CROŞETELE DIN

GRUPA ROACH

•Această categorie de croşete utilizează cu

predilecţie retentivităţile feţelor proximale.
 Zonele retentive de pe aceste feţe
sunt date de:

• Zonele retentive existente în mod

natural prin convexităţile proximale;
• Înclinările proximale ale dinţilor care
limitează spaţiul edentat  migrările
orizontale;
• Retentivităţile artificiale realizate prin
proteze unitare.
 Croşetele din sistemul
ROACH sunt grupate în
două categorii:

1. Grupa I = croşete DIVIZATE

 1. Grupa I = croşete DIVIZATE
Se caracterizează prin:
– braţul retentiv are conector secundar propriu; el pleacă
din baza protezei şi nu din corp;
– porţiunea terminală a braţului retentiv are contact cu
dintele dinspre proţiunea gingivală;
– acest braţ acţionează prin împingere;
– sunt mai puţin vizibile decât cele circulare;
– braţele retentive au forma unor litere din alfabet;
– braţul opozant, pintenul cu conectorul lor secundar sunt
asemănătoare cu cele ale croşetelor circulare.
 După zona retentivă utilizată de braţul elastic
le putem împărţi în 3 subgrupe:
I. Croşete care utilizează zona retentivă a feţei proximale din
imediata apropiere a spaţiului edentat
• croşet în “T”

• croşet în “C”

• croşet în “I”

• croşet în “R”
II. Croşete care se folosesc de zona retentivă a
feţei proximale opusă spaţiului edentat

• croşetul în “L”

• croşet în “S”

III. Croşete care utilizează ambele zone

• croşetul în “U”
 2. Grupa a II-a de croşete ROACH
Curpinde un număr de croşete mai puţin utilizate în practică.
• Croşetul mezio-distal
- se aplică pe dinţi frontali

• Croşetul biproximal

• Croşetul unibar
cu contact parţial
şi total
2. Grupa a II-a de croşete ROACH

• Croşetul INELAR
– se aplică pe molari izolaţi
– asigură sprijinul, încercuirea şi stabilizarea
– pentru a-i da şi funcţia de menţinere se
poate completa cu 2 mici braţe în “C”
 CROŞETELE NEY

• Autorul a mers pe creşterea funcţiei de

retenţie a croşetelor, deci menţinerea.
• A sistematizat şi tranformat o serie de
croşete din grupa circularelor şi divizatelor.
divizatelor
• Croşet Ney Nr. 1
– un croşet cu 3 braţe, biactiv

• Croşet Ney Nr. 2

– un croşet în dublu T

• Croşet Ney Nr. 3

– o combinaţie între Nr.1 şi Nr.2
• Croşet Ney Nr. 4
– o combinaţie între un croşet turnat şi unul
din sârmă

• Croşet Ney Nr. 5

– un croşet cu 3 braţe cu acţiune posterioară

• Croşet Ney Nr. 6

– un croşet cu 4 braţe
Efectele croşetelor turnate
asupra dinţilor stâlpi

• Oricât de corect ar fi confecţionat un

croşet turnat în timp poate produce o serie
de manifestări patologice!!!
 Acestea pot fi:

• Manifestări dentare
• Manifestări parodontale
• Manifestări ocluzale
• Manifestări fizionomice
 Manifestări dentare
• Acţiuni de uzură a smalţului
• Apariţia cariilor dentare
– Apar în special la pacienţii cu igienă
defectoasă
• Modificări de poziţie a dinţilor
– se datorează lipsei reciprocităţii;
– lipsei pasivităţii;
– croşete elastice cu braţe foarte active.
 Manifestări parodontale
• Pot merge de la simpla inflamaţie până la
afectarea întregului sistem parodontal
• Factorii care duc la afectarea parodontală
pot fi:
– retenţie de alimente
– suprasolicitare a dintelui prin concepţie
greşită sau execuţie incorectă a croşetului
– se produce în special în edentaţiile terminale.
 Manifestări ocluzale

• Constau în contacte ocluzale premature

din cauza pintenilor;
– fie că sunt prea groşi;
– fie că nu sunt inseraţi corect în lăcaşuri;
• se poate ajunge la sindrom de
“disfuncţie ocluzală”
 Manifestări fizionomice

• Vizibilitatea unor părţi componente a

croşetelor afectează fizionomia;
• Sunt unele elemente absolut necesare
pt. menţinerea protezelor, unele braţe
retentive pe faţa Vestibulară a Caninilor
şi premolarului 1.
Pe lângă aceste manifestări mai sunt şi
alte dezavantaje ale croşetelor:

• Se deformează cu uşurinţă
• pot produce unele leziuni a
părţilor moi.
 Sisteme speciale de
menţinere, sprijin şi
stabilizare
Sunt reprezentate de dispozitive mecanice
foarte precise care fac legătura între dinţii
stâlpi şi proteză.
• Au fost create pentru a asigura o menţinere cât
mai fizionomică;
• Ele sunt de dimensiune mică, realizate cu multă
precizie în fabrici specializate;
• Sunt realizate din aliaje cu duritate mare;
• Unele mai simple pot fi realizate şi în laboratorul
de tehnică dentară;
• Cele din laborator sunt executate de tehnicieni
talentaţi şi cu imaginaţie.
Putem deosebi cinci grupe de
asemenea sisteme:

1. Sisteme de culisare
2. Sisteme de telescoape
3. Sistem de capse
4. Sistem de bare cu călăreţi
5. Sisteme articulate.
 1. Sisteme de culise
• Sunt alcătuite din 2 părţi:

– matrice
– patrice

• Prin asamblarea celor 2 se asigură menţinerea,

sprijinul şi stabilizarea protezei cu bun efect fizionomic.
• Prin asamblarea celor 2 se asigură menţinerea,
sprijinul şi stabilizarea protezei cu bun efect fizionomic;
• Culisele trebuie să aibă:
– exactitate
– o mare suprafaţă de fricţiune
• FRICŢIUNEA este în strânsă legătură cu mărimea
coroanei dintelui!!
– NU se aplică culise pe coroane cu dimensiuni mici!
• Culisele sunt aplicate protezelor unitare de tipul
coroane turnate, coroane semifizionomice, coroane
de substituţie.
După raportul culisei cu proteza unitară
putem deosebi:

• Culise INTRACORONARE -
matricea este plasată în
interiorul protezei unitare;

• Culise EXTRACORONARE - la
care fie matricea, fie patricea
sunt fixate înafara protezei
unitare.
După forma pe secţiune a patricei:
• Culise în T, H, trapez, circulare, ovale

• Culisele mai pot fi:

– de precizie = prefabricate
– de semiprecizie = realizate în laborator.
• Indicaţia culiselor în edentaţia clasa III
Kennedy
• În edentaţiile terminale
• Trebuie solidarizaţi un număr de cel
puţin 2 dinţi
• Este necesară paralelizarea culiselor
atunci când avem un număr mai mare.
2. Sisteme de telescoape
• Sistemul se bazează pe fricţiunea între 2
elemente ca şi la culise;
• Suprafaţa de fricţiune este mult mai mare;
• Există 2 feluri de telescoape:
– Telescopare coronară
– Telescopare radiculară.
• Pe dinţii pregătiţi se aplică cape cimentate
pe bonturi;
• Capele trebuie să fie paralele dacă avem
mai multe telescoape;
• Peste cape se aplică coroane turnate care
sunt fixate de scheletul protezei;
• Prin fricţiunea între cele 2 componente se
realizeză menţinerea, sprijinul şi stabilizarea.
 3. Capsele
• Sunt compuse dintr-o patrice
sferică sau cilindro-sferică;
• Matrice tubulară prevăzută cu
diferite mijloace de retenţie;
• Patricea se fixează pe un D.C.R.;
• Matricea în interiorul şeilor
protezei;
• Un sistem eficient şi foarte
fizionomic.
4. Sisteme de bare cu călăreţi
• Sisteme prefabricate utilizate
în edentaţii subtotale;
• Cel mai cunoscut sistem de
acest gen este DOLDER;
• Reprezentat de o bară care
pe secţiune are formă :
rotundă, ovală, în “U”.
• Călăreţul are aceeaşi lungime cu bara şi este
confecţionat din tablă de 0,30 mm sau 0,25
mm;
• Baza este fixată la două dispozitive corono-
radiculare;
• În aceste situaţii proteza va avea un sprijin
mixt;
• Este necesar ca între bază şi căşăreţ să existe
un spaţiu care să permită înfundarea protezei.
 5. Sisteme articulate
• Sunt utilizate în edentaţiile terminale;
• Ele permit şeilor un grad mai mare sau
mai mic de mobilitate;
• Se deosebesc 2 categorii de sisteme
articulate:

a) Ruptori de forţă
b) Balamale
 5. Sisteme articulate
a) Ruptori de forţă
- au rol de distribuire al presiunilor
masticatorii fie numai pe creste, fie pe
creste şi dinţii stâlpi.
 5. Sisteme articulate
b) Balamale
- permit o singură mişcare şi anume
înfundarea extremităţii distale a şeii.