REVENIREA PSIHOLOGICĂ ÎN URMA ACCIDENTULUI

Studenti: Cercel Bianca Elvira, Sterea Mihai

An II - master KMS
Prof. Univ. Giurgiu Laura
UTILITATEA SPORTULUI IN VIATA TA
 SENS DE IDENTITATE - Dacă ești un sport serios și ai concurat suficient de mult, atunci în
curând vei veni să te vezi în ceea ce privește sportul tău. Ești înotător, jucător de minge,
patinator, jucător de tenis, luptător, gimnastă etc. Este cine ești și ce faci! Cu investiția pe
termen lung și angajamentul de timp, energie și durere de-a lungul anilor, sportul dvs. a devenit
o parte integrantă a cine sunteți. 
 SURSA MAJORA A STIMEI DE SINE - Ca tânără jucătoare de tenis care a crescut într-o
familie cu părinți îndepărtați și neinvoltați, tenisul a servit (fără niciun punct de intenție) ca
unica mea sursă de stimă de sine. A fost unul dintre singurele lucruri pe care le-am făcut, care
au adus doar recunoașterea. Am învățat rapid, excelent în mod constant și, cu fiecare dintre
împlinirile mele, ego-ul meu a fost construit de prietenii mei, antrenori, alți jucători și media.
 O CALE CONSTRUCTIVA DE A FACE FATA STRESULUI- Nu există absolut niciunul
intrebare ca exercitiul fizic te ajuta sa te descurci mai bine cu stresul de tot felul. Persoanele
care nu au prize fizice în viața lor tind să-și internalizeze stresul. Deoarece nu au cum să-l
scoată din corp, stresul rămâne acolo și poate apărea ca probleme stomacale, dureri de cap sau
alte simptome fizice. Individul fără un mod de a „arde” fizic stresul din corpul său poate apela
chiar la droguri, alcool sau la un alt comportament adictiv, autodistructiv, care să-l ajute să facă
față.
 CONSECINTELE PSIHOLOGICE ALE ACCIDENTARILOR
 Deci, ce se întâmplă cu toate aceste bunătăți psihologice atunci
când ești brusc marcat de o vătămare? Pentru a spune simplu, devii
copleșit de o varietate de pierderi interne și externe. Pe măsură ce
sportivul se luptă cu impactul acestor pierderi, tot iadul se
dezlănțuie! Dacă accidentarea este suficient de importantă pentru a
vă păstra din funcție pentru o perioadă bună de timp, primul lucru
pe care îl pierdeți este identitatea dvs. de atlet și membru al
echipei. Îți pierzi locul și rolul în echipă. „Confuzia identității”
este introdusă.
 O gimnastă olimpică s-a îndepărtat definitiv de sportul ei din cauza
unei accidentări care s-a încheiat în carieră a spus-o destul de clar.
"Fac gimnastică de la 6 ani. Este tot ce știu. Este cine sunt și ce
fac. Dacă nu sunt gimnastă atunci cine sunt cu adevărat"?
Fără sportul dvs., cu „practicile și competițiile dese”, aveți dintr-o
dată un vid potențial semnificativ în sensul dvs. de sine pe care
trebuie să încercați să îl completați. Acest lucru este mai puțin
extrem dacă ai reușit să-ți extinzi implicarea în alte activități din
alte domenii ale vieții tale. Din păcate, majoritatea sportivilor
serioși se angajează atât de mult din timpul lor liber să exceleze în
sportul lor încât alte activități non-atletice sunt practic imposibile.
 Această confuzie identitară individuală este agravată de faptul că
vătămarea dvs. v-a schimbat brusc identitatea și locul în echipă!
Nu mai ești liderul, calul de lucru sau executantul ambreiajului.
Acum poziția ta este pe punte, bancă sau margine cu antrenorul, iar
rolul tău în echipă este brusc neclar și discutabil!
 Celălalt sentiment semnificativ care însoțește aceste pierderi
este un sentiment de înstrăinare și izolare. Furat de lumina
reflectoarelor, incapabil să-ți îndeplinești vechiul rol în echipă
și incapabil să exersezi chiar cu restul echipei, este obișnuit să
te lupți cu sentimente că acum ești brusc foarte diferit, în care
nu mai încapi.
De exemplu, un alergător la distanță a fost marcat timp de 4
luni pentru prima dată în viața sa din cauza coastelor rupte.
După ce, în sfârșit, i-a fost dat drumul medicului să-și
reînceapă antrenamentul, a fost neliniștit pentru a afla că a fost
continuu plictisit de o lipsă inexplicabilă de respirație și
sentimente de anxietate intensă, ambele fiind atât de rele încât
de fapt l-au împiedicat să meargă pe drum. a avut înainte de
rănirea sa. În ciuda faptului că medicii au exclus toate
motivele medicale ale problemelor sale de respirație, el a
continuat să sufere de aceste simptome.
După ce m-am întâlnit cu el, am aflat că a crescut într-o casă
foarte abuzivă și din momentul în care și-a putut aduce aminte,
s-a ocupat de problemele sale, fugind literalmente de ele. Când
cel mai bun și singurul său mod de a face față psihologic, de a
alerga, a fost înlăturat temporar de vătămarea coastei, o
mulțime de probleme pe care le evitase în toți acei ani i-au
prins în sfârșit. De fapt, acele probleme au fost atât de
supărătoare și de anxietate care au provocat literalmente
„respirația lui” și l-au obligat să le înfrunte în cele din urmă.
Reacții psihologice negative cauzate de accidentări (Moran, 2004):

 Stresul, anxietatea
 Furia
 Probleme legate de ascultare
 Depresia
 Probleme legate de concentrare, atenție
 Dependența de antrenament
 Trebuie să il ajutam pe sportiv sa constientizeze faptul că reacțiile și sentimentele
lui legate de accidentare sunt normale și sunt parte importantă din procesul de
reabilitare.
STRATEGIA ATLETILOR PENTRU A COOPERA CU ACCIDENTARILE

 FII TRIST - Permiteți-vă să plângeți și simțiți orice pierdere întâmpinați. A fi „macho”, „puternic” sau „curajos”,
îngropându-ți sau ascunzându-ți sentimentele în această situație, nu este doar o DEȘEURI DE ENERGIE, ci va
interfera cu voi în mod eficient pentru a face față și a vă recupera. 
 ACCEPTAREA A CE ESTE - Sportivii răniți au tendința de a se concentra pe „poate” un beens ”,„ ar trebui „un
beens” și „felul în care a fost”, DACĂ DOAR nu ar fi fost răniți. Faptul că chestiunea este că nicio dorință de o stea
va schimba realitatea situației tale.
 SETEAZA OBIECTE NOI, MAI MULTE REALIZARI PENTRU TINE - Așa cum începi procesul de recuperare,
poate foarte bine trebuie să înveți să-ți măsori succesele într-un mod foarte diferit decât până acum, poate în
milimetri acum, în loc de metri cum a fost înainte de vătămarea ta. Poate însemna că, de asemenea, trebuie să
reîncepeți din nou la „pătratul unu” pentru a construi forța și rezistența brațului sau a picioarelor.
 ÎNTRETINE-TI O ATITUDINȚĂ POZITIVĂ, FIE CE-O FI - Cât de dificil va fi acest lucru, încercați să rămâneți
cât mai pozitivi. Înțelegeți că „FIE CE-O FI, E TREABA MEA.” Cu alte cuvinte, atitudinea și perspectivele tale sunt
ABSOLUT TOTUL! Când este pozitiv, atitudinea ta poate accelera procesul de vindecare și poate diminua durerea
emoțională prin care trebuie să treci.
 FII O PARTE ACTIVĂ ÎN SĂNĂTAREA DUMNEAVOASTRĂ - Fii conștient de dvs. fizioterapie. Urmați
îndeaproape sfaturile medicului. Nu tăiați colțurile. Lucrați la fel de greu cu reabilitarea dvs. ca la antrenament. În
plus, practicați folosind imagini vindecătoare zilnic. Dacă vă refaceți de la un os rupt sau un umăr separat, petreceți
5-10 minute imaginându-vă acel os sau umărul care începe să se vindece.
 CONTINUĂ „PRACTICA” ȘI „LUCRAREA”. Dacă vătămarea dvs. vă permite să continuați în continuare orice
parte a antrenamentului dvs., faceți acest lucru! Dacă nu, „exersează” mental. Folosiți repetiția mentală zilnic (5-10
minute la un moment dat) pentru a vedea, auzi și a vă simți performând în sportul dvs., executându-vă impecabil cu
o sincronizare perfectă. Luați acest timp pentru a lucra mental și la punctele tale slabe.
 CĂUTĂ-TE SUPORTUL ECHIPAMENTELOR TALE - Participă la echipă
funcții. LUPTAȚI îndemnul de a te izola. S-ar putea să vă simțiți fără valoare și dintr-o dată diferiți, dar șansele sunt
bune că probabil sunteți singurul dintre echipa care împărtășește această opinie.
 DACĂ ESTE NECESAR, CĂUTĂ-ȚI UN CONSILIER- Dacă ești într-adevăr deprimat pentru un an
Perioada îndelungată de timp, ai pierdut interesul pentru lucrurile care te excită, ai observat că somnul tău și
alimentația s-au schimbat și / sau ai gânduri de suicid, caută ajutor profesional! Nu te păcăli aici. 
 INVATAREA STRATEGIILOR PENTRU A AJUTA ATLETII SA FACA FATA!

 FII EMPATIC - Spune-le sportivilor tăi că ÎNȚELEGI prin ce simt și trebuie să treacă. Înțelegeți de unde vine furia, frustrarea și
dezamăgirea lor și permiteți-le timp să se jelească.
 MUNCESTE CU STIMA LOR DE SINE - Înțelegeți că sportivul vătămat a suferit doar o lovitură majoră la înfățișarea propriei
valori și, prin urmare, se simte destul de vulnerabil
 DA-LE UN ROL IN ECHIPA - Ajută-l pe sportivul accidentat să-și lupte cu sentimentele de lipsă de valoare și confuzie identitară,
oferindu-le un alt rol în echipă. 
 NU II PERMITE ATLETULUI SA SE IZOLEZE DE ECHIPA - Insistați ca sportivul să funcționeze în continuare ca membru /
parte importantă a echipei. 
 LASATI-I SA STIE CA VA PASA DE EI - Creșteți contactul și comunicarea cu sportivul accidentat
 CÂND E CAZUL, AȘTEPTAȚI ATLETUL LA „PRACTICA” - Indiferent dacă este fizic sau pur mental, anunțați-l pe sportivul
rănit că așteptați să-și continue antrenamentul, oricât de modificat.
 AJUTATI ATLETUL SA ISI DESCOPERE SI ALTE FORTE PROPRII - Ajută-i pe sportivul rănit să înțeleagă că excelent în
sportul ei necesită o cantitate extraordinară de succes și abilități de viață pe care le-a dezvoltat deja
 DACA DESPRESIA ATLETULUI NU TRECE SAU SUNT SEMNE DE AGRAVARE, CONTACTATI UN PROFESIONIST -
Dacă sportivul este serios deprimat (și-a pierdut interesul pentru activități, arată schimbări în obiceiurile alimentare și de somn sau are
gânduri sau sentimente sinucigașe), este foarte important să îl consultați pentru consiliere profesională
Interviu Larisa Iordache - gimnasta
CONCLUZII
 Vătămarea atletică, temporară sau permanentă, va fi și va fi întotdeauna o întrerupere dureros și
incontrolabilă în viața unui sportiv. Dacă urmați câteva dintre orientările prezentate în acest articol,
puteți grăbi procesul de reabilitare și reduce durerea psihologică și emoțională care însoțește în mod
normal cele mai multe leziuni atletice. Rețineți însă că procesul de reabilitare este de cele mai multe
ori decât foarte lent și dureros.

 Înțelegeți, de asemenea, că atunci când veți fi sportiv pentru prima dată să vă întoarceți pe teren sau
pe teren, veți fi în mod natural preocupat de griji pentru a vă răni din nou. Nu vă alarmați de asta.
Teama de rejudecare este absolut normală. De asemenea, este destul de comun ca sportiva recent
recuperată să se regăsească în repetate rânduri mental în repetate rânduri în ochii minții sale. Această
tendință de a vă concentra pe „ceea ce vă este teamă că se va întâmpla” vă va distrage atenția de la
sarcina de la îndemână și vă va lăsa performanța fizică. În această condiție, sunteți de fapt mult mai
vulnerabil la rejudecare! Pentru a contracara această tendință naturală, disciplinați-vă să vă
concentrați asupra a ceea ce VREI să se întâmple, NU a ceea ce vă este frică. Concentrează-te pe
ceea ce trebuie să faci pentru a executa perfect. În timp ce acest lucru poate fi mult mai ușor spus
atunci făcut la început, disciplinați-vă pentru a menține un accent pozitiv asupra performanței dvs.
Multumim!
Cercel Bianca Elvira, Sterea Mihai
An II – master KMS