Fenomenul de burnout (epuizare

profesională) la vârsta adultă

Conf. univ. dr. Florentina Mogonea,

DPPD, Universitatea din Craiova
 Definire

 Fenomenul de burnout este o reacție psihologică la stresul provocat de muncă

 ”Sindromul burnout este o stare de epuizare emoţională, depersonalizare şi realizare
personală redusă, care apare la angajaţii, funcţia cărora implică contact intens cu
oamenii”
 Fenomenul epuizării profesionale vizează toate categoriile profesionale, dar, mai ales pe
cele care presupun în proporție semnificativă interacțiuni umane. Specificul profesiei
didactice face ca aceasta să fie na dintre meseriile situate în topul celor care implică
suprasolicitare psihică.
 Cauze

 Se consideră că apariția sindromului burnout este determinată de gradul de

potrivire/nepotrivire dintre o persoană și 6 arii/zone ale activității de muncă:
 Volumul de muncă - Incongruenţa în aria volumului de muncă este determinată de
necesitatea realizării unui volum excesiv de muncă în termene restrânse şi cu resurse
limitate, ceea ce poate epuiza în mod ireversibil energia angajatului. Incongruenţa poate
proveni şi din lipsa competenţei necesare sau a atracţiei/vocaţiei pentru realizarea
sarcinilor de muncă, chiar dacă volumul lor este rezonabil.
 Controlul – se referă la percepţia angajatului privind posibilitatea sa de a influenţa
deciziile în muncă, de a accesa resursele necesare pentru realizarea eficientă a sarcinilor
sale şi de a deţine autonomie în muncă.
 Cauze
 Recompensa - Incongruenţa este resimţită în cazul când remunerarea, ie socială, ie materială,
nu corespunde aşteptărilor.
 Comunitatea - presupune interacţiunile sociale care au loc în activitatea de muncă. Aceasta se
referă la relaţiile de susţinere reciprocă, de conflict, de simpatie/ apropiere, capacitatea de
cooperare şi lucru în echipă.
 Justețea - reprezintă aprecierea/percepţia angajaţilor a corectitudinii deciziilor aprobate şi a
respectului manifestat faţă de angajaţi
 Valorile - reprezintă idealurile angajatului şi motivele care l-au determinat în alegerea profesiei.
Conflictul dintre valorile personale şi cele instituţionale sau dintre valorile instituţionale
declarate şi cele manifestate în practică (de exemplu, servicii de calitate la nivel declarativ şi
economisirea resurselor în practică), creează situaţii în care angajatul este nevoit să ajungă la un
compromis între ceea cum doreşte să-şi facă munca şi cum este nevoit să o facă.
Interacțiunea dintre factorii profesionali și individuali și starea de
sănătate
Categorii de factori de risc
Categorii de factori de risc
 Strategii de prevenție

 Strategii de prevenție
 Acțiuni de eliminare sau reducere a psihosociali de risc: schimbarea organizațională;
reproiectarea activității; optimizarea ergonomică a mediului și locului de muncă;
antrenarea angajaților în luarea unor decizii;
  
 Acțiuni de formare a strategiilor de adaptare la stres (mecanisme de coping): tehnici de
relaxare; biofeedback; regimul alimentar; ergoterapia)
  
 Strategii de prevenție
 Prevenirea sindromului burnout presupune acțiuni conjugate asupra celor două categorii
importanți: individuali și organizaționali:
 Printre factorii individuali de prevenire și de ameliorare a burnout-ului menționăm:
exersarea de tehnici de relaxare, delegarea responsabilității, comunicarea asertivă,
deprinderea de a spune Nu, practicarea de hobby-uri, relațiile sociale pozitive,
dezvoltarea de așteptări realiste față de rezultate, schimbarea stilului de viață. Pentru
cazurile severe se recomandă parcurgerea unor ședințe de psihoterapie sau
farmacoterapia.
 Printre factorii organizaționali de prevenire a burnout-ului amintim: recompensarea și
recunoașterea performanțelor individuale, construirea unui climat profesional pozitiv,
managementul eficient al timpului, utilizarea unui stil de comunicare democratic între
angajați, superiori și subalterni.
 Strategii de intervenție

 Strategii și tehnici de consiliere

 Strategii de rezolvare a problemelor – urmăresc formarea deprinderii de rezolvare
creativă a problemelor, prin dezvoltarea gândirii creative, laterale;
 Consilierea focalizată pe soluţii – urmăreşte găsirea unor soluţii eficiente pentru
diferitele probleme analizate;
 Strategii de pozitivare a gândurilor şi a atitudinilor faţă de învăţare;
 Strategii de control al stresului şi al anxietăţii în contexte educaţionale, precum: munca
sau efortul fizic; vorbirea despre problemele cauzatoare; învăţarea acceptării a ceea ce
nu putem schimba; odihna suficientă; a face un singur lucru la un moment dat; a fi
disponibil pentru ceilalţi etc.;
 Strategii de intervenție
 Tehnici de modelare a comportamentelor: pentru dezvoltarea unui comportament nou
(aproximarea succesivă; întărirea continuă; întărirea negativă; modelarea; semnalul;
discriminarea), pentru întărirea unui comportament (descreşterea întăririi; întărirea variabilă),
pentru stoparea unui comportament adecvat (saturaţia, stingerea, pedeapsa) etc.;
 Tehnici de dezvoltare a deprinderilor de comunicare asertivă: descrierea concretă a
comportamentului celeilalte persoane; descrierea obiectivă a consecinţelor negative a
comportamen-tului său asupra subiectului; descrierea corectă a sentimentelor asociate
consecinţelor etc. Comportamentul asertiv se formează prin exersare, prin punerea în situaţii
numeroase şi variate;
 Tehnici de management al conflictelor, fie pentru prevenirea, fie pentru rezolvarea acestora.
  
 Exemple de strategii și tehnici de intervenție/recuperare
 

 Strategia Schimbarea mediului în care trăiește persoana

 Deși poate părea aproape imposibil de aplicat, aceasta strategie presupune
îndepărtarea de toate lucrurile care au condus la ardere profesională. Doar
ieșind din mediul nociv care a adus în aceasta stare, se mai poate gândi
lucid pentru a găsi soluții. Eliminarea cauzelor, chiar dacă această decizie
poate aduce aparent prejudicii la rândul ei.
Exemple de strategii și tehnici de intervenție/recuperare

 Strategia Cererea de ajutor

 Una dintre simptomele sindromului arderii profesionale este tendința de conservare a
energiei prin izolarea de ceilalți oameni. De aceea, în situația fericită în care individul
își dă seama că suferă de acest sindrom, alegerea de a cere ajutor este printre ultimele
metode de vindecare la care s-ar gândi. Cu toate acestea, suportul prietenilor și al
familiei este necesar pentru redobândirea perspectivei, a motivației și a energiei pierdute
prin ardere profesionale.
Exemple de strategii și tehnici de intervenție/recuperare

 Strategia Reevaluarea priorităților și obiectivelor personale

 În cazul acestui sindrom, este clar că ceva important din viața persoanei nu
funcționează așa cum ar trebui să funcționeze. Găsirea timpului pentru
redefinirea idealurilor, priorităților și lucrurilor care motivează cu adevărat.
Exemple de strategii și tehnici de intervenție/recuperare

 1. Tehnica „Respirație colorată” Acest exercițiu este bazat pe imaginație, apariția și

menținerea ei. Inspirarea unui aer curat, ce are culoarea preferată personală. De
exemplu, oranj...
 2. Tehnica „Centrul liniștii”. Încercarea de imaginare a unui spațiu, o părticică
mică, care este absolut liniștită și fericită. Închipuirea că această părticică începe să
crească – de la mărimile unui grăunțe până la mărimea unui măr. Și chiar mai mare...

 3. „Discuție cu o persoană importantă. Încercarea de a vorbi cu cineva important

(care nu e prezent). Imaginarea unei convorbiri pentru descărcarea emoțională cu el .
Exemple de strategii și tehnici de intervenție/recuperare

 4. „Singur în sânul naturii”. Închiderea ochilor și imaginarea unui colț al

naturii ce provoacă amintiri plăcute: pădurea copilăriei, trilul păsărilor,
mirosul frunzelor ori a mării, culoarea ei, mirosul, gustul.
 5. „Emoțiile din palmă”. Închipuirea un rug ori a unei lumânări arzânde.
Lansarea mâinilor pe genunchi, cu palmele în sus. Închipuirea că în
palma stângă s-au acumulat toate emoțiile negative. Aruncarea bruscă a
emoțiilor în foc.
 Sfaturi cu rol de prevenție

 cunoaște-te pe tine însuți!. Se ia în calcul timpul de care are nevoie zilnic persoana
pentru somn , odihna pe deplin este necesară.
 alimentarea conform nevoilor proprii. Alegerea unui regim care să permită menținerea
echilibrului corespunzător stilului de viață.
 practicarea exercițiilor fizice. Este necesar alegerea unui complex de exerciții practicat
zilnic. Frecventarea un club sportiv, împreună cu alte persoane este foarte benefică;
 crearea unei rețele de susținere. Un rol deosebit îl joacă colegii și prietenii care
motivează și predispun la o dispoziție bună.. Umorul e la fel un leac bun pentru stres;
 sistematizarea și dezvoltarea profesională. Lărgirea unor noi competenţe profesionale.
Orizontul nou a cunoștințelor formează abilități noi;
 Sfaturi cu rol de prevenție

 crearea unui timp liber zilnic pentru sine. Crearea timpului personal ca: citirea cărților, ascultarea muzicii, discuții la
telefon cu prietenii etc. sunt metode bune pentru relaxare și odihnă;
 recunoașterea meritelor și succeselor personale. Este benefică acordarea unui feedback pozitiv din partea altor
persoane, dar și propria evaluare a progresului atins, mai cu stabilire unui scop nu trebuie subapreciată;
 semnalele influenței puternice din exterior necesită mai multă atenție. Este necesară identificarea acestor semnale și
întreprinderea unor măsuri pentru evitarea dezvoltării unui stres.
 diversificarea vieții profesionale. Este necesară aflarea și laturii frumoase a profesiei, nu numai observarea rutinei.
 propunerea scopurilor realizabile de viață. Evaluarea sistematică a succesul dar şi a insuccesul este utilă; - dăruirea
cadourilor propriei persoane! O floare, o agrafă de păr, ceva personal creează plăcerile ce nu trebuie ferite la o parte;
 organizarea sărbătorilor personale! Pregătirea bucatelor preferate, așezarea masei cu o faţă de masă frumoasă, cu
cele mai bune tacâmuri, muzică, aranjarea personală a părului, machiajul, îmbrăcarea rochiei cele mai frumoasă,
toate creează dispoziția bună de care are nevoie fiecare