Curs 2 Introducere • Începând cu 2007, la nivel mondial peste 50% din indivizi locuiesc în orașe și se estimează că acest procent va crește în următoarele decenii la 75% • Acest fenomen este descris în literatură ca ”era urbană” (urban age thesis) • În acel an, două agenții majore ale ONU și-au formulat rapoartele anuale în jurul următoarelor afirmații dramatice: o În 2008, lumea atinge o etapă invizibilă dar importantă. Pentru prima dată în istorie, mai mult de jumătate din populația sa, 3,3 miliarde de oameni, vor trăi în zonele urbane (UNFPA, 2007: 1). o Uneori este nevoie de o singură ființă umană pentru a înclina balanța și pentru a schimba cursul istoriei. În anul 2007, acea ființă umană se va muta fie într-un oraș, fie va fi născută într-unul. Demografii care urmăresc tendințele urbane îl vor marca ca momentul în care lumea a intrat într-un nou mileniu, perioadă în care, pentru prima dată în istorie, majoritatea oamenilor lumii vor trăi în orașe (UN-Habitat, 2007: 1) . • Ce implicații are această creștere a populației urbane? • Creșterea populației urbane arată la fel peste tot în lume? Cu alte cuvinte, este posibil ca două orașe a căror populație crește la fel într-un interval dat de timp să arate, din punct de vedere spațial, diferit? Un oraș de ex. să se dezvolte compact în timp ce celălalt să aibă o dezvoltare tentaculară? • Autorii care se uită doar la procentul populației urbane și la rata de creștere a populației urbane utilizează în principal o perspectivă demografică • Eminentul demograf Kingsley Davis (1955) pare a fi primul om de știință care a prezis, pe baze strict empirice, apariția unei tranziții urbane la scară mondială • În plus, echipele de cercetare ale ONU urmăresc în mod sistematic nivelurile populației globale încă din 1951 și au început să producă rapoarte la nivel mondial începând cu 1968 Cine a fost Kingsley Davis? • Kingsley Davis, (născut la 20 august 1908, Tuxedo, Texas, S.U.A. - a murit la 27 februarie 1997, Stanford, California). Sociolog american și demograf care a inventat termenii de explozie a populației și creștere zero a populației. Studiile sale specifice asupra societății americane l-au determinat să dezvolte o știință generală a societății mondiale, bazată pe analiza empirică a fiecărei societăți în habitatul ei. • Predicția sa vizând creșterea populației mondiale a fost remarcabil de precisă, iar opinia sa asupra necesității de a echilibra populația cu capacitatea mediului de a susține această populație a oferit o perspectivă realistă. De ce discutăm despre acest lucru? 1) Majoritatea lucrărilor care descriu tendințele de urbanizare la nivel mondial presupun pur și simplu această „eră a urbanizării” și încep de aici 2) Există însă și autori care critică această perspectivă (de ex. Brenner și Schmid, 2013) 3) Această critică este extrem de relevantă în cazul României, considerată în prezent una dintre țările cele mai puțin urbanizate din Europa Ce implică critica adusă acestui concept de ”eră urbană” • Cum se definesc limitele / granițele spațiilor urbane? Această fixare geografică este importantă dacă se încearcă evaluarea corectă a numărului de locuitori urbani • În demografie – conceptul de prag al populației urbane – de câți locuitori este nevoie într-o comunitate pentru a o descrie drept urbană? • K. Davis – 100.000 și 20.000 ca și praguri pentru orașe (nu există o justificare clară pt aceste numere) • Sociologul american L. Wirth a insistat asupra faptului că condiția urbană în secolul al XX-lea trebuia înțeleasă cu referire la creșterea rețelelor de conectivitate între constelațiile dispersate, diferențiate, în expansiune și instabile ale organizării sociale metropolitane și, din ce în ce mai mult, la un orizont mondial emergent spre care procesele de urbanizare radiau • Wirth - mărime, densitate și eterogenitate (atribute care descriu orașele) • Manuel Castells - singura delimitare viabilă a pragurilor urbane ar trebui să aibă loc pe motive teoretice • ONU se bazează, de obicei, pe ceea ce colectează / definesc birourile statistice din fiecare țară • În urma reviziei din 2001 a perspectivelor mondiale de urbanizare (UN-DESA-PD, 2002), 109 țări membre ONU (38%) au utilizat criteriile administrative ca singură sau principală bază pentru definițiile lor urbane • Se poate spune că Mexic este urban în proporție de 74% sau 67% (în 2000), în funcție de cum erau definite centrele urbane - sunt toate așezările cu 2.500 sau mai mulți locuitori sau toate așezările cu 15.000 sau mai mulți locuitori. Nivelul de urbanizare al Chinei în 1999 ar fi putut fi de 24%, 31% sau 73%, în funcție de care dintre cele trei definiții oficiale ale populațiilor urbane s-a utilizat • Kingsley Davis în faza matură a muncii sale - combinație de indicatori de mărime a populației cu indicatori secundari legați de densitate, structura pieței forței de muncă etc. Ce implicații are această critică? • Putem fie să considerăm că deși datele nu sunt exacte, avem de a face cu o tranziție către ”era urbană”, care implică schimbări calitative esențiale în modul de trai al rezidenților urbani sau, • Că afirmația ONU că peste 50% din populație trăiește în orașe este pur și simplu un artificiu statistic – această cifră de fapt se referă la indivizi care locuiesc în condiții extrem de diferite, toate grupate sub eticheta de oraș sau mediu urban O altă limitare a teoriei ”erei urbane” • Delimitarea urban-rural nu mai este în prezent atât de simplă, granițele de demarcare sunt extrem de fluide • Organizarea urbană tinde să fie replicată și la nivel de mediu rural, chiar dacă cu anumite adaptări • Acest lucru înseamnă că întreaga distincție urban versus rural este mai puțin relevantă Încotro mergem de aici? • Critica adusă teoriei ”erei urbane” de Brenner și Schmid pare să sugereze că: a) perspectiva demografică nu este suficientă pentru a înțelege urbanizarea astăzi b) b) distincția rural-urban devine neclară • Există alți autori care se focalizează pe perspective multiple în descrierea urbanizării și a implicațiilor sale • În continuare discutăm despre perspectiva demografică dar și despre alte perspective Perspective • Perspectiva demografică o Cele mai urbanizate regiuni din întreaga lume sunt America de Nord (82%), America Latină și Caraibe (80%), Europa (74%) și Oceania (71%) (ONU 2014) o În schimb, Africa și Asia rămân mai ales rurale, 41% și 49% din populațiile respective trăiesc în zonele urbane o Majoritatea orașelor lumii au crescut cu o rată de creștere a populației ≥1% până la > 5% pe an o Există aproximativ 350 - 400 de orașe cu populație în scădere în întreaga lume, cele mai multe în lumea occidentală post-industrializată, respectiv Europa și Statele Unite, dar și în Japonia o Diminuarea densităților și dimensiunii gospodăriilor (generează probleme legate de accesibilitatea locuințelor) • Contracție urbană = fenomenul pierderii masive de populație în orașe care rezultă dintr-o interacțiune specifică între factori precum (1) cei economici, (2) financiari, (3) demografici, (4) de mediu și (5) schimbări politice (cum ar fi în țările foste socialiste din Europa) • Cntracții temporare ar putea rezulta, de asemenea, din dezastre de mediu, cum ar fi uraganul Katrina, SUA și dezastrul nuclear de la Fukushima, Japonia • Reurbanizarea - tendința recentă observată în orașele care au suferit o perioadă de stagnare și decădere urbană, urmată de un nou ciclu de tranziție demografică, dezvoltare economică și urbanizare • Gentrificarea – nu este similară cu reurbanizarea • “Cittaslow,” sau “orașe lente” – mișcare care a luat naștere și a dezvoltat o platformă fermă în Europa, dar este adoptată treptat și în alte părți ale lumii • 264 orașe la nivel internațional • Cittaslow este o organizație fondată în Italia în 1999 și inspirată de mișcarea slow food. Obiectivele Cittaslow includ îmbunătățirea calității vieții din orașe prin încetinirea ritmului lor general, în special în utilizarea spațiilor / terenurilor și a fluxului de viață și a traficului din orașe • Cittaslow face parte dintr-un trend cultural cunoscut sub numele de mișcare lentă • Îmbătrânirea planetei • Tot o perspectivă demografică • “tranziție demografică,” în prima fază scade mortalitatea și apoi fertilitatea • Indice de îmbătrânire va crește - În regiunile mai puțin dezvoltate, indicele de îmbătrânire este de 23; adică, în prezent, numărăm 23 de persoane mai mari de 60 de ani pentru fiecare 100 de copii mai mici de 15 ani. Până în 2050, indicele de îmbătrânire este proiectat să crească de 4 ori, ajungând la 89 (UN 2017). În aceeași perioadă, în lumea dezvoltată, se estimează că indicele de îmbătrânire va crește de la 106 la 215. • Perspectiva spațială o Se estimează că terenurile urbane la nivel global reprezintă între 0,2% și 2,4% din suprafața terestră o Terenurile urbane nu sunt distribuite în mod egal în întreaga lume datorită posibilităților și restricțiilor geografice, climatice și legate de resurse o Extinderea urbană în ultimii 30 de ani a fost cea mai mare de-a lungul liniei de coastă și a zonelor de coastă joase. Hot-spoturile urbane actuale sunt situate pe coasta Asiei de Sud, Asia de Sud-Est, China de Sud-Est, Coasta de Est a Statelor Unite, Europa de Vest, Japonia, Africa de Vest și coasta Atlanticului din America Latină o Procesul de urbanizare poate fi clar observat de-a lungul gradientului rural-urban - adică a transectului tipic ideal care face legătura între urban (construit, populat) și rural (deschis, vegetat), care afișează o configurație tipică a densității populației, a zonelor acoperite cu suprafețe impermeabile, a structurii demografice, incluzând stilul de viață și comportamentul de călătorie o Urbanizarea peisajului • Perspective mai noi • Urbanitatea - amploarea și calitățile mijloacelor de trai, a stilurilor de viață, a conectivității și a locului care creează urbanitatea experiențelor umane întrețesute și a configurațiilor terestre • Într-o abordare mai puțin științifică – acel ceva care face un oraș interesant, vibrant, de obicei se leagă de aspecte intangibile precum tipul de rezidenți, cultură, servicii etc. • Teleconexiuni bazate pe utilizarea terenurilor - este o conceptualizare bazată pe procese care întrepătrunde utilizarea terenului și urbanizarea prin conectarea locurilor prin procesele lor. Răspunde la o necesitate de îmbunătățire a teoriilor clasice prin surprinderea schimbărilor în locurile non- urbane care afectează locurile urbane și invers • Orașe globale - noduri cheie în sistemul economic global, de comunicare și financiar • Vom reveni pe parcursul cursului la unele dintre aceste concepte, în acest moment au fost menționate pentru a înțelege că urbanizarea ca proce are implicații multiple, nu se referă doar la procentul din populație care locuiește în orașe • Suburbanizarea și dispersia urbană (curs separat) • Urbanizare rapidă în țările în curs de dezvoltare – se estimează că 93% din creșterea viitoare va avea loc în țările în curs de dezvoltare • Tiparuri de creștere diferite în țările dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare – în țările dezvoltate, orașele mari pierd populație, majoritatea oamenilor trăiesc în orașe mici și mijlocii; în țările în curs de dezvoltare orașele mari și foarte mari continuă să atragă oameni - Implicații - politici publice pentru limitarea, creșterii și interzicerea migrației în aceste orașe pentru a face față consecințelor negative ale dezvoltării necontrolate • Procesul de urbanizare este aproape terminat în lumea vestică De ce este urbanizarea importantă? • Urbanizarea determină dezvoltarea economică; legătura dintre PIB și nivelul de urbanizare; în special în țările cu PIB sub 10.000 $ pe cap de locuitor • Orașele au numeroase avantaje în promovarea dezvoltării economice • Orașele au o productivitate mai mare - generează aproximativ. 80% din PIB la nivel global; rolul orașelor mai semnificativ în economiile în curs de dezvoltare • Orașe care servesc ca noduri ale circuitelor economiei globale: hub-uri globale, mega-orașe și orașe gateway Consecințe ale urbanizării • Dispersia urbană – rolul unor politici publice sau decizii politice în accelerarea acestui fenomen • Urbanizarea sărăciei; săracii se urbanizează mai repede decât populația în ansamblu • Rata șomajului mai mare – angajări în sectorul informal • Costuri mai mari ale vieții • Lipsa investițiilor adecvate pentru locuințe - peste 28 de milioane de unități de locuință necesare în perioada 2011-2030 • Accesibilitatea locuințelor – redusă dacă controlul utilizării terenurilor este în vigoare • Lipsa infrastructurii • Resurse financiare slabe la nivel local • Guvernare urbană slabă • Inegalitatea urbană (coeficientul Gini) și inegalitatea de gen • Crime și nesiguranță • Impacturi asupra mediului Strategii pentru viitor • Management urban o Care este obiectivul final? Limitarea extinderii orașului versus permiterea creșterii o Câtă intervenție guvernamentală? o Ce tipuri de instrumente și strategii pot fi folosite? o Câtă autonomie să fie acordată orașelor? Urbanizarea redusă în România (1) • În ultimii 10-15 ani numeroase studii plasează România pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește gradul de urbanizare • 2007, raportul anual Situația populației lumii, lansat de UNFPA, Fondul ONU pentru Populație: - 2008 primul an din istorie în care mai mult de jumătate din populația globului - 3,3 miliarde de oameni - va locui la oraș și se estimează că această cifră va ajunge până în 2030 la 5 miliarde - în România – 50% urbanizare atins în 1985 - În Romînia – migrație inversă, urban-rural (în 2006 30% din persoanele care și-au schimbat reședința) - 1997 – anul cheie pentru migrația oraș-sat Urbanizarea redusă în România (2) - migrația inversă – cauze (sărăcie + suburbanizare, sărăcia predomină?) - grad de urbanizare raportat la Estul Europei – Cehia conduce cu o rată a urbanizării de 73%, urmată de Bulgaria, cu 71%. Urbanizarea redusă în România (3) • 2011, datele de la noul recensământ – creștere de doar 0,6% a populației urbane, de la 54,3% la 1 iulie 1990 la 54,9% la 1 iulie 2011 Urbanizarea redusă în România (4) • Cauze urbanizare redusă - 90% din locuințe=proprietate privată; cel mai mare procent din Europa, duce la o populație imobilă statistic - După 1990 nu s-au creat locuri de muncă în industrie, dimpotrivă s-au pierdut multe - Cei care muncesc în oraşe, mai ales în construcţii, dar au domiciliul în satele de unde au venit - Cei plecați la muncă în străinătate (imobili statistic) și care rămân înregistrați - Zonele periurbane nu sunt socotite ca urban; în multe țări orașele s-au extins în aceste zone prin anexare și schimbarea statutului de la rural la urban Care e rata reală de urbanizare? (1)
- Se poate observa că potrivit
datelor OECD rata de urbanizare este chiar mai mică - Motivul – sunt luate în calcul alte criterii decât statutul politico-administrativ al unei comunități - Categorii: predominant urban, intermediar și predominant rural - La nivel european se încearcă găsirea unor tipologii care sîă reflecte în mod corect distincția-urban-rural Care e rata reală de urbanizare? (2) • Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale din 2013 rata reală de urbanizare = 65% • De unde provine diferența? • Modul de desemnare a orașelor și municipiilor (decizie mai degrabă politică decât bazată pe criterii clare) • Între 2000 și 2010, încă 10 municipii, 45 de orașe și 174 de comune au apărut ca urmare a inițiativelor parlamentare • Criterii obiective - procentajul populației angajate în activității neagricole sau procentajul de străzi cu rețele de canalizare) Care e rata reală de urbanizare? (3) • Această hartă nu reflectă realitatea • Trebuie definite mai bine zonele urbane funcționale • De. ex. cazul comunei Florești (rural) sau orașe izolate sub 10,000 locuitori Care sunt zonele care se vor urbaniza în continuare? • Zone cu potențial mare de urbanizare - Suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare existenți (cum sunt Timişoara, Cluj Napoca, Iaşi, Oradea, Târgu-Mureş); - Conurbaţia Bucureşti- Ploieşti-Târgovişte; şi - Centrele emergente de urbanizare din zona de nord-est (zone rurale dens populate