ÎN LUMEA CULORILOR

ROȘU
 După întâlnirea cu peștișorul albastru, Zâna
Albă își continuă drumul liniștită. Din zbor, o
frumoasă buburuză s-a așezat pe mâna delicată
a zânei.
- Vaai, ce frumoasă ești și ce culoare deosebită
ai! Mi-aș dori și eu să fiu ca tine.
- Frumoasă Zâna, cu ceva timp în urmă mi-am
pierdut și eu coloarea, dar cu ajutorul unui
băiețel mi-am recăpătat frumusețea.
 - Dar cum s-a întâmplat? Este posibil să-și pierzi
culoarea?
- Sigur că se poate, o să-ți povestesc și ție, draga
mea Zână Albă! Totul a început în urma unei ploi:
- Credeam că nu se mai opreşte ploaia! Spuse o
libelulă, cu aripile puţin şifonate.
- Dacă norilor le arde de joacă, şopti musca udă
pe firele din cap.
- Hai că nu s-a întâmplat nimic. Nu vă mai
plângeţi atâta! Are şi ploaia rostul ei, grăi o
buburuză.
 - Da, tu vorbeşti. Uită-te la tine cum arăţi.
Ploaia ţi-a spălat culoarea roșie de pe aripi. Eşti
de nerecunoscut.
Râsete zglobii şi răutăcioase se aud din toate
părţile. Insectele se adună în jurul bubuzei.
- Vai, eşti aşa caraghioasă!
Of, biata buburuză este tristă. A zburat pe o
frunză să se privească într-o picătură de ploaie.
Suratele ei nu glumeau. Culoarea roșie de pe
aripi dispăruse, acum avea doar bulinuțele.
 - Ce mă fac acum? Cine sunt? Mi-e ruşine să
trăiesc astfel. Va fi nevoie să mă ascund de ochii
răi ai fiinţelor din lumea asta.
Buburuza sta ascunsă între petalele unei
floricele. O albină care venise să culeagă nectar,
văzând-o fără nădejde îi spuse:
- Te rog nu mai plânge. Vom găsit o soluţie
pentru tine.
- Faci tu asta pentru mine?
- Bineînţeles că fac asta pentru tine. Prietenul la
nevoie se cunoate.
 După câteva minute bune, apăru un băiat, cu
un bloc de desen şi câteva pensule.
- El este salvarea noastră! şopti bâzâind vesel
şi prelung albina.
- Îhm… nu prea înţeleg, nu ştiu exact la ce te-
ai gândit.
- Nici nu trebuie. Rezolv imediat!
 Terminând de zumzăit, albina se îndreptă spre
copil. Se apropie foarte mult de nasul acestuia.
Apoi, se ascunse în spatele lui. Din nou a apărut în
faţa ochilor şi a zburat spre floarea unde aştepta
nemişcată,nedumerită şi speriată micuţa buburuză.
-Ia te uită! Ce ciudăţenie! O buburuză sau
gărgăriţă fără culoare. Pare tristă. Ce s-o fi
întâmplat? Cine s-o fi bucurat să îi fure
culoarea roșie?
 - Cred că te pot ajuta, gărgăriţă riţă. Mi-a venit o
idee. De fapt am fost inspirată de prietena albină. Am
să-ţi pictez aripile cu vopsea roșie. Da, da, am să-ţi
pictez aripile.
Acestea fiind zise, copilul nu a mai stat pe gânduri şi s-
a pus pe treaba. A scos vopsele din rucsac, pensulele şi
a pictat aripile buburuzei cu roșu. Pe măsură ce treaba
era aproape de final, inima insectei revenea la loc.
Putea dn nou să zboare fără a fi considerată o
ciudăţenie.
- Gata! Eşti ca nouă! Priveşte-te, spuse micul pictor,
întânzând un ciob dintr-o oglindă.
 
 - Ce poveste frumoasă, dar eu tot sunt tristă.
Sunt albă și nu am pic de culoare. Pomii sunt
verzi, Sorele e galben, cerul e albastru, iar tu
buburuză ești roșie.
- Din această zi totul se va schimba pentru
tine. Nu mai ești Zâna Albă, de acum te
numești Zâna Culorilor pentru că ai fost o
prietenă minunată și ne-ai ascultat cu răbdare
fiecare poveste în parte.
Sfârșit!