Comunismul după Lenin

Lenin Moare în 1924, lăsând partidul pradă unui conflict intern de proporții.

Încă din timpul vieții lui Lenin, Stalin devine secretar

general al Partidului, întărindu-și sprijinul din partea
birocrației de partid. În numele centralismului democratic
va încerca să impună obediența totală în partid și
eliminarea oricărei critici din partea membrilor de partid.
Oponentul lui Stalin era Troțki, tovarășul de revoluție a lui
Lenin, comandantul Armatei Roșii în timpul războiului
civil, revoluționar de profesie cunoscut atât în Europa cât
și în SUA
Amândoi se revendică de la moștenirea lui Lenin, botezată
marxism leninism
Lev Davidovici Troțki (Bronstein)
 Troțki a fost unul dintre cei mai cunoscuți revoluționari ai Rusiei, înainte și după Revoluția din 1917.
 Devine de foarte tânăr membru al mișcărilor revoluționare, înființând Sindicatul Muncitorilor din Sudul
Rusiei în 1896. În 1900 este arestat și exilat în Siberia, acolo își va lua numele de Troțki.
 În 1903 devine membru al PSDMR și se votează împotriva lui Lenin asumându-și calitatea de Menșevic.
 În 1905 devine liderul Sovietului Revoluționar al Muncitorilor din SanktPetersburg, practic liderul politic
și informal al PSDMR(m). Aici editează primul număr din PRAVDA (Adevărul), ziar ce îi va dăinui până
astăzi. După ce revoluția din 1905 se încheie este exilat pe viață în Siberia.
 În 1907 evadează și reîncepe editarea PRAVDA la Londra.
 În 1912 -1913 trăiește la București în calitate de corespondent de război pentru Războiaele Balcanice. Aici
devine prieten cu Christian Rakovski – liderul revoluționar bolșevic al Ucrainei după 1917.
 În 1914 i se raliază lui Lenin ca oponent al războiului. Din acest motiv este expulzat din Franța și după un
lung periplu se stabilește în SUA sub supraveghere. Este considerat ca cel mai important revoluționar al
lumii.
 În 1917 alături de Lenin votează pentru declanșarea Revoluției din Octombrie (pe care o și coordonează)
împotriva lui Zinoviev și Stalin.
 Ocupă calitatea de Comisar al Poporului pentru Politica Externa, semnând pacea de la Brest Litovsk.
 În 1918 devine Comisar al Poporului pentru Armata și Flota Roșie – adică Comandant Suprem – reușind
până în 1921 să căștige războiul civil.
 În 1923 părea a fi succesorul lui Lenin, dar deja pierduse controlul asupra partidului.
 După moartea lui Lenin este încet marginalizat de către Stalin. Construiește Opoziția de Stânga.
 În 1929 este expulzat din URSS și se refugiază în Turcia. Aici este vizat de mai multe atentate la viața sa.
 În 1937 se refugiază în Mexic.
 În 1940 este ucis – la ordinul direct al lui Stalin – în casa sa din Mexico City, cu un piolet.
 Troțkismul
Diferența fundamentală dintre Troțki și Stalin este legată de
dinamica revoluționară. Pentru Troțki revoluția este permanentă
(Teoria Revoluției Permanente). Troțki este un internaționalist –
revoluția a pornit în Rusia dar trebuie să cuprindă întreaga lume
pentru a rezista.
Revoluția nu se petrece doar la nivelul maselor ci și la nivelul
birocrației de partid. Inexistența unei burghezii face ca birocrația
de partid să se transforme într-o clasă exploatatoare, doar că
exploatarea de stat este mult mai cruntă decât cea burgheză.
De aceea, Partidul nu trebuie să se confunde cu Statul, ci trebuie
să îl coordoneze.
În 1937 înființează la Paris Internaționala a IV-a ca alternativă la
Internaționala a III-a.
Opera din care se naște troțkismul teoretic se originează în două
lucrări Istoria Revoluției Ruse (1930) și Revoluția Trădată (1937).
Iosif Visarionovici Stalin (Djugașvilli)
Iosif Visarionovici Stalin se naște în Georgia, învățând limba rusă târziu și ca a doua
limbă.
Provine dintr-o familie extrem de săracă și extrem de violentă.
A fost o scurtă perioadă elev la seminarul teologic din Tibilisi – nivelul său maxim
de educație.
Se alătură mișcării socialiste în 1899, fiind un marginal al acesteia până în 1917.
În 1912 (după ce a fugit din exil la Viena) a fost numit în CC al PSDMR(b).
 În 1913 își asumă numele revoluționar de Stalin (cel de oțel).
 În timpul Revoluției devine Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților.
Fulgurant se duce pe frontul războiului civil.
În 1922 devine Secretar General al Biroului Politic al PCUS (inițial o funcție
mediocră), funcție pe care o transforma în platforma sa de lansare politică.
Între 1922 și 1923 – pe perioada bolii - Stalin îl izolează pe Lenin, și își construiește
puterea personală prin birocratizarea completă a partidului.
După 1924 se va alia cu Zinoviev și cu Kamenev pentru a- contracar pe Troțki
(opoziția de stânga) și pe Buharin (opoziția de dreapta).
După 1929 devine liderul absolut al Partidului, evitând însă funcții administrative
până în 1941 când devine Prim Ministru al URSS.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial își va aroga titlul de generalisim
Moare în 1953
 Stalinismul
”Stalinismul esteo formă de real-politik a
comunismului”.
Nu se poate vorbi de o ideologie clară a stalinismului, tot
ce a impus ideologic a fost mai degrabă ca reacție la
realitatea imediată decât o planificare politică ideologică:
de exemplu a declarat Socialismul într-o singură țară ca
reacție la internaționalismul lui Troțki. Căci va relua, ori
de câte ori va avea ocazia intervențiile militare sovietice în
afara URSS.
Principiul după care s-a ghidat stalinismul a fost infailibilitatea „materialismului dialectic”
(DiaMat) în construcţia politică şi pentru a justifica rezultatele acesteia. Conform acestei
formule – în ciuda opiniei chiar a marxismului clasic – nu există accidente sau coincidenţe în
societate şi în istorie, ci totul este determinat de mişcarea lucrurilor şi tot ceea ce s-a întâmplat
trebuia să se întâmple în acest fel.
Astfel conducătorul folosind principiul post hoc ergo propter hoc („după aceasta deci din
cauza aceasta”) poate să prevadă evenimentele sociale, politice şi istorice şi să acţioneze în
consecinţă – căpătând rolul de unic deţinător al adevărului, dar şi de profet al timpurilor
viitoare. Prin acest procedeu Stalin a impus rolul conducător al partidului comunist ca unic
deţinător al adevărului şi singurul care poate să producă dezvoltare şi progres. De fapt sistemul
introdus de Stalin s-a bazat pe ceea ce în psihologia socială se numeşte „self fulfilling
prophecies” („profeţiile care se autoîmplinesc”) în scopul de a se legitima în faţa cetăţenilor
sovietici.
Teza principală era că socialismul este aprioric învingător, dar duşmanii de clasă, atât din
exterior, cât şi din interior împiedică dezvoltarea armonioasă a socialismului prin sabotaje şi
boicot. Dar conducătorii sovietici ştiau de la început că aşa va fi (conform materialismului
dialectic) şi de aceea au construit o armată internă (CEKA; NKDV; KGB) care să îi apere pe
cetăţeni de duşmanii interni şi de ei înşişi. Or, chiar dacă aceşti duşmani nu existau ei au fost
inventaţi şi arătaţi ca fiind realii duşmani ai socialismului şi ai ţării. În felul acesta se împlinea
profeţia: sistemul este bun, dar duşmanii sunt cei care îl împiedică să se dezvolte, dar partidul
este bun pentru că împiedică apariţia de noi duşmani reuşind astfel să menţină ţara pe drumul
cel bun.
 Stalinismul este expresia absolută a Totalitarismului

Stalin este cel care va forma partidul –stat. Statul devine doar o expresie formală a partidului,
orice funcție publică fiind de fapt o expresie politică.
Statul partid se întemeiază pe teroarea impusă de aparatul de represiune(CEKA,MVD,NKVD,
etc.) ajutat de armată.
Orice organizație (sindicate, asociații culturale, etc.) sunt subsumate statului.
După 1928, Stalin elimină NEP-ul, subordonând întreaga producție statului.
 Începe cooperativizarea agriculturii (în fapt, naționalizarea completă a sectorului agricol,
inclusiv forța de muncă). Procesul este numit deschiaburire și se petrece exclusiv prin teroare și
propagandă.
1931-1933 Holodomor – exterminarea prin foame a ucrainienilor și cazacilor. Procesul de
cooperativizare a agriculturii și Holodomorul au costat URSS peste 5 milioane de vieți omenești.
Industrializarea forțată se face prin intermediul Planului cincinal, care acum se lărgește și pentru
agricultură și domeniul artistic și educativ.
„Amețeala de pe urma victoriei” – 1934. După cooperativizare toți s-au așteptat la limitarea
terorii. Din contră, după asasinatul ciudat al lui Kirov începe Marea Epurare (ejovina). Între 1934
și 1938 Stalin epurează Partidul și Armata, dar și alte sectoare ale societății. Peste 2,5 milioane
de oameni sunt împușcați, deportați sau închiși. Acum se definitivează Arhipeleagul Gulag. În
final, însuși Ejov, șeful NKVD este epurat. În această perioadă se dezvoltă ”cultul personalității”
lui Stalin, care acaparează întreg spațiul public și politic din URSS.
După Război, între 1949 și 1953 Epurarea continuă dar nu la aceleași cote.
Holodomor
Marea realizare a Stalinismului a fost, de fapt, câștigarea celui de al Doilea Război Mondial și
formarea lagărului socialist.
Hrușciov și perioada sa
Duop moartea lui Stalin în martie 1953 are loc o scurtă bătălie internă
pentru putere, câștigată de Nikita Hrușciov.
Hrușciov dorește normalizarea relațiilor interne și externe ale URSS.
Raportul secret al Congresului XX al PCUS prin care denunță ”cultul
personalității” lui Stalin.
Începe procesul de destalinizare – dezghețul – care, însă, scoate la
suprafață marile probleme economice, politice, sociale și militare ale
URSS (și ale comunismului).
Cu excepția României majoritatea statelor satelit încep să se agite
încercând să limiteze controlul sovietic – Revoluția maghiară din 1956
este stopată în sânge.
Reformele limitate la nivel economic și politic din URSS nemulțumesc
alte state comuniste (China, Albania etc.) care se delimitează de politica
lui Hrușciov.
În 1964 după sfârșitul aventurii cubaneze din 1962, Hrușciov este
debarcat de proprii colegi (scos la pensie) și înlocuit cu Leonid Brejnev.
Hrușciov la pieptul lui Fidel Castro
Leonid Brejnev și Nicolae Ceaușescu
(doi aparenți inamici)
 Înghețul și Sfârșitul Comunismului Sovietic
Epoca lui Brejnev este denumită epoca înghețului. Încercările limitate de
reformă din perioada hrușciovistă arată că sistemul nu poate fi reformat fără a
pune la îndoială principiile marxist leniniste (adică fundamentul ideologic al
statului).
De aceea sub conducerea lui Brejnev se încearcă conservarea sistemului politic și
dezvoltarea sistemului economic astfel încât populația să fie relativ mulțumită.
Aceasta va conduce la corupție generalizată și în final la neîncredere în sistem.
Echilibrul nuclear și costurile Războiului Rece devint tot mai mari iar ritmul de
creștere economică nu face față.
Propaganda externă nu mai este atât de favorabilă în statele comuniste satelit sau
în cele în care se dorea introducerea comunismului. Declanșarea Războiului din
Afaganistan va prăbuși ultimele urme de credibilitate a comunismului sovietic.
La moartea sa – 1982 – conducerea PCUS nu este capabilă să iasă din închistare.
Următorii doi lideri – Cernenko și Andropov – aparțin gerontocrației.
În 1985 este numit Mihail Gorbaciov care începe un amplu proces de reforme –
Prestroika și Glasnosti – care vor conduce la disoluția ultimelor urme de
încredere în comunism.
Pe 31 Decembrie 1991 URSS dispare ca entitate statală.
Gorbaciov și Reagan la Rejkjavik.
Începutul sfârșitului URSS