MODULUL 4

MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI produse de operaţiile economice

Contul (1) (Definiţie; Structura)

1. OBIECTIVELE TEMEI
2. CONTINUTUL TEMEI
3. APLICAŢII
4. TESTE DE AUTOEVALUARE
5. RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
 MODULUL 4
CONŢINUT

• MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI produse de operaţiile

economice
• Contul (1) (Definiţie; Structura)
 MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI
produse de operaţiile economice

• Operaţiile economice produc modificări în

volumul sau structura elementelor de activ,
capital propriu şi datorii.

• Aceste modificări produc fie creşteri ale

volumului patrimoniului, fie scăderi ale volumului
patrimoniului, fie modificări ale structurii
acestuia, dar se menţine în permanenţă
egalitatea bilanţieră:
Activ = Capital propriu + Datorii
 BILANŢ INIŢIAL

ACTIV PASIV
Conturi curente la 2.900 Ksocial subscris 2.600
bănci în lei vărsat
Casa 700 Profit 400
Furnizori 600
TOTAL 3.600 TOTAL 3.600
 MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI
produse de operaţiile economice
- EXEMPLE-

• Achitare factură furnizor 600 u.m. din disponibilul

de la bancă (documentul = Ordin de plată)
• Repartizarea întregului profit pentru majorarea
capitalului social (Decizie AGA)
• Cumpărare mărfuri în valoare de 300 u.m. cu plata
în numerar (Document = Factură şi chitanţă)
• Cumpărare materii prime cu plata ulterioară
(Document = Factură)
TIPURI de MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI

1. Creşterea volumului patrimoniului

A+x=Kp+D+x
2. Scăderea volumului patrimoniului
A-x=Kp+D-x
3. Modificarea structurii patrimoniului
A+x-x = Kp+D
A=Kp+D+x-x
 MODIFICĂRI ale PATRIMONIULUI
produse de operaţiile economice

• Operaţiile economice produc modificări în

volumul sau structura elementelor de activ,
capital propriu şi datorii.

• Aceste modificări produc fie creşteri ale

volumului patrimoniului, fie scăderi ale volumului
patrimoniului, fie modificări ale structurii
acestuia, dar se menţine în permanenţă
egalitatea bilanţieră:
Activ = Capital propriu + Datorii
 CONCLUZII
• Fiecare operaţie economică produce o modificare a
patrimoniului (ca volum/structură)
• După fiecare operaţie economică trebuie întocmit bilanţul
 foarte laborios
• Prin bilanţ (uri) NU se poate urmări GESTIONAR evoluţia
individuală a FIECĂRUI element patrimonial / venit/
cheltuială/rezultat
• Este necesar să cunoaştem SEPARAT cum a
crescut / cum a scăzut FIECARE element patrimonial
sau fiecare proces economic (venit sau cheltuială)
 CONTUL
• În contabilitate, pentru a înregistra, calcula şi
controla existentul şi modificările în sens contrar
(creşteri, micşorări) ale fiecărui element patrimonial,
venit, cheltuială sau rezultat, într-o anumită perioadă
de timp, vom folosi instrumentul: CONT.

• Cea mai simplă formă de cont este numită T (“teu”)

pentru că seamănă cu litera “T” şi reprezintă o bază
bună pentru studiul sistemului partidei duble.
 STRUCTURA CONTULUI

1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;

2. Debitul şi creditul;
3. Explicaţia sumelor înregistrate în cont;
4. Rulajul contului;
5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului;
6. Soldul contului.
 1. TITLUL ŞI SIMBOLUL CONTULUI

• Pe linia orizontală a T-ului sunt scrise titlul şi simbolul

contului.
• Titlul contului exprimă conţinutul economic al
elementului bilanţier (bun economic, sursă de
finanţare, proces economic sau rezultat financiar) a
cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv.
• Simbolul contului = cod numeric (100-9999) asociat
contului
• Titlul şi Simbolul sunt definite prin Regulamentul de
aplicare a Legii Contabilităţii
5121 – Conturi curente la bănci în lei
 2. DEBIT ŞI CREDIT

• Partea stângă a oricărui cont este denumită debit, iar

partea dreaptă este denumită credit.

• Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare, iar

cele din partea dreaptă creditoare.

• A debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în

partea stângă a contului, iar a credita un cont
înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă a
contului.
 2. DEBIT ŞI CREDIT

• Se abreviază, de regulă, cu D şi respectiv C.

D 5121 – Conturi curente la bănci în lei C

 PRINCIPIUL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI
“Orice operaţie economică se înregistrează, simultan
şi cu aceeaşi sumă, în DEBITUL unui cont ŞI în
CREDITUL altuia”

• Legătura dintre debitul (D) şi creditul (C) conturilor,

stabilită cu ocazia înregistrării operaţiilor economice
în conturi (cf. principiului dublei înregistrări) poartă
denumirea de corespondenţa conturilor, iar
conturile care reflectă o astfel de legătură se numesc
conturi corespondente.
 3. EXPLICAŢIA

Explicaţia descriptivă a operaţiei economice care a

produs înregistrarea unei sume în cont.
• Constă în descrierea operaţiei, precizarea datei
operaţiei, a documentului justificativ asociat etc.
• Se poate folosi o referinţă la locul, din REGISTRUL-
JURNAL, unde este descrisă operaţia respectivă
(nr. crt. din REGISTRUL-JURNAL – înregistrări
cronologice). Ex: (25)

Explicaţia contabilă constă în indicarea sub formă de

simbol cifric a contului corespondent (conturilor
corespondente).
• Orice sumă înregistrată în debitul sau creditul
unui cont trebuie să aibă asociată o explicaţie
(să se poată ajunge rapid la documentul
justificativ care a generat înregistrarea
respectivă în cont)
D 5121 – Conturi curente la bănci în lei C

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100

(Achitare fact. 700

furnizor)

(Încasări, intrări, creşteri) (Plăţi, ieşiri, scăderi)

 RULAJUL CONTULUI

• Reprezintă MIŞCAREA elementului descris prin

cont
• Se calculează ÎNSUMÂND sumele (valorile)
înregistrate succesiv, într-o perioadă de
gestiune în debitul sau creditul unui cont, ca
urmare a creşterilor şi micşorărilor
determinate de operaţiile economice

• Există: RULAJ DEBITOR (RD) şi RULAJ

CREDITOR (RC)
 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)
RD 200 RC 800
 SOLDUL CONTULUI
• Reprezintă STAREA la un moment dat a elementului
descris prin cont

• Există:
– Sold iniţial – la începutul lunii (perioadei de gestiune)
– Sold final – la sfârşitul lunii (perioadei de gestiune)
– Sold curent – în orice moment, în cursul lunii

• Soldul poate fi: sold DEBITOR, sold CREDITOR sau 0

(Contul este soldat)
• Soldul iniţial se abreviază SI (SID sau SIc )

• Soldul final se abreviază SF (SFD sau SFc )

 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C
Sold iniţial (SID) 2900

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)

(majorări ale elementului (diminuări ale elementului

patrimonial) patrimonial)

RD 200 RC 800
 TOTAL SUME

• Total sume = Rulaj + Sold iniţial

• Există: total sume debitoare şi total sume

creditoare

• Se abreviază, de regulă, cu TSD şi respectiv TSC.

 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C
Sold iniţial 2900
(creşteri) (micşorări)

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)
RD 200 RC 800
TSD = RD + SI 3100 TSC 800
 SOLDUL FINAL

• Soldul final = diferenţa (pozitivă!) între

total sume debitoare şi total sume
creditoare

• Dacă TSD > TSC atunci SFD

• Dacă TSD < TSC atunci SFC

 5121 – Conturi curente la bănci în lei
D C
Sold iniţial 2900
(creşteri) (micşorări)

(Încasare fact.
client) 200 (Ridicare Numerar) 100
(Achitare fact. 700
furnizor)
RD 200 RC 800
TSD = RD + SI 3100 TSC 800
Sold final Debitor 2300
Relaţiile de calcul pentru soldul final/curent sunt :

1. TSD – TSC = SFD, când TSD > TSC

2. TSC – TSD = SFC, când TSC > TSD

3. TSD – TSC = 0, când TSD = TSC

• Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune,

reprezentând solduri finale care, la începutul perioadei următoare de
gestiune apar ca solduri iniţiale (Si).

• Se numeşte ÎNCHIDEREA CONTURILOR operaţia prin care, la sfârşitul lunii,

se calculează rulajele, total sume şi soldul final

• Folosind sistemul cu T-uri, pentru echilibrarea sumelor din debitul şi

creditul contului, închiderea conturilor se face prin trecerea soldului final
debitor în creditul contului respectiv sau prin trecerea soldului final
creditor în debitul contului respectiv.
• Soldurile finale se stabilesc, de regulă, la sfârşitul
perioadei de gestiune;
• Soldurile finale dintr-o perioadă de gestiune (lună)
devin Solduri iniţiale în perioada de gestiune
următoare (principiul independenţei exerciţiilor)

• Se numeşte ÎNCHIDEREA CONTURILOR operaţia

prin care, la sfârşitul perioadei de gestiune (lunii),
se calculează, pentru fiecare cont: rulajele, total
sume şi soldul final.
• Se numeşte DESCHIDEREA CONTURILOR
operaţia prin care, la începutul lunii, se
înscriu în conturi SOLDURILE INIŢIALE,
preluându-le din:
- soldurile finale ale lunii anterioare
sau
- bilanţ
(ca SID pentru elementele de tip ACTIVE,
respectiv ca SIC pentru elementele de tip
Kproprii sau Datorii)