătarul unui scaun.

Pacientul va flecta piciorul drept (coapsa la

aproximativ 45° și gamba pe coapsă la
aproximativ 130°), după care va
îndrepta membrul inferior stâng (întins)
în spate. Călcâiul stâng îl va apăsa
spre podea. Întinderea se va simți la
nivelul tendonului achilian stâng.

Se va menține apăsat călcâiul spre podea

aproximativ 20 secunde.

Se va repeta de 2 ori după care se va

executa și cu membriul inferior
controlateral.
3. Exerciții pentru musculatura coapsei
 Creșterea forței musculare ajută la
susținerea unei articulații slăbite.
 Pentru acest tip de exercițiu pacientul va
sta întins pe podea, cu trunchiul sprijinit
pe coate.
 Piciorul stâng va fi flectat la 90°.
 Pacientul va ridica piciorul controlateral
întins, cu degetele îndreptate în sus, după
care îl va coborâ încet.
 Pauză 3 secunde,după care repetare.
 Se va repeta de 20 ori, în seturi de câte
10, după care se va trece la piciorul
controlateral.
4. Exerciții de tonizare pentru
musculatura coapsei (m.
cvadriceps)
 Pacientul va sta întins pe podea, va
contracta mușchii coapsei (m.
cvadriceps) și îi va menține
tensionați timp de 5 secunde, după
care îi va relaxa.
 Se va repeta de 20 ori, în seturi de
câte 10.
 Dacă este necesar, se va repeta
exercițiul și cu piciorul controlateral.
5. Exerciții de întărire/tonizare a musculaturii
coapse + șolduri 
 Acest tip de exerciții ajută la creșterea
tonusului musculaturii coapselor și șoldurilor.
 Pacientul stă pe un scaun, gambele flectate
pe coapse la 90°.
 Piciorul stâng va fi îndreptat în spate dar cu
degetele menținute pe podea.
 Piciorul drept ca fi ridicat (cu gamba flectată
pe coapsă).
 Menține poziția timp de 3 secunde după care
coboară lent piciorul. Se vor executa două
seturi a câte 10 repetări fiecare.
 Același lucru și pentru piciorul controlateral.
În cazul în care pacientului i se va părea
prea greu se poate ajuta de mâini pentru a
ridica piciorul (inițial).
6. Exerciții de întărire/tonizare a
mușchilor interni ai coapsei  

Musculatura internă a coapsei

conferă stabilitate articulației
genunchiului. Pacientul stă întins
pe spate cu genunchii flectați la 90°.
Se pune o pernă între genunchi. Cu
ajutorul genunchilor va
strânge/comprima perna, și va
menține poziția tensionată timp de 5
secunde. Se vor face două seturi a
câte 10 repetări. Dacă pacientul
consideră exercițiul prea dificil îl
poate executa și în pozitie șezândă
(pe un scaun).  
7. Exerciții de întărire/tonizare a
mușchilor anteriori ai gambei.

Pacientul stă în picioare cu mâinile

sprijinite pe spătarul unui scaun
(pentru echilibru). Se va ridica pe
degetele de la ambele picioare și
va menține această poziție timp de
3 secunde, apăsând cu degetele pe
sol. Va coborâ încet călcâiele la
sol. Se vor executa două seturi a
câte 10 repetări. Acest tip de
exercițiu poate fi executat și în
poziție șezândă (pe un scaun).
 8. Exerciții de întărire/tonizare a
mușchilor laterali ai coapsei.
 Pacientul stă în picioare cu mâinile
sprijinite pe spătarul unui scaun
(pentru echilibru).
 Piciorul drept, întins, va fi ridicat la
aproximativ 35-45° și menținut
aproximativ 3 secunde.
 Se va reveni încet la poziția inițială.

 Se vor face două seturi de câte 10

repetări, după care se trece la
membrul controlateral.
9. Exerciții de transfer
Aceast tip de mișcare asigură o
ridicare mai “stabilă” din poziția
șezândă. Se așează două perne
pe un scaun. Pacientul se va
așeza pe scaun (cu 2 perne) și se
va ridica încet/lent în picioare (cu
tălpile în contact cu podeaua).
Mișcarea va fi executată cu brațele
încrucișate sau pe lângă corp.
Dacă mișcarea este prea grea
pentru pacient, se poate folosi un
scaun cu mânere – pentru sprijin
în cursul ridicării.
 10. Exerciții pentru îmbunătățirea
echilibrului
• Aceste exerciții antrenează pacientul
pentru a se apleca sau pentru
urcat/coborât din autoturisme.
• Din picioare (plasat în fața spătarului
unui scaun fără sprijin) va flecta încet
gamba dreaptă pe coapsă, la 45°,
rămânând în această poziție
aproximativ 20 secunde, fără a-și
pierde echilibrul. Va executa mișcarea
de două ori cu fiecare picior.
• Dacă mișcarea este prea ușoară poate
menține piciorul ridicat o perioadă mai
îndelungată sau cu ochii închiși.
11. Exerciții pentru întărirea/tonizarea
mușchilor coapsei
• Acestea se execută pentru întărirea
mușchilor coapsei /facilitarea urcatului
scărilor.
• Pacientul stă în fața scărilor (step-up?)
cu mâinile sprijinite pe balustrade
pentru echilibru. Va plasa piciorul stâng
pe treaptă (stepper), după care va
contracta treptat/progresiv mușchii
coapsei stângi, atingând stepperul cu
piciorul drept. Mușchii coapsei stângi
vor fi menținuți în tensiune până la
plasarea piciorului drept înapoi pe
podea. Se vor face două seturi a câte
10 repetări.
MERSUL
• Atunci când pacientul are
redoare/inflamație la nivelul
genunchilor, mersul echivalează
cu un exercițiu complex.
• Prin urmare, mersul va fi lent,
însoțit de o postură
corectă/corectată a coloanei
vertebrale (menținută pe toată
durata mersului).
• Mersul ameliorează durerile
articulare, întărește musculatura
picioarelor și îmbunătățește
postura și flexibilitatea.
Alte activități cu impact redus
• Alte activități cu un impact traumatic redus asupra genunchilor sunt
ciclismul, înotul, respectiv hidrogimnastica.
• O medie de aproximativ 30 minute
în fiecare zi este un obiectiv bun, cu
un program progresiv, începând cu
10 minute, după care creșterea cu
10 minute la fiecare două zile.
• Durerile musculare ușoare sunt
normale la început.
• Putem folosi antialgice (minore)
și/sau aplicații reci.
• Dacă durerile sunt
intense/persistente – va fi consultat
medicul curant.
• Acupunctura ±
• Balneoterapie/spa ±
• Intervenții biomecanice ±
• Baston/cadru ±
• Electroterapie (stimulare neuromusculară) ±
• Exerciții (land-based) +
• Exerciții (water-based) +
• Tonifiere musculară +
• TENS ±
• Control greutate corporală +
• US –
• etc.
 EDUCAȚIA PACIENTULUI ȘI FAMILIEI
• program de exerciții terapeutice la domiciliu,

• tehnici de protejare (protecție) articulară,

• utilizare optimă a dispozitivelor ajutătoare, ortezelor, etc.,

• încălțăminte corespunzătoare,

• scădere în greutate.
ORTEZE
ORTEZE
DISPOZITIVE AJUTĂTOARE
DISPOZITIVE AJUTĂTOARE
DISPOZITIVE AJUTĂTOARE
 RECOMANDARE PENTRU CONSULT DE
SPECIALITATE
• ortopedie,
• reumatologie,
• nutriționist,
• etc.
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE