Tendințe în urbanizare pe

plan mondial și național

Curs 2
Introducere
• Începând cu 2007, la nivel mondial peste 50% din indivizi locuiesc în orașe și se
estimează că acest procent va crește în următoarele decenii la 75%
• Acest fenomen este descris în literatură ca ”era urbană” (urban age thesis)
• În acel an, două agenții majore ale ONU și-au formulat rapoartele anuale în jurul
următoarelor afirmații dramatice:
o În 2008, lumea atinge o etapă invizibilă dar importantă. Pentru prima dată în istorie, mai mult de
jumătate din populația sa, 3,3 miliarde de oameni, vor trăi în zonele urbane (UNFPA, 2007: 1).
o Uneori este nevoie de o singură ființă umană pentru a înclina balanța și pentru a schimba cursul
istoriei. În anul 2007, acea ființă umană se va muta fie într-un oraș, fie va fi născută într-unul.
Demografii care urmăresc tendințele urbane îl vor marca ca momentul în care lumea a intrat într-un
nou mileniu, perioadă în care, pentru prima dată în istorie, majoritatea oamenilor lumii vor trăi în
orașe (UN-Habitat, 2007: 1) .
• Ce implicații are această creștere a populației urbane?
• Creșterea populației urbane arată la fel peste tot în lume? Cu alte cuvinte, este posibil
ca două orașe a căror populație crește la fel într-un interval dat de timp să arate, din
punct de vedere spațial, diferit? Un oraș de ex. să se dezvolte compact în timp ce
celălalt să aibă o dezvoltare tentaculară?
• Autorii care se uită doar la procentul populației urbane și la rata de creștere a
populației urbane utilizează în principal o perspectivă demografică
• Eminentul demograf Kingsley Davis (1955) pare a fi primul om de știință care a prezis,
pe baze strict empirice, apariția unei tranziții urbane la scară mondială
• În plus, echipele de cercetare ale ONU urmăresc în mod sistematic nivelurile
populației globale încă din 1951 și au început să producă rapoarte la nivel mondial
începând cu 1968
 Cine a fost Kingsley Davis?
• Kingsley Davis, (născut la 20 august 1908, Tuxedo, Texas,
S.U.A. - a murit la 27 februarie 1997, Stanford, California).
Sociolog american și demograf care a inventat termenii de
explozie a populației și creștere zero a populației. Studiile
sale specifice asupra societății americane l-au determinat
să dezvolte o știință generală a societății mondiale, bazată
pe analiza empirică a fiecărei societăți în habitatul ei.
• Predicția sa vizând creșterea populației mondiale a fost
remarcabil de precisă, iar opinia sa asupra necesității de a
echilibra populația cu capacitatea mediului de a susține
această populație a oferit o perspectivă realistă.
De ce discutăm despre acest lucru?
1) Majoritatea lucrărilor care descriu tendințele de urbanizare la nivel
mondial presupun pur și simplu această „eră a urbanizării” și încep
de aici
2) Există însă și autori care critică această perspectivă (de ex. Brenner
și Schmid, 2013)
3) Această critică este extrem de relevantă în cazul României,
considerată în prezent una dintre țările cele mai puțin urbanizate
din Europa
Ce implică critica adusă acestui concept de
”eră urbană”
• Cum se definesc limitele / granițele spațiilor urbane? Această fixare geografică este
importantă dacă se încearcă evaluarea corectă a numărului de locuitori urbani
• În demografie – conceptul de prag al populației urbane – de câți locuitori este nevoie
într-o comunitate pentru a o descrie drept urbană?
• K. Davis – 100.000 și 20.000 ca și praguri pentru orașe (nu există o justificare clară pt
aceste numere)
• Sociologul american L. Wirth a insistat asupra faptului că condiția urbană în secolul al
XX-lea trebuia înțeleasă cu referire la creșterea rețelelor de conectivitate între
constelațiile dispersate, diferențiate, în expansiune și instabile ale organizării sociale
metropolitane și, din ce în ce mai mult, la un orizont mondial emergent spre care
procesele de urbanizare radiau
• Wirth - mărime, densitate și eterogenitate (atribute care descriu orașele)
• Manuel Castells - singura delimitare viabilă a pragurilor urbane ar trebui să aibă loc pe
motive teoretice
• ONU se bazează, de obicei, pe ceea ce colectează / definesc birourile statistice din fiecare țară
• În urma reviziei din 2001 a perspectivelor mondiale de urbanizare (UN-DESA-PD, 2002), 109
țări membre ONU (38%) au utilizat criteriile administrative ca singură sau principală bază
pentru definițiile lor urbane
• Se poate spune că Mexic este urban în proporție de 74% sau 67% (în 2000), în funcție de cum
erau definite centrele urbane - sunt toate așezările cu 2.500 sau mai mulți locuitori sau toate
așezările cu 15.000 sau mai mulți locuitori. Nivelul de urbanizare al Chinei în 1999 ar fi putut fi
de 24%, 31% sau 73%, în funcție de care dintre cele trei definiții oficiale ale populațiilor
urbane s-a utilizat
• Kingsley Davis în faza matură a muncii sale - combinație de indicatori de mărime a populației
cu indicatori secundari legați de densitate, structura pieței forței de muncă etc.
Ce implicații are această critică?
• Putem fie să considerăm că deși datele nu sunt exacte, avem de a
face cu o tranziție către ”era urbană”, care implică schimbări calitative
esențiale în modul de trai al rezidenților urbani
sau,
• Că afirmația ONU că peste 50% din populație trăiește în orașe este
pur și simplu un artificiu statistic – această cifră de fapt se referă la
indivizi care locuiesc în condiții extrem de diferite, toate grupate sub
eticheta de oraș sau mediu urban
O altă limitare a teoriei ”erei urbane”
• Delimitarea urban-rural nu mai este în prezent atât de simplă,
granițele de demarcare sunt extrem de fluide
• Organizarea urbană tinde să fie replicată și la nivel de mediu rural,
chiar dacă cu anumite adaptări
• Acest lucru înseamnă că întreaga distincție urban versus rural este
mai puțin relevantă
Încotro mergem de aici?
• Critica adusă teoriei ”erei urbane” de Brenner și Schmid pare să
sugereze că:
a) perspectiva demografică nu este suficientă pentru a înțelege
urbanizarea astăzi
b) b) distincția rural-urban devine neclară
• Există alți autori care se focalizează pe perspective multiple în
descrierea urbanizării și a implicațiilor sale
• În continuare discutăm despre perspectiva demografică dar și despre
alte perspective
Perspective
• Perspectiva demografică
o Cele mai urbanizate regiuni din întreaga lume sunt America de Nord (82%),
America Latină și Caraibe (80%), Europa (74%) și Oceania (71%) (ONU 2014)
o În schimb, Africa și Asia rămân mai ales rurale, 41% și 49% din populațiile
respective trăiesc în zonele urbane
o Majoritatea orașelor lumii au crescut cu o rată de creștere a populației ≥1%
până la > 5% pe an
o   Există aproximativ 350 - 400 de orașe cu populație în scădere în întreaga lume,
cele mai multe în lumea occidentală post-industrializată, respectiv Europa și
Statele Unite, dar și în Japonia
o Diminuarea densităților și dimensiunii gospodăriilor (generează probleme
legate de accesibilitatea locuințelor)
• Contracție urbană = fenomenul pierderii masive de populație în orașe care
rezultă dintr-o interacțiune specifică între factori precum (1) cei economici,
(2) financiari, (3) demografici, (4) de mediu și (5) schimbări politice (cum ar fi
în țările foste socialiste din Europa)
• Cntracții temporare ar putea rezulta, de asemenea, din dezastre de mediu,
cum ar fi uraganul Katrina, SUA și dezastrul nuclear de la Fukushima, Japonia
• Reurbanizarea - tendința recentă observată în orașele care au suferit o
perioadă de stagnare și decădere urbană, urmată de un nou ciclu de
tranziție demografică, dezvoltare economică și urbanizare
• Gentrificarea – nu este similară cu reurbanizarea
• “Cittaslow,” sau “orașe lente” – mișcare care a luat naștere și a dezvoltat
o platformă fermă în Europa, dar este adoptată treptat și în alte părți ale
lumii
• 264 orașe la nivel internațional
• Cittaslow este o organizație fondată în Italia în 1999 și inspirată de
mișcarea slow food. Obiectivele Cittaslow includ îmbunătățirea calității
vieții din orașe prin încetinirea ritmului lor general, în special în utilizarea
spațiilor / terenurilor și a fluxului de viață și a traficului din orașe
• Cittaslow face parte dintr-un trend cultural cunoscut sub numele de
mișcare lentă
• Îmbătrânirea planetei
• Tot o perspectivă demografică
• “tranziție demografică,” în prima fază scade mortalitatea și apoi
fertilitatea
• Indice de îmbătrânire va crește - În regiunile mai puțin dezvoltate,
indicele de îmbătrânire este de 23; adică, în prezent, numărăm 23 de
persoane mai mari de 60 de ani pentru fiecare 100 de copii mai mici de
15 ani. Până în 2050, indicele de îmbătrânire este proiectat să crească de
4 ori, ajungând la 89 (UN 2017). În aceeași perioadă, în lumea dezvoltată,
se estimează că indicele de îmbătrânire va crește de la 106 la 215.
• Perspectiva spațială
o Se estimează că terenurile urbane la nivel global reprezintă între 0,2% și 2,4% din suprafața
terestră
o Terenurile urbane nu sunt distribuite în mod egal în întreaga lume datorită posibilităților și
restricțiilor geografice, climatice și legate de resurse
o Extinderea urbană în ultimii 30 de ani a fost cea mai mare de-a lungul liniei de coastă și a
zonelor de coastă joase. Hot-spoturile urbane actuale sunt situate pe coasta Asiei de Sud,
Asia de Sud-Est, China de Sud-Est, Coasta de Est a Statelor Unite, Europa de Vest, Japonia,
Africa de Vest și coasta Atlanticului din America Latină
o Procesul de urbanizare poate fi clar observat de-a lungul gradientului rural-urban - adică a transectului
tipic ideal care face legătura între urban (construit, populat) și rural (deschis, vegetat), care afișează o
configurație tipică a densității populației, a zonelor acoperite cu suprafețe impermeabile, a structurii
demografice, incluzând stilul de viață și comportamentul de călătorie
o Urbanizarea peisajului
• Perspective mai noi
• Urbanitatea - amploarea și calitățile mijloacelor de trai, a stilurilor de viață, a
conectivității și a locului care creează urbanitatea experiențelor umane
întrețesute și a configurațiilor terestre
• Într-o abordare mai puțin științifică – acel ceva care face un oraș interesant, vibrant, de
obicei se leagă de aspecte intangibile precum tipul de rezidenți, cultură, servicii etc.
• Teleconexiuni bazate pe utilizarea terenurilor - este o conceptualizare bazată
pe procese care întrepătrunde utilizarea terenului și urbanizarea prin
conectarea locurilor prin procesele lor. Răspunde la o necesitate de
îmbunătățire a teoriilor clasice prin surprinderea schimbărilor în locurile non-
urbane care afectează locurile urbane și invers
• Orașe globale - noduri cheie în sistemul economic global, de
comunicare și financiar
• Vom reveni pe parcursul cursului la unele dintre aceste concepte, în
acest moment au fost menționate pentru a înțelege că urbanizarea ca
proce are implicații multiple, nu se referă doar la procentul din
populație care locuiește în orașe
• Suburbanizarea și dispersia urbană (curs separat)
• Urbanizare rapidă în țările în curs de dezvoltare – se estimează că
93% din creșterea viitoare va avea loc în țările în curs de dezvoltare
• Tiparuri de creștere diferite în țările dezvoltate și în cele în curs de
dezvoltare – în țările dezvoltate, orașele mari pierd populație,
majoritatea oamenilor trăiesc în orașe mici și mijlocii; în țările în curs
de dezvoltare orașele mari și foarte mari continuă să atragă oameni
- Implicații - politici publice pentru limitarea, creșterii și interzicerea migrației în
aceste orașe pentru a face față consecințelor negative ale dezvoltării
necontrolate
• Procesul de urbanizare este aproape terminat în lumea vestică
De ce este urbanizarea importantă?
• Urbanizarea determină dezvoltarea economică; legătura dintre PIB și
nivelul de urbanizare; în special în țările cu PIB sub 10.000 $ pe cap de
locuitor
• Orașele au numeroase avantaje în promovarea dezvoltării economice
• Orașele au o productivitate mai mare - generează aproximativ. 80%
din PIB la nivel global; rolul orașelor mai semnificativ în economiile în
curs de dezvoltare
• Orașe care servesc ca noduri ale circuitelor economiei globale: hub-uri
globale, mega-orașe și orașe gateway
Consecințe ale urbanizării
• Dispersia urbană – rolul unor politici publice sau decizii politice în
accelerarea acestui fenomen
• Urbanizarea sărăciei; săracii se urbanizează mai repede decât populația în
ansamblu
• Rata șomajului mai mare – angajări în sectorul informal
• Costuri mai mari ale vieții
• Lipsa investițiilor adecvate pentru locuințe - peste 28 de milioane de unități
de locuință necesare în perioada 2011-2030
• Accesibilitatea locuințelor – redusă dacă controlul utilizării terenurilor este
în vigoare
• Lipsa infrastructurii
• Resurse financiare slabe la nivel local
• Guvernare urbană slabă
• Inegalitatea urbană (coeficientul Gini) și inegalitatea de gen
• Crime și nesiguranță
• Impacturi asupra mediului
Strategii pentru viitor
• Management urban
o Care este obiectivul final? Limitarea extinderii orașului versus permiterea
creșterii
o Câtă intervenție guvernamentală?
o Ce tipuri de instrumente și strategii pot fi folosite?
o Câtă autonomie să fie acordată orașelor?
Urbanizarea redusă în România (1)
• În ultimii 10-15 ani numeroase studii plasează România pe
ultimele locuri în Europa în ceea ce privește gradul de urbanizare
• 2007, raportul anual Situația populației lumii, lansat de UNFPA,
Fondul ONU pentru Populație:
- 2008 primul an din istorie în care mai mult de jumătate din
populația globului - 3,3 miliarde de oameni - va locui la oraș și
se estimează că această cifră va ajunge până în 2030 la 5 miliarde
- în România – 50% urbanizare atins în 1985
- În Romînia – migrație inversă, urban-rural (în 2006 30% din
persoanele care și-au schimbat reședința)
- 1997 – anul cheie pentru migrația oraș-sat
Urbanizarea redusă în România (2)
- migrația inversă – cauze (sărăcie + suburbanizare, sărăcia
predomină?)
- grad de urbanizare raportat la Estul Europei – Cehia conduce cu o rată
a urbanizării de 73%, urmată de Bulgaria, cu 71%.
Urbanizarea redusă în România (3)
• 2011, datele de la noul recensământ – creștere de doar 0,6% a
populației urbane, de la 54,3% la 1 iulie 1990 la 54,9% la 1 iulie 2011
Urbanizarea redusă în România (4)
• Cauze urbanizare redusă
- 90% din locuințe=proprietate privată; cel mai mare
procent din Europa, duce la o populație imobilă statistic
- După 1990 nu s-au creat locuri de muncă în
industrie, dimpotrivă s-au pierdut multe
- Cei care muncesc în oraşe, mai ales în construcţii,
dar au domiciliul în satele de unde au venit
- Cei plecați la muncă în străinătate (imobili statistic) și
care rămân înregistrați
- Zonele periurbane nu sunt socotite ca urban; în multe
țări orașele s-au extins în aceste zone prin anexare și
schimbarea statutului de la rural la urban
Care e rata reală de urbanizare? (1)

- Se poate observa că potrivit

datelor OECD rata de
urbanizare este chiar mai
mică
- Motivul – sunt luate în calcul
alte criterii decât statutul
politico-administrativ al unei
comunități
- Categorii: predominant
urban, intermediar și
predominant rural
- La nivel european se încearcă
găsirea unor tipologii care sîă
reflecte în mod corect
distincția-urban-rural
Care e rata reală de urbanizare? (2)
• Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale din 2013 rata reală de
urbanizare = 65%
• De unde provine diferența?
• Modul de desemnare a orașelor și municipiilor (decizie mai degrabă
politică decât bazată pe criterii clare)
• Între 2000 și 2010, încă 10 municipii, 45 de orașe și 174 de comune au
apărut ca urmare a inițiativelor parlamentare
• Criterii obiective - procentajul populației angajate în activității
neagricole sau procentajul de străzi cu rețele de canalizare)
Care e rata reală de urbanizare? (3)
• Această hartă nu
reflectă realitatea
• Trebuie definite mai
bine zonele urbane
funcționale
• De. ex. cazul comunei
Florești (rural) sau
orașe izolate sub 10,000
locuitori
Care sunt zonele care se vor urbaniza
în continuare?
• Zone cu potențial mare
de urbanizare
- Suburbiile polilor de
creştere şi dezvoltare
existenți (cum sunt
Timişoara, Cluj Napoca,
Iaşi, Oradea, Târgu-Mureş);
- Conurbaţia Bucureşti-
Ploieşti-Târgovişte; şi
- Centrele emergente de
urbanizare din zona de
nord-est (zone rurale dens
populate