REABILITAREA ORALĂ ÎN

ASISTENȚA PLANIFICATĂ
 Majoritateapacienților prezintă, la prima solicitare,
probleme oro-dentare care par insurmontabile.
 Regula de aur în aceste cazuri este: în afara
tratamentelor pentru rezolvarea urgențelor să nu
facem nimic ireversibil până când
 nu cunoaștem întreaga complexitate a

cazului clinic,
nu am formulat precis obiectivele

tratamentului și
nu avem clar vizualizate rezultatele

tratamentelor propuse.
 Redobândirea și menținerea
sănătății orale trebuie să fie
criteriul major pentru fiecare plan
de tratament, dar el trebuie să fie
aplicat specific pentru fiecare
dinte, pentru fiecare segment al
arcadelor și al rapoartelor
ocluzale.
ALGORITMUL TERAPEUTIC
DIAGNOSTICUL
PLANUL DE TRATAMENT

DIAGNOSTICUL
Primul pas în stabilirea planului de
tratament îl reprezintă
 diagnosticul stării de sănătate a
tuturor structurilor și
 diagnosticul stării echilibrului de la
nivelul tuturor rapoartelor dintre
elementele sistemului stomatognat
abordat.
 Prezența a numeroase structuri și
rapoarte, a variate stări normale și
patologice, impune o examinare
meticuloasă dupa un algoritm bine
precizat și permanent respectat.
 Pentrurealizarea unui plan de
tratament complex sunt necesare două
ședințe clinice de diagnosticare.
PRIMA ȘEDINȚĂ CLINICĂ PREZINTĂ
URMATOARELE SECVENȚE:
1. Determinarea motivului prezentării. Interviul
trebuie să cuprindă o primă parte în care ne
propunem să ascultam pacientul pentru a
descoperi
 care este punctul sau de vedere referitor la
problemele pe care le prezintă,
 gradul de confort sau disconfort prezent,
 care sunt convingerile sale privind estetica oro-
dentară și
 care sunt așteptările sale imediate și pe termen lung.
 Ascultarea trebuie să fie empatică, să
încercăm să înțelegem cu respect
experiențele și convingerile sale,
debarasându-ne de eventualele idei
preconcepute în legatura cu persoana sa.
 În partea a doua vom pune întrebări pentru a
completa informațiile primite, întrebări al
caror conținut și limbaj îl adaptăm la statutul
socio-cultural al pacientului.
 2. Anamneza va fi concentrată pe
antecedentele heredo-colaterale și personale
generale și locale, pe istoricul dezvoltarii si
afecțiunilor sistemului stomatognat.
3. Examenul clinic din prima ședință
vizează patologia evidentă, suficient pentru a
indica examenele complementare și a avea o
viziune de ansamblu pentru viitoarea ședință
clinică. Se vor obține informații privind
a. Igiena orală
b. Leziunile odontale și obturațiile prezente
c.Edentații și restaurări
d. Starea țesuturilor parodontale
e. Relațiile ocluzale
f. Musculatura și ATM
 4. Amprente pentru modele de
studiu si inregistrarea ocluziei pentru
montarea modelelor în articulator.
5. Indicatii pentru radiografii: retroalveolare,
ortopantomografii, etc.
6. Indicații pentru consultații sau examene
complementare privind starea de sănătate
generală.
 Scopul primei consultații este
de a obține informații generale
pentru a putea studia modelele și
radiografiile astfel încât, în cea de
a doua ședință să putem să facem
o prima tentativă de plan de
tratament.
 SEDINȚA INTERMEDIARĂ
Este o ședință de analiză a datelor
obținute în prima ședință. Acum se face
analiza modelelor de studiu, a
radiografiilor, iar observațiile făcute
sunt înscrise în fișa pacientului, toate
aceste date fiind importante în
stabilirea diagnosticului.
Diagnosticul complet cuprinde:
1. Diagnosticul de urgenta;
2. Diagnosticul afecțiunilor odontale;
3. Diagnosticul de edentatie;
4. Diagnosticul afecțiunilor parodonțiului
marginal;
5. Diagnosticul afecțiunilor mucoasei
orale;
6. Diagnosticul de ocluzie;
7. Diagnosticul afecțiunilor A.T.M.;
8. Diagnosticul afecțiunilor chirurgicale
O.M.F.;
9. Diagnosticul de disfuncție;
10. Diagnosticul afectiunilor generate.
 A DOUA ȘEDINȚĂ CLINICĂ

 Aceasta este ședința în care fiecare dinte este

examinat cu meticulozitate pentru a descoperi
orice element care contribuie la stabilirea
prognosticului privind condițiile de menținere
pe arcadă.
 Se vor folosi examene complementare pentru
diagnosticul cariilor incipiente, se va completa
cu atenție diagrama parodontală și putem să
luăm decizia de a consulta un specialist
parodontolog.
 Fiecare element odonto-parodontal este
evaluat în raport cu planul de tratament
propus.
 Dawson propune parcurgere
urmatoarelor etape:
1. Fiecare dinte va fi evaluat dacă
 poate fi menținut pe arcadă,

 necesită tratament și

 care sunt alternativele terapeutice

odontale
(tratament endodontic, rezecție
apicală, hemisecțiune, reconstituire,
etc.) sau parodontale (igienizare,
tratament medicamentos, tratament
chirurgical, etc.).
 
2. Dinții care nu vor putea fi menținuți se notează
prin semne speciale atat în fișe, cât și pe model.
3. Dinții la care estimăm ca rezultatul
tratamentului este incert se vor însemna cu
semne speciale pe fișe și pe model.
Se evaluează daca aceștia sunt dinți cheie pentru
o anumită soluție de restaurare protetică, sau pot fi
extrașii. Dacă prezența lor este hotaratoare pentru
o soluție de restaurare protetică favorabilă,
propunem alternative pentru tratamentul lor și o
reevaluare a planului de tratament în funcție de
rezultatele obtinute.
 4Dintii restanți se evaluează în ceea ce privește
direcția și distribuția solicitărilor în raport de
lucrările protetice conjuncte sau adjuncte
propuse.
 5Ocluzia statică și cinematică se evaluează
pentru fiecare segment:
- Ghidajul anterior este functional? Daca nu,
aceasta este prima problema care trebuie
rezolvată.
- Planul de ocluzie este acceptabil? Daca dintii
laterali interfera sau prevedem ca vor interfera
cu ghidajul anterior se impune o examinare
atenta si stabilirea relatiilor optime.
 - Planul de ocluzie este acceptabil? Dacă dinții
laterali interferă sau prevedem că vor interfera
cu ghidajul anterior se impune o examinare
atentă și stabilirea relațiilor optime.
 - Relațiile de ocluzie dintre dinții laterali sunt
optime? Este necesar să se obțina contacte
ocluzale stabile chiar dacă sunt necesare
schimbări de poziție ale dinților sau
modificarea reliefului lor ocluzal.
 PLANUL DE TRATAMENT
 Planul de tratament, împreună cu obținerea
consimțământului pacientului reprezintă
elementul central al succesului oricarui
tratament medical.
 El trebuie să fie bazat pe

 o examinare clinică precis structurată,

 pe analiza celor mai relevante
investigații paraclinice,
 pe evaluarea obiectivă a aspirațiilor și
așteptărilor pacientului și, nu în ultimul
rând,
 pe disponibilitățile sale privind durata și
costul tratamentului integral.
PLANUL DE TRATAMENT
INTEGRAL TREBUIE
 să includă toate opțiunile realizabile;
 să cuprindă argumentat opțiunea optimă

 să estimeze prognosticul pentru fiecare

procedură și prognosticul de ansamblu al
tratamentului integral
 să asigure o ordine corespunzătoare și timpul
necesar etapelor și procedurilor terapeutice
 sa faciliteze desfasurarea tratamentului si a
dispensarizarii;
 sa ofere o imbunatatire a starii de sanatate si
confortului percepute cat mai rapid de catre
pacient;
 sa minimalizeze riscul neintelegerilor si
consecintelor legale adverse.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI INTEGRAL -
STRICT INDIVIDUALIZATE, DAR VIZEAZĂ ÎN
GENERAL:
 Eliminarea durerii,
 Eliminarea infecției,

 Redarea stării de sănătate a tuturor

țesuturilor prin îndepărtarea factorilor
etiologici, îndepărtarea sau corectarea
efectelor lor și realizarea unui nou echilibru
biologic și funcțional.
 Reconturarea, repoziționarea sau
restaurarea dinților pentru a obține cele mai
bune rapoarte dento-parodontale, interarcadice
și intermaxilare cu scopul exercitării optime a
funcțiilor cu maxim de confort.
etapele de tratament
1. Tratamentul leziunilor acute /
raspuns la motivul prezentării
pacientului.
2. Eliminarea contactelor premature
evidente.
3. Igienizarea profesională, educatia
pentru autoigienizare.
4. Conştientizarea asupra afecţiunilor
prezente şi acceptul pentru un
tratament complex.
5. Eliminarea contactelor premature
si interferenţelor.
6. Stabilirea şi/sau proiectarea
relaţiilor interarcadice funcţionale.
7. Terapia odontală în raport cu
etapele ulterioare de tratament.
8. Tratamente ortodontice
proparodontale şi/sau proprotetice.
9. Tratamente chirurgicale:
nespecifice, parodontale,
proprotetice.
10.Protezare provizorie bio-functională
11.Tratamentul protetic pentru
refacerea morfologiei funcţionale a
arcadelor dentare în contextulunei
ocluzii echilibrate, asigurând o
corectă distribuire a solicitărilor şi
protecţia structurilor adiacente.
12.Dispensarizarea pentru menţinerea
echilibrului stabil obtinut la
terminarea tratamentului.
Tratamentul leziunilor acute / raspuns
la motivul prezentării pacientului.
 Semnele unor dorinţe şi/sau aşteptări nerealiste
 Descrieri detaliate ale simptomelor fizice,
uneori cu idei idiosincrazice despre anatomia
şi/sau fiziologia aparatului dento-maxilar.
 Autodiagnostice pentru direcţionarea
tratamentului.
Reveniri asupra motivului prezentării.
 Intrebări repetate despre modalităţile de
tratament şi durata tratamentului.
 Preferinţa pentru tratamentele
neconvenţionale.
 Toleranţa redusa la cel mai mic disconfort.
 Pacienţii necooperanţi sunt consideraţi un stres
major pentru medicul dentist.
Cea mai bună abordare a acestor pacienţi este
de a fi empatici, dar fermi în discuţia asupra
simptomelor şi opţiunilor realiste de tratament.
Trebuie să ne propunem elaborarea
unui plan de tratament optim,
dar şi o variantă de compromis acceptabil iar
dacă nu le aprobă pe nici una din ele, este de
preferat
să nu-i acceptăm pentru programul complex
de reabilitare orală
 2. Eliminarea contactelor
premature evidente
 Contactele premature în IM au un efect marcant
asupra parodonţiului marginal şi organului
pulpar ale dinţilor implicaţi şi asupra
musculaturii şi ATM.
 Prin contacte premature experimentale au fost
produse:
 dureri dentare pasagere prin scăderea
pragului la sensibilitatea dureroasă provocată
de contact si/sau la rece",
 creşterea mobilitaţii dinţilor implicaţi,
 modificări în tensiunea de contracţie a
muşchilor posturali,
 modificări ale poziţiei mandibulei pentru
ocolirea contactului traumatogen
Igienizarea profesională,
educaţia pentru autoigienizare
 Prima sedinţă
 Examen clinic şi amprente pentru modele de
studiu.
 Exemplificarea în oglindă sau cu camera
intraorală a cariilor şi semnelor de
parodontopatie pe care le prezintă pacientul.
 Exemplificarea pe scheme simple, uşor de
inţeles, a relaţiilor dintre placa microbiană şi carii
/ parodontopatii.
 Colorarea plăcii microbiene, prezentarea
pacientului în oglindă a suprafeţelor colorate,
calcularea indicilor şi inscrierea in grafice sau
scheme de arcadă.
Igienizare profesională.
Asigurarea pacientului cu materiale de informare
(pliante, broşuri) sau
programarea la şedinţe colective de informare
(conferinţe, diapozitive,filme TV cu circuit inchis).
Solicitarea ca pacientul să execute cea mai bună
igienizare până la urmatoarea şedinţa la care se va
prezenta cu periuţa de dinţi.
 Sedinţa a 2-a
 Verificăm dacă pacientul a înţeles informaţiile
din vizita anterioară.
 Analizăm periuţa de dinţi şi exemplificăm
pacientului pe modele de studiu cea mai
adecvată formă de periuţă şi cea mai
adecvată tehnică de periaj.
 Solicităm pacientului să execute periajul
dupa tehnica recomandată.
 Invăţăm pacientul cum trebuie să folosească
revelatorii de placa şi cum să descopere
placa restantă.
 Calculăm şi înscriem indicele de placă.
 Igienizare profesională.

 Recomandăm pacientului procurarea periuţei

de dinţi, revelatorilor şi eventual oglinzii
orale pentru control.
 Sedinţa a 3-a
 întrebăm pacientul dacă a avut probleme la
executarea periajului. Colorăm placa
microbiană, calculăm indicele, îl înscriem şi îl
comentăm cu pacientul.
 Exemplificăm direct şi pe modele zonele de
placă restantă şi demonstrăm individualizarea
tehnicii pentru abordarea zonelor respective.
Argumentăm importanţa şi instruim pacientul
pentru utilizarea firului de mătase.
 Igienizare profesională.

 Recomandăm procurarea firului de mătase.

 Sedinţa a 4-a
 Intrebăm pacientul dacă a avut probleme cu
aproximale.
 Colorăm placa microbiană, înscriem indicele si
comentăm pentru pacient evoluţia igienizării.
 Testăm execuţia periajului şi utilizarea firului de
mătase.
 Instruim pacientul în legătură cu folosirea altor
mijloace de curăţire a zonelor cu dificultăţi
particulare (peria unitufă, peria interdentară).
 Igienizare profesională.
 Oferim pacientului o copie a schemelor de
arcadă cu zonele de placă remanentă şi-1
rugăm să-şi focalizeze atenţia asupra lor
în cadrul igienizării.
 Recomandăm procurarea periilor speciale.
 Sedinţa a 5-a
 Intrebăm pacientul despre problemele pe
care le are în controlul plăcii microbiene.
 Colorăm placa, înscriem pe schema şi o
comentăm cu pacientul.
 Repetăm instruirea privind tehnicile de
îndepartare a plăcii.
 Oferim pacientului o schemă finală a zonelor
cu placă microbiană restantă.
 Stabilim perioada pentru şedinţele de control
şi reinstruire.
4. Conştientizarea asupra afecţiunilor prezente
şi acceptul pentru un tratament complex.

 Celmai important aspect al

consimţământului informat este acela
că pacientul are ocazia de a fi un
participant informat în procesul de
decizie asupra stării sale de sănătate.
In general se acceptă ca obţinerea
consimţământului informat al
pacientului include o discuţie asupra
urmatoarelor elemente:
 Natura deciziilor / procedurilor
 Alternative rezonabile la intervenţiile propuse

 Relevarea riscurilor, beneficiilor şi

incertitudinilor în legătură cu fiecare
alternativă a tratamentului
 Verificarea faptului că pacientul înţelege
discursul medicului
 Acceptarea de către pacient a planului de
tratament
 Antetul cabinetului - numele medicului.
• Numele şi adresa pacientului.
 Motivul prezentării pacientului.
Diagnosticul general.
 Planul de tratament propus şi acceptat.

 Eşalonarea şi durata tratamentelor.

 Costul fiecarei etape şi costul general.

 Prognosticul tratamentului integral.

 Consecinţele refuzului tratamentelor propuse.

 Programul de dispensarizare dupa terminarea

tratamentului.
 Solicitarea de a citi atent, de a întreba pentru
lămuriri şi de a semna dacă este de acord
Eliminarea contactelor premature
şi interferenţelor
 Pentru a realiza un tratament complex de
reabilitare orală suntem obligaţi să asigurăm
posibilitatea conducerii mandibulei în relaţie
centrică şi să eliminăm toate interferenţele
pentru a nu le menţine în cadrul viitoarelor
refaceri ale morfologiei arcadelor dentare.
Stabilirea şi/sau proiectarea
relaţiilor interarcadiice
funcţionale
 armonizarea ghidajului anterior se face în 4
etape
 Etapa I:

 Stabilirea contactelor în relaţie centrică pe

toţi dinţii frontali
 Etapa a Il-a:

 Extinderea stopurilor centrice anterior de

relaţia centrică pentru a include contacte
uşoare în PIM
 Etapa a IIl-a
 Stabilirea protecţiei de grup funcţional în
propulsie
 Etapa aIV-a

 Stabilirea unei distribuţii ideale pe dinţii

frontali în excursiile laterale
Terapia odontală în raport cu
etapele ulterioare de tratament
Tratamente ortodontice proparodontale şi/sau
proprotetice.
Tratamente chirurgicale: nespecifice,
parodontale, proprotetice
 Protezare provizorie bio-funcţională
 Protecţie biologică prin prevenirea formării plăcii
microbiene pe dentina descoperită şi protejarea
pulpei de noxele fizice, chimice şi microbiene.
 Asigurarea relaţiilor ocluzale şi stabilităţii
poziţionale a mandibulei.
 Asigurarea funcţiilor sistemului stomatognat.
 Asigurarea condiţiilor de vindecare sau
prevenirea inflamaţiei parodontale.
 Verificarea preparaţiilor dentare: grosimea
coroanelor, paralelismul, retentivitatea.
 Evaluarea prognosticului de etapă.
 Testarea rezultatelor finale din punct de vedere
funcţional şi estetic.
Dispensarizarea pentru menţinerea
echilibrului instabil obţinut la terminarea
tratamentului
 Rezultatul fiecărui act terapeutic depinde
de:
 Cunoştinţele, experienţa şi abilităţile

practice ale fiecărui membru al echipei

de medicină dentară;
 Capacitatea de răspuns pozitiv a

organismului;
 Colaborarea dintre medic şi pacient;

 Cunostinţele şi abilităţile pacientului de

a respecta recomandările medicului;

 Factori aleatorii reprezentaţi de

accidente şi incidente care pot să

modifice cursul tratamentului.
 Evoluţia ulterioară a sistemului
stomatognat va depinde de:
 nivelul echilibrului obţinut la

sfârşitul tratamentului,
 capacitatea pacientului de a

menţine condiţiile de igienă oro-

dentară, de a respecta indicaţiile
privind dieta şi autocontrolul,
 disponibilitatea pacientului de a

se încadra într-un program de

dispensarizare.
 In dispensarizarea pasivă întreaga
responsabilitate este transferată pacientului
şi este o modalitate de succes în
comunităţile şi la indivizii cu un standard
înalt de responsabilitate. Chiar şi în aceste
cazuri, micile incidente în obţinerea
programărilor pentru control pot contribui la
demobilizarea pacientului care intră în cercul
vicios ce duce la amânarea programărilor
până când intervine accidentul acut.
 Dispensarizarea activă înseamnă
preocuparea din partea medicului dentist de
a organiza programarea pacientului pentru
control. Asistenta de cabinet, igienista
dentară, registratoarea sau, mai nou,
asistenta manager, se pot ocupa de
organizarea dispensarizării, program care se
poate combina şi cu alte forme de marketing
(pliante, broşuri pentru educaţie, carduri de
promovare, etc.).