MINISTERUL SĂNĂTĂȚII,MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE AL R.

M
MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL R.M
COLEGIUL DE MEDICINĂ ORHEI
STUDIU INDEPENDENT GHIDAT DE PROFESSOR- BOLI
INFECTIOASE

Bruceloza
A elaborat-Beste Nadejda,gr
41
Coordonator-Moșanu Vera
 1. Definitie
2. Etiologie
3. Epidemiologie
4. Patogenie
CUPRINS- 5. Tablou Clinic-Forme Clinice
6. Complicatii
7. Diagnostic pozitiv
8. Tratament
9. Profilaxie
 Bruceloza este o antropozoonoză determinată de bacterii din genul Brucella,
caracterizată printr-un tablou clinic proteiform cu febră neregulată, mio-
artralgii, transpiraţii, cu evoluţie acută sau cronică, cu numeroase recidive.
Deşi existentă de multă vreme în bazinul mediteranean, boala a fost descrisă
pentru prima dată de Marston, iar agentul etiologic a fost izolat în 1886 de
catre Bruce.

DEFINITIE-
 Brucelele sunt cocobacili mici, Gram negativ, cu o lungime de
0,4-3 μm, polimorfi, imobili, nesporulaţi şi cultivă pe medii speciale (mediul Castaneda); sunt distruse în 10 minute la
60˚C sau prin pasteurizare, radiaţii ionizante, dezinfectante obişnuite, fiind foarte rezistente în mediul extern. Genul
Brucella cuprinde 6 specii, cu mai multe serotipuri, care pot trece de la un animal la altul. Brucelele patogene pentru
om sunt: Brucella melitensis (de la capre şi oi), B.abortus (la bovine), B.suis (la porcine), B.canis (la câine). Din punct
de vedere antigenic, brucelele au o structură comună, reprezentată de antigenele A şi M şi de un complex
lipopolizaharidic asemănător endotoxinei bacililor Gram negativ, cu care dă reacţii serologice încrucişate

ETIOLOGIE
In patogenia brucelozei intervin trei mecanisme principale:
– reacţii inflamatorii de tip granulomatos;
– fenomene de sensibilizare de tip întârziat;
– fenomene toxice datorate endotoxinei bruceloase.
După pătrunderea în organismul uman pe cale digestivă, cutanată sau respiratorie, brucelele trec în sânge (bacteriemie primară), unde
sunt fagocitate de polinuclearele neutrofile şi, ulterior, în ţesutul reticulo-endotelial din splină, ficat, ganglioni limfatici, măduva osoasă şi
rinichi. Fiind germeni facultativ intracelulari, brucelele pot supravieţui şi chiar multiplica în fagocite. Multiplicarea brucelelor în
macrofage stimulează intervenţia imunităţii mediate celular, prin intermediul limfocitelor T specifice şi a secreţiei de citokine pentru
activarea mecanismelor bactericide ale macrofagelor. Concomitent, apar fenomene de hipersensibilitate de tip întârziat la antigenele
brucelelor, cu formarea de granuloame tisulare care limitează răspândirea brucelelor în organism. În condiţii de scădere a rezistenţei
organismului, de la nivelul granuloamelor se pot produce noi diseminări hematogene (bacteriemie secundară, terţiară) cu localizarea
brucelelor în coloana vertebrală, oase lungi, testicul, endocard, sistem nervos central, plămâni şi rinichi.
 Prin acţiunea bactericidă a serului asupra brucelelor, este eliberată în sânge endotoxină bruceloasă (factorul major de
virulenţă al brucelelor), responsabilă de apariţia unor fenomene toxice generale (chiar şoc endotoxinic). Răspunsul imun
umoral în bruceloză se caracterizează prin apariţia iniţială a anticorpilor IgM şi apoi, la 7-14 zile, a anticorpilor IgG, cu
creşterea ulterioară continuă a celor două tipuri de imunoglobuline, în special a IgG. În caz de vindecare, titrul anticorpilor
IgG scade până la dispariţie în câteva luni, în timp ce anticorpii IgM pot persista în ser, la niveluri scăzute, mai mulţi ani
după infecţia acută. Persistenţa anticorpilor IgG sau o nouă creştere a titrului acestora demonstrează apariţia de recăderi
sau infecţie cronică

PATOGENIE
 Perioada de incubaţie este în medie de 10-14 zile (cu limite între 5 zile şi câteva luni).
Debutul este brusc sau insidios, cu febră, frisoane, cefalee, astenie, artromialgii, adenopatii, transpiraţii nocturne
abundente, cu o durată de 1-4 săptămâni. Perioada de stare are o simptomatologie proteiformă (“boala cu o sută de
feţe”) şi se caracterizează prin: – Febră, cu aspecte diferite: ondulant (hipertermie 10-20 zile şi apirexie 812 zile),
remitent (septicemic), intermitent (pseudomalaric), neregulat (“febra nebună”). Ea poate dura câteva luni sau ani,
fiind bine tolerată. –
 Sindromul sudoroalgic care asociază transpiraţii abundente nocturne, cu miros caracteristic şi dureri musculare,
articulare, osoase, tendinoase, migratorii. – Afectare digestivă: dureri abdominale, inapetenţă, greţuri, constipaţie,
splenomegalie, hepatomegalie, subicter. – Simptomele neuropsihice, adesea dominante: anxietate, apatie, depresie,
iritabilitate, iar în formele toxice - somnolenţă, halucinaţii şi delir. – Simptomatologie cardio-vasculară: zgomote
cardiace asurzite, hipotensiune arterială şi bradicardie relativă. – Erupţii cutanate de tip lenticular, papulos sau
urticarian. – Adenopatii cu localizare predominant cervicală şi axilară. – Amenoree, scăderea libidoului

TABLOU CLINIC
 Forme clinice-
 Acută -(descrisă).
 Subacută – la pacienţii cu recăderi, datorită tratamentului incomplete sau parţial.
 Cronică- (bruceloza cronică) este secundară stadiului acut sau subacut, are o durată de până la 25 ani şi se caracterizează
prin manifestări clinice polimorfe, nespecifice: stare subfebrilă prelungită de săptămâni, luni sau ani, astenie, cefalee,
artralgii, transpiraţii, splenomegalie, simptome neuropsihice. Deoarece debutul simptomatologiei în bruceloză poate fi
insidios, uneori este dificil de diferenţiat o formă acută de una cronică. Unii pacienţi prezintă o stare prelungită de
astenie, depresie, fără substrat organic, asemănătoare sindromului de oboseală cronică, denumit altădată sindrom
postbrucelozic. În afara formelor clinice clasice (acută, subacută, cronică) se descriu şi forme clinice particulare. Acestea
pot fi benigne şi maligne. Formele benigne de bruceloză, majoritare, cuprind forma inaparentă (subclinică sau latentă),
care apare mai ales la personalul din sectorul zootehnic şi forma frustă cu tablou clinic pseudogripal sau dispeptic.
Formele maligne de boală pot fi precoce (supraacută), cu aspectul unei febre tifoide ataxoadinamice (tifoză
melitococică) sau tardive, cu evoluţie severă prin localizările multiple (endocardice, hepatice, splenice, renale).

FORME CLINICE
 Complicaţii:
 – Hepatita bruceloasă, cu aspect de hepatită granulomatoasă, însoţită uneori de icter, cu creşterea moderată a ALT şi mai evidentă a fosfatazei
alcaline.
 – Rar colecistite, pancreatite, peritonite, asociate sau nu hepatitei.
 – Osteoarticulare (10-85% din cazuri) sunt cele mai frecvente complicaţii ale brucelozei şi includ artrite monoarticulare, spondilite
(predominant lombare), osteomielite, tenosinovite şi bursite.

 – Afectarea sistemului nervos central (neurobruceloză) include meningita acută sau cronică, encefalita, meningoencefalita, hemoragii
subarahnoidiene, neuropatii periferice, rar sindrom Guillain-Barré, abcese intracerebrale sau epidurale şi psihoze.
 – Cardio-vasculare: endocardită ulcerovegetantă (predominant pe valva aortică), miocardite şi pericardite.
 – Pulmonare: bronşită, pneumonii, bronhopneumonie, abcese pulmonare, pleurezie, leziuni miliare (ftizia melitococică), limfoadenopatie
hilară.
 – Oculare: uveite, nevrite optice, edem papilar.
 – Afectarea genito-urinară (rară): orhiepididimită unilaterală, anexită, nefrită interstiţială, glomerulonefrită exudativă, pielonefrită şi abces
renal.
 – Cutanate (5% din cazuri), tranzitorii: eritem nodos, erupţii papuloase, peteşiale, purpurice, rash, leziuni ulcerative, vasculite cutanate.
 – Hematologice sunt rare şi includ anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie hemolitică. La gravide, bruceloza umană poate
duce la avort, dar frecvenţa acestuia nu este mai mare decât în alte infecţii bacteriene, deoarece, spre deosebire de animale, placenta umană nu
conţine eritrol care să favorizeze localizarea preferenţială şi multiplicarea brucelelor
 Tratamentul antimicrobian atenuează simptomatologia, scurtează evoluţia bolii şi
reduce incidenţa complicaţiilor. Este indicat în formele acute, subacute şi în
perioadele de acutizare ale brucelozei cronice. Datorită persistenţei intracelulare
îndelungate a brucelelor, sterilizarea organismului cu antibiotice este dificilă, cu o
frecvenţă crescută a recăderilor, motiv pentru care antibioticele trebuie administrate
în asociere şi pe o durată de timp suficient de lungă. Cea mai adecvată schemă
terapeutică a fost multă vreme asocierea tetraciclinei, 2-3 g/24 ore (în 4 prize, timp
de 6 săptămâni) cu streptomicină (1 g/24 ore, pentru primele trei săptămâni). Din
1986, OMS a recomandat asocierea doxiciclinei (200 mg/zi) cu rifampicina (600-900
mg/zi) timp de cel puţin 6 săptămâni. Studiile ulterioare cu doxiciclină şi
streptomicină au demonstrat o eficacitate comparabilă cu a schemei OMS, în special
în cazurile cu spondilită. CMI-ul şi CMB-ul scăzute ale fluorochinolonelor faţă de
brucele au inclus în ultimii ani aceste substanţe antimicrobiene (ciprofloxacina 1 g/zi,
în două prize) în schemele terapeutice ale brucelozei, dar numai în asociere cu
rifampicina (timp de 6 săptămâni)

TRATAMENT
 Bruceloza este o boală de declarare obligatorie nominală, precum şi de internare şi
tratament obligatoriu în formele acute şi perioadele de acutizare ale formei cronice. După
izolarea bolnavului în spital, se va proceda la dezinfecţia excretelor, dezinfecţia curentă şi
terminală. Măsurile generale de profilaxie constau în suprimarea rezervorului de infecţie
animal şi imunizarea activă a animalelor. Măsurile individuale de profilaxie umană
constau în măsuri de protecţie sanitară şi de igienă individuală şi de educaţie pentru
sănătate a personalului cu risc profesional; controlul serologic periodic al persoanelor
expuse; consumul laptelui şi al produselor lactate numai după fierbere sau pasteurizare.

PROFILAXIE
 https://yandex.ru/images/search?from=tabbar&text=
бруцеллёз%20профилактика&
p=1&pos=47&rpt=simage&img_url=https%3A%2F%2Fvirgo.org.ua%2Fimag
es%2Fmed%2Fimages%2F5_c2374184221794634dcfe995c774cb9c.jpg
 https://yandex.ru/search/?text=бруцеллёз%20профилактика&lr
=104951&clid=1985551-225&win=428
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruceloză

BIBLIOGRAFIE