Polisomnografie

Somnul
Este o stare normală caracterizată prin:
• reducerea importantă a mișcărilor corpului
• postură caracteristică
• diminuarea stării de conștiență și a răspunsurilor la
stimuli din mediul exterior
• apariția ciclică și revesibilitatea spontană sau
indusă de stimuli

Hipnograma
 Importanta
• Refacere energetică
• ↑ somatică, fiziologică
• “Radar” natural
• Epurare chimică
• Funcţii endocrine şi imunologice
• Recalibrare vegetativă
• Consolidarea memoriei

impact → calitatea somnului

– stressul cotidian
– lucru prelungit/in ture
– alimentaţia dezechilibrată
– stimulente şi „energizante”
– abundenţa de informaţii, invadand intimitatea dormitorului
 Durata
Durata medie: 8 ore, extreme 3 - 12 ore
– nevoi reduse fiziologic ( „short sleepers” -
„persoane cu somn scurt”), cărora 6 ore de somn le sunt suficiente
– somn lung fiziologic(„long sleepers”) - nevoie de 9
- 10 ore pentru a nu prezenta semne de privare de somn. Aceste
diferenţe sunt programate genetic

Tendinţa matinală : morningness; „early birds”: trezire devreme

funcţionare optimă 6 a.m., adormire înainte de 22
Tendinţa vesperală: eveningness; „night owls”: adormire după
miezul nopţii, trezire tardivă, funcţionare optimă după-amiaza şi
seara
Somnul REM si non REM

Stadiul 1:
• durează câteva minute
• scade frecvența cardiacă și respiratorie, tensiunea arterială
• mișcările corpului sunt absente sau foarte rare
• Semnalele electrice devin mai mici ca amplitudine, neregulate = frecvență mare cu voltaj mic
Stadiul 2:
• Durează aproximativ 20 de minute
• Subiectul se detașează de lumea înconjurătoare și este tot mai greu de trezit
• Apar undele electrice specifice: complexul K si undele de tip fus (Spindles)
Stadiul 3:
• Apare la 30-40 de minute după adormire = reprezintă debutul somnului profund
• Subiectul este dificil de trezit
• Apar unde cerebrale lente de 5 ori mai largi decât undele stadiului 2 = undele delta
Stadiul 4:
• Stadiul cel mai profund al somnului non-REM
• Funcțiile vegetative ating un nivel minim
• Unde delta ample și largi

Somnul REM
• Activitate cerebrală intensă
• Apar visele
• Paralizie musculară specifică
• Posibila apariție a narcolepsiei, cataplexiei și paralizie asociată somnului
 Polisomnografia
Somnul cu stadiile:
• EEG (2 canale)
• EOG (2 canale)
• EMG al muschilor mentonieri

Sistemul cardio-vascular:
• ECG
• frecventa cardiaca

Movement:
• pozitia corpului
• miscarile membrelor

Respiratia:
• canula /termistor
• saturatia in oxigen
• miscari respiratorii toracice
• miscari respiratori abdominale
• sforaitul
• Metode de diagnostic de tip I- laborator de
polisomnografie, necesită supraveghere.
• Metode de diagnostic de tip II- polisomnograf portabil
(la domiciliu- fără supraveghere), măsoară aproape
aceiași parametrii ca precedentele și pot face
diferența intre somn și starea de veghe.
• Metode de diagnostic de tip III- polisomnograf cu cel
puțin 4 canale, sunt utilizate doar când există
suspiciunea înaltă de SASO, nu pot distinge somnul de
starea de veghe.
• Metode de diagnostic de tip IV- înregistrează 1-2
parametrii (pulsoximetria nocturnă continuă și/ sau
fluxul respirator), utilizate doar în screening.
• Polisomnografia măsoară sau estimează indicele apnee-
hipopnee= numărul de episoade de apnee și hipopnee ce
survin în o oră, fiind un indicator al prezenței și severității
apneei în somn.
• Academia Americană de Medicină a Somnului a stabilit
următoarele criterii pentru diagnosticul SASO:
Hipopneea
- scaderea fluxului de oxigen >30% (cind se
masoara cu canula nazala) timp de >10 s
- scaderea > 3% a SaO2 sau asocierea cu o
microtrezire
 Sindromul de apnee în somn
Reprezintă o condiție caracterizată prin
pauze respiratorii repetate cu durata de
cel puțin 10 secunde în cursul
somnului, datorate îngustării dinamice
a căilor aeriene superioare până la
colabarea lor în inspir, cu scăderea
repetată a conținutului de oxigen în
sânge si treziri scurte repetate ce duc la
destricturarea somnului, somnolență
diurnă și grave complicații
cardiovasculare și metabolice.
 Clasificare
• De tip obstructiv (SAO) – se caracterizează prin
colapsul repetat al căilor aeriene superioare (la
nivelul faringelui), însoțit de scăderea
saturației în oxigen și apariția de microtreziri;
• De tip central – opriri ale respirației datorită
unor dereglări la nivelul centrilor respiratori;
• De tip mixt – episoade de apnee compuse
dintr-o apnee de tip central urmată de o apnee
de tip obstructiv, în cadrul aceluiași episod.
Simptome diurne
• Somnolență excesivă
• Tulburări de concentrare
• Tulburări de memorie
• Cefalee matinală
Simptome nocturne
• Sforăit (aprox. 80dB)
• Nicturie
• Insomnie
• Somn neodihnitor
 Factori de risc
Obezitatea
• repezintă principalul factor implicat în SAOS
• Indicele de masă corporală peste 30 kg/mp
• Circumferința gâtului de peste 43 cm la bărbați, 37 cm la
femei
• Retrognația
• Malformații ale palatului, hipertofia uvulei
• Deviația de sept nazal
• Polipii nazali
• Vârsta mai mare de 40 de ani
 Explorari
• Chestionare de somnolență sau/și de calitatea
somnului
• Teste funcționale respiratorii
• Examen ORL
• Poligrafie cardio-respiratorie
• Polisomnografie
• Consult cardiologic
• Teste de menținere a vigilenței
• Teste de latență a somnului
 Masuri preventive
• Scădere în greutate
• Evitarea consumului de alcool și a medicației sedative înainte de culcare
• Poziție ridicată în pat pentru pacienții cu obezitate extremă
• Evitarea decubitului dorsal în timpul somnului
• Oprirea fumatului
• Evitarea deprivării de somn

Tratament
• Ventilația cu presiune pozitivă pe masca nazală
• in regim continuu (CPAP)
• În regim variabil (BiPAP)
• in regim automat (APAP)
• Dispozitive orale
• Farmacoterapie: acetazolamidă, modafinil (stimulatoare a SNC)
• Chirurgie ORL
• Amigdalectomie
• Uvulo-palato-faringoplastie = excizia
mucoasei care determină obstrucția
• Faringoplastie laterală: pentru aducerea
palatului anterior, se suturează pilierii la o
porțiune mai osoasă pentru susținere
• Barbed suture = auto locking suture
• Chirurgie nazală pentru deviația de sept
• Glosectomia chirurgicală sau cu laser
• Osteotomia maxilo-mandibulară cu suspensie
hioidiană
• Se poate ancora baza limbii la nivelul
mandibulei pentru a preveni căderea
acesteia și obstrucția în timpul somnului
• Inspire = sistem inserat la nivelul nervul
hipoglos și al toracelui

amigdalelor mari și a vegetațiilor adenoide

 C-PAP
(Continuous Positive airway pressure)
• Studiu randomizat terapia cu
C-PAP nu a redus mortalitatea
sau evenimentele coronariene
la pacientii cu apnee de somn
de tip obstructiv fara
somnolenta diurna.
► Reduce TA la pacientii
simptomatici, fara date
concludente pentru cei
asimptomatici
 Gazometria arteriala
1. Starea echilibrului
acido-bazic
2. Statusul oxigenării
3. Echilibrul electrolitic
Descrie relaţia dintre PaO2 şi SpO2
pentru Hb normală, la un Ph de
7,4 şi temperatura de
37⁰ C.
Pentru PaO2 de 60 mmHg (IRA),
corespunde SpO2 de 90%
P50 ne arată deviaţia la stanga sau la
dreapta a curbei de disociere
VN: aprox 27 mmHg
Odata cu scăderea
presiunii atmosferice,
aerul devine mai sărac în
O2
• Cu cât un organism este
mai obisnuit (aclimatizat
la altitudini mici, cu atât
va resimți mai tare răul de
înălțime
• Altitudine mare = >2000 m
• Boala acută a muntelui (Acute
Mountain Sickness)
(4-8 ore după ascensiune)
• Dureri de cap
• Vertij
• grețuri și varsaturi
• Tulburări de somn
• Edemul cerebral de altitudine înaltă
• Edemul pulmonar de altitudine
înaltă

• Presiunea atmosferică scade

nonlinear la altitudine
• PiO2 ⇣ PaO2 ⇣ SpO2
• ⇣ tº, ⇣ umiditate = ⇡ reactivitatea
bronșică
 EDEM PULMONAR
• Edem pulmonar acut non-cardiogen la o persoană neaclimatizată, care
ascensionează la peste 2500 m
• Apare 2-4 zile de la ascensiune

Factori predispozanți:
• Genul masculin
• Ascensiunea rapidă
• Altitudine mare
• Infecții respiratorii preexistente
• Efort fizic intens

Tratament
Coborâre imediată la o altitudine sub 1000 m
Cameră hiperbară (preferabil portabila) (2-4 psi) (0,1 – 0,3Bar)
Suplimentare de oxigen pentru a menține SpO2>90%
Limitarea activității fizice (evacuare imediată dacă este
posibil)
• Nifedipină 30 mg x2/zi
 EDEM CEREBRAL
• Pacientul acuză simptome de
“mahmureală”
Caracterizat de apariția:
• Ataxiei
• Pierderi de conștiință
• Stare de “beție” inexplicabilă