Cetăţenie

şi identitate
naţională/religioasă
în Uniunea Europeană

- premise, fundamente, contradicţii -

Europeanul
– cetăţean sau consumator?
 Cetăţenia are conţinuturi culturale
 Fără definirea clară a acestora nu se poate
vorbi riguros despre cetăţenia europeană
 Gripajele procesului de unificare culturală sunt
de natură culturală (identitară şi religioasă)
 “A vorbi despre identitatea europeană fără a
vorbi despre identitatea naţională înseamnă a
bate din palme cu o singură mână”
 Islamul ca provocare la adresa modernităţii
europene
Religia – resurecţia unei mize
ignorate
 Există patru raţiuni pentru care religia
reintră astăzi pe agendă (distincţiile
sunt teoretice):
1. Constituţia europeană
2. Problema solidarităţii europene
3. Problema identităţii europene
4. Problema simbolisticii religioase
(Islamul)
1. Sacru şi secular în
Constituţia europeană
 Lipsă de consens faţă de introducerea /
neintroducerea referinţei creştine în Constituţie: s-a
cerut şi introducerea explicită a “moştenirii creştine” şi
precizarea explicită a “naturii seculare a Europei”.
 Articolul 37 al proiectului de Constituţie şi Articolul 10
din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale
definesc relaţia dintre Biserică şi Stat în UE.
 Primul principiu: “libertatea religioasă”
 Al doilea principiu: “autonomia comunităţilor
religioase” – UE recunoaşte “identitate şi contribuţia
specifică” a bisericilor la viaţa Europei (limbajul e vag,
dar sugerează că aceste comunităţi sunt distincte de
alte asociaţii sau instituţii).
Sacru şi secular în Constituţia
europeană (2)
 Al treilea principiu: “dialog regulat” între UE şi
comunităţile religioase ale Europei (dar şi cu organizaţile
filosofice sau non-confesionale) – “laicitatea” nu
înseamnă ghetoizarea bisericilor
 Al patrulea principiu: UE respectă “status-ul pe care
legislaţia naţională îl conferă bisericilor sau asociaţiilor
religioase” – relaţia dintre biserică şi stat sau tipurile de
cooperare sunt la latitudinea legilor naţionale ale
membrilor UE (nu există model unic şi impus).
 Concluzii: lipsa referirii la Creştinism (Constituţia este a
tuturor), lipsa precizării în Constituţia a “tratamentului
egal acordat religiilor), lipsa de claritate în definirea
termenilor “sacru” şi “secular”, dialogul cu Bisericile se
poartă doar despre subiecte “seculare” etc.
2. Solidaritatea europeană

 Deficitul solidarităţii europene se poate

evidenţia prin:
1. Criza statului bunăstării, exprimată prin refuzul
statelor bogate de a ajuta statele sărace (mai
ales din Est)
2. Lipsa de solidaritate faţă de războiul din Irak
3. Problema migraţiei şi a “populismului”
 Apare în discuţia raportul dintre unitate şi
diversitate religioasă; locul Islamului şi
provocările pe care acesta le aduce etc.
3. Problema identităţii
europene
 Religia nu pare astăzi o componentă consistentă a identităţii
europene: Constituţia care se pregăteşte astăzi Europei –
draftul iniţial care constituie baza dezbaterilor actuale - nu
conţine nici o referire la creştinism sau valorile creştine.
Tratatul de la Maastricht, sau, mai recent, cel de la Nice au
fost denumite “Church blind”.
 Pe de altă parte, există apelul la religia creştină a unor lideri
europeni sau implicarea bisericilor europene (în special cea
catolică) în dezbaterile privind identitatea continentului.
 Invitaţia lui Jaques Delors (stânga catolică) de “a da Europei
un suflet”, aserţiune repetată şi de urmaşii săi de la Comisia
europeană, Jaques Santer şi Romano Prodi (formula a
devenit în 1995 program european la care participă lideri
religioşi, în special catolici şi protestanţi).
 2003 – proiectul “Dimensiunea culturală şi spirituală a
Europei” iniţiat de Romano Prodi.
Problema identităţii
europene (II)
 Reţelele sau manifestările creştine supra-
naţionale care brăzdează astăzi continentul:
“Manifestul pentru o conştiinţă europeană” –
2000; “Convenţia europeană creştină” –
Barcelona 2002; “Zilele catolice Central-
Europene” etc., etc.).
 Intervenţiile repetate ale Papei în legătură cu
identitate creştină a continentului: “Regăsiţi-vă!
Fiţi voi înşivă! Revitalizaţi rădăcinile comune!”
(în discursul recent al Papei, constituirea
Bisericii Catolice apare ca un “act european”,
piatră de temelie a identităţii europene comune
care se cere azi “regăsită”).
4. Problema simbolisticii
religioase (cazul Islamului)
 Consecvenţa deciziilor (libertate versus
restricţie):
Un exemplu - dilema occidentală privitoare la
afişarea publică a însemnelor religioase,
respectiv cazurile din Marea Britanie, Germania,
Franţa sau Italia – chiar nucleul tare a ceea ce
numim îndeobşte „Europa” – în care statul se
vede nevoit să intervină şi să legifereze, în
numele laicităţii, împotriva simbolisticii religioase
în spaţiul public. Modelul turcesc pentru
Europa?
 Public / privat
 Religia ca un... hobby
Religia, musulmanii şi
modernitatea (I)
 Diferenţele dintre religii sunt însă importante,
căci Creştinismului îi este mai lesne să se
adapteze cu laicitatea decât Islamului -
„inventatorul” separaţiei dintre biserică şi stat a
fost protestantul John Lock.)
 Laicitatea ca valoare supremă (două
perspective asupra laicităţii franceze: Edgar
Morin şi Regis Debray)
 Criza distincţiei public / privat.
Religia, musulmanii şi
modernitatea (II)
 Contra-argumente: identităţile inşilor trebuie respectate
de orice stat de drept şi că acesta nu trebuie să
legifereze împotriva lor, dar identitatea religioasă este
singura care beneficiază de un tratament special? Acest
tip de identitate nu poate fi afişată public;
 „Soluţia” liberală: să te comporţi public ca şi cum religia
nu are nici o importanţă pentru tine!
 Religia devine, după vorba teologului american Stephen
L. Carter, “… just another hobby”. Unii merg duminica la
pescuit, alţii la film, alţii la munte, alţii... la biserică.
 Diferenţa dintre „libertatea religie” şi „autonomie”.
„Dreptul la religie” nu înseamnă, automat, şi „libertatea
religiei” - presupune, în subsidiar, faptul că „religia”
(credinţa) este doar una dintre multele credinţe pe care
inşii le posedă la un moment dat – argument secular.
Concluzii

 Eurobarometrul sugerează criza

 Teoriile principale care fundamentează
integrarea europeană ca proces sunt în criză
 Aspectele culturale au fost neglijate; nevoia
unor noi abordări
 Avatarurile “patriotismului constituţional”
(Habermas)
 Problema cetăţeniei europene se va afla în
criză atâta vreme cât aspectele de mai sus nu
vor fi soluţionale