Aldea Elena

Bazilica San Marco

• Bazilica San Marco este un simbol al puterii şi bogăţiei veneţiene. Catedrală a Arhiepiscopiei
Catolice din Venezia,este cel mai frumos lăcaş de cult din oraş ,supranumit si ‘Biserica de aur’.

În planul de jos al faţadei se pot vedea cele

cinci portaluri arcuite ce sunt învăluite de
coloane de marmură [semnifica ‘poarta
cerului’].Aceste portaluri se deschid prin
nişte porţi modelate din bronz. Mai putem
observa prinderea cupolelor cu plumb de
sistemul de contraforturi, ce le susţin forţa
de împingere.
Totuşi, există un element care se evidenţiază
mai mult decât toate celelalte, patru cai din
bronz ,care se regăsesc chiar pe faţada
Bazilicii San Marco,devenind un element
definitoriu al edificiului.
Turnul, transformat odată cu creaţia Bisericii
Sfântului Marcu, este conectat intern cu
biserica şi cu pereţii clădirii încorporate în
capul sudic al transeptului. Astăzi
adăposteşte sanctuarul cu relicvele sale.
• În planul de sus, în vârful arcului de tip ogivă, sunt Statui ale Virtuţilor Teologice(iubirea, credinţa şi
speranţa)şi ale Virtuţilor Cardinale(prudenţa, dreptatea, cumpătarea şi curajul), Statui ale Sfinţilor
Războinici şi Statuia Sf. Marcu cu privirea aţintită spre oraş. Deasupra ferestrei centrale stă impunătoare
statuia aurită a Leului Înaripat, simbol al Sf. Evanghelist Marcu .

Interiorul este la fel de uimitor ca exteriorul, o

sumedenie de elemente care sugerează prosperitate
şi putere, multe structuri care merită să fie îndelung
admirate. În cea ce priveşte mozaicurile de pe bolta
pronaosului [partea dinspre usa a bisericii], ele 
înfăţişează scene şi personaje biblice ale Vechiului
Testament . Stilul arhaic şi destul de misterios  al
acestor picturi le întăresc şi mai mult caracterul sacru .
În biserică fiecare cupolă se sprijină pe patru bolţi a
căror greutate se coroborează pe patru stâlpi. În navă,
sub marele altar, este o capelă antică unde sunt ţinute
rămăşiţele evanghelistului. Cripta are un tavan cu boltă
sprijinit de o coloană subţire.
Partea superioară a clădirii are o conotaţie metafizică
din cauza luminii produse de plăcuţele sticlă colorată
sau frunzele de aur, care simbolizează lumina din
paradis, în timp ce zona inferioară subliniază
soliditatea pământească a marmurilor pereţilor
( bogaţi în culori, dar simpli, şi în semne geometrice) şi
ale podelei.