ORGANE DE SIMŢ

Definiţie: structuri specializate care asigură integrarea

eficientă a organismului în mediu, prin recepţionarea
stimulilor.

cale senzitivă

S R C.N.

Organ de simţ + cale senzitivă+ Centru nervos = Analizator

Receptorii – structuri specializate pentru recepţionarea

unei anumite forme de energie şi generarea de impulsuri
nervoase.
OCHIUL
 OCHIUL
- Organ de simţ care dă cele mai multe informaţii (peste 80%) din
mediul extern despre forma, mărimea, culoarea şi mişcarea
obiectelor.
- Este organ pereche, situat în cavitatea osoasă, numită orbită, cu rol
protector.
- Este alcătuit din glob ocular şi organe anexe.
3 tunici concentrice
Globul ocular
cavitate cu medii trasparente.

de protecţie: sprâncenele, pleoapele, conjunctiva

şi
glandele lacrimale.
Organele anexe
de mişcare: 6 muşchi striaţi.
GLOBUL OCULAR
GLOBUL OCULAR
RETINA
 GLOBUL OCULAR
1. SCLEROTICA (albul ochiului) = albă – sidefie, dură, fibroasă, cu
rol protector.
- Se continuă anterior cu corneea.
2. COROIDA = subţire, pigmentată (brun închisă) şi puternic
vascularizată.
Anterior se continuă cu irisul, de forma unui
disc, ce are în centru un orificiu -pupilă
3. RETINA = origine nervoasă, sensibilă la lumină (10 straturi).
Conţine - celule cu conuri – pentru vederea diurnă,
TUNICI colorată;
- celule cu bastonaşe – pentru vederea
nocturnă;
- neuroni.
Prezintă două regiuni importante:
- pata galbenă situată în dreptului axului vizual cu
o adâncitură de 1,5mm2 – foreea centralis – în care se găsesc numai
celule cu conuri;
- pata oarbă – nu conţine receptori; este locul de
ieşire a nervului optic.
MEDIILE TRANSPARENTE
 GLOBUL OCULAR
CORNEEA = bombată, subţire, inervată.
UMOAREA APOASĂ = lichid incolor
secretat de procesele ciliare;
CRISTALINUL = lentilă biconvexă; îşi
MEDII modifică curburile, costituind organul
TRANSPARENTE acomodării.
UMOAREA STICLOASĂ (corp vitros) =
consistenţă gelatinoasă, transparentă.
Ocupă camera posterioară, înapoia
cristalinului.

Mediile transparente au rolul de a refracta radiaţiile

luminoase, proiectând imaginea se retină, în pata galbenă.
 CUM VEDEM?
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL
a) Recepţia vizuală
- se petrece la nivelul ochiului (aparat fotografiat)
- razele luminoase care vin de la sursă se refractă şi se
concentrează într-un focar, pe retină (fovea centralis).
b) Procesele fotochimice din retină
- sub influenţa luminii = excitant – au loc în retină o serie de
fenomene chimice şi fizice (electrice)care stau la baza transformării
stimulului luminos în influx nervos.
c) Transmisia impulsurilor – nervi optici conduc impulsurile nervoase
spre scoarţa cerebrală.
d) Senzaţia şi percepţia vizuală – Formarea senzaţiei de văz se realizează
în aria vizuală, lobul occipital. Imaginile de la fiecare ochi „se
contopesc” într-o singură imagine.
 DEFECTE DE VEDERE
• OCHIUL EMETROP; ACOMODAREA
Obiectele pot fi văzute clar dacă sunt situate între două limite, maximă şi minimă.
- Limita maximă este de 6 m.
- Limita minimă este de 15-20 cm.
Cu cât obiectul este mai apropiat de ochi, cu atât faţa anterioară a cristalinului se
bombează mai mult.
• HIPERMETROPIA
- diametrul antero-posterior al globului ocular este mai mic sau puterea de
focalizare a cristalinului este crescută;
- razele luminoase se adună în spatele retinei;
- persoana tinde să îndepărteze obiectele de ochi.
- corectarea se face cu lentile convexe (convergente).
• MIOPIA - diametrul globului este alungit sau puterea de focalizare a cristalinului
este scăzută.
- razele luminoase se adună în faţa retinei;
- persoana tinde să apropie obiectul de ochi.
- corectarea se face cu lentile concave (divergente).
• ASTIGMATISMUL - viciu de refracţie datorat existenţei mai multor raze de curbură
ale suprafeţei corneei;
- se corectează cu lentile cilindrice.